FORMELE INTEGRRII

Asa cum notiunea de integrare economica interstatala este una complexa, reflectnd multitudinea de relatii care
se stabilesc ntre doua sau mai multe state care si conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun, tot asa si formele
pe
care
le
mbraca
aceasta
sunt
determinate
n
functie
de
complexitatea
acestor
relatii.
In literatura de specialitate, bogata n delimitari ale conceptului de integrare, autori de prestigiu n domeniu au distins, n
functie de o serie de criterii economice, politice, geografice, structurale, etc. urmatoarele forme /grade/ ale
integrarii economice corespunzatoare unei tendinte mai intense sau mai restrnse de egalizare a coordonatelor
economice, sociale si politice:
a/.colaborarea economica - cuprinde totalitatea raporturilor econom 121k1017b ice dintre state, stabilite n
plan bi si multilateral, regional si global, pe toate directiile principale ale relatiilor economice internationale.
b/.cooperarea economica considerata, n sens general, drept o forma primara, preliminara de armonizare a
intereselor si de ajutor ntre doi sau mai multi participanti la o actiune economica.
ntre cooperare si integrare exista att deosebiri de fond ct si de forma, diferentieri de natura cantitativa si
calitativa. n timp ce cooperarea include actiuni care au drept scop diminuarea discriminarilor pornind de la
complementaritatea si convergenta intereselor, integrarea economica contine masuri care au drept rezultat eliminarea unor
forme de discriminare n relatiile dintre entitatile integrate si crearea si aplicarea unui set de discriminari n relatiile cu tertii.
Din acest punct de vedere, acordurile de cooperare economica internationale pot fi considerate forme ale cooperarii
internationale, n n timp ce eliminarea barierelor tarifare sau non-tarifare n schimburile comerciale reprezinta un act de
integrare economica.
c/.clubul de comert preferential format din doua sau mai multe tari care si reduc taxele la importul reciproc al
tuturor bunurilor, deci practic atunci cnd realizeaza un schimb de preferinte tarifare ntre ele. arile membre si
pastreaza tarifele vamale initiale fata de tarile terte. Exemplul clasic de club de comert prefential l constituie Sistemul de
Preferinte al Commonwealthului, creat n anul 1932, ntre Marea Britanie si 48 de tari asociate din Commonwealth.
d/.zona de comert liber reprezinta acea forma a integrarii prin care doua sau mai multe tari convin sa nlature
barierele tarifare si netarifare dintre ele, pe baza unui acord prefential de comert, dar fiecare tara si mentine propriile bariere
comerciale n comertul cu tarile nemembre. Unii autori considera zonele de comert liber ca fiind o etapa de baza, n mod
obligatoriu premergatoare crearii uniunilor vamale.
n spatiul european s-au format, de-a lungul timpului, o serie de forme integrative simple de tipul zonei de comert
liber dintre care cea mai cunoscuta este Asociatia Economica a Liberului Schimb. Aceasta a luat nastere pe baza
Conventiei de la Stockholm din 21 iulie 1959 ncheiata ntre Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si
Marea Britanie, carora li s-au alaturat n timp si alte state europene care nu faceau parte din celelate structuri integrative
aflate n Europa n perioada respectiva. n prezent AELS-ul este format din Islanda, Lichtenstein, Norvegia si Elvetia. Cu
exceptia Elvetiei, toate celelate state membre ale AELS sunt si componente ale Spatiului Unic European.
Alte forme reprezentative de zone de liber schimb sunt NAFTA (North Atlantic Free Trade Area) formata din Statele
Unite, Canada si Mexic n spatiul nord american, CEFTA (Central European Free Trade Area) n spatiul est
european, MERCOSUR (format din Argentina, Brazilia, Uruguay si Paraguay) n spatiul Americii Centrale si ASEAN
(Association of South East Asian Nations) n spatiul asiatic.
e/.uniunea vamala este forma de integrare prin care tarile membre nlatura toate barierele n comertul desfasurat
ntre ele si adopta un tarif vamal extern comun fata de terti. Prima uniune vamala (Zollverein) a fost nfiintata n anul 1834,
prin ridicarea barierelor vamale, initial ntre 18 state prusace a caror numar a fost extins ulterior la 25. n timp, uniunea
vamala s-a transformat ntr-o comunitate economica confederativa care, alaturi de transformarile de natura politica a condus
la formarea, n 1871 a statului german.
Dupa unii autori formele uniunii vamale sunt urmatoarele:
-

uniune vamala perfecta - o uniune teritoriala ntre ale carei tari vama este suprimata, iar schimburile
cu terte tari se fac pe baza unui tariff si a unei legislatii vamale commune;

uniune vamala imperfecta - tarile componente si pastreaza independenta lor tarifara, dar, si
acorda totusi pentru schimburi importante, avantaje diverse. Exista nsa bariere vamale exterioare
commune, la granitele fata de terti;

uniune vamala cu tarife preferentiale - instituirea unui regim reciproc de preferinte pentru anumite
produse n cadrul uniunii.

Formarea unei uniuni vamale va modifica preturile relative ale bunurilor de pe pietele interne ale statelor membre,
cu repercursiuni asupra fluxurilor de comert, productiei si consumului.

Efectelor participarii unui stat la o uniune vamala au fost introduse n analiza economica de catre economistul
Jacob Viner. Lucrarea acestuia Teoria Uniunii Vamale (1950) constituie punctul de plecare n analiza efectelor integrarii
economice.Instrumentele introduse de autor sunt efectele de creare si respective de deturnare de comert.
Analiza lui Viner continua
f/. piata comuna, care reprezinta o uniune vamala n cadrul careia, liberalizarea miscarii bunurilor si a serviciilor
este acompaniata de liberalizarea miscarii fluxurilor de factori ntre tarile membre. O serie de dezvoltari de
natura institutionala completeaza masurile de integrare pozitiva, conducnd la crearea unui spatiu economic n interiorul
caruia are loc o tendinta de relativa apropiere a nivelului preturilor bunurilor si a factorilor. O piata comuna se poate forma
numai ntre economii de acelasi tip.Un prim exemplu de piata comuna l constituie etapa a treia n cadrul dezvoltarii
Comunitatilor Economice Europene (ntre 1969-1986) cnd liberalizarea fluxurilor de bunuri finite a fost acompaniata de
liberalizarea miscarii factorilor de productie. Evolutia favorabila a formei integrative numita Piata Comuna a condus n timp la
formarea pietei interne unice.
Un al doilea exemplu de piata comuna, de data aceasta ntre economii de comanda, este dat de CAER (Consiliul
de Ajutor Economic Reciproc).
g/. piata unica, presupune, n afara realizarii unei piete comune pentru libera circulatie a bunurilor si serviciilor,
aplicarea unor masuri comune privind liberalizarea achizitiilor guvernamentale, armonizarea si recunoasterea mutuala a
standardelor tehnice din productia si distributia bunurilor, eliminarea controlului asupra miscarii capitalurilor, etc.
h/.uniunea economica si monetara, care se formeaza, pornind de la piata unica, n cadrul careia are loc
cresterea gradului de armonizare a politicilor economice nationale, n special a celor viznd sfera monetar financiara, pna
la adoptarea unei monede unice si a unor institutii comune de gestionare a chestiunilor monetar financiare la nivel
comunitar.
i/. integrarea economica completa (sau totala) reprezinta stadiul ultim al integrarii n cadrul caruia unificarea
politicilor economice este ntregita prin stabilirea unei unitati supranationale ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele
membre.
Integrarea economica completa presupune parcurgerea tuturor etapelor descrise anterior, spatiul integrat capatnd
trasaturi apropiate de cele ale unei economii nationale: institutii comune care guverneaza cu ajutorul unei legislatii
commune, utiliznd un buget comun si adresndu-se unei piete de productie si de desfacere comuna; utilizarea unei
monede unice si a unui sistem bancar omogen, a politicilor interne si externe comune.
Pna n prezent, nu se poate vorbi despre existenta unor forme de integrare totala (completa), asa cum au fost ele
descrise anterior, dect la nivel national. n cadrul Uniunii Europene, considerata drept cea mai complexa si mai
avansata forma de integrare economica regionala nfaptuita pna n prezent sunt ngemanate elemente ale federalismului,
cum ar fi divizarea responsabilitatilor ntre institutiile supranationale si cele nationale corespondente sau aplicarea
principiului egalitatii n luarea deciziilor si garantarea drepturilor individuale, cu cele ale functionalismului, n anumite limite
care nu permit integrarea completa. Divergentele de opinii cu privire la viitorul Uniunii, pe fondul procesului dublu de
intensificare, de adncire a integrarii si de extindere care va conduce n mod inevitabil la diluarea intensitatii formei
integrative pun sub semnul ntrebarii capacitatea acesteia de a parcurge cu succes calea spre integrarea totala.
P. Maillet a propus etapele posibile pe calea integrarii: a). construirea zonelor economice sia uniunilor vamale libere;
b). piata comuna care adauga uniunii vamel, libera circulatie a factorilor de productie; c). Uniunea Economica si Monetara si
d).uniunea politica. Acelasi autor afirma ca atunci cnd n domeniul monedei, bugetului si relatiilor internationale care sunt
atribute ale suveranitatii nationale se nregistreaza o reducere a tributelor nationale vom asista la o raspndire a organizarii
politice a continentului.