Sunteți pe pagina 1din 23

Economia intreprinderii (opt), Anul III Management

Conf.dr. Laura Iacob

MULTIPLE CHOICE

1. In sens economic, o intreprindere, indiferent de dimensiune, forma de proprietate si


organizare, ca agent economic produce bunuri si servicii destinate vanzarii pe piata, scopul
principal si final fiind:
a. diversificarea bunurilor si serviciilor;
b. obtinerea de profit,
c. cresterea valorii nominale a actiunilor.

2. In sens economic, o intreprindere, indiferent de dimensiune, forma de proprietate si


organizare, ca agent economic produce bunuri si servicii destinate vanzarii pe piata, scopul
principal si final fiind:
a. oferirea unor alternative pe piata concurentei;
b. atragerea increderii cumparatorului;
c. obtinerea de profit.

3. Activitatea intreprinderii genereaza doua grupuri de fluxuri reale:


a. intrari de factori de productie si iesiri de bunuri si servicii;
b. intrari de bunuri si servicii si iesiri de materiale;
c. intrari de factori economici si iesiri de profit.

4. Activitatea intreprinderii genereaza doua grupuri de fluxuri reale:


a. intrari de factori de productie si iesiri de bunuri si servicii;
b. intrari de capitaluri si iesiri de profituri;
c. intrari de factori economici si iesiri de profit.

5. Intreprinderea reprezinta:
A) sistem complex;
B) sistem socio-economic;
C) sistem tehnico-material;
D) sistem organizatoric-administrativ;
E) sistem dinamic organic adaptiv,
F) sistem deschis;
G) sistem autoreglabil.
a. A, B, C, D, G.
b. A, B, C, D, F, G.
c. toate.

6. Abordata in conceptie sistemica, ca un sistem complex, obiectivele intreprinderii sunt:


a. reunirea resurselor umane, materiale si financiare;
b. adaptarea permanenta la modificarile macrosistemelor;
c. producerea de bunuri si/sau servicii destinate a fi vandute pe piata pentru a
satisface necesitatile consumatorilor sub aspect cantitativ, calitativ si ca nivel de
pret.

7. Abordata in conceptie sistemica, ca un sistem complex, obiectivele intreprinderii sunt:


a. obtinerea de personal administrativ;
b. reunirea resurselor umane, materiale si financiare;
c. presupune satisfacerea unui anumit numar de nevoi resimtite de salariati cu ocazia
muncii lor.

8. Rolul intreprinderii in viata unei economii este:


a. atragerea si combinarea factorilor de productie;
b. dublu: economic si social;
c. executarea de bunuri si servicii.

9. Rolul intreprinderii in viata unei economii este:


a. favorizarea si promovarea personalului;
b. dublu: economic si social;
c. distribuirea veniturilor.

10. In functie de amploarea factorilor de productie utilizati, de marimea rezultatelor economico-


financiare, intreprinderile pot fi:
a. intreprinderi prestatoare de servicii;
b. intreprinderi care functioneaza tot timpul anului;
c. intreprinderi mici.

11. In functie de amploarea factorilor de productie utilizati, de marimea rezultatelor economico-


financiare, intreprinderile pot fi:
a. intreprinderi prestatoare de servicii;
b. intreprinderi comerciale;
c. intreprinderi mari.

12. Societatile comerciale pot fi:


a. societati comerciale de persoane, societati comerciale de bunuri economice;
b. societati comerciale de persoane, societati comerciale de capitaluri;
c. societati comerciale de familie, societati comerciale de stat.

13. Societatile comerciale pot fi:


a. societati comerciale de persoane, societati comerciale de bunuri economice;
b. societati comerciale de persoane, societati comerciale de capitaluri;
c. societati comerciale economice, societati comerciale industriale.
14. In functie de apartenenta la una din ramurile industriale de activitate, intreprinderile se pot
clasifica dupa:
A) caracterul materiei prime consumate;
B) cantitatea de materie prima consumata;
C) destinatia economica si caracterul productiei finite;
D) marimea capitalului investit;
E) continuitatea procesului tehnologic.
a. A, C, E;
b. toate;
c. A, B, C, E.

15. Dupa forma de proprietate intreprinderile se pot grupa in:


A) intreprindere particulara individuala, personala sau familiala;
B) intreprindere particulara in asociatii;
C) intreprindere a administratiei centrale;
D) intreprindere a administratiei locale;
E) intreprindere financiara;
F) intreprindere universala;
G) intreprindere mixta.
a. A, B, C, D, G;
b. A, B, C;
c. B, C, D, E.

16. Dupa forma de proprietate intreprinderile se pot grupa in:


A) intreprindere particulara individuala, personala sau familiala;
B) intreprindere particulara in asociatii;
C) intreprindere a administratiei centrale;
D) intreprindere a administratiei locale;
E) intreprindere financiara;
F) intreprindere universala;
G) intreprindere mixta.
a. A, B, C, D, G;
b. toate;
c. A, B, C, D, E, G.

17. Intreprinderile care au intre 10 si 49 de angajati sunt intreprinderile:


a. grupuri de conglomerate de intreprinderi;
b. mijlocii;
c. mici.

18. Intreprinderile care au intre 50 si 249 de angajati sunt intreprinderile:


a. grupuri de conglomerate de intreprinderi;
b. mijlocii;
c. mici.

19. Avantajele intreprinderilor mici si mijlocii sunt:


A) protectia sociala a salariatilor este relativ redusa;
B) gradul mare de adaptabilitate la cerintele pietei,
C) existenta unui sistem de informare direct;
D) dispun de un capital redus;
E) o mai buna gestiune a resurselor umane;
F) management independent;
G) crearea de noi locuri de munca.
a. B, C, E, F, G;
b. toate;
c. A, D, F.

20. Configurarea structurala si dimensiunea organizatorica a unei intreprinderi pot fi influentate


de:
a. specializare, tehnologizare, modernizare si configuratie;
b. specializare, standardizare, formalizare si configuratie;
c. niciun raspuns corect.

21. Functiunile intreprinderii sunt:


A. functiunea de cercetare-dezvoltare;
B. functiunea de productie;
C. functiunea de marketing;
D. functiunea comerciala;
E. functiunea de personal;
F. functiunea financiar-contabila.
a. toate;
b. A, B, C, D si E;
c. A, B, C, E si F.

22. Capitalul propriu se formeaza din:


a. aporturile fondatorilor;
b. emisiunile de obligatiuni;
c. contractarea de credite bancare.

23. Imobilizarile financiare denumite si investitii financiare sau de portofoliu cuprind:


a. aporturile fondatorilor;
b. valorile financiare investite de intreprindere in capitalul
altor societati comerciale sub forma titlurilor de participare;
c. majorarea capitalului social.

24. Finantarea se poate face din surse interne prin:


a. autofinantare;
b. majorarea capitalului social prin suplimentarea acestuia de catre asociati sau printr-
o emisiune de actiuni;
c. emisiune de obligatiuni.

25. Finantarea se poate face din surse externe prin:


a. majorarea capitalului social prin suplimentarea acestuia de catre asociati sau
printr-o emisiune de actiuni;
b. majorarea capitalului din profitul obtinut;
c. autofinantare.

26. Resurse informationale indeplinesc o serie de functii, cum ar fi:


A. functia de cunoastere;
B. functia decizionala;
C. functia de mijloc de previziune;
D. functia de reglare;
E. functia de marketing;
F. functia operationala.
a. toate;
b. A, B, C, D si F;
c. B, C, D, E si F.

27. Functiunea  unei intreprinderi reprezinta:


a. ansamblul atributiilor omogene  pe care le indeplineste un personal specializat intr-
un domeniu mai restrans cu scopul indeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.
b. ansamblul sarcinilor executate periodic de un personal ce are cunostinte specifice
unui domeniu restrans si care concura pentru realizarea unui obiectiv specific.
c. ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de un
personal specializat al intreprinderii in scopul realizarii obiectivelor derivate
de gradul I.    

28. Sarcina este:


a. o activitate pe care o presteaza cineva in mod regulat si organizat intr-o institutie,
in schimbul unei remuneratii.
b. ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de un personal
specializat al intreprinderii in scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I.
c. componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex, desfasurat
pentru realizarea unui  obiectiv individual.

29. Functiunea este:


a. o activitate pe care o presteaza cineva in mod regulat si organizat intr-o institutie,
in schimbul unei remuneratii.
b. ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de un
personal specializat al intreprinderii in scopul realizarii obiectivelor derivate
de gradul I.
c. componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex, desfasurat
pentru realizarea unui  obiectiv individual.

30. Activitatea este:


a. ansamblul atributiilor omogene desfasurate de un personal specializat al
intreprinderii intr-un domeniu mai restrans cu scopul realizarii obiectivelor
derivate de gradul II.
b. ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de un personal
specializat al intreprinderii in scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I.
c. componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex, desfasurat
pentru realizarea unui  obiectiv individual.

31. Atributia este:


a. ansamblul sarcinilor executate periodic de un personal ce are cunostinte
specifice unui domeniu restrans si care concura pentru realizarea unui
obiectiv specific.
b. ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de un personal
specializat al intreprinderii in scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I.
c. componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex, desfasurat
pentru realizarea unui  obiectiv individual.

32. Functiunea de productie reprezinta:


a. ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza
transformarea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului in
produse finite, semifinite, lucrari sau servicii in cadrul intreprinderii.
b. ansamblul de activitati cu valoare strategica care vizeaza prospectarea pietei,
precum si identificarea, determinarea si utilizarea mijloacelor si a tuturor
eforturilor intreprinderii in directia obtinerii de profit maxim in conditii de
satisfacere a cererii.
c. ansamblul activitatilor care vizeaza relatiile cu mediul (aprovizionarea si
desfacerea/vanzarea), precedate de studiul pietei si elaborarea politicilor de
distributie si de pret.

33. Functiunea comerciala reprezinta:


a. ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza
transformarea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului in produse
finite, semifinite, lucrari sau servicii in cadrul intreprinderii.
b. ansamblul de activitati cu valoare strategica care vizeaza prospectarea pietei,
precum si identificarea, determinarea si utilizarea mijloacelor si a tuturor
eforturilor intreprinderii in directia obtinerii de profit maxim in conditii de
satisfacere a cererii.
c. ansamblul activitatilor care vizeaza relatiile cu mediul (aprovizionarea si
desfacerea/vanzarea), precedate de studiul pietei si elaborarea politicilor de
distributie si de pret.

34. Functiunea de marketing reprezinta:


a. ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza
transformarea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului in produse
finite, semifinite, lucrari sau servicii in cadrul intreprinderii.
b. ansamblul de activitati cu valoare strategica care vizeaza prospectarea pietei,
precum si identificarea, determinarea si utilizarea mijloacelor si a tuturor
eforturilor intreprinderii in directia obtinerii de profit maxim in conditii de
satisfacere a cererii.
c. ansamblul activitatilor care vizeaza relatiile cu mediul (aprovizionarea si
desfacerea/vanzarea), precedate de studiul pietei si elaborarea politicilor de
distributie si de pret.
35. Functiunea de personal reprezinta:
a. ansamblul activitatilor de asigurare, administrare si gestionare a resursei
umane din cadrul intreprinderii.
b. ansamblul de activitati cu valoare strategica care vizeaza prospectarea pietei,
precum si identificarea, determinarea si utilizarea mijloacelor si a tuturor
eforturilor intreprinderii in directia obtinerii de profit maxim in conditii de
satisfacere a cererii.
c. ansamblul activitatilor care vizeaza relatiile cu mediul (aprovizionarea si
desfacerea/vanzarea), precedate de studiul pietei si elaborarea politicilor de
distributie si de pret.

36. Functiunea financiar-contabila reprezinta:


a. ansamblul activitatilor de asigurare, administrare si gestionare a resursei umane din
cadrul intreprinderii.
b. ansamblul de activitati menite sa asigure, pe de o parte, obtinerea si folosirea
mijloacelor financiare necesare intreprinderii, iar pe de alta parte sa
inregistreze si sa evidentieze in expresie valorica fenomenele economice din
cadrul intreprinderii.
c. ansamblul activitatilor care vizeaza relatiile cu mediul (aprovizionarea si
desfacerea/vanzarea), precedate de studiul pietei si elaborarea politicilor de
distributie si de pret.

37. Realizarea subfunctiunii de aprovizionare presupune:


a. cunoasterea pietelor;
b. cunoasterea cererii;
c. descrierea posturilor.

38. Logistica este stiinta:


a. de a gasi solutiile optime pentru localizarea si amplasarea activitatilor,
aprovizionarea, transportul si distributia produselor si organizarea fluxurilor
materiale si nemateriale in vederea obtinerii celei mai bune rentabilitati.
b. care consta in transformarea intrarilor (input-urilor), resurselor, factorilor de
productie in iesiri (output-uri) de bunuri economice, realizate de catre agenti
economici specializati, in scopul obtinerii de profit.
c. de obtinere si punere la dispozitia intreprinderii a unor sume de bani, drepturi si
bunuri productive.

39. Componentele logisticii:


A. transportul;
B. stocarea;
C. depozitarea;
D. ambalarea;
E. comunicatiile;
F. elaborarea documentelor.
a. A, B, C, D si E;
b. toate;
c. A, B, C, D si F.

40. Din perspectiva activitatii de logistica a intreprinderii transportul intern vizeaza:


a. distanta de la o localitate la alta;
b. distanta dintre o tara si alta;
c. distanta de la locul de munca la un spatiu de depozitare temporar.

41. Activitatea de transport are ca si componente:


A. incarcarea;
B. descarcarea;
C. ambalarea;
D. depozitarea.
a. toate;
b. A, B si D;
c. A si B.

42. Sistemul de conducere al unei intreprinderi cuprinde 2 componente principale:


a. structura si procesul de conducere;
b. structura organizatorica si sistemul informational;
c. structura informala si metodele si tehnicile de conducere utilizate.

43. Postul este alcatuit din:


a. ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
desemnate pe anumite perioade de timp fiecarui component al intreprinderii;
b. ansamblul sarcinilor executate periodic de un personal ce are cunostinte specifice
unui domeniu restrans si care concura pentru realizarea unui obiectiv specific;
c. ansamblul atributiilor omogene  pe care le indeplineste un personal specializat intr-
un domeniu mai restrans cu scopul indeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.  

44. Importanta si necesitatea crescanda a adoptarii unei strategii economice este determinata de:
a. accentuarea competitiei intre intreprinderi atat pe pietele interne cat si
externe;
b. scaderea considerabila a calitatii produselor oferite pe piata;
c. aplicarea de catre unele intreprinderi a unor strategii caduce de prelucrare, ceea ce
a condus la scaderea productivitatii muncii si la cresterea costurilor.

45. Politica economica, ca si componenta a strategiei, precizeaza:


a. actiunile care trebuie intreprinse pentru punerea in aplicare a strategiei pe
orizonturi de timp mai mici si limitele in cadrul carora trebuie realizate
obiectivele.
b. ce isi propune sa realizeze o unitate economica in cadrul unui anumit orizont de
timp;
c. ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unitati economice isi propune sa le
realizeze, obiective stabilite pe baza de studii, cercetari stiintifice si prognoze,
actiuni care trebuie intreprinse pe diferite orizonturi de timp si modul de alocare a
resurselor in vederea mentinerii competitivitatii si a dezvoltarii viitoare.

46. Elaborarea unei strategii economice se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor etape:
A. analiza situatiei curente;
B. examinarea perspectivelor pentru viitor;
C. elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor;
D. punerea in practica a strategiei economice adoptate;
E. activitatea finala de evaluare si control a strategiei.
a. toate;
b. A, B, C, si D;
c. A, B, D si E.

47. In raport cu nivelul de adaptare strategiile economice se clasifica in:


a. strategii de afaceri la nivel de intreprindere;
b. strategii de consolidare;
c. strategii de produs.

48. In raport cu nivelul de adaptare strategiile economice se clasifica in:


a. strategii de afaceri la nivel de intreprindere;
b. strategii economice de dezvoltare;
c. strategii de piata.

49. In raport de dinamica obiectivelor propuse strategiile economice se clasifica in:


a. strategii de afaceri la nivel de intreprindere;
b. strategii de consolidare;
c. strategii de produs.

50. In raport cu sfera de cuprindere strategiile economice se clasifica in:


a. strategii de afaceri la nivel de intreprindere;
b. strategii partiale;
c. strategii de produs.

51. In raport cu sfera de cuprindere strategiile economice se clasifica in:


a. strategii la nivel de organizare superioara;
b. strategii globale;
c. strategii de produs.

52.In raport cu gradul de interdependenta strategiile economice se clasifica in:


a. strategii de afaceri la nivel de intreprindere;
b. strategii inovationale;
c. strategii integrate.

53. In raport cu gradul de interdependenta strategiile economice se clasifica in:


a. strategii de afaceri la nivel de intreprindere;
b. strategii de piata;
c. strategii independente.

54. Planul de afaceri poate fi definit ca fiind:


a. document scris care descrie natura afacerii, piata tinta, avantajele si
dezavantajele pe care afacerea le va avea asupra clientilor, precum si
resursele si aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii, pentru
intocmirea caruia este necesara analiza produselor/serviciilor oferite pietei,
competitia, resursele financiare necesare, precum si prezentarea altor detalii
operationale;
b. un instrument decizional static, destinat, pe de o parte managerilor din cadrul
intreprinderii in vederea cresterii eficientei activitatii acestora si, pe de alta parte,
investitorilor, bancherilor si, in general, oricarui partener posibil industrial,
comercial, social, carora le permite sa ia cunostinta de perspectivele acesteia;
c. un instrument al trecutului, elaborat prin aproximatii succesive, utilizand
experienta si realizarile din trecut ale intreprinderii pentru a proiecta in mod realist
calea spre viitor.

55. Planul de afaceri poate fi definit ca fiind:


a. un instrument al prezentului, elaborat prin aproximatii succesive, utilizand
experienta si realizarile din trecut ale intreprinderii pentru a proiecta in mod
realist calea spre viitor;
b. un instrument decizional static, destinat, pe de o parte managerilor din cadrul
intreprinderii in vederea cresterii eficientei activitatii acestora si, pe de alta parte,
investitorilor, bancherilor si, in general, oricarui partener posibil industrial,
comercial, social, carora le permite sa ia cunostinta de perspectivele acesteia;
c. un instrument al trecutului, elaborat prin aproximatii succesive, utilizand
experienta si realizarile din trecut ale intreprinderii pentru a proiecta in mod realist
calea spre viitor.

56. Printre particularitatile functiunii de cercetare – dezvoltare se numara si:


a. certitudinea realizarii rezultatelor finale;
b. efectele obtinute sunt mai mari decat cele stabilite initial;
c. cheltuielile efectuate sunt mai mari decat cele stabilite initial.

57. Riscurile functiunii de cercetare-dezvoltare pentru o intreprindere sunt:


A. stiintific;
B. economic;
C. tehnic;
D. de productie;
E. de brevetare.
a. toate;
b. A, C, D si E;
c. A, B si C.

58. Formele de manifestare ale creativitatii:


A. descoperirea;
B. inventia;
C. brevetarea;
D. inovatia.
a. toate;
b. B si D;
c. A, B si D.

59. Dezvoltarea experimentala se concretizeaza in:


a. sistem de lucrari de natura tehnica si organizatorica, care au ca scop, in final,
sa obtina noi tehnologii, noi produse, noi materiale etc. si sa le imbunatateasca
pe cele existente.
b. activitatea de exploatare a progresului obtinut in stiinta.
c. crearea instrumentarului material si elaborarea procedeelor legate de utilizarea
acestuia.

60. Asimilarea de produse/servicii si tehnologii noi se realizeaza conform unor criterii:


A. aptitudini de comercializare:
B. durabilitate:
C. posibilitati de fabricatiei:
D. potentialul de dezvoltare:
a. toate;
b. B si D;
c. A, B si D.

61. Notiunea de investitie este sinonima, din punct de vedere lingvistic cu:
a. alocare;
b. dislocare;
c. evaluare.

62. Dupa destinatia lor economica investitiile se impart in:


a. investitii materiale;
b. investitii externe;
c. investitii directe.

63. Activitatile fictive care concura la executia unui proiect sunt acelea care:
a. consuma resurse si timp;
b. nu consuma nici timp nici resurse, ci sunt doar conditionarii tehnologice intre
anumite activitati din primele doua categorii.
c. consuma numai timp.

64. Categorii de obiective ale unui proiect de investitii sunt:


a. de performanta, de cost si de timp;
b. de investitii, de pret si de timp;
c. de investitii, de volum si de cost.

65. Dezvoltarea intreprinderii se concretizeaza in:


a. efort planificat si continuu de a schimba intreprinderea spre a fi mai eficienta
si mai umana.
b. sistem de lucrari de natura tehnica si organizatorica, care au ca scop in final sa
obtina noi tehnologii, noi produse, noi materiale etc. si sa le imbunatateasca pe cele
existente.
c. activitatea de exploatare a progresului obtinut in stiinta.

66. Specializarea consta in:


a. reducerea numarului tipurilor de produse, concomitent cu dezvoltarea
competentei in realizarea acestora.
b. gasirea de noi piete, care sa determine reducerea dependentei de o singura piata.
c. perfectionarea tehnologiilor existente si/sau in achizitionarea de alte tehnologii.
67. Procesul de productie:
a. este un proces destinat sa transforme un set de elemente „iesiri” intr-un set
specific de elemente „intrari”.
b. consta in totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi
de transformare a materiilor prime, materialelor sau a altor componente in
produse, lucrari sau servicii cu o anumita valoare de piata, cu ajutorul
diferitelor masini, utilaje sau instalatii.
c. este un proces mai complex decat pregatirea profesionala ce consta in pregatirea
conducatorilor sau a altor specialisti pentru a-si asuma responsabilitati in crestere,
in posturile prezente si viitoare.

68. In functie de modul in care participa la executarea diferitelor produse, lucrari sau servicii
procesele de munca se impart in:
a. procese de baza;
b. procese de productie propriu-zise;
c. procese de transport.

69. Activitati de productie de tip manufacturier vizeaza:


a. incarcarea-descarcarea marfurilor
b. pregatirea marfurilor pentru vanzare;
c. normarea si controlul calitatii produselor si serviciilor.

70. Programarea liniara este folosita la:


a. optimizarea alocarii resurselor;
b. productia de unicate complexe si de mare importanta, la care operatiile succesive
trebuie realizate prin respectarea restrictiilor de prioritate si de termene;
c. reducerea costurilor de productie aferente stocurilor de materii prime, materiale,
piese si subansambluri.

71. Marketingul poate fi definit ca fiind:


a. suma tuturor eforturilor dirijate de catre o intreprindere in vederea satisfacerii
furnizorilor sai cu un profit;
b. suma tuturor eforturilor dirijate de catre o intreprindere in vederea
satisfacerii consumatorilor sai cu un profit;
c. suma tuturor eforturilor dirijate de catre o intreprindere in vederea satisfacerii
consumatorilor sai.

72. Activitatile de marketing cuprind:


A. analiza ocaziilor ivite pe piata;
B. studierea si alegerea pietelor tinta;
C. elaborarea strategiilor de marketing si a tacticilor necesare pentru atingerea lor;
D. elaborarea si fundamentarea programelor de management;
E. elaborarea politicii generale de management;
F. elaborarea variantelor strategiei de piata;
G. cercetarea de marketing.
a. toate;
b. A,B, C, F si G;
c. A,B, C si G.

73. Proiectarea unei cercetari de marketing include urmatoarele sarcini:


A. identificarea problemei si definirea scopului;
B. elaborarea obiectivelor si ipotezelor;
C. stabilirea obiectivelor specifice si a strategiilor corespunzatoare;
D. alegerea surselor de informare;
E. recoltarea informatiilor;
F. prelucrarea datelor;
G. analiza si interpretarea.
a. toate;
b. A, B, D, E, si G;
c. A, B, D, E, F si G.

74. Programarea de marketing are ca atributii:


A. analiza mediului intern si extern intreprinderii;
B. stabilirea obiectivelor specifice si a strategiilor corespunzatoare;
C. listarea activitatilor;
D. coordonarea si stabilirea drumului critic;
E. stabilirea bugetului;
F. controlul si monitorizarea programului.
a. toate;
b. A, B, C, D si E;
c. A, B, C, D si F.

75. Vanzarea produselor reprezinta:


a. activitatea prin care se asigura valorificarea rezultatelor activitatii
intreprinderii, ea reprezentand un moment al activitatii de desfacere.
b. subfunctiunea care inglobeaza toate activitatile prin care o firma se adapteaza intr-
un mod creativ si profitabil la mediul in care opereaza.
c. totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi de transformare a
materiilor prime, materialelor sau a altor componente in produse, lucrari sau
servicii cu o anumita valoare de piata, cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau
instalatii.

76. Desfacerea produselor se realizeaza prin:


a. sisteme de distributie;
b. canale de receptie;
c. forme de aprovizionare.

77. Elementele caracteristice vanzarilor de produse sunt:


A. contractul de vanzare;
B. decizia cumparatorului;
C. raspunsul vanzatorului;
D. aprovizionarea;
E. facturarea;
F. reglarea platii.
a. toate;
b. A, B, C, E si F;
c. A, B, C, D si E.

78. Pretul produselor se poate stabili pe baza metodei adaosului astfel:


a. la cheltuielile ocazionate de producerea si comercializarea produsului se
adauga o anumita marja de beneficiu acceptabila conform obiectivelor
intreprinderii;
b. se identifica pretul/tariful existent pe piata si se stabileste de catre intreprindere un
pret/tarif propriu in limitele fluctuatiei normale ale acestuia;
c. intreprinderea isi stabileste pretul/tariful astfel incat sa poata obtine un anumit
profit.

79. Pretul produselor se poate stabili pe baza metodei competitive astfel:


a. la cheltuielile ocazionate de producerea si comercializarea produsului se adauga o
anumita marja de beneficiu acceptabila conform obiectivelor intreprinderii;
b. se identifica pretul/tariful existent pe piata si se stabileste de catre
intreprindere un pret/tarif propriu in limitele fluctuatiei normale ale acestuia;
c. intreprinderea isi stabileste pretul/tariful astfel incat sa poata obtine un anumit
profit.

80. Pretul produselor se poate stabili pe baza metodei venitului astfel:


a. la cheltuielile ocazionate de producerea si comercializarea produsului se adauga o
anumita marja de beneficiu acceptabila conform obiectivelor intreprinderii;
b. se identifica pretul/tariful existent pe piata si se stabileste de catre intreprindere un
pret/tarif propriu in limitele fluctuatiei normale ale acestuia;
c. intreprinderea isi stabileste pretul/tariful astfel incat sa poata obtine un
anumit profit.

81. Pretul produselor se poate stabili pe baza metodei valorii percepute astfel:
a. pretul/tariful este stabilit in functie de perceptia
consumatorilor/cumparatorilor despre produs si nu in functie de costurile
necesare obtinerii si comercializarii lui;
b. se identifica pretul/tariful existent pe piata si se stabileste de catre intreprindere un
pret/tarif propriu in limitele fluctuatiei normale ale acestuia;
c. intreprinderea isi stabileste pretul/tariful astfel incat sa poata obtine un anumit
profit.

82. Pretul produselor se poate stabili pe baza metodei valorii astfel:


a. pretul/tariful este stabilit in functie de perceptia consumatorilor/cumparatorilor
despre produs si nu in functie de costurile necesare obtinerii si comercializarii lui;
b. se ofera un produs mai bun la un pret/tarif mai mic;
c. intreprinderea isi stabileste pretul/tariful astfel incat sa poata obtine un anumit
profit.

83. Activitatile post-vanzare se refera la:


A. rezolvarea reclamatiilor clientilor;
B. acordarea de garantii;
C. abordarea clientului;
D. transportul marfurilor;
E. ambalarea produselor;
F. intretinerea sau mentenanta produselor vandute.
a. toate;
b. A, B, D, E si F;
c. A, B, C, D si E.

84. Actiunea premergatoare vanzarii care urmeaza doar daca abordarea clientului a decurs in
conditii bune si care se refera la conditiile de vanzare (pret, conditii de plata, conditii de
livrare, conditii de anulare a vanzarii) se numeste:
a. negociere;
b. vanzare;
c. contractare.

85. Ansamblul care se concretizeaza intr-un complex de activitati, mijloace si solutii


organizatorice si tehnologice privind desfacerea marfurilor/serviciilor de catre organisme
specializate in activitatea comerciala; este o solutie practica prin care produsele ajung la
clienti si se numeste:
a. forma de vanzare;
b. negociere;
c. aprovizionare.

86. Gestiunea previzionala a resurselor umane este:


a. este un proces mai complex decat pregatirea profesionala ce consta in pregatirea
conducatorilor sau a altor specialisti pentru a-si asuma responsabilitati in crestere,
in posturile prezente si viitoare.
b. un proces prin care o intreprindere se asigura ca va avea numarul si
categoriile necesare de personal in locul corespunzator si la timpul dorit cu
scopul de a realiza activitatile planificate si de a obtine un beneficiu pentru
intreprindere si pentru indivizii din care este compusa.
c. crearea si functionarea unui sistem de apreciere a personalului care sa permita
factorilor de decizie sa propuna fiecarui salariat un plan de cariera individualizat.

87. Analiza, descrierea si definirea posturilor presupune:


a. cuantificarea necesarului de personal;
b. stabilirea compartimentului in care este situat postul;
c. un proces dirijat de identificare a candidatilor potentiali pentru posturile din
intreprindere.

88. Selectia personalului este:


a. un proces complex de determinare a masurii in care, calitatile unui candidat
corespund cerintelor unui anumit post.
b. un proces dirijat de identificare a candidatilor potentiali pentru posturile din
intreprindere.
c. determinarea dimensiunilor si compozitiei potrivite a personalului pe un anumit
orizont de timp.

89. Ordinea derularii selectiei este:


A. teste, probe de lucru, triere.
B. scrisori de intentie si CV, completarea fiselor de candidatura, triere.
C. interviu preliminar, triere.
D. decizie finala.
E. examinari fizice, medicale, referinte, interviuri finale.
a. B+ C+ A+ E+ D.
b. A+ B+ C+ E+ D.
c. D+ B+ C+ A+ E.

90. Aprecierea personalului este:


a. procesul de trecere a personalului pe posturi situate la niveluri ierarhice
superioare.
b. evaluare a angajatului, din punct de vedere al nivelului actual si, mai ales, de
perspectiva al performantei pentru a permite decidentului sa ia decizii cat
mai obiective in ceea ce priveste recompensarea, promovarea salariatului
respectiv.
c. cautarea si gasirea unor candidati pentru posturile vacante ale intreprinderii prin
selectarea celor mai potrivite persoane.

91. Promovarea personalului este:


a. procesul de trecere a personalului pe posturi situate la niveluri ierarhice
superioare.
b. evaluare a angajatului, din punct de vedere al nivelului actual si, mai ales, de
perspectiva al performantei pentru a permite decidentului sa ia decizii cat mai
obiective in ceea ce priveste recompensarea, promovarea salariatului respectiv.
c. cautarea si gasirea unor candidati pentru posturile vacante ale intreprinderii prin
selectarea celor mai potrivite persoane.

92. Gestiunea carierelor este:


a. procesul de trecere a personalului pe posturi situate la niveluri ierarhice superioare.
b. evaluare a angajatului, din punct de vedere al nivelului actual si, mai ales, de
perspectiva al performantei pentru a permite decidentului sa ia decizii cat mai
obiective in ceea ce priveste recompensarea, promovarea salariatului respectiv.
c. crearea si functionarea unui sistem de apreciere a personalului care sa
permita factorilor de decizie sa propuna fiecarui salariat un plan de cariera
individualizat.

93. Gestiunea calitatii este:


a. un concept al gestiunii economice care defineste ca obiectiv esential
identificarea, evaluarea si compararea permanenta a costurilor si eficienta
economica a calitatii.
b. ansamblul actiunilor de administrare a resurselor banesti ale intreprinderii,
folosind in acest scop metode de analiza si instrumente operationale care sa ii
asigure o integrare eficace in mediul financiar.
c. crearea si functionarea unui sistem de apreciere a personalului care sa permita
factorilor de decizie sa propuna fiecarui salariat un plan de cariera individualizat.
94. Organizarea muncii presupune:
A. diviziunea muncii si cooperarea in munca;
B. organizarea locurilor de munca;
C. asigurarea organizata a protectiei si securitatii muncii;
D. disciplina muncii;
E. restructurarea angajatilor si calificarea lor permanenta.
a. A, B, C si D;
b. toate;
c. A, C, D si E.

95. Politica de salarizare trebuie sa fie:


A. echitabila;
B. ilicita;
C. competitiva;
D. stimulativa;
E. flexibila.
a. A, B, C si D;
b. toate;
c. A, C, D si E.

96. Salariul care reprezinta cantitatea de bunuri si servicii de consum care poate fi cumparata, la
un moment dat, cu salariul nominal se numeste:
a. salariul minim;
b. salariul real;
c. salariul de baza.

97. Salariul care se calculeaza prin inmultirea tarifului salarial orar negociat cu numarul de ore
lucrate intr-o luna sau in alt segment de timp este:
a. salariul minim;
b. salariul net;
c. salariul de baza.

98. Sumele de bani pe care salariatul le incaseaza, acestea rezultand din salariul brut corectat cu
diminuarile obligatorii conform legii (impozite pe salarii, taxe etc.) se numesc:
a. salarii nete;
b. salarii de baza;
c. salarii directe.

99. Salariul format din salariul net si din alte venituri ce se cuvin salariatului (concediul legal,
eventual al 13-lea salariu) este:
a. salariul brut;
b. salariul de baza;
c. salariul direct.

100. Gestiunea financiara cuprinde:


a. ansamblul actiunilor de administrare a resurselor banesti ale intreprinderii,
folosind in acest scop metode de analiza si instrumente operationale care sa ii
asigure o integrare eficace in mediul financiar.
b. crearea si functionarea unui sistem de apreciere a personalului care sa permita
factorilor de decizie sa propuna fiecarui salariat un plan de cariera individualizat.
c. totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi de transformare a
materiilor prime, materialelor sau a altor componente in produse, lucrari sau
servicii cu o anumita valoare de piata, cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau
instalatii.

101. Ciclul de exploatare reprezinta:


a. succesiune de activitati incepand cu aprovizionarea in vederea formarii
stocurilor necesare desfasurarii procesului de productie pana la incasarea
platii de la clienti pentru marfurile vandute sau serviciile prestate.
b. totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul transformarii monedei, a
lichiditatilor proprii sau imprumutate in bunuri si servicii si momentul cand se
recupereaza sumele banesti alocate initial.
c. ansamblul actiunilor de administrare a resurselor banesti ale intreprinderii, folosind
in acest scop metode de analiza si instrumente operationale care sa ii asigure o
integrare eficace in mediul financiar.

102. In general, nevoile de finantare, care rezulta din activitatea normala a intreprinderii, se
identifica cu:
a. activele circulante care corespund exploatarii curente;
b. activele fixe care corespund exploatarii curente;
c. dividendele.

103. Bilantul este:


a. un document contabil de sinteza care prezinta situatia existenta la un moment, ca
rezultat al activitatii desfasurate in perioada precedenta si cuprinde inventarul
resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise in activ, si al utilizarii acestora,
inscrise in pasiv.
b. un document contabil de sinteza care prezinta situatia existenta la un
moment, ca rezultat al activitatii desfasurate in perioada precedenta si
cuprinde inventarul resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise in
pasiv, si al utilizarii acestora, inscrise in activ.
c. succesiune de activitati incepand cu aprovizionarea in vederea formarii stocurilor
necesare desfasurarii procesului de productie pana la incasarea platii de la clienti
pentru marfurile vandute sau serviciile prestate.

104. Bilantul contine, in partea de activ:


a. activele imobilizate;
b. datorii;
c. rezervele bilantiere.

105. Bilantul contine, in partea de pasiv:


a. activele imobilizate;
b. conturile de regularizare si asimilate;
c. datorii.
106. Cheltuielile de exploatare cuprind:
a. amortizarea mijloacelor fixe;
b. cifra de afaceri;
c. soldul productiei stocate sau imobilizate.

107. Rata activelor imobilizate:


a. masoara gradul de investire a capitalului in intreprindere.
b. ia valori diferite de la un sector la altul in functie de natura activitatii: mai ridicate
la intreprinderile din sfera distributiei si foarte scazute in sfera serviciilor.
c. este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii externi din aval, de
termenele de plata pe care le acorda clientelei sale.

108. Rata stabilitatii financiare:


a. ia valori diferite de la un sector la altul in functie de natura activitatii: mai ridicate
la intreprinderile din sfera distributiei si foarte scazute in sfera serviciilor.
b. este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii externi din aval, de
termenele de plata pe care le acorda clientelei sale.
c. reflecta legatura dintre capitalul permanent de care intreprinderea dispune
in mod stabil si patrimoniul total.

109. Gradul de indatorare globala:


a. indepartarea de 1 semnifica o crestere a indatorarii intreprinderii, respectiv o
crestere a autonomiei financiare;
b. indepartarea de 1 semnifica o reducere a indatorarii intreprinderii, respectiv
o crestere a autonomiei financiare;
c. indepartarea de 1 semnifica o reducere a indatorarii intreprinderii, respectiv o
reducere a autonomiei financiare.

110. Situatia neta este diferenta intre:


a. activul total si datoriile totale;
b. activ si pasiv;
c. active circulante si datoriile totale.

111. Bugetul comercial presupune:


a. previziune globala a incasarilor si a cheltuielilor;
b. exprimarea in termeni financiari a transelor de investitii necesare diferitelor
proiecte viitoare;
c. o serie de previziuni cantitative de productie, precum si evaluarea rezultatelor
financiare.

112. Indicatorii financiari sunt instrumente de analiza care permit managerilor:


a. sa verifice modul in care intreprinderea isi gestioneaza resursele de care dispune;
b. sa evalueze rezultatele obtinute si pozitia financiara a intreprinderii;
c. sa inregistreze resursele financiare ale firmei.

113. Indicatorii financiari sunt instrumente de analiza care permit actionarilor:


a. sa verifice modul in care intreprinderea isi gestioneaza resursele de care
dispune;
b. sa evalueze rezultatele obtinute si pozitia financiara a intreprinderii;
c. sa inregistreze resursele financiare ale firmei.

114. Rata solvabilitatii se determina ca raport intre:


a. capitalul propriu si total pasiv.
b. datoriile pe termen scurt, mediu si lung si capitalul propriu.
c. capitalul propriu si activele imobilizate.

115. Rata lichiditatii globale se determina ca raport intre:


a. activele circulante si datoriile pe termen scurt;
b. activele circulante si datoriile pe termen lung;
c. suma creantelor si disponibilitatilor si datoriile pe termen scurt.

116. Rata rentabilitatii activului total se determina ca raport intre:


a. rezultatul exercitiului dupa impozitare si activul total;
b. rezultatul exercitiului inaintea impozitarii si activul total;
c. rezultatul exercitiului inaintea impozitarii si cifra de afaceri.

117. In functie de natura obiectivului supus evaluarii, metodele de evaluare pot fi grupate in:
a. metode de evaluare financiare;
b. metode de evaluare interne;
c. metode de evaluare a valorilor imobiliare.

118. Analiza diagnostic se imparte dupa continutul si problematica abordata in:


a. Diagnostic economic;
b. Diagnostic expres;
c. Diagnostic global.

119. Analiza diagnostic se imparte dupa sfera de cuprindere si finalitate in:


a. Diagnostic economic;
b. Diagnostic expres;
c. Diagnostic strategic.

120. O structura organizatorica este eficienta daca:


A. este adaptabila schimbarilor din mediul ambiant;
B. este adecvata strategic: obiectivele si optiunile strategice asumate de intreprindere
prin intermediul strategiei pot fi atinse numai in masura in care ele se regasesc ca
obiective specifice si individuale la nivelul compartimentelor, functiilor si
posturilor;
C. asigura coerenta si eficienta sistemului informational;
D. este adecvata metodelor si tehnicilor de management utilizate.
a. toate;
b. A, B si C.
c. B, C si D.

121. Documentele de formalizare a structurii organizatorice sunt:


a. statutul si raportul de activitate.
b. regulamentul de organizare si functionare, fisa postului si organigrama.
c. bilantul contabil si contul de profit si pierderi.

122. Productia consta in:


a. transformarea intrarilor (input-urilor), resurselor, factorilor de productie in
iesiri (output-uri) de bunuri economice, realizate de catre agenti economici
specializati, in scopul obtinerii de profit.
b. acele activitati economice prin care bunurile materiale si serviciile sunt orientate
spre destinatiile lor, distribuindu-se si redistribuindu-se venitul participantilor la
viata economica si intre membrii societatii.
c. transportul, depozitarea, conservarea si schimbul de produse si servicii, pentru ca
bunurile economice create sa fie puse la dispozitia detinatorilor de venituri pe calea
vanzarii-cumpararii sau pe alte cai.

123. Repartitia consta in:


a. transformarea intrarilor (input-urilor), resurselor, factorilor de productie in iesiri
(output-uri) de bunuri economice, realizate de catre agenti economici specializati,
in scopul obtinerii de profit.
b. acele activitati economice prin care bunurile materiale si serviciile sunt
orientate spre destinatiile lor, distribuindu-se si redistribuindu-se venitul
participantilor la viata economica si intre membrii societatii.
c. transportul, depozitarea, conservarea si schimbul de produse si servicii, pentru ca
bunurile economice create sa fie puse la dispozitia detinatorilor de venituri pe calea
vanzarii-cumpararii sau pe alte cai.

124. Circulatia consta in:


a. transformarea intrarilor (input-urilor), resurselor, factorilor de productie in iesiri
(output-uri) de bunuri economice, realizate de catre agenti economici specializati,
in scopul obtinerii de profit.
b. acele activitati economice prin care bunurile materiale si serviciile sunt orientate
spre destinatiile lor, distribuindu-se si redistribuindu-se venitul participantilor la
viata economica si intre membrii societatii.
c. transportul, depozitarea, conservarea si schimbul de produse si servicii,
pentru ca bunurile economice create sa fie puse la dispozitia detinatorilor de
venituri pe calea vanzarii-cumpararii sau pe alte cai.

125. Consumul consta in:


a. transformarea intrarilor (input-urilor), resurselor, factorilor de productie in iesiri
(output-uri) de bunuri economice, realizate de catre agenti economici specializati,
in scopul obtinerii de profit.
b. utilizarea bunurilor economice create, repartizate si introduse in circulatie
pentru satisfacerea diferitelor trebuinte, fiind ultimul stadiu al miscarii
bunurilor economice.
c. transportul, depozitarea, conservarea si schimbul de produse si servicii, pentru ca
bunurile economice create sa fie puse la dispozitia detinatorilor de venituri pe calea
vanzarii-cumpararii sau pe alte cai.

126. Prin consum productiv intelegem:


a. utilizarea unor bunuri materiale si servicii pentru crearea altor bunuri si
servicii;
b. utilizarea bunurilor economice pentru satisfacerea trebuintelor personale;
c. atestarea utilitatii bunurilor economice si manifestarea acestora ca bunuri
economice reale.

127. Prin consum final intelegem:


a. utilizarea unor bunuri materiale si servicii pentru crearea altor bunuri si servicii;
b. utilizarea bunurilor economice pentru satisfacerea trebuintelor personale;
c. atestarea utilitatii bunurilor economice si manifestarea acestora ca bunuri
economice reale.

128. Menajele sunt agentii economici care:


a. au ca principala functie intermedierea financiara intre agentii economici;
b. au calitatea de consumatori, veniturile acestora provenind din salarii, titluri
de proprietate, dar si din transferurile efectuate de alte sectoare de activitate;
c. exercită functia de redistribuire a veniturilor pe baza unor servicii cu caracter non-
marfar prestate.
129. Administratiile publice sunt agentii economici care:
a. au ca principala functie intermedierea financiara intre agentii economici;
b. au calitatea de consumatori, veniturile acestora provenind din salarii, titluri de
proprietate, dar si din transferurile efectuate de alte sectoare de activitate;
c. exercită functia de redistribuire a veniturilor pe baza unor servicii cu
caracter non-marfar prestate.

130. Concurentii sunt:


a. intreprinderile care ofera sau au un potential sporit de a oferi produse sau
servicii rivale;
b. intreprinderile sau acele organizatii care aprovizioneaza firma cu resursele
necesare pentru a-si desfasura si conduce activitatile;
c. indivizii si organizatiile care cumpara produsele/serviciile firmei.

131. Furnizorii sunt:


a. intreprinderile care ofera sau au un potential sporit de a oferi produse sau servicii
rivale;
b. intreprinderile sau acele organizatii care aprovizioneaza firma cu resursele
necesare pentru a-si desfasura si conduce activitatile;
c. indivizii si organizatiile care cumpara produsele/serviciile firmei.

132. Clientii sunt:


a. intreprinderile care ofera sau au un potential sporit de a oferi produse sau servicii
rivale;
b. intreprinderile sau acele organizatii care aprovizioneaza firma cu resursele
necesare pentru a-si desfasura si conduce activitatile;
c. indivizii si organizatiile care cumpara produsele/serviciile firmei.
133. Relatia dintre intensitatea manifestarii unei functiuni si nivelul rezultatelor obtinute
caracterizata prin consum de resurse pentru manifestarea functiunii dar, inca, nu se obtin
rezultate se numeste:
a. amorsare;
b. concomitenta;
c. remanenta.

134. Relatia dintre intensitatea manifestarii unei functiuni si nivelul rezultatelor obtinute
caracterizata prin faptul ca functiunea nu se mai manifesta dar, inca, se obtin rezultate se
numeste:
a. amorsare;
b. concomitenta;
c. remanenta.

135. Relatia dintre intensitatea manifestarii unei functiuni si nivelul rezultatelor obtinute
caracterizata prin consum de resurse pentru manifestarea functiunii si obtinere de rezultate se
numeste:
a. amorsare;
b. concomitenta;
c. remanenta.

S-ar putea să vă placă și