6. INTEGRARE ECONOMICĂ ȘI GLOBALIZARE.

Obiective:

• Identificarea unor tendinţe de integrare specifice dinamicii economice

actuale;
• Compararea diferitelor mecanisme şi forme ale integrării economice;
• Evaluarea beneficiilor şi costurilor integrării economice.

Cuprins:

6. Integrare economică și globalizare.......................................................1

6.1. Integrarea economică..............................................................1

În prezent, activitatea economică este marcată mai mult decât în trecut de

schimbări a căror desfăşurare afectează toate ţările şi este departe de a se fi
încheiat. Dintre acestea s-a impus atenţiei, prin dimensiuni şi consecinţe,
internaţionalizarea - procesul prin care acţiunile sau actele economice,
producţia şi piaţa, altădată locale sau zonal - naţionale, depăşesc tot mai mult
spaţiile naţionale şi devin expresia participării unităţilor economice din ţări
diferite.
Această tendinţă este ilustrată în prezent în mod deosebit de:
• creşterea ponderii comerţului exterior în produsul intern brut al
ţărilor lumii;
• extinderea fără precedent a investiţiilor externe;
• creşterea vertiginoasă a tranzacţiilor pe piaţa schimburilor valutare.

6.1. Integrarea economică

Ieşirea activităţii economice dincolo de cadrul local şi de frontierele

naţionale a început prin contactele dintre unităţile economice aparţinând
diferitelor ţări. Ulterior, acestea s-au extins, dar fenomenul internaţionalizării
economiei nu a cuprins toate ţările şi zonele lumii în aceeaşi măsură. Dacă
avem în vedere modul de manifestare şi intensitatea fenomenului, în cadrul
internaţionalizării distingem două forme fundamentale:
a) integrarea economică - ansamblul proceselor prin care două sau mai
multe ţări realizează un spaţiu economic comun mai eficient sub anumite
aspecte sau în ansamblul său;
b) globalizarea economiei - procesul prin care actele economice,
economia devin expresia participării la un sistem de relaţii care au loc la scară
globală.
 Vecinătatea statelor facilitează internaţionalizarea economiei; graniţele
comune şi apropierea reprezintă factori importanţi în acest sens. Dar, pe lângă
aceştia, mai trebuia să existe şi interese economice şi politice comune sau
convergente pentru ca internaţionalizarea să ajungă la parametrii de astăzi.
Când dezvoltarea economiilor unor ţări din aceeaşi zonă geografică şi a
relaţiilor dintre ele a atins un nivel ridicat şi un anumit grad de complexitate,
au apărut şi interese economice şi politice comune sau convergente, legate de
adâncirea colaborării şi cooperării dintre ele. Într-un asemenea context istoric
favorabil s-au creat numeroase forme de integrare, diferenţiate după
intensitatea pe care o au. Astfel, integrarea poate implica întreaga economie
sau numai anumite segmente ale acesteia şi doar sub unele aspecte. În
primul caz se spune că integrarea este globală, iar în cel de al doilea, că
este sectorială sau pe anumite produse.
Cu cât numărul statelor participante la integrare se măreşte şi cu cât
intensitatea integrării creşte, cu atât se conturează mai mult necesitatea unor
structuri organizatorice şi juridice permanente, înzestrate de statele
respective cu autoritatea corespunzătoare aducerii la îndeplinire a colaborării
şi cooperării specifice procesului de integrare. Uneori, în formele foarte
avansate de integrare, structurilor de acest gen li se conferă un caracter
supranaţional; ca urmare, ele devin autonome în raport cu statele
participante, acestea din urmă renunţând în mod deliberat la exercitarea unor
atribuţii ce le reveneau ca state independente, spre a realiza performanţe
economice superioare celor de până atunci. În această formă integrarea este
interstatală.
Integrarea şi structurile sale s-au format într-un context general complex,
însoţit de controverse şi dispute pentru că:
• prin conţinutul lor, afectează raportul de interese existent în momentul
integrării între agenţii economici rezidenţi, modifică perspectivele lor în mod
diferit, plasează competitorii din fiecare ţară pe o nouă grilă de start faţă de
aceste perspective, aduce cu sine problema renunţării la anumite atribute ale
independenţei ţărilor, iar în cele din urmă, aproape la toate;
• sunt însoţite de renunţări, costuri şi avantaje aproape imposibil de
distribuit în mod echitabil pentru toate ţările participante la integrare;
• orientările şi practicile generatoare de eficienţă în spaţiul ţărilor integrate
au reflexe discriminatorii în relaţiile cu celelalte ţări, generează avantaje
unilaterale.

Test de autoevaluare 1. Care sunt controversele/disputele care au însoțit

integrarea și structurile sale?

Integrarea, în general, şi cea interstatală, în special, au un

efect multiplicator asupra eficienţei în spaţiul ţărilor membre şi
asigură totodată cele mai bune condiţii pentru stabilitatea şi
 integritatea lor, ceea ce face ca acestea să prezinte interes pentru tot
mai multe ţări.
Integrarea economică dintre state poate lua diferite forme. După
gradul de integrare, se disting:
a) zonele de comerţ liber, în care taxele vamale şi restricţiile
cantitative în cadrul schimburilor dintre ţările membre ale zonei sunt
suprimate, dar politicile externe ale fiecărui stat faţă de celelalte ţări
rămân libere;
b) uniunile vamale, care sunt zone de comerţ liber ce şi-au
armonizat legislaţiile vamale naţionale şi au adoptat un tarif vamal
comun faţă de ţările terţe;
c) pieţele comune, care sunt de fapt uniuni vamale care asigură în
interior libera circulaţie a mărfurilor, forţei de muncă şi capitalurilor;
d) uniunile economice, care sunt pieţe comune ce realizează în
plus armonizarea politicilor economice naţionale atât pe ansamblu,
cât şi sectorial (energetic, monetar, agrar, industrial, social etc.).
Politica agricolă comună (P.A.C.) a Comunităţii Economice
Europene este un exemplu de politică sectorială armonizată;
e) integrarea economică totală, care este considerată a avea cel
mai înalt grad, caracterizată prin unificarea politicilor economice de
ansamblu, sectoriale şi structurale sub conducerea unor autorităţi
supranaţionale;
f) integrarea politică şi socială, ce completează integrarea
economică totală prin crearea de instituţii (structuri) comune, care
preiau din competenţele statelor participante, având atribuţii tot mai
ample în domeniile sociale şi politice.
Efectul creşterii eficienţei economice în procesul integrării este
însoţit şi de alte fenomene, precum: intensificarea concurenţei în
interiorul noilor pieţe mărite, creşterea puterii de negociere a
grupărilor integraţioniste, transformările structurale pentru a atenua
diferenţele dintre zonele spaţiului integrat, care devin acum mai
vizibile etc.
North American Trade Agreement (NAFTA) este o altă zonă de liber
schimb, creată în 1988 printr-un acord între Statele Unite ale Americii şi
Canada, care s-a extins prin aderarea Mexicului în 1993. Este deschisă aderării
şi altor state.
Asociaţia Latino - Americană de Dezvoltare şi Integrare (ALADI) are
şi ea statut de zonă de liber schimb, dar evoluează în direcţia unei pieţe
comune. A rezultat din transformarea Asociaţiei Latino - Americane a
Liberului Schimb (ALALC), ce fusese constituită în 1960. Ţările membre
sunt: Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Mexic,
Paraguay, Peru, Uruguay şi Venezuela.
 Uniunea Vamală a Statelor Africii Centrale (UDEAC) a fost fondată
în 1964 între Congo, Gabon, Republica Centrafricană, Camerun şi Ciad.
Este o piaţă comună, cu o monedă comună - francul CFA - şi o bancă
centrală comună denumită Banca Statelor Africii Centrale. În 1968, Ciadul
s-a retras din UDEAC, iar Guineea Ecuatorială a aderat la uniune în
decembrie 1983.

Răspunsurile la testele de autoevaluare:

1.Integrarea și structurile sale s-au format într-un context general complex,

însoțit de controverse și dispute pentru că:
• prin conținutul lor, afectează raportul de interese existent în momentul
integrării între agenții economici rezidenți, modifică perspectivele lor în mod
diferit, plasează competitorii din fiecare țară pe o nouă grilă de start față de
aceste perspective, aduce cu sine problema renunțării la anumite atribute ale
independenței țărilor, iar în cele din urmă, aproape la toate;
• sunt însoțite de renunțări, costuri și avantaje aproape imposibil de distribuit în
mod echitabil pentru toate țările participante la integrare;
• orientările și practicile generatoare de eficiență în spațiul țărilor integrate au
reflexe discriminatorii în relațiile cu celelalte țări, generează avantaje
unilaterale.
 Bibliografie:

• Beck, Ulrich - Ce este globalizarea. Erori ale globalismului

- răspunsuri la globalizare, Editura Trei, Bucureşti,
2003;
• Brzezinski, Zbigniew - Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi
imperativele sale strategice, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
• Chomsky, Noam - Hegemonie sau supravieţuire. America în
căutarea dominaţiei globale, Editura Antet,
Bucureşti, 2003;
• Cowles, Green; Smith, - Starea Uniunii Europene, vol. 5, „Risc, reformă,
Michael (editori) rezistenţă, relansare”, Editura Club Europa, Bucureşti,
2002;
• Coyle, Diane - Guvernarea economiei mondiale, Editura Antet,
Bucureşti, 2000;
• Dăianu, Daniel; - România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom,
Iaşi, Vrânceanu, Radu 2002;
• Defarges, Philippe - Instituţii europene, Editura Amarcord, Timişoara,
Moreau 2002;
• Dinu, Marin - Economie contemporană. Ce este globalizarea?,
Editura Economică, Bucureşti, 2000;
• Dinu, Marin - Economia României. Întreprinderile mici şi mijlocii.
Cu ce ne integrăm?, Editura Economică, Bucureşti,
2002;
• Dinu, Marin; - Economie europeană. O prezentare sinoptică, Editura
Socol, Cristian; Economică, Bucureşti, 2004;
Marinaş, Marius
• Friedman, L. Thomas - Lexus şi măslinul. Cum să înţelegem globalizarea,
Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti, 2001;
• Gates, Bill - &faceri cu viteza gândului, Editura Amaltea,
Bucureşti, 2000;
• Godeluck, Salveig - Boom-ul neteconomiei, Editura C.N.I.
„Coresi” S.A., Bucureşti, 2003;
• Hen, Christian; - Uniunea Europeană, Editura C.N.I. „Coresi”
Léonard, Jacques S.A., Bucureşti, 2003;
• Hobsbawn, Eric - Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1998;
• Huntington, Samuel P.- Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii
mondiale, Editura Antet, Bucureşti, 1998;
• Kissinger, Henry - Are nevoie America de o politică externă?,
Editura Incitatus, Bucureşti, 2002;
• Korten, David C. - Lumea postcorporatistă, Editura Antet, Bucureşti,
2001;
 • Lafontaine, Oscar; - Nu vă fie teamă de globalizare. Bunăstare
Müller, Christa și muncă pentru toţi, Editura Inter - Grof,
Reşiţa, 1998;
• Martin, Hans - Peter;- Capcana globalizării. Atac la democraţie şi
Schumann, Harald bunăstare, Editura Economică, Bucureşti,
1999;
• Popper, Karl, R. - Conjecturi şi infirmări. Cercetarea cunoaşterii
ştiinţifice, Editura Trei, Bucureşti, 2001;
• Prodi, Romano - O viziune asupra Europei, Editura Polirom, Iaşi,
2001;
• Stiglitz, Joseph E. - Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003;
• Strange, Susan - Retragerea statului. Difuziunea puterii în
economia mondială, Editura Trei, Bucureşti,
2001;
• Tsoukalis, Loukas - Noua economie europeană, Editura Arc,
Chişinău, 2000;
***
- Documente www.mie.ro
***
- World Bank Report (2000), Washington D.C.