CAPITOLUL V

ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCŢIE

1. Costul de producţie se caracterizează prin:

a) exprimă consumul de resurse;
b) se determină prin însumarea preţului şi a profitului;
c) include cheltuielile efectuate de întreprindere pentru
obţinerea realizărilor firmei;
d) consumurile de resurse sunt evaluate în unităţi monetare;
e) este componenta preţului de vânzare al produsului.
A(a+b+c+d+e); B(b+c+d); C(a+c+d+e); D(d+e); E(a+d).

2. Costul psihologic este:

a) costul de oportunitate;
b) suma evaluărilor în monedă a costului real;
c) suma cantităţilor de bunuri şi a cantităţilor de muncă;
d) un cost al renunţării şi cuprinde cantitatea ce s-ar fi produs
dacă nu s-ar fi optat pentru producerea altui bun;
e) suma veniturilor obţinute prin muncă.
A(a+d); B(a+b+e); C(b+e); D(c+d); E(b+c+d+e).

3. Costul implicit se caracterizează prin:

a) este ansamblul intrărilor de resurse exprimat valoric într-o anumită
perioadă;
b) cuprinde ansamblul plăţilor efectuate de o firmă pentru procurarea
factorului de producţie;
c) este un cost de buzunar;
d) cuprinde acele cheltuieli care apar în procesul de producţie,
sunt efectuate din resurse proprii şi care nu presupun plata
către terţi;
e) însumează costul de producţie şi costul explicit.

4. Costul de uzină:
a) cuprinde costul de secţie şi costurile directe;
b) reprezintă suma mărimii absolute a cheltuielilor directe aferente unei
lucrări, unui serviciu, unei comenzi;
c) format din costul de secţie la care se adaugă cheltuieli de
interes general şi administrativ ale firmei;
d) cuprinde cheltuieli cu materii prime şi materiale, cheltuieli cu personalul
care îşi desfăşoară activitatea pe secţii, contribuţii privind asigurările
sociale;
e) este costul comercial.
5. Costurile de scufundare:
a) sunt cele care s-au produs şi nu pot fi anulate prin decizii
ulterioare;
b) sunt generate de oportunităţile sacrificate în urma luării unei
anumite decizii;
c) sunt denumite si costuri istorice;
d) sunt costurile suplimentare generate de realizarea unei unităţi
suplimentare de producţie;
e) sunt costuri viitoare ce pot fi evaluate şi care sunt folosite în deciziile
conducerii şi asupra cărora se poate acţiona.
A(b+e); B(b+c+d); C(a+b+d); D(d+e); E(a+c).

6. După natura lor şi după felul cum se realizează şi grupează în contul de profit
şi pierdere, cheltuielile şi veniturile firmei se împart astfel:
a) financiare;
b) excepţionale
c) de exploatare;
d) extraordinare.
e) materiale.
A(a+e); B(a+b+c+d); C(b+c+d); D(a+c+d); E(b+c+d+e).

7. În analiza factorială a cheltuielilor totale la 1 leu cifra de afaceri se stabileşte un

sistem de factori cu acţiune directă:
a) structura producţiei;
b) costul total pe unitatea de producţie;
c) costul variabil pe unitatea de producţie;
d) preţul de producţie sau de valorificare ;
e) costul fix pe unitatea de producţie.
A(b+d); B(a+b+ d); C(a+b); D(a+c); E(a+d+e).

8. Metoda indicelui ratei de eficienţă a cheltuielilor se bazează pe gruparea pe

termen scurt a acestora în:
a) directe şi indirecte;
b) fixe şi variabile;
c) complete şi parţiale;
d) efective şi prestabilite;
e) totale şi marginale.

9. Metoda indicelui ratei de eficienţă a cheltuielilor are la bază compararea:

a) ratei optime de cheltuieli cu rata efectivă a cheltuielilor;
b) cheltuielilor fixe cu cheltuielile variabile;
c) ratei profitului cu rata de schimb;
 d) nici o varianta nu este corectă;
e) a) +b)+c).

10. Conceptul metodei ABC constă în ideea că:

a) produsele cosumă resursele;
b) activităţile consumă resursele;
c) salariaţii consumă resursele;
d) resursele se consumă în faza de concepţie a produsului;
e) majoritatea cheltuielilor directe îşi au originea încă din faza de concepţie
a produselor.

11. După natura deciziilor şi orizontul lor, activităţile sunt grupate în:
a) activităţi legate de existenţa unei capacităţi de producţie;
b) activităţi legate de producţia şi comercializarea produselor;
c) activităţi legate de însăşi existenţa produsului;
d) activităţi legate de instruirea personalului;
e) activităţi legate de forma de organizare.
A(a+b+c+e); B(c+d); C(a+d+e); D(b+c+d); E(a+b+c+d+e).

12. Etapele metodei ABC sunt:

a) identificarea activităţilor şi a centrelor de analiză;
b) determinarea inductorilor de cost şi calculul costurilor unitare pe
inductori;
c) stabilirea costului unui produs;
d) determinarea resurselor consumate pe activităţi;
e) toate variantele sunt corecte.

13. Avantajele metodei ABC sunt:

a) sistemul constituie o „ramă” modernă a unui vechi concept al costurilor bazat
pe principiul secţiunilor omogene;
b) costul implementării este foarte mare;
c) serveşte deciziilor de management în special în ceea ce priveşte
alocarea resurselor;
d) relaţiile resurse – activităţi şi activităţi - produse sunt lineare;
e) creşte eficienţa în planificarea bugetară;
A(c+d+e); B(a+d+e); C(c+e); D(a+b+c); E(a+b+c+d+e).

14. Dezavantajele metodei ABC sunt:

a) dificultatea urmăririi tuturor costurilor pe activităţi şi apoi pe
fiecare produs;
b) administrarea costurilor indirecte de producţie pe baza urmăririi lor şi nu pe
baza repartizării lor, ci conform relaţiei „cauză-efect”;
c) simplificarea aspectelor contabile greşite;
 d) se concentrează pe nivelul de fabricaţie, în timp ce eficienţa sa faţă
de deciziile strategice este redusă;
e) prezentarea relaţiilor ce se stabilesc între activităţi şi compararea
performanţelor fiecărei activităţi.
A(a+b); B(a+c+d); C(b+e); D(a+b+c+d); E(c+d+e).

15. Metoda costului ţintă se caracterizează prin:

a) piaţa dictează preţurile de vânzare;
b) costurile firmei dictează preţurile de vânzare;
c) la calcularea costului produsului contribuie în mod evident
factorii exogeni;
d) reprezintă un program complex de reducere a costurilor pe
toată durata ciclului de viaţă al produsului;
e) se aplică, în special, produselor industriale.
A(a+b+c+d+e); B(b+d+e); C(a+b+e); D(a+c+d+e); E(b+c).
16. Principiile metodei costului ţintă sunt:
a) analiza costurilor se efectuează pe anumite etape de viaţă a produsului;
b) analiza costurilor se efectuează pe toată durata de viaţă a
produsului;
c) determinarea şi analiza costului se face pe produs;
d) determinarea şi analiza costului se face pe activităţi;
e) durabilitatea unui produs se măsoară în raport cu piaţa atât
sub aspectul satisfacerii clientelei, cât şi a unui preţ care să fie
competitiv.
A(b+c+e); B(a+d+e); C(b+d); D(a+c); E(b+e).

17. Costul ţintă:

a) este diferenţa dintre preţul de vânzare concurenţial şi marja
aşteptată;
b) este un cost de producţie estimat;
c) este mai mare decât costul produselor concurente;
d) este calculat după un preţ de vânzare concurenţial previzionat;
e) este diferenţa dintre preţul ţintă de vânzare şi profitul ţintă.
A(a+b+c); B(b+c); C(c+e); D(a+c+d); E(a+b+d+e).

18. Etapele metodele costului ţintă sunt:

a) identificarea necesităţii realizării noului produs sau serviciu;
b) stabilirea preţului de vânzare estimat (ţintă) şi a profitului
ţintă;
c) determinarea nivelului costului ţintă total şi divizarea acestuia
pe centrele principale de costuri (activităţi);
d) atingerea nivelului ţintă prestabilit a fiecărei componente
majore a costului total;
 e) monitorizarea costurilor ţintă comparativ cu cele efective şi
perfecţionarea continuă a managementului.
A(b+d); B(a+c+e); C(a+b+c+d+e); D(b+d+e); E(b+c+d+e).

19. Managementul adaptat necesităţilor de reducere a costurilor unei firme presupune:

a) ignorarea informaţiilor provenite din mediul extern;
b) luarea în considerare a mediului (pieţele şi concurenţa);
c) integrarea competenţelor diferitelor funcţiuni ale
întreprinderii;
d) previziunea efectelor deciziilor prezente asupra rezultatelor
viitoare (concepţia produselor);
e) crearea de legături mai strânse între planificarea şi controlul
activităţilor curente.
A(a+d+e); B(b+c+d+e); C(a); D(b+c); E(a+c+d+e).

20. Produsele unei firme trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie utile, cu un scop bine definit;
b) să satisfacă aşteptările clientului;
c) să fie furnizate la un cost ce va da posibilitatea firmei să obţină un anumit
profit;
d) să fie în conformitate cu standardele şi specificaţiile aplicabile;
e) toate variantele de mai sus.

21. Introducerea în vânzare a unor produse ce au o calitate necorespunzătoare are

ca efecte:
a) creşterea costurilor suportate de firmă;
b) creşterea costurilor suportate de client;
c) deteriorarea imaginii firmei;
d) diminuarea nivelului vânzărilor;
e) reducerea cotei de piaţă.
A(a+b+c+d+e); B(a+c+e); C(b+c+d+e); D(b+d); E(a+b).

22. Determinarea costurilor calităţii permite:

a) măsurarea performanţelor firmei;
b) identificarea căilor de reducere a costurilor;
c) permite promovarea produselor şi serviciilor de calitate
superioară;
d) permite efectuarea de comparaţii atât cu costurile totale ale
activităţii, cât şi cu alte costuri stând la baza adoptării multor
decizii;
e) furnizează mijloace de planificare şi control ale costurilor
viitoare.
A(b+e); B(b+c+d); C(a+b+d+e); D(a+b+c+d+e); E(c+e).
23. Costurile privind calitatea se clasifică, în funcţie de natura lor, în:
a) costuri de desfacere;
b) costurile de prevenire a defectelor;
c) costuri de aprovizionare;
d) costurile identificării defectelor;
e) costurile remedierii defectelor.
A(b+d+e); B(a+c); C(a+b+c+d+e); D(d+e); E(a+c+e).

24. Bilanţul costurilor calităţii produselor cuprinde în activ:

a) costurile privind prevenirea defectelor;
b) costurile remedierii defectelor externe;
c) costurile privind identificarea defectelor;
d) costurile remedierii defectelor interne;
e) costurile remedierii defectelor.
A(b+d); B(b+d+e); C(c+e); D(a+c+e); E(a+c).

25. Reducerea costurilor privind lipsa de calitate se înscrie în:

a) activul bilanţului;
b) pasivul bilanţului;
c) contul de profit şi pierdere;
d) balanţa de verificare;
e) nu se poate determina.

26. Depăşirea costurilor privind lipsa de calitate:

a) se înscrie în pasiv;
b) apare atunci când activul > pasivul;
c) apare atunci când activul < pasivul;
d) se înscrie în activ;
e) apare atunci când activul = pasivul;
A(a+b); B(a+c); C(c+d); D(b+d); E(e).

27. Ponderea costului prevenirii defectelor se calculează după următoarea

formulă:
C PD
= ×100
a) I CPD PM ; a)
PM
= ×100
b) I CPD C PD ;
PM
= ×100
c) I CPD C PD 1 −C PD 0 ;
C PD 1 −C PD 0
= ×100
d) I CPD PM ;
 PM
= ×100
e) I CPD PM 1−PM 0 .

28. Indicatorii costurilor calităţii sunt:

a) ponderea costului remedierii defectelor;
b) ponderea costului prevenirii defectelor;
c) ponderea costului identificării defectelor;
d) ponderea costului total al calităţii;
e) ponderea producţiei marfă în producţia globală.
A(a+b+c); B(a+b+c+d); C(e); D(b+c); E(d+e).