Legea inductiei electromagnetice – Fizica 10

Pentru descrierea cantitativa a fenomenului de inductie electromagnetica trebuie gasita relatia

dintre tensiunea electromotoare indusa si variatia fluxului magnetic inductor.
O astfel de relatie poate fi usor gasita in cazul unui conductor de lungimea l, deplasat
perpendicular pe liniile de camp magnetic uniform, cu viteza constanta v (fig.11.7) :

Conductorul de lungime l aluneca fara frecare pe 2 suporturi conductoare paralele sub actiunea
unei forte exterioare ⃗
F' .
Aria circuitului strabatut de campul magnetic de inductie magnetica ⃗B , creste de la S1 la S2 ,
Ddeci fluxul magnetic prin suprafata marginita de circuit variaza de la :
Φ 1=B S1 – fluxul magnetic, prin suprafata delimitata de circuit in pozitia initiala a
conductorului ;
La:
Φ 2=B S2 - fluxul magnetic, prin suprafata delimitata de circuit in pozitia finala a conductorului ;

Datorita variatiei fluxului magnetic, in circuit apare un curent electric indus, de intensitate I.
Aupra conductorului parcurs de curent , aflat in camp mafnetic, se va exercita, in acesta
situatie, si o forta electromagnetica ⃗F de sens opus fortei ⃗
F' .
Conductorul va avea o viteza constanta atunci cand fortele ⃗
F ' si ⃗
F , care au sensuri opuse, au
modulele egale, adica:
F ' =F =BIl
Pe seama lucrului mecanic L' , efectuat de forta exterioara ⃗
F ' care este dat de relatia:
L' =F ' x=Fx=( BIl ) x=BIlx ,
in circuit apare energia necesara deplasarii purtatorilor de sarcina electrica si instrumentul de
masura (fig.11.7) indica trecerea curentului electric indus de intensitate I.
Produsul lx reprezinta aria maturata de conductor in timpul deplasarii pe distanta x.
Aceasta arie poate fi exprimata ca o diferenta intre 2 arii:
- Aria S2 , delimitata de circuitul electric cand conductorul Leste in pozitie finala ;
- Aria S1 , delimitata de circuitul electric cand conductorul Leste in pozitie initiala .
Se poate scrie:
lx=S 2−S1
astfel lucrul mecanic L' , efectuat de forta exterioara ⃗
F ' devine:
L' =F ' x=Fx=( BIl ) x=BI ( lx )=BI ( S2 −S 1 )=I ( B S2−B S 1 )=I ( Φ2−Φ 1 )=I ΔΦ
ΔΦ - variatia fluxului magnetic in timpul deplasarii conductorului .
In acest caz, campul magnetic mijloceste transformarea energiei mecanice in energie electrica
si dispozitivul are rol de generator de energie electrica.
Tensiunea electromotoare indusa, notata cu e, reprezinta energia necesara pentru transportul
unitatii de sarcina electrica prin circuit.
Se poate exprima |e| in functie de L' si sarcina electrica Q transportata prin circuit:
'
|e|= L
||Q
Sarcina Q este transportata in circuit in intervalul de timp Δt .
Q
I= ⟹ Q=I Δt
Δt

|e|= |IIΔΦΔt |=| ΔΦΔt |

Tinand seama de regula lui Lenz, conform careia sensul t.e.m induse depinde de semnul
variatiei fluxului magnetic inductor ΔΦ , t.e.m. indusa se exprima prin relatia:
−ΔΦ
e=
Δt
Relatia de mai sus, demonstrata intr-un caz particular de variatie a fluxului magnetic, se
verifica in toate situatiile experimentale , indiferent de felul in care s-a obtinut variatia fluxului
magnetic.
Se poate verifica in cazul experimentelor :
Experimentul 2:
Se utilizeaza dispozitivul din figura 10.1 cu intrerupatorul K inchis.

Se scoate si se introduce bobina secundara Q de pe miezul de fier.

Se observa la galvanometru aparitia curentului indus in bobina Q, in timpul miscarii ei.
Sensul curentului indus, ce apare la introducerea bobinei Qpe miez, este invers sensului
curentului la scoaterea bobinei Q de pe miez.
Valoarea inductiei magnetice a campului produs de bobina P variaza in functie de distanta la
bobina si miezul de fier.
Prin deplasarea bobinei Q in campul magnetic, suprafata fiecarei spire este strabatuta de un
flux magnetic variabil in timp.
Experimentul 3:
Se utilizeaza pentru producerea campului magnetic un magnet permanent in forma de bara, iar
pentru punerea in evidentaa curentului indus, circuitul format dintr-o bobina Q si un
galvanometru cu 0 la mijloc (fig.11.2).

Se introduce magnetul
permanent in bobina.
Se observa la
galvanometru aparitia
curentului indus.
Se scoate apoi magnetul din
bobina.
Se observa aparitia unui
curent indus in sens contrar.
Prin miscarea magnetului
fata de bobina Q, valoarea
inductiei magnetice in punctele
suprafetei inchise de
fiecare spira, variaza, deci:
Fluxul magnetic prin suprafata fiecarei spire variaza.
Experimentul 4:
Se utilizeaza dispozitivul din figura 11.3, a.
In campul magnetic uniform, produs intre piesele polare ale unei bobine parcurse de curent
electric, se roteste uniform un cadru cu spire, ale caror capete sunt conectate la 2 inele metalice
C1 si C2 (fig.11.3,b), inele care aluneca in timpul rotatiei sub 2 lame metalice elastice L1 si L2 :

Circuitul dintre cele 2 lame elastice se inchide printr-un bec sau printr-un galvanometru.
Se constata aprinderea becului sau deplasarea acului galvanometrului de o parte si de alta a
punctului 0.
In acest experiment inductia magnetica este constanta in timpul rotatiei spirei, dar variaza
unghiul dintre suprafata spirei si inductia magnetica, deci:
Variaza fluxul magnetic prin suprafata spirei .
, variindu-se la fiecare, viteza de deplasare relativa a circuitului secundar fata de cel primar.
Se constata cresterea intensitatii curentului indus cand creste viteza de deplasare a bobinei
secundare, a magnetului, respectiv viteza de rotatie a spirei in camp magnetic.
Raportul :
ΔΦ
Δt
Poarta numele de viteza de variatie a fluxului magnetic .
Legea inductiei electromagnetice (legea Faraday), reprezentata de relatia:
−ΔΦ
e=
Δt
Se poate enunta astfel:
tensiunea electromotoare indusa intr-un circuit este egala cu viteza de variatie a fluxului
magnetic prin suprafata acelui circuit, luata cu semn schimbat .
\Din relatia :
−ΔΦ
e=
Δt
Se constata ca :
- t.e.m.indusa de un flux magnetic crescator ( ΔΦ>0 ) este negativa ;
- t.e.m.indusa de un flux magnetic descrescator ( ΔΦ<0 ) este pozitiva .
In cazul fluxului magnetic :
Bi trebuie sa fie de sens opus campului
- crescator ( ΔΦ>0 ; e <0 ), campul magnetic indus ⃗
magnetic inductor ⃗B , pentru a se opune cresterii lui, conform regulii lui Lenz ;
Bi trebuie sa fie de acelasi sens cu campul
- crescator ( ΔΦ<0 ; e >0 ), campul magnetic indus ⃗
magnetic inductor ⃗B , pentru a se opune descresterii lui, conform regulii lui Lenz .
Relatia :
−ΔΦ
e=
Δt
Implica deci stabilirea unei conventii de semn pentru t.e.m. indusa, si anume:
se alege un sens (s) de parcurgere a spirei (fig.11.8), sens care este legat de sensul campului
magnetic inductor ⃗B cu ajutorul regulii burghiului : sensul (s) este sensul de rotire a burghiului
pentru a inainta in sensul lui ⃗B . Astfel :
- tensiunea electromotoare pozitiva da nastere unui curent indus in sensul lui (s) (fig.11.8,b) ;
- tensiunea electromotoare negativa da nastere unui curent indus in sens invers lui (s)
(fig.11.8,a) ;
Fiecare spira a unei bobine aflata intr-un camp magnetic uniform variabil in timp, inchide o
suprafata strabatuta de acelasi flux magnetic variabil.
In fiecare spira se induce o t.e.m. data de relatia:
−ΔΦ
e=
Δt
Astfel ca t.e.m. indusa int-o bobina cu N spire este de N ori mai mare decat cea indusa intr-o
spira:
e=N ( −ΔtΔΦ )=−N ΔΦ
Δt
In cazul t.e.m induse intr-un conductor rectiliniu deplasat cu viteza constanta intr-un camp
magnetic uniform, perpendicular pe liniile de camp (fig.11.7), variatia fluxului magnetic ΔΦ
poate fi exprimata in functie de variatia ariei circuitului in timpul Δt :
' ' '
( BIl ) x BIl ( v Δt ) Blv ( I Δt )
|e|= L = L = F x = Fx =
| || || || || || = = || |
=|Blv|
Q I Δt I Δt I Δt I Δt I Δt I Δt

e=Blv
Sensul curentului electric indus si deci al t.e.m. induse in conductorul rectiliniu poate fi stabilit
cu ajutorul unei reguli, numita regula mainii drepte (fig.11.9):
Se aseaza mana dreapta in lungul conductorului, a.i. vectorul ⃗B sa intre in palma, iar
degetul mare sa fie in sensul vitezei de deplasare a conductorului. Celelalte 4 degete vor
indica sensul curentului electric indus in conductor.
Pentru un conductor rectiliniu perpendicular pe liniile de camp magnetic, deplasat cu o viteza
⃗v , care face unghiul α cu vectorul inductie magnetica ⃗
B , se demonstraeza ca t.e.m. indusa are
expresia:
L' F ' x Fx ( BIlsin α ) x BIl sin α ( v Δt ) Blv sin α ( I Δt )
e= = = = = = =Blv sin α
Q I Δt I Δt I Δt I Δt I Δt
Deci:
e=Blv sin α
Problema rezolvata:
Un solenoid cu :
- N=80 spire ;
8
- d=8 cm= 2 m,
10
se gaseste intr-un camp magneticuniform de inductie :
B= ( 0,24π ) T ,
avand axa paralela cu liniile de camp .
solenoidul este rotit cu 1800 in 0,2 s , a.i. axa lui sa redevina paralele cu directia campului.
Sa se determine t.e.m. medie ce apare in solenoid.
Rezolvare:
din enuntul problemei rezulta ca fluxul magnetic prin spirele solenoidului variaza, datorita
variatiei unghiului dintre normala ⃗ B , de la α 1=0
N la suprafata spirelor si vectorul ⃗
0
(fig.11.14,a) la α 2=180 (fig.11.14,b) :
Datorita variatiei fluxului magnetic prin suprafata spirelor, in fiecare spira se va induce o
t.e.m., conform legii inductiei electromagnetice , iar t.e.m. indusa in intregul solenoid va fi:
e=−N ( ΔΦ
Δt )
Variatia fluxului magnetic prin fiecare spira a bobinei este :
ΔΦ=Φ2−Φ 1=BS cos α 2−BS cos α 1 =BS cos 180−BS cos 0=BS (−1 )−BS ( 1 )

π d 2 −Bπ d 2
ΔΦ=−BS−BS=−2 BS=−2 B ( )4
=
2
Rezulta ca tensiunea electromotoare indusa medie ( é ) care apare∈solenoid este :
ΔΦ N N −Bπ d 2 NBπ d 2
é=−N ( ) ( )
Δt
=−
Δt
ΔΦ=−
Δt ( )( 2 )
=
2 Δt
NBπ d 2 80× π 0,24 8 2 8× 10 24 64 3072
é=
2 Δt
=
2 × 0,2 ( )( )
×
π
×
10 2
=
2
×
10 2 ( )
× 4 = 4 =0,307V
10 10
2×
10 ( )
Semnul (+) , obtinut pentru t.e.m. indusa in solenoid, arata ca sensul curentului indus
determinat de aceasta este acelasi cu sensul de parcurgere a circuitului pentru ca burghiul sa
inainteze in sensul lui ⃗B .
Aplican regula burghiului, se gaseste ca in bobina curentul indus va circula de la capatul 1 spre
capatul 2.
Legea inductiei electromagnetice – Electrotehnica 11-12
Se nuumeste fenomen de inductie electromagnetica producerea unei tensiuni
electromotoare prin variatia in timp a fluxului magnetic.
Fenomenul a fost descoperit de marele fizician Michael Faraday(1791-1867) , in anul 1831.
El a formulat legea inductiei electromagnetice:
−ΔΦ
e=
Δt
Unde fluxul Ф si tensiunea electromotoare (e) au sensuri de referinta asociate dupa regula
burghiului (fig.1.33):
Enuntul legii este urmatorul:
T.e.m. indusa in lungul unui contur inchis este egala cu viteza de scadere a fluxului
magnetic prin suprafata conturului.
Daca conturul inchis este conductor, de exemplu o spira inchisa sau o bobina formata din mai
multe spire, in conturul inchisse produce un curent:
e
i=
R
Care se numeste curent de inductie sau curent indus.
Sensul curentului indus este dat de o regula formulata de H.F.E. Lenz, in anul 1833.
Regula spune:
Curentul indus are un astfel de sens incat, prin campul magnetic pe care il produce, se
opune variatiei in timp a fluxului magnetic inductor.
Variatia fluxului magnetic inductor se poate produce:
- fie datorita variatiei in timp a campului magnetic (fenomen de inductie electromagnetica
prin transformare) ;
- fie datorita miscarii sau deformarii conturului inchis intr-un camp constant (fenomen de
inductie electromagnetica prin miscare) ;
- fie pe ambele cai.

In relatia:
−ΔΦ
e=
Δt

( ΔΦ )
Intervine raportul Δt , care exprima viteza medie de variatie a fluxului in intervalul de timp
(t;t+Δt) cu durata arbitrara Δt.

( ΔΦ )
Aceasta marime Δt , este in general dependenta de momentul t si de durata Δt aintervalului
de timp.
Daca durata Δt se considera arbitrar de mica (tinde catre 0), raportul respectiv devine
independent de Δt si defineste ceea ce numim viteza instantanee de variatie a marimii
considerate la momentul t.
Matematic scriem:
 ΔΦ dΦ
lim = ,
Δt →0 Δt dt

( dΦ )
unde raportul dt se numeste derivata a functiei Φ=Φ( t) in raport cu variabila t.

Pentru tehnica prezinta interes mai ales marimile cu variatie sinusoidala in timp, de exemplu:
Φ=Φ m sin ( ωt )
Derivata acestei functii este:
dΦ d d d
= ( Φ )= [ Φm sin ( ωt ) ]=Φ m sin ( ωt )
dt dt dt dt
( sin u )' =cos (u ) ∙ u'
( sin ωt )' =cos ( ωt ) ∙ ( ωt )' =ωcos ( ωt ) ∙ 1=ωcos ( ωt )
Deci:
d
Φm sin ( ωt )=ω Φm cos ( ωt )
dt

Daca variatia in timp este de forma

Φ=Φ m cos ( ωt )
Derivata acestei functii este:
dΦ d d d
= ( Φ )= [ Φm cos ( ωt ) ] =Φm cos ( ωt )
dt dt dt dt
( cos u )' =−sin ( u ) ∙ u'
( cos ωt )' =−sin ( ωt ) ∙ ( ωt )' =−ωsin ( ωt ) ∙1=−ωsin ( ωt )
Deci:
d
Φm cos ( ωt ) =−ω Φ m sin ( ωt )
dt