FORMELE INTEGRRII

Asa cum notiunea de integrare economica interstatala este una complexa, reflectnd multitudinea de relatii care se stabilesc ntre doua sau mai multe state care si conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun, tot asa si formele pe care le mbraca aceasta sunt determinate n functie de complexitatea acestor relatii. In literatura de specialitate, bogata n delimitari ale conceptului de integrare, autori de prestigiu n domeniu au distins, n functie de o serie de criterii economice, politice, geografice, structurale, etc. urmatoarele forme /grade/ ale integrarii economice corespunzatoare unei tendinte mai intense sau mai restrnse de egalizare a coordonatelor economice, sociale si politice: a/.colaborarea economica - cuprinde totalitatea raporturilor econom 121k1017b ice dintre state, stabilite n plan bi si multilateral, regional si global, pe toate directiile principale ale relatiilor economice internationale. b/.cooperarea economica considerata, n sens general, drept o forma primara, preliminara de armonizare a intereselor si de ajutor ntre doi sau mai multi participanti la o actiune economica. ntre cooperare si integrare exista att deosebiri de fond ct si de forma, diferentieri de naturacantitativa si calitativa. n timp ce cooperarea include actiuni care au drept scop diminuarea discriminarilor pornind de la complementaritatea si convergenta intereselor, integrarea economica contine masuri care au drept rezultat eliminarea unor forme de discriminare n relatiile dintre entitatile integrate si crearea si aplicarea unui set de discriminari n relatiile cu tertii. Din acest punct de vedere, acordurile de cooperare economica internationale pot fi considerate forme ale cooperarii internationale, n n timp ce eliminarea barierelor tarifare sau non-tarifare n schimburile comerciale reprezinta un act de integrare economica. c/.clubul de comert preferential format din doua sau mai multe tari care si reduc taxele la importul reciproc al tuturor bunurilor, deci practic atunci cnd realizeaza un schimb de preferinte tarifare ntre ele. arile membre si pastreaza tarifele vamale initiale fata de tarile terte. Exemplul clasic de club de comert prefential l constituie Sistemul de Preferinte al Commonwealthului, creat n anul 1932, ntre Marea Britanie si 48 de tari asociate din Commonwealth. d/.zona de comert liber reprezinta acea forma a integrarii prin care doua sau mai multetari convin sa nlature barierele tarifare si netarifare dintre ele, pe baza unui acord prefential de comert, dar fiecare tara si mentine propriile bariere comerciale n comertul cu tarile nemembre. Unii autori considera zonele de comert liber ca fiind o etapa de baza, n mod obligatoriu premergatoare crearii uniunilor vamale. n spatiul european s-au format, de-a lungul timpului, o serie de forme integrative simple de tipul zonei de comert liber dintre care cea mai cunoscuta este Asociatia Economica a Liberului Schimb. Aceasta a luat nastere pe baza Conventiei de la Stockholm din 21 iulie 1959 ncheiata ntre Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie, carora li s-au alaturat n timp si alte state europene care nu faceau parte din celelate structuri integrative aflate n Europa n perioada respectiva. n prezent AELS-ul este format din Islanda, Lichtenstein, Norvegia si Elvetia. Cu exceptia Elvetiei, toate celelate state membre ale AELS sunt si componente ale Spatiului Unic European.

Alte forme reprezentative de zone de liber schimb sunt NAFTA (North Atlantic Free Trade Area) formata din Statele Unite, Canada si Mexic n spatiul nord american, CEFTA (Central European Free Trade Area) n spatiul est european, MERCOSUR (format din Argentina, Brazilia, Uruguay si Paraguay) n spatiul Americii Centrale si ASEAN (Association of South East Asian Nations) n spatiul asiatic. e/.uniunea vamala este forma de integrare prin care tarile membre nlatura toate barierele n comertul desfasurat ntre ele si adopta un tarif vamal extern comun fata de terti. Prima uniune vamala (Zollverein) a fost nfiintata n anul 1834, prin ridicarea barierelor vamale, initial ntre 18 state prusace a caror numar a fost extins ulterior la 25. n timp, uniunea vamala sa transformat ntr-o comunitate economica confederativa care, alaturi de transformarile de natura politica a condus la formarea, n 1871 a statului german. Dupa unii autori formele uniunii vamale sunt urmatoarele: uniune vamala perfecta - o uniune teritoriala ntre ale carei tari vama este suprimata, iar schimburile cu terte tari se fac pe baza unui tariff si a unei legislatii vamale commune; uniune vamala imperfecta - tarile componente si pastreaza independenta lor tarifara, dar, si acorda totusi pentru schimburi importante, avantaje diverse. Exista nsa bariere vamale exterioare commune, la granitele fata de terti; uniune vamala cu tarife preferentiale - instituirea unui regim reciproc de preferinte pentru anumite produse n cadrul uniunii.

Formarea unei uniuni vamale va modifica preturile relative ale bunurilor de pe pietele interne ale statelor membre, cu repercursiuni asupra fluxurilor de comert, productiei si consumului. Efectelor participarii unui stat la o uniune vamala au fost introduse n analiza economica de catre economistul Jacob Viner. Lucrarea acestuia Teoria Uniunii Vamale (1950) constituie punctul de plecare n analiza efectelor integrarii economice.Instrumentele introduse de autor sunt efectele de creare si respective de deturnare de comert. Analiza lui Viner continua f/. piata comuna, care reprezinta o uniune vamala n cadrul careia, liberalizarea miscarii bunurilor si a serviciilor este acompaniata de liberalizarea miscarii fluxurilor de factori ntre tarile membre. O serie de dezvoltari de natura institutionala completeaza masurile de integrare pozitiva, conducnd la crearea unui spatiu economic n interiorul caruia are loc o tendinta de relativa apropiere a nivelului preturilor bunurilor si a factorilor. O piata comuna se poate forma numai ntre economii de acelasi tip.Un prim exemplu de piata comuna l constituie etapa a treia n cadrul dezvoltarii Comunitatilor Economice Europene (ntre 1969-1986) cnd liberalizarea fluxurilor de bunuri finite a fost acompaniata de liberalizarea miscarii factorilor de productie. Evolutia favorabila a formei integrative numita Piata Comuna a condus n timp la formarea pietei interne unice. Un al doilea exemplu de piata comuna, de data aceasta ntre economii de comanda, este dat de CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc).

g/. piata unica, presupune, n afara realizarii unei piete comune pentru libera circulatie a bunurilor si serviciilor, aplicarea unor masuri comune privind liberalizarea achizitiilor guvernamentale, armonizarea si recunoasterea mutuala a standardelor tehnice din productia si distributia bunurilor, eliminarea controlului asupra miscarii capitalurilor, etc. h/.uniunea economica si monetara, care se formeaza, pornind de la piata unica, n cadrul careia are loc cresterea gradului de armonizare a politicilor economice nationale, n special a celor viznd sfera monetar financiara, pna la adoptarea unei monede unice si a unor institutii comune de gestionare a chestiunilor monetar financiare la nivel comunitar. i/. integrarea economica completa (sau totala) reprezinta stadiul ultim al integrarii n cadrul caruia unificarea politicilor economice este ntregita prin stabilirea unei unitati supranationale ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Integrarea economica completa presupune parcurgerea tuturor etapelor descrise anterior, spatiul integrat capatnd trasaturi apropiate de cele ale unei economii nationale: institutii comune care guverneaza cu ajutorul unei legislatii commune, utiliznd un buget comun si adresndu-se unei piete de productie si de desfacere comuna; utilizarea unei monede unice si a unui sistem bancar omogen, a politicilor interne si externe comune. Pna n prezent, nu se poate vorbi despre existenta unor forme de integrare totala (completa), asa cum au fost ele descrise anterior, dect la nivel national. n cadrul Uniunii Europene, considerata drept cea mai complexa si mai avansata forma de integrare economica regionala nfaptuita pna n prezent sunt ngemanate elemente ale federalismului, cum ar fi divizarea responsabilitatilor ntre institutiile supranationale si cele nationale corespondente sau aplicarea principiului egalitatii n luarea deciziilor si garantarea drepturilor individuale, cu cele ale functionalismului, n anumite limite care nu permit integrarea completa. Divergentele de opinii cu privire la viitorul Uniunii, pe fondul procesului dublu de intensificare, de adncire a integrarii si de extindere care va conduce n mod inevitabil la diluarea intensitatii formei integrative pun sub semnul ntrebarii capacitatea acesteia de a parcurge cu succes calea spre integrarea totala. P. Maillet a propus etapele posibile pe calea integrarii: a). construirea zonelor economice sia uniunilor vamale libere; b). piata comuna care adauga uniunii vamel, libera circulatie a factorilor de productie; c). Uniunea Economica si Monetara si d).uniunea politica. Acelasi autor afirma ca atunci cnd n domeniul monedei, bugetului si relatiilor internationale care sunt atribute ale suveranitatii nationale se nregistreaza o reducere a tributelor nationale vom asista la o raspndire a organizarii politice a continentului.