CAPITOLUL I INTEGRAREA ECONOMICĂ

- Conceptele: integrare și integrare economică

- Premise și factori ale integrării economice
- Integrarea globală (globalizarea)
- Integrarea regională (regionalizarea)
- Formele integrării regionale
Etimologic - cuvintele latinești integratio-integrationis. Integrarea (I) -
sensul: a renova, a restabili, a reîntregi, a completa.

- prima dată definit, în prima ediție a “The Oxford English Dictionary“:

combinarea părților dintr-un întreg.

- Macmillan English Dictionary - trei semnificații:

- i) procesul de a deveni membru cu drepturi depline într-un grup ori
societate şi de a deveni complet implicat în activitățile acestora;
- ii) procesul prin care se permite oamenilor indiferent de rasă să
utilizeze un loc, o instituție sau organizație;
- iii) procesul de combinare cu alte elemente într-o unitate mai largă
sau într-un sistem unic.

- În sens general: I. reflectă ajustarea reciprocă a elementelor constitutive

ale unui sistem, permițându-i acestuia să formeze un nou echilibru.
Sistemul preia caracteristicile elementelor constitutive sau îşi formulează
propriile caracteristici, complet autonome. (când relațiile dintre elementele
care compun structura nou creată sunt stabile pe o perioadă îndelungată
şi generează efecte perceptibile la nivelul fiecărei unități componente,
structura poate fi considerată drept integrată).
În economie: ”integrare” - preluat din matematică.
- „Dictionaire des sciences economiques”: I. - fie încorporarea unui element
străin într-un ansamblu, fie trecerea de la o stare difuză la una conştientă,
coagularea unor elemente dispersate.

- I. - la nivel microeconomic, ulterior, la nivel macroeconomic.

- La nivel microeconomic: relațiile care se stabileau fie în interiorul firmelor, fie
între firmele implicate în obținerea unui anumit produs în cadrul fluxului
tehnologic.

- Dimensiunea macroeconomică: reflectă combinarea EN în cadrul unei regiuni

economice mari, sau, a unor blocuri economice.

- Integrarea economică:
- Ca proces: pp. crearea și menținerea unor modele de interacțiuni
economice, sociale și politice, intense și diverse, între unități anterior
autonome.
- Ca stare de fapt: pp. absența diferitelor tipuri de discriminări între
economiile naționale sau situația în care componentele naționale ale unei
economii mai mari nu sunt separate prin frontiere economice, ci
funcționează împreună ca o entitate
- două forme: informală/non-instituțională și formală.
- dacă procesul este unul continuu, fără inițiative/decizii politice, integrarea este
informală și non-instituțională (ca urmare a dinamicii piețelor, tehnologiilor,
rețelelor de comunicare și a schimbărilor sociale).
- Dacă procesul implică schimbarea cadrului legislativ, fiind unul continuu,
coordonat și structurat, atunci integrarea este una formală. Schimbările
reglementărilor juridice și de altă natură vizează compatibilizarea reciprocă și
asigurarea funcționalității eficiente a comunității.

- definiții atribuite noțiunilor ”integrare” și ”integrare economică”:

- G.R. Denton - integrarea prin prisma virtuțiilor integrării: maximizarea bunăstării și

excluderea discriminărilor economice;
- G. Myrdal - integrarea drept realizarea unui vechi ideal vestic de egalitate a
posibilităților;
- E.B. Haas și L.N. Lindberg: procesul prin care actorii politici din mai multe state
sunt convinşi să-şi modifice speranţele şi activităţile politice către un nou centru.
Dacă, până atunci națiunile erau doritoare şi capabile să-şi conducă în mod
independent politica internă şi cea externă, prin integrare, ele încearcă să ia
împreună anumite decizii sau să delege procesul luării deciziilor unor noi organe
centrale
- K.W. Deutch: pp. obținerea unui sentiment de comunitate, a unor instituții
suficient de puternice precum și a unor practici răspândite care să asigure
pentru un timp îndelungat schimbări pașnice între statele respective;

- ”integrarea pp. eliminarea frontierelor economice între două sau mai multe
economii, frontiera economică fiind orice demarcaţie peste care mobilitatea
efectivă sau potenţială a bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie, precum
şi a fluxurilor de comunicaţii este relativ scăzută”, spunea J. Pelkmans

- J. Tienberger: integrarea economică - crearea unei structuri optime a

economiei internaționale pe calea înlăturării barierelor artificiale din
schimburile comerciale. Acesta face distincția între integrarea negativă și
integrarea pozitivă. (integrarea negativă - înlăturarea tuturor obstacolelor și
restricțiilor din calea circulației bunurilor și mijloacelor de producție, integrarea
pozitivă - modificarea instrumentelor și instituțiilor existente și crearea unora
noi, elaborarea și implementarea unor politici coordonate și comune în scopul
atingerii unor obiective economice și de bunăstare, altele decât eliminarea
discriminărilor;
- etc.
- Integrarea economică (IE) - trăsătură esențială a economiei mondiale actuale
- iau naștere noi centre de putere economică care reconfigurează raporturile de
forță în lumea mondială.

- IE - rezultatul mai multor factori, (f. economici și politici - rolul primordial).

Aceasta schimbă viziunea clasică asupra rolului statului și conceptului de
suveranitate. D.a.p.d.v., IE: confederalistă sau federalistă
- I. confederalistă - crearea unei confederații fără cedare de suveranitate
națională și cu păstrarea structurilor naționale, în cadrul căreia se stabilesc
relații de cooperare reciprocă între mai multe state.

- Integrarea federalistă - crearea federației în cadrul căreia statele care o

compun sunt conduse de autorități comune, sau federale. În cadrul
federațiilor: un stat unitar, condus de un guvern central și organe de stat
comune. Puterile transferate guvernului federal de către statele membre sunt:
controlul apărării; exercitarea politicii externe; competenţe lărgite în economie;
organizarea serviciilor sociale (poliţia, securitatea, educaţia, sănătatea, etc.).

- La nivel internațional, IE: I. globală și I. regională.

 2. Premise și factori ale integrării economice

Premise:
- nivel apropiat de dezvoltare economică între țările care urmează să se integreze
și a unui grad de maturitate a economiei de piață a acestor țări;
- apropierea geografică a țărilor care urmează să se integreze (granițe comune);
- existența unor relații economice din punct de vedere istoric;
- existența unor probleme și interese comune în domeniul dezvoltării, finanțării,
reglării economice și colaborării politice.

Factorii:
- crearea condițiilor necesare stimulării schimburile economice internaționale;
- lipsa de resurse financiare din ce în ce mai mari impuse de progresul tehnico-
știintific actual;
- concentrarea producției și a capitalului;
- constituirea de mari firme, publice sau private, care desfășoară activități ce
depășesc granițele naționale;
- contradicția: posibilitățile restrânse ale piețelor naționale și posibilitățile de sporire
a producției;
- intensificarea concurenței de pe piața mondială.
 3. Integrarea globală (globalizarea)

- formă a IE informale/non-instituționale
- activitatea agenților economici se desfășoară independent de restricțiile impuse
de frontierele naționale (concurează pe piețe globale și produc bunuri ce
acoperă nevoile unor consumatori cu gusturi pe cale de omogenizare).

- Dpdv istoric, - în negura timpului, manifestându-se sub forme specifice, pe spații

diferite, în raport cu condițiile și posibilitățiile epocii.

- din secolul al XIX-lea - intensificarea schimburilor comerciale ca urmare a

creșterii investițiilor efectuate în sectorul extractiv și sectorul agricol. Primul
Război Mondial, revoluția din Rusia și Marea Depresiune din 1929-1933 au
încetinit mult procesul de deschidere către globalizare.

- Globalizarea - după cel de-al doilea Război Mondial, prin internaționalizarea

schimburilor comerciale, a producției și a piețelor de capital. În faza de început a
integrării globale a avut loc liberalizarea fluxurilor de mărfuri şi servicii. Ulterior,
prin finanţarea unor proiecte de dezvoltare şi reconstrucţie economică,
intensificarea cooperării multilaterale în sfera financiar-monetară, multiplicarea
interdependenţelor în cadrul pieţei financiare internaţionale, a avut loc și
liberalizarea fluxurilor de capital.
- indicatori macroeconomici - pun în evidență acest tip de integrare
economică. (gradul de integrare prin diferențele dintre prețurile factorilor
de producție și ale bunurilor de pe diferite piețe, în condițiile în care o
piață perfect integrată implică formarea și utilizarea unui preț unic pentru
același bun sau serviciu în oricare punct al acesteia).

- se urmăresc:
- evoluția schimburilor comerciale raportată la Produsul Brut Agregat
Mondial;
- investițiile străine directe în Produsul Brut Agregat Mondial;
- indicii de credibilitate sau de risc în acordarea creditelor (indicator
care reflectă accesul pe piața internațională de capital);
- analiza nivelului taxelor vamale și a modificării acestuia (ca indicator
al disparităților existente între prețurile interne și cele practicate pe
piața mondială);
- ponderea produselor manufacturate în totalul exporturilor (ca
indicator de reflectare a capacității unei țări de a produce la
standarde internaționale și de a absorbi cunoștințe tehnice)
Avantaje:
- lărgirea piețelor de desfacere pentru bunurile și serviciile oferite de firme;
- asimilarea rapidă a noilor tehnologii;
- transfer de know-how, experiență managerială și cunoștiințe tehnice;
- efecte pozitive asupra balanței comerciale (prin subtituirea produselor
importate cu produsele obținute în cadrul firmelor globale, sau, prin creșterea
exporturilor produselor obținute în aceste firme);
- crearea de locuri de muncă în țările confruntate cu șomaj cronic;
- încurajarea reformelor politice și economice;
- mai buna alocare a resurselor globului;
- creșterea potențialului competițional al firmelor globale;
- obținerea economiilor de scară (reducerea costurilor de producție unitare) și
concentrarea producției în cadrul firmelor globale;
- îmbunătățirea calității produselor și serviciilor oferite de firmele globale;
- accelerarea tranzacțiilor schimburilor;
- creșterea vitezei de derulare a operațiunilor comerciale, financiare, tehnologice;
- etc.
Dezavantaje:
- adâncirea inegalităților pe plan intern și extern;
- accentuarea sărăciei;
- pierderea suveranității și a puterii decizionale a statelor-națiune (pierdea
controlului țării gazdă asupra firmelor străine);
- creșterea concurenței împotriva unor firme locale în anumite domenii.
- creșterea dependenței față de firma globală prin furnizare de capital,
tehnologie, experiență;
- specializarea unor țări pe activități de producție generatoare de poluare, mari
consumatoare de muncă, materii prime, energie;
- etc.
 
 4. Integrarea regională (regionalizarea) – I.R.

- odată cu instituţionalizarea cooperării economice, politice şi militare şi a organizării

formale a acestora din perioada postbelică.
- I.R. - stabilirea unor interacţiuni economice şi sociale între un număr limitat de state
sau regiuni situate în acelaşi spaţiu geografic, putând fi definită drept procesul de
formare a unor grupări interstatale pe baze regionale.
- sunt create blocuri economice structurate pe ideile de coeziune, unitate și
solidaritate.
- blocurile economice funcționale pp.:
- un nivel apropiat al PIB-ului/locuitor;
- proximitatea geografică;
- existența unui regim comercial similar sau compatibil;
- existența disponibilității în adoptarea unor reglementări politice și economice la
nivel regional.

- Etapele regionalizarii:
- I) val în Europa (anii ’50) -formarea CE. Acesta s-a extins în Africa, Asia de
Sud-Est, America Centrală și de Sud, precum și în Orientul Mijlociu;
- II) anii ’80, - bazele pieței unice în CE; zona de liber schimb NAFTA; Piața
Comună a Americii Centrale și Piața Comună a Sudului (MERCOSUR, format din
Argentina, Brazilia, Uruguay şi Paraguay).
Regionalizarea: forma cooperării regionale informale şi forma cooperării
regionale instituţionale

- Cooperarea regională informală - la nivel microeconomic; pp. crearea unor

fluxuri comune de factori şi bunuri pe baza deciziilor/politicilor adoptate în
comun de către firme, aparţinând aceleaşi regiuni (în funcţie de cerinţele
pieţei). Firmele rămân sub influenţa politicilor economice proprii statelor de
origine. Cooperarea regională informală conduce la creşterea gradului de
interdependenţă în cadrul unei regiuni geografice în comparaţie cu restul lumii.

- Cooperarea regională instituţională - prin intermediul organizaţiilor regionale

create în acest scop. Completează la nivel macroeconomic componenta
informală prin instituţiile comune.

- există o subcategorie specifică: integrarea economică regională (are loc ca

urmare a unor decizii politice care privesc diminuarea sau reducerea completă a
obstacolelor din calea schimburilor comerciale a bunurilor, serviciilor şi factorilor
în cadrul unui spaţiu geografic determinat).
Forme diferite ale integrării economice regionale - în raport cu scopul urmărit:
- economic (acordurilor preferențiale, zonelor de comerț liber, uniunilor vamale, pieței
comune);
- economic și politic (uniunea economică și monetară);
- gradul de instituționalizare;
- intensitatea procesului integrativ;
- gradul de centralizare a autorității;
- efectele pe care le propagă, etc.