CAP 1

1)Cele mai importante obiective ale marketingului sunt:

a) maximizarea consumului;

b) satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;

c) diversificarea alternativelor oferite consumatorilor;

d) crearea şi furnizarea unui standard de viaţă.

2. O definiţie exhaustivă a marketingului ar trebui să includă elemente referitoare la:

a) concepţia marketingului modern;

b) activităţile practice incluse în sfera marketingului;

c) instrumentarul de marketing ştiinţific.

3. Noua viziune de marketing presupune:

a) satisfacerea cerinţelor consumatorilor;

b) raportarea activităţilor firmei la nevoile de consum;

c) maximizarea eficienţei economice;

d) diversificarea producţiei.

4. Marketingul presupune o viziune unitară asupra:

a) activităţilor care alcătuiesc ciclul economic complet al bunurilor şi serviciilor;

b) activităţilor de transfer a titlului de proprietate, reclamă şi publicitate;

c) activităţilor de transport şi stocare.

5. Într-o optică de marketing, activitatea comercială devine:

a) o promovare largă a întreprinderii şi produselor sale;

b) o consecinţă a producţiei;

c) un punct de plecare pentru a produce ceea ce se cere pe piaţă.

6. Promovarea conceptuală a marketingului, definirea sa teoretică, are loc:

a) în prima etapă a evoluţiei sale;

b) într-o fază de abundenţă a produselor şi serviciilor;

c) odată cu orientarea firmei către societate.

7. Cea mai nouă concepţie de marketing este cea

a)de vanzare

b)de productie

c)sociala

d)de marketing

8. „Realizarea activităţilor economice care dirijează fluxul bunurilor şi serviciilor de la

producător la consumator sau utilizator” reprezintă definiţia marketingului înviziunea:

a) economiştilor McCarthy şi Perrault;

b) lui Philip Kotler;

c) Asociaţiei Americane de Marketing;

d) economiştilor din domeniul comercial;

e) lui Michael Baker.

9. Marketingul, ca demers teoretic şi practic se conturează odată cu apariţia:

a) societăţii umane;

b) societăţii de consum;

c) economiei de piaţă libere.

10. Funcţiile marketingului sunt considerate:

a) activităţile care implică transferul de proprietate;

b) distribuţia fizică;

c) cercetarea pieţelor;

d) de cumpărare.
11. Principalele funcţii de marketing la nivelul firmei sunt:

a) de atragere a cererii;

b) de satisfacere a cererii.

12. Funcţia premisă a marketingului este:

a) satisfacerea superioară a nevoilor de consum;

b) investigarea pieţei şi a nevoilor de consum;

c) adaptarea dinamică a firmei la mediul economic şi social.

13. Cea mai importantă funcţie a marketingului este de fapt:

a) investigarea pieţei şi a necesităţilor de consum;

b) maximizarea eficienţei economice;

c) transferul titlului de proprietate;

d) prezentarea unei companii şi a produselor sale clienţilor.

14. Funcţiile-obiectiv ale marketingului sunt:

a) satisfacerea superioară a nevoilor de consum;

b) adaptarea firmei la mediul economico- social;

c) maximizarea eficienţei economice;

d) de vânzare.

15. Când produsul sau serviciul nu atrage cumpărătorilor, spunem că cererea este

a)latenta

b)negativa

c)egala cu 0

d)indezirabila
16. Marketingul uman presupune:

a) orientarea spre consumator;

b) inovaţie şi valoare;

c) orientarea socială a activităţilor firmei;

d) orientarea spre produs.

17. Extinderea şi amplificarea activităţilor de marketing la nivelul firmei se bazează pe:

a) marketingul operaţional;

b) marketingul direct;

c) marketingul relaţional;

d) marketingul societal.

18. Marketingul operaţional include în sfera sa de acţiune activităţile care au legăturădirectă cu:

a) distribuţia;

b) producţia;

c) vânzarea.

19. Obiectivele marketingului sunt:

a) realizarea unui volum cât mai mare de vânzări;

b) satisfacerea nevoilor consumatorilor;

c) obţinerea de profit de către firmă;

d) crearea de bunuri şi servicii performante la preţuri mici.

20. Funcţiile-obiectiv ale marketingului sunt:

a) investigarea pieţei şi a nevoilor de consum;

b) adaptarea dinamică a firmei la mediul economico-social;

c) satisfacerea superioară a nevoilor de consum şi maximizarea eficienţei economice.

21. Demarketingul reprezintă o strategie utilizată în condiţii de piaţă pe care semanifestă o
tendinţă de:

a) cerere latentă;

b) cerere neregulată;

c) supracerere;

d) cerere negativă.

22. Care din următoarele domenii ale marketingului constituie o specializare a marketin-gului
bunurilor de consum, bunurilor de utilizare productivă şi serviciilor?

a) marketingul turistic;

b) marketingul trasporturilor;

c) marketingul agricol;

d) marketingul bancar.

23. În concepţia lui Philip Kotler, marketingul social obligă firmele să aibă în vedere:

a) profiturile firmei;

b) satisfacţia consumatorilor;

c) interesul public.

24.Funcţia-mijloc a marketingului este:

a) maximizarea eficienţei economice (a profitului);

b) satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;

c) conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social;

d) investigarea pieţei, a necesităţilor de consum.

25. Întreprinderile conduse pe principiile marketingului urmăresc satisfacerea nevoilor:

a) produsului;

b) organizaţiei;

c) angajaţilor;

d) cumpărătorilor.
26. Marketingul bancar este o formă a marketingului:

a) serviciilor;

b) în domeniul nelucrativ;

c) internaţional;

d) în profil teritorial;

e) social.

27. Marketingul realizat de diferite organizaţii non-profit, asociaţii existente într-oţară poate fi
încadrat în categoria:

a) marketingului relaţional;

b) marketingului intern;

c) macromarketingului;

d) marketingului nelucrativ.

28. Paradigma „marketing relaţional”, ca o nouă etapă în orientarea firmelor, presupune:

a) desfăşurarea unor relaţii cu toate componentele mediului;

b) stabilirea, menţinerea şi întărirea raporturilor cu consumatorii şi alţi parteneri deafaceri;

c) planificarea legăturilor firmei cu mediul.

29. Apariţia şi dezvoltarea marketingului trebuie asociate, în esenţă, de:

a) apariţia unei abundenţe de bunuri şi servicii pe piaţă;

b) dificultăţile crescânde în desfacerea bunurilor şi serviciilor tot mai abundente;

c) necesităţile rezolvării unor probleme specifice societăţii de consum;

d) dinamismul social-economic ce caracterizează epoca noastră.

30. Marketingul a apărut iniţial pe planul:

a) practicii economice;

b) dezvoltării teoretice;

c) cercetării ştiinţifice.

31. Apariţia şi dezvoltarea marketingului sunt legate de următoarele domeniieconomice:

a) producţie;

b) distribuţie;

c) transporturi;
d) servicii.

32. Marketingul bunurilor de capital constituie o specializare a marketingului ce are la bază:

a) cadrul teritorial;

a) valoarea ridicată a bunurilor ce fac obiectul tranzacţiilor;

b) durata de întrebuinţare a bunurilor;

c) profilul activităţii economice;

d) resursele de capital ale întreprinderilor.

33. În cadrul adâncirii specializărilor din sfera marketingului social se înscrie şi:

a) marketingul turistic;

b) marketingul cultural;

c) marketingul educaţional;

d) marketingul agricol.

34. Nu se înscrie într-una din specializările specifice marketingului serviciilor:

a) marketingul securităţii rutiere;

b) marketingul cultural;

c) marketingul turistic;

d) marketingul bancar.

35. Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social constituie, încadrul

funcţiilor marketingului contemporan, o funcţie:

a) premisă;

b) mijloc;

c) obiectiv;

d) organizaţională.

36. Care dintre următoarele aspecte nu poate constitui un argument major aluniversalităţii
marketingului?

a) pătrunderea lui, treptată, în toate sferele vieţii economice;

b) pătrunderea lui în economii aflate pe diferite trepte de dezvoltare;

c) afirmarea lui în orice tip de economie;

d) internaţionalizarea, ca atare, a termenului respectiv.

37. Mediul de marketing reprezintă un concept:

a) sinonim celui de mediu extern;

b) care include deopotrivă mediul extern, mediul intern şi relaţiile dintre acestea;

c) definit de relaţiile în care operează o firmă

38. Cercetarea de marketing reprezintă o activitate:

a) subiectivă;

b) formală;

c) nesistematică.

39. Componentele mediului extern se află:

a) în echilibru permanent;

b) în permanentă mişcare

c)in evolutie liniara

40. Mediul stabil este caracterizat de:

a) modificări frecvente ale majorităţii componentelor sale, în limite rezonabile;

b) schimbări bruşte a raporturilor dintre componente;

c) evoluţia fenomenelor lentă şi uşor previzibilă;

d) modificări bruşte şi frecvente ale componentelor.

41. Mediul instabil este caracterizat de:

a) frecvente modificări în majoritatea componentelor sale;

b) schimbări bruşte a raporturilor dintre componente;

c) evoluţia lentă şi uşor previzibilă a fenomenelor;

d) schimbări bruşte şi modificări frecvente ale componentelor.

42. În cadrul mediului turbulent, schimbările din evoluţia fenomenelor sunt:

a) uşor previzibile;

b) bruşte şi imprevizibile;

c) lente şi greu previzibile;

d) bruşte, dar uşor previzibile.

43. Micromediul influenţează activitatea întreprinderii:

a) direct, slab şi permanent;

b) indirect, slab şi pe termen lung;

c) direct, puternic şi permanent;

d) indirect, puternic şi pe termen lung.

44. Clasele sociale şi rolul lor în societate sunt reflectate de:

a) mediul culural;

b) mediul demografic

c) mediul politic;

d) mediul social.

45. Reglementările legale privind concurenţa sunt incluse în:

a) mediul politic;

b) mediul instituţional;

c) mediul economic;

d) micromediul.

46. „Sinergia” firmei pune în evidenţă:

a) conţinutul dinamic al mediului intern;

b) evoluţia de ansamblu a mediului de marketing;

c) conţinutul static al mediului;

d) nu există aşa ceva.

47. Volumul vânzărilor exprimă cel mai exact:

a) piaţa potenţială;

b) piaţa teoretică;

c) piaţa efectivă.

48. Naşterea unei noi pieţe are loc atunci când:

a) există o nevoie nouă;

b) apare un produs nou;

c) avem de-a face cu o nevoie nouă şi un produs nou;

d) există cerere suficientă pentru produs.

 49. Piaţa alcătuită din pieţele mai multor produse aflate în raporturi de concurenţăse află în etapa
din ciclul de viaţă:

a) apariţie;

b) creştere;

c) maturitate;

d) declin.

50. Utilizarea unor mijloace de diferenţiere şi individualizare a acţiunilor unei întreprinderi în

raport cu nevoile exprimate de cumpărători caracterizează uncomportament:

a) concurenţial;

b) anticoncurenţial;

c) neloial;

d) agresiv.

51. Înţelegerile tacite prin care agenţii economici determină denaturarea concurenţeisunt
considerate:

a) corecte;

b) incorecte şi sancţionate de organele de supraveghere a concurenţei;

c) neloiale;

d) incorecte şi neloiale.

52. Două întreprinderi care oferă produse diferite care satisfac aceiaşi nevoie se aflăîn
concurenţă:

a) de marcă;

b) formală;

c) generică;

d) la nivel de industrie.

53. Evoluţia mai rapidă a unor sectoare ale economiei decât dinamica de ansamblu a ei este
exprimată de indicatori

:a) avansaţi;

b) întârziaţi;

c) concomitenţi;

d) statistici.
54. Care din următoarele elemente nu reprezintă o componentă a micromediuluiîntreprinderii?

a) furnizorii forţei de muncă;

b) furnizorii de mărfuri;

c) legislaţia;

d)organisme publice

55. Cercetarea mediului extern de marketing semnifică:

a) o componentă a strategiei de marketing;

b) un proces de cunoaştere a agenţilor de mediu cu influenţă asupra activităţiiîntreprinderii, a

evoluţiei lor;

c) un sistem de citire a codurilor produselor;

d) o importantă tehnică promoţională.

56. Mediul cultural:

a) cuprinde ansamblul agenţilor economici care acţionează în cadrul pieţei;

b) se referă la instituţiile administrative cu atribuţii în domeniul pieţei;

c) este constituit din ansamblul reglementărilor de natură juridică, prin care estevizată, direct sau
indirect, activitatea de piaţă a întreprinderii;

d) reflectă structurile societăţii, clasele sociale;

e) este format din ansamblul elementelor ce privesc sistemul de valori, obiceiurile,tradiţiile,

credinţele şi normele care guvernează statutul oamenilor în societate.

57. În cadrul mediului extern al întreprinderii, agenţiile de publicitate fac parte din:

a) macromediul întreprinderii;

b) categoria prestatorilor de servicii;

c) organismele publice;

d) mediul instituţional;

e) micromediul întreprinderii.

58. Creşterea riscului de ţară reflectă, în mod special, înrăutăţirea mediului:

a) economic şi demografic;

b) demografic şi tehnologic;

c) politic şi economic;
d) tehnologic şi natural

59. Exploatarea comercială a sărbătorilor tradiţionale este expresia influenţeiurmătoarei

componente a macromediului:

a) mediul cultural;

b) mediul natural;

c) mediul demografic;

d) mediul instituţional.

60. Teatrele şi cinematografele existente într-o localitate urbană se găsesc în relaţii de:

a) concurenţă neloială;

b) concurenţă implicită;

c) concurenţă directă;

d) concurenţă indirectă.

61. Activităţile de lobby desfăşurate de întreprindere sunt expresia componentei macromediului:

a) mediul social;

b) mediul economic

c) mediul politic;

d) mediul instituţional

62. Practicarea de către întreprindere a unor preţuri scăzute, prin încălcarea legilor fiscale,
reprezintă:

a) denigrarea concurenţilor;

b) concurenţa parazitară;

c) dumping;

d) concurenţa ilicită.

63. Pieţele construcţiilor şi a confecţiilor textile se găsesc în raporturi de :

a) asociere

; b) concurenţă;

c) diferenţiere;

d) indiferenţă.
64. Nonconsumatorii absoluţi reprezintă categoria publicului:

a) care nu cumpără temporar produsele întreprinderii;

b) care nu vor achiziţiona sau utiliza în prezent sau în viitor produsul;

c) care continuă să cumpere produsul în ciuda calităţilor slabe ale acestuia;

d) care a încercat produsul, dar este nemulţumit de performanţele acestuia.

65. Conflictele armate reprezintă un factor de influenţă a conjuncturii pieţei:

a) cu acţiune ciclică;

b) cu acţiune pe termen lung;

c) cu impact sezonier

;d) cu caracter accidental.

66. Creşterea cotei de piaţă a întreprinderii este sinonimă cu o strategie:

a) de creştere;

b) activă;

c) adaptivă;

d) ofensivă.

67. Diferenţierea ofertei proprii a întreprinderii de cea a concurenţilor poate fi realizată prin
intermediul:

a) produsului, managementului, concurenţei;

b) imaginii, clienţilor, preţurilor;

c) serviciilor, furnizorilor, comunicaţiei;

d) produsului, serviciilor, personalului.

68. Alternativa de dezvoltare recomandată unei întreprinderi lider la nivelul pieţei, prezentă pe o
piaţă în creştere şi având un grad de competitivitate ridicat este:

a) strategia concentrată;

b) strategia adaptivă;

c) strategia de creştere a activităţii de piaţă.

69. Principala explicaţie a extinderii, pe plan mondial, a marketingului în activitatea19
economică o constituie:

a) penuria de materii prime şi materiale;

b) dinamismul social-economic contemporan;

c) explozia demografică;

d) abundenţa produselor pe piaţă

70. Ca funcţie a marketingului, investigarea cerinţelor pieţei reprezintă o:

a) funcţie- mijloc;

b) funcţie-premisă;

c) funcţie- obiectiv.

71. Locul de origine al marketingului este:

a) S.U.A.;

b) Europa occidentală;

c) Japonia;

d) Australia.

72. Două firme din aceeaşi localitate, una specializată în comercializarea de ţesături şi cealaltă în
comercializarea de confecţii, se află în relaţii de:

a) concurenţă directă;

b) concurenţă indirectă;

c) nonconcurenţă.

73. Strategia de piaţă reprezintă tactica/nucleul politicii de marketing.

a)nucleul

74. Informaţia „Pe piaţa Spaniei, concurenţa este mai dură decât pe cea a Albaniei,dar mai slabă
decât pe cea a Italiei ” se încadreză într-o scală:

a) nominală;

b) interval;

c) proporţională;

d) ordinală.
75. Principala calitate a unui eşantion, în cercetările de piaţă, o constituie:

a) mărimea eşantionului;

b) reprezentativitatea eşantionului;

c) uşurinţa abordării componentelor eşantionului.

76. Pentru cercetarea intenţiilor de cumpărare a mobilei, cea mai indicată variantă deanchetă,
dintre cele menţionate mai jos, este:

a) ancheta stradală;

b) ancheta la domiciliu;

c) ancheta la magazine de mobilă;

d) investigaţia de birou.

77. Un produs, ale cărui vânzări au înregistrat în ultimii 3 ani un ritm mediu anual decreştere de
1,1% (în ultimul an, 0,32 %) se află în faza de:

a) lansare;

b) creştere;

c) maturitate;

d) declin

78. Unitatea de observaţie, în cazul unei cercetări selective având ca temăstabilirea gradului de
înzestrare cu bunuri de folosinţă îndelungată, o constituie:

a) familia;

b) gospodăria;

c) persoana intervievată;

d) magazinul.

79. Următoarea formulare, în cadrul unei anchete selective de teren:„Ce gen de literatură
preferaţi să lecturaţi ?”este o întrebare închisă / deschisă;dihotomică /cu răspunsuri multiple ;
aranjată pe principiul pâlniei/pâlniei răsturnate .

Deschisa cu rasp multiple aranjate pe pr palniei

80. O firmă românească producătoare de produse din piele, care doreşte să exporte pentru prima
dată produsele sale în Franţa, va acţiona într-un univers:

a) sigur;

b) specios;
c) nedeterminat.

81. Adoptarea unei strategii de piaţă adaptive are în vedere poziţia firmei faţă de:

a) dinamica pieţei;

b) structurile pieţei;

c) schimbările pieţei;

d) categoria de ofertanţi.

82. Testul X 2 , pentru stabilirea semnificaţiei statistice a diferenţelor dintre grupuri,se aplică la
analiza informaţiilor din scala:

a) nominală;

b) ordinală;

c) interval;

d) proporţională.

83. Cumpărătorii şi consumatorii determină volumul:

a)ofertei;

b)consumului;

c)distribuţiei.

84. Funcţia de marketing a firmei este integrată la nivelul:

a)compartimentului comercial;

b)activităţilor de conducere;

c)activităţilor productive;

d)întregii organizaţii reprezentate de către firmă.

85. În economia de piaţă, falimentul, privit de pe poziţii neutre, reprezintă un fenomen

:a) indezirabil;

b) indiferent

c)pozitiv

86. În condiţiile scăderii nivelului de trai, ponderea în totalul cheltuielilor de consum,ce revine
cheltuielilor pentru produsele alimentare:

a) scade;

b) se menţine;
c) creşte.

87. Pentru activitatea unei firme româneşti, Administraţia Finanţelor Publice reprezintăun factor
ţinând de:

a) micromediu;

b) macromediu;

c) piaţa externă.

88. Gradul de departajare a imaginii unui produs faţă de cele ale altor produseapropiate
constituie:

a) conţinutul imaginii;

b) intensitatea imaginii;

c) specificitatea imaginii;

d) modul de formare a imaginii.

89. Câte faze are ciclul de viaţă al unui produs nereuşit după criterii de marketing?

a) una;

b) două;

c) trei;

d) patru;

e) mai multe.

90. În raport cu testarea tehnică, testarea de acceptabilitate a produsului nou se plasează,

cronologic:

a) înainte;

b) după;

c) concomitent.

91. Profunzimea gamei de produse se referă la:

a) numărul de linii de produse care compun gama;

b) numărul de produse distincte pe care le conţine o linie de produse;

c) suma efectivelor tuturor liniilor de fabricaţie.

92. Practicarea, de către o firmă, a unor preţuri sub nivelul costurilor, reprezintă oformă de:

a)concurenţă imperfectă;
b)concurenţă oligopolistă;

c) concurenţă monopolistă;

d) concurenţă neloială.

93. Activitatea de marketing desfăşurată de o societate de asigurări reprezintă:

a) marketing nonlucrativ;

b) marketing social;

c) marketing electoral;

d) marketing financiar-bancar.

94. Preţul cu terminaţia în cifra 9 face parte din categoria de:

a) preţuri promoţionale;

b) preţuri care iau „caimacul pieţei”;

c) preţuri joase;

d) preţuri psihologice.

95. Combinarea creativă a ideilor sau tehnologiilor existente în vederea obţinerii unui produs nou
poartă numele de:

a) inovaţie sintetică;

b) inovaţie prin acumulare;

c) inovaţie discontinuă.

96. Mixul de marketing cuprinde un ansamblu de:

a) strategii;

b) tactici;

c)strategii şi tactici referitoare la produs, preţ, distribuţie şi promovare;

d)modalităţi de asigurare a avantajului competitiv

Capitolul II PIAŢA

1. Oferta de produse şi servicii a firmei apare pe pe piaţa totală ca:

a) cerere indezirabilă;

b) cerere totală;

c) ofertă totală;
d) segmente ale pieţei.

2. Piaţa întreprinderii reprezintă:

a) o parte a pieţei totale;

b) un spaţiu economic şi geografic în care se comercializează produsele firmei respective;

c) raporturile ce se formează între oferta proprie şi cererea pentru acestea.

3. Piaţa produsului reprezintă:

a) totalitatea cumpărătorilor actuali şi potenţiali ai unui produs;

b) gradul de pătrundere al acestuia în consum;

c) piaţa prop rie a unui anumit tip de produs.

4. Totalitatea pieţelor produselor dintr - o anumită arie geografică desemnează:

a) ansamblul pieţelor întreprinderilor;

b) piaţa totală sau globală.

5. Situaţia de monopol se întâlneşte atunci când:

a) ofertantul şi beneficiarul deţin fiecare o situaţie de monopol;

b) piaţa întreprinderii este diferită de piaţa produsului;

c) piaţa produsului se identifică cu piaţa întreprinderii.

6. Dacă numărul întreprinderilor care deţin o piaţă a produsului este limitat, avem o situaţie de:

a) oligopol;

b) monopol;

c) intermediară de monopol.

7. Strategiile de piaţă ale firmei în funcţie de sfera consumatorilor cărora li se adresează produsele
sale sunt:

a) nediferenţiate;

b) concentrate;

c) diversificate;

d) speciale;

e) aleatorii.

8. Când se adresează tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de produse, firma utilizează o strategie:
a) concentrată;

b) nediferenţiată;

d) diversificata

9. Când se adresează unei anumite categorii de consumatori, strategia folosită de firmă este una:

a) concentrată;

b) diversificată;

c) nediferenţiată.

10. Dacă firma se adresează mai multor categorii de consumatori cu produse specifice unor nevoi
diverse, încercând să - şi lărgească sfera de activitate, spunem că strategia folosită este una de:

a) concentrare; b) de nediferenţiere; c) diversificată.

11. Din punct de vedere al profilului pieţei firmei, se pot delimita:

a) piaţa întreprinderilor producătoare de bunuri materiale;

b) piaţa întreprinde rii prestatoare de servicii;

c) piaţa întreprinderii distribuitoare.

12. Capacitatea pieţei reprezintă:

a) maximum de bunuri şi servicii pe care întreprinderea la poate desface pe piaţa totală; b) minimum
de bunuri şi servicii pe care întreprinderea le poate desface pe piaţa totală; c) o formă cantitativă de
exprimare.

13. Principalii indicatori care definesc capacitatea pieţei sunt:

a) volumul cererii;

b) volumul ofertei;

c) volumul tranzacţiilor;

d) numărul de clienţi ai întreprinderii;

e) produsul intern brut.

14. Căile posibile de dezvoltare a pieţei firmei sunt:

a) creşterea cumpărăturilor medii pe unitatea de consum;

b) atragerea nonconsumatorilor relativi; c) depăşirea consumului peste limitele fiziologice.

15. Cel mai important instrument care intervine în procesele de vânzare- cumpărare ale firmelor este:

a) factura;
b) contractul economic;

c) chitanţa.

16. Cumpărătorii şi consumatorii determină volumul:

a) ofertei;

b) consumului;

c) distribuţiei.

17. Perioada d e piaţă a unui produs presupune:

a) intervalul de timp în care perioada de oferire a produsului se suprapune cu perioada de solicitare;

b) perioada cuprinsă între apariţia ideii de produs şi dispariţia acestuia de pe piaţă;

c) perioada cuprinsă între apariţia ideii de produs şi dispariţia acestuia din consum.

18. Piaţa ca spaţiu economic are:

a) o determinare fizică

; b) un circuit închis.

19. Piaţa reprezintă:

a) locul de întâlnire a agenţilor economici;

b) locul de întâlnire a cererii cu oferta;

c) locul în care se formează preţul.

20. Piaţa potenţială cuprinde:

a) piaţa firmei;

b) o parte din nonconsumatorii relativi;

c) piaţa totală;

d) o parte din piaţa domeniului.

21. Pentru un produs al cărui preţ se reduce de la 100.000 de le i la 80.000 de lei, iar cantitatea cerută
va creşte de la 20.000 de bucăţi la 328.000 de bucăţi vom avea o cerere: a) elastică;

b) inelastică;

c) perfect elastică;

d) rigidă.

22. Într- o cercetare de marketing cu tema „Studiul calitativ şi cantitativ al ofertei de aparate
domotice pe piaţa oraşului Constanţa”, unitatea de cercetare este:
a) capul familiei;

b) gospodăria;

c) unitatea de distribuţie de profil.

23. Strategiile generice de piaţă pot fi

: a) nediferenţiate;

b) concentrate;

c) segmentate;

d) diversificate.

24. Capacitatea pieţei reprezintă:

a) cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care firmele le pot desface pe piaţa totală;

b) cererea latentă existentă pe piaţă;

c) dimensionarea în timp şi spaţiu a unei pieţe.

Cap 4

: 1. În viziunea lui Philip KOTLER, comportamentul consumatorului apare ca o „ieşire” a unor

„intrări” – care ajung în psihicul uman prin intermediul unor „canale” – recepţionate, evaluate şi
„prelucrate” de fiinţa umană în aşa zisa „cutie neagră”. Prin „intrări” , acest autor înţelege, printre
altele:

a) biografia social- profesională a consumatorului;

b) observaţia personală a consumatorului;

c) alegerea produsului;

d) frecvenţa cumpărării.

2. În viziunea lui Philip KOTLER, comportamentul consumatorului apare ca o „ieşire” a unor

„intrări” – care ajung în psihicul uman prin intermediul unor „canale” – recepţionate, evaluate şi
„prelucrate” de fiinţa umană în aşa zisa „cutie neagră”. Prin „ieşiri”, acest autor înţelege, printre
altele:

a) preţul;

b) calitatea;

c) publicitatea;

d) frecvenţa cumpărării.

3. În viziunea lui Philip KOTLER, comportamentul consum atorului apare ca o „ieşire” a unor
„intrări” – care ajung în psihicul uman prin intermediul unor „canale – recepţionate, evaluate şi
„prelucrate” de fiinţa umană în aşa zisa „cutie neagră”. Prin „canale”, acest autor înţelege, printre alt
ele:

a) preţul;

b) calitatea;

c) reclama;

d) biografia social- profesională a consumatorului.

4. Modelul veblenian al comportamentului consumatorului se bazează pe: a) teoria utilităţii

marginale; b) teoria atitudinilor; c) teoria consumului ostentativ; d) teoria convorbirii.

5. Modelul freudian al comportamentului consumatorului explică acest proces prin: a) cercetarea

motivaţională; b) studierea atitudinilor; c) elemente biologice şi culturale; d) studierea intenţiilor de
cumpărare.

6. Clase le sociale şi grupurile de apartenenţă sunt concepte, printre altele, cu care operează:

a) modelul marshallian; b) modelul freudian; c) modelul pavlovian; d) modelul veblenian.

7. Modelul pavlovian al comportamentului consumatorului sugerează studierea unor aspecte ale

acestui proces cum sunt: a) percepţia; b) subconştientul; c) influenţa între persoane; d) impulsul,
sugestia, reacţia şi recidiva.

8. Caracteristicile consumatorilor care îşi pun amprenta asupra clasei sociale sunt: a) veniturile; b)
apartenenţa politică; c) grupa de vârstă; d) sexul.

9. Familia este cel mai tipic exemplu de: a) grup modal; b) grup de referinţă; c) grup de apartenenţă.

10. Subculturile sunt grupuri culturale distincte constituite, printre al tele, după următoarele criterii:
a) geografice; b) ocupaţie; c) nivel de educaţie; d) veniturile personale.

11. Grupurile de apartenenţă ale consumatorilor pot fi: a) unele formale, iar altele informale; b) toate
sunt formale; c) toate sunt informale.

12. Modelul care a dezvoltat teoria consumului ostentativ este: a) modelul freudian; b) modelul
marshallian; c) modelul veblenian; d) modelul pavlovian.

13. Modelul pavlovian operează cu următoarele patru concepte de bază: a) impuls, atitudine ,
recidivă, reacţie; b) impuls, sugestie, reacţie, recidivă; c) impuls, învăţare, reacţie, recidivă; d)
atitudine, învăţare, reacţie, sugestie.

14. Modelul care impune importanţa apreciabilă a studierii preţurilor şi a veniturilor este: a) modelul
hobbesian; b) modelul freudian; c) modelul marshallian; d) modelul pavlovian.

15. Modelul comportamentului consumatorului care are la bază teoria învăţării este: a) modelul
freudian; b) modelul pavlovian; c) modelul veblenian; d) modelul marshallian.
16. Modelul care pune în discuţie problema factorilor economici în general, este: a) modelul
marshallian; b) modelul veblenian; c) modelul freudian; d) modelul hobbesian.

17. Modelul denumit şi „al factorilor de organizaţie” este: a) modelul freudian; b) modelul
hobbesian; c) modelul pavlovian; d) modelul veblenian.

18. Modelul pavlovian al comportamentului consumatorului are la bază: a) teoria consumului

ostentativ; b) teoria învăţării; c) teoria utilităţii marginale; d) teoria inovaţ iei.

19. Opinia este expresia verbală a: a) percepţiei; b) informaţiei; c) atitudinii; d) motivaţiei.

20. Studiile destinate cunoaşterii satisfacţiei consumatorilor, privitor la bunuri şi servicii, au fost
dezvoltate având la bază: a) teoria învăţării prin condiţionarea clasică de tip pavlovian; b) teoria
atitudinilor; c) teoria învăţării instrumentale; d) teoria învăţării cognitive.
21. Care dintre următoarele exemple constituie un motiv fundamental pentru consumator? a) Coca
Cola; b) Pepsi Cola; c) apă minerală;
d) bere marca Ursus.

22. Mobilurile raţionale domină, în general, deciziile pentru produse şi servicii: a) de uz curent; b) de
lux; c) la care nu s- a apelat niciodată; d) nici una dintre variante.
23. Atitudinile consumatorilor: b) nu pot fi direct observate
24. Care dintre următoarele exemple constituie un motiv selectiv pentru consumator? a) apă
minerală; b) vin; c) bere; d) Pepsi light.
25. Mobilurile emoţionale domină, în general, deciziile pentru produse şi servicii: a) de uz curent; b)
de lux; c) la care nu s- a apelat niciodată; d) nici una dintre variante.
26. Procesul prin care consumatorul recepţionează, selectează, organizează şi interpretează stimulii
din mediul înconjurător, dându - le o anumită semnificaţie poartă denumirea de: a) învăţare; b)
percepţie; c) atitudine; d) motivaţie.
27. Modelul marshallian al comportamentului consumatorului se baze ază pe: a) teoria valorii
muncă; b) teoria atitudinilor; c) teoria utilităţii marginale; d) teoria convorbirii.
28. Modelul Engel-Kollat-Blackwell are ca element central: a) intenţia de cumpărare; b) teoria
inovaţiei; c) procesul decizional al cump ărătorului; d) teoria probabilităţilor şi teoria inovaţiei.
29. În modelul Howard- Sheth, cumpărarea reprezintă cea mai importantă variabilă din blocul:
d) Iesiri

30. Modelul Nicosia constă dintr - o schemă comprehensivă asemănătoare cu o schemă logică ce
descrie structura comportamentului de cumpărare, permiţând: a) stimularea vânzării produselor /
serviciilor; b) stimularea deciziilor de stocare; c) stimularea reacţiilor posibile ale cumpărătorului în
confruntarea cu diferite mesaje promoţionale; d) stimularea consumului de produse / servicii.
31. Între influenţele de natură endogenă asupra comportamentului consumatorului se înscrie şi: a)
familia; b) clasa social ă; c) învăţarea; d) subcultura
. 32. Între influenţele de natură exogenă asupra comportamentului consumatorului se înscrie şi: a)
percepţia;
b) învăţarea; c) cultura; d) atitudinea

cap 5
1. S trategia de produs vizează: a) produsul global; b) produsele parţiale; c) deopotrivă produsul în
ansamblu , alcătuind politica produsului global şi diferitele sale componente, constituind politica
produselor parţiale .
2. Simbolurile sunt utilizate în servicii pentru: a) tangibilizarea serviciilor prestate, fiind alese de o
manieră care să sugereze atributele prin care se realizează poziţionarea acestora pe piaţă; b) redarea
cu fidelitate a unei situaţii supuse procesării; c) inscripţionarea produselor prestate şi livrate
You sent Azi la 09:41
3. În servicii, consumatorii percep un risc: a) mai mic şi mai intens; b) mai mare şi mai scăzut; c) mai
mare şi mai intens; d) nici mare şi nici intens.
4. În servicii, informaţiile sunt susţinute: a) mai puternic şi un timp mai îndelungat; b) mai slab şi un
timp mai îndelungat; c) mai puternic şi un timp mai scurt; d) nici mai puternic şi nici un timp mai
scurt.
5. În servicii, preţul poate: a) tangibiliza produsul, oferind semnificaţii despre calitate; b) reduc e
variabilitatea prin diferenţierea corespunzătoare a strategiilor; c) diminua efectele perisabilităţii şi
imperisabilităţii .
6. Alternativele strategice în cadrul politicii de preţ, oglindind poziţia firmei faţă de ofertă sunt: a)
forfetare, di ferenţiate, combinate; b) înalte, moderate, joase; c) relativ stabile, modificate frecvent; d)
forfetare şi relativ stabile.
7. În servicii, preţul de referinţă este preţul definit de consumator în baza: a) ultimei achiziţii
efectuate; b) celui mai f recvent preţ întâlnit; c) mediei preţurilor plătite pentru servicii similare; d)
toate la un loc
You sent Azi la 09:42
8. Poziţionarea presupune practic: a) diferenţierea serviciilor; b) diferenţierea imaginii; c) mai întâi
diferenţierea serviciilor şi ulterior diferenţi erea imaginii; d) mai întâi diferenţierea imaginii şi
ulterior diferenţierea serviciilor.
9. Mix- ul de marketing în servicii este alcătuit din: a) 7 componente; b) 8 componente; c) 4
componente clasice, dar modificate; d) sunt păreri multiple.
10. Î ntre utilizatorii informaţiilor din cadrul sistemului informaţional de marketing se includ: a)
clienţii; b) concurenţii; c) personalul de contact
11. În servicii, de regulă, programul de marketing este: a) complet diferit de situaţia bunurilo r; b)
comun cu cel de prestaţie; c) adaptat situaţiilor pentru care se elaborează; d) nu se utilizează
programe de marketing.
12. În conţinutul marketingului serviciilor se include: a) marketingul internaţional; b) marketingul
serviciilor din agricul tură; c) marketingul intern firmei; d) marketingul serviciilor comerciale.
13. În marketingul serviciilor sunt utilizate: a) tehnici şi concepte comune serviciilor şi bunurilor; b)
tehnici şi concepte specifice serviciilor în ansamblu; c) tehnici şi concepte specifice fiecărui tip de
serviciu; d) toate la un loc.
14. Marketingul serviciilor este suficient de clar conturat în domeniile: a) serviciilor de producţie; b)
serviciilor sociale; c) serviciilor lucrative (turistic, bancar, transporturi); d) serviciilor de învăţământ
You sent Azi la 09:43
15. Marketingul serviciilor este în plin proces de afirmare şi consolidare în domeniile: a) serviciilor
de producţie; b) serviciilor de consultanţă; c) serviciilor sociale; d) serviciilor lucrative.
You sent Azi la 09:43
16. Marketingul serv iciilor prezintă următoarele caracteristici: a) interdisciplinaritatea; b) unitate în
diversitate; c) complexitate; d) toate la un loc.
17. Şcoala Nordică de marketingul serviciilor are ca reprezentanţi pe: a) Ch. Gronroos, J.P. Flipo,
Lovelock; b) Ch. Gronroos, L. Edvinsson, E. Gummerson; c) L. Berry, A. Parasuraman, J.H.
Donnelly; d) P. Eiglier, E. Langeard.
18. Următorii autori din România au contribuţii la dezvoltarea marketingului serviciilor: a) I. Cătoiu,
P. Bran, R. Vasile; b) V. Olteanu , I. Cetină, V. Balaure; c) M.C. Demetrescu, C. Florescu, P.
Mâlcomete; d) M. Ioncică, R. Minciu, I. Cătoiu.
19. Marketingul interactiv este determinat de: a) intangibilitate; b) inseparabilitate; c) variabilitate; d)
perisabilitate.
20. Variabilit atea serviciilor se regăseşte în apariţia unor tehnici specifice marketingului serviciilor
cum sunt: a) marketing interactiv; b) personalizarea serviciilor; c) marketing intern firmei; d) toate la
un loc.
21. Perisabilitatea serviciilor stă la baza formulării: a) marketingul mix; b) obiectivului major al
echilibrării permanente a cererii şi a ofertei; c) un mod specific de asigurare a calităţii;
22. Intangibilitatea serviciilor îşi pune amprenta asupra: a) politicii de produs; b) politicii de preţ; c)
politicii de promovare şi distribuţie; d) toate la un loc.
23. Cea mai importantă caracteristică a procesului de creare şi livrare a serviciilor este: a)
inseparabilitatea; b) intangibilitatea; c) complexitatea şi divergenţa; d) perisabilitatea.
You sent Azi la 09:43
24. În servicii, consumatorul acordă mai multă încredere informaţiilor: a) din presă; b) obţinute prin
radio şi TV; c) din surse personale.
25. Intangibilitatea serviciilor conferă mărcii în activitatea promoţională un rol: a) ridicat; b) sc ăzut;
c) nici ridicat, nici scăzut; d) nu are importanţă.
26. Marketingul strategic (în servicii) include: a) misiunea firmei; b) strategii de marketing; c)
poziţionarea serviciilor; d) toate la un loc