Teoria uniunii vamale

1. Integrarea comercială – componentă de bază a integrării economice

Integrarea economică regională este consecinţa fenomenului de intensificare a

interdependenţelor dintre economiile naţionale. Alături de legăturile financiare, tehnologice,
turistice etc, relaţiile comerciale constituie una din cele mai importante forme de concretizare a
interdependenţelor. În consecinţă, integrarea comercială constituie o componentă de bază a
procesului de integrare economică.

În esenţă, integrarea comercială ar putea fi definită ca un proces complex de liberalizare

progresivă a schimburilor între ţările participante.

Dacă ne raportăm la cele cinci stadii progresive ale integrării economice, constatăm că
integrarea comercială le defineşte pe primele două şi rămâne caracteristica de fond a
următoarelor trei.

Astfel:

I. Zonele de liber schimb se definesc prin regimuri preferenţiale de taxe vamale sau prin
eliminarea completă a taxelor vamale şi eventual a barierelor netarifare din calea
schimburilor comerciale reciproce cu anumite produse (industriale – de exemplu) sau
cu toate categoriile de produse dintre statele aderente.

II. Uniunea vamală – considerată atât în teorie, cât şi în practică ca adevăratul nucleu de
formare a unui bloc economic integrat regional, păstrează caracteristica de liberă
circulaţie a bunurilor între membri, dar implică în plus şi adoptarea unui tarif vamal
comun faţă de ţările terţe. Păstrând şi aprofundând liberalizarea comercială,
următoarele trei stadii adaugă noi trăsături, după cum urmează:

III. Piaţa comună – caracterizată şi prin libera circulaţie a factorilor de producţie şi a

activelor financiare.

1
 IV. Uniunea Monetară – presupune şi politica monetară comună şi o piaţă unică a
capitalului; iar

V. Uniunea Economica şi Monetară – se caracterizează în plus prin politici economice

commune şi strategii de dezvoltare convergente (vezi Nechita V., p. 107)

Având în vedere că liberalizarea comercială este elementul de fond al integrării economice,

teoria uniunii vamale se înscrie ca principalul fundament teoretic al procesului de integrare.

2. Teoria uniunii vamale : obiectul de analiză şi ipotezele ei

Teoria clasică a comerţului internaţional demonstrează că liberul schimb la scară mondială

este soluţia ideală,dar bineînţeles, pentru o lume ideală.

Cum liberalizarea completă la scară mondială, nu apare realizabilă , teoria uniunii vamale

demonstrează că liberalizarea la scară regională este “o a doua cea mai bună soluţie” faţă de
liberul schimb generalizat la scară globală.

Printre reprezentanţii cei mai de seamă ai teoriei uniunii vamale se numără:

- Jacob Viner – 1950

- Jan Tinbergen – 1954

- James Meade – 1955

- Bella Balassa – 1961

- R. G. Lipsey – 1970

- Harrz G. Johnson – 1973

Localizarea în timp a primelor contribuţii evidenţiază că teoria uniunii vamale a apărut

anterior constituirii grupurilor regionale : CEE, AELS etc.

Teoria uniunii vamale are ca obiect de analiză studiul efectelor generate de constituirea unei
uniuni vamale la nivelul economiei fiecărui stat membru şi la nivelul grupului de state

2
aderente în planul comerţului exterior şi al bunăstării economice. Ea studiază de asemenea
efectele de antrenare sau cele restrictive asupra comerţului cu restul lumii.

Explicaţiile oferite de teoria uniunii vamale au la bază un exemplu simplificat. Se presupune

că ţara A intenţionează să creeze o uniune vamală cu un alt grup de state, considerate ca o
entitate şi desemnate drept ţara B. Similar, restul lumii este reprezentat pri ţara C.

Ipotezele pe care se bazează teoria uniunii vamale sunt:

- Costurile de transport şi cele ale serviciilor comerciale sunt considerate neglijabile.

- Singurele restricţii comerciale luate în consideraţie sunt taxele ad valorem, pe unitate de

produs importat.

- În cadrul uniunii vamale concurenţa este considerată pură şi perfectă.

- Factorii de producţie sunt consideraţi perfect mobili în interiorul fiecărei ţări membre, ca
şi în interiorul uniunii.

- Preţul de pe orice piaţă (inclusiv a forţei de muncă ) este egal cu costul marginal al
ultimei unităţi vândute sau cumpărate.

- Pentru un anumit produs piaţa este considerată ca având atomicitate perfectă.

- Din punct de vedere al pieţei mondiale, uniunea vamală este privită ca un cumpărător
unic şi se consideră că poziţiile adoptate de ea nu pot influenţa preţul mondial.

3. Consecinţele şi tipurile de efecte generate de uniunea vamală

În condiţiile aratate, consecinţele imediate ale creerii uniunii vamale vor fi următoarele:

- Eliminarea taxelor vamale din schimburile reciproce dintre A şi B

3
 - Adoptarea de către statele membre ale uniunii a unui tarif vamal comun faţă de restul
lumii (ţara C)

- Veniturile provenite din aplicarea tarifului vamal comun devin proprietate comună a
statelor membre A şi B.

Dintre toate investigaţiile teoretice asupra uniunii vamale, cea realizată de Jacob Viner este

recunoscută ca fiind cea mai analitică şi plină de semnificaţii pentru descifrarea consecinţelor
regionale ale schimburilor comerciale.

Analiza economică propusă de el identifică patru tipuri de efecte asupra dinamicii economiei
statelor membre şi anume:

- Accelerarea progresului tehnologic

- Stimularea investiţiilor

- Extinderea producţiei de bunuri industriale ca efect al amplificării economiilor de scară şi

ca rezultat

- Stimularea dezvoltării economice

Analizând consecinţele creerii uniunii vamale în planul comerţului internaţional. Viner

distinge trei tipuri de efecte şi anume:

- Efectul de creare de comerţ

- Efectul de deturnare(de reorientare ) a comerţului şi

- Efectul de restricţionare, de reducere a volumului tranzacţiilor din comerţul

extracomunitar.

Din punct de vedere al sferei circuitului economic în care se manifestă se face distincţie între:

- Efectele de producţie

- Efectele de consum.

4
 De remarcat că toate aceste categorii de efecte se află în strânsă interdependenţă, în sensul că

efectele din planul comerţului reprezintă cauză şi totodată efect pentru efectele de producţie şi de
consum şi viceversa.

Astfel:

- Efectul de creare de comerţ constă în reorientarea achiziţiilor din cadrul uniunii de la o

sursă mai scumpă la una mai ieftină. Efectul apare în situaţia în care în absenţa uniunii
ambele ţări A şi B produceau bunul in cază, dar la costuri şi preţuri diferite. Ţara B de
exemplu produce mai eficient. Dar în prezenţa taxelor vamale dintre ţările membre,
producţia ţării A, mai puţin competitivă, era vândută pe piaţa locală la un preţ mai mic
decât preţul bunului care ar fi putut importat din B, dar majorat cu impunerea vamală.
Anularea taxelor vamale dintre ţările membre face produsul ţării B mai competitiv în
întreaga uniune, fapt care va declanşa un efect de producţie: producţia în ţara A
încetează, iar factorii de producţie vor fi atraşi în producţia bunului în ţara B, care se va
lărgi, cel puţin până la acoperirea cererii unionale. Ca rezultat al economiilor de scară
preţul de aprovizionare poate să scadă nu numai în ţara A, ci şi în ţara B. Acest fapt
declanşează un efect de consum, care constă în creşterea volumului total al consumului
produsului în cauză, ca rezultat al reducerii preţului intracomunitar datorită anulării
taxelor vamale din schimburile reciproce. Efectul de consum poate fi amplificat în
măsura în care reducerea de preţ face ca produsul în cauză să devină substituibil altor
bunuri, devenite relative mai scumpe.

Efectul de deturnare a comerţului constă în reorientarea comerţului de la o sursă mai

ieftină spre una mai scumpă. Aceasta se întâmplă atunci când importurile ţării A provenind din
ţara C (extra-comunitară sau restul lumii), cea mai competitivă, sunt înlocuite cu importurile din
ţara B, membră a uniunii. Deşi aceasta are performanţe de cost mai reduse, în contextul creerii
uniunii, prin dispariţia taxei vamale în comerţul intracomunitar, ea devine competitivă ca
furnizor pentru ţata A. Bineînţeles aceasta în masura în care importurile din ţara C sunt generate
de tariful vamal comun. Şi efectul de deturnare generează efecte de producţie, respectiv de
realocare a resurselor, precum şi efecte de consum în condiţiile în care preţul la care ţara B
livrează produsul este mai mic decit nivelul precedent al preturilor importurilor din tara C.

5
 Efectul de restricţionare a comerţului este în funcţie de nivelul taxelor vamale din
tariful vamal comun. Cu cît nivelul acestora este mai ridicat, cu atât presiunea în sensul limitării
accesului produselor din exteriorul uniunii este mai mare.

Dacă în interiorul uniunii vamale se instaurează liberul schimb, din punct de vedere al
ţărilor terţe, politicii comerciale protecţioniste a fiecărui stat i se substituie un tarif vamal comun
care instituie un protecţionism colectiv. Acesta apare ca o opţiune de grup pentru favorizarea sau
discriminarea anumitor categorii de mărfuri, funcţie de originea lor geografică. Este cert că
instituirea uniunii degajă pentru ţările membre efecte pozitive, dar pentru restul lumii poate
menţine sau chiar genera noi elemente de discriminare.

Situaţia nu este generală nici pentru ţările membre, nici pentru terţi. Natura efectelor
depinde de nivelul taxelor vamale pentru o ţară înainte şi după crearea uniunii.

Astfel dacă pentru ţara A nivelul taxelor din tariful comun este mai scăzut decît cel
aplicat înainte terţilor, comerţul cu restul lumii poate fi favorizat, în condiţiile absenţei sau lipsei
de competitivitate a partenerilor a partenerilor comunitari.

Dar în situaţia inversă, în care după crearea uniunii vamale, tariful pentru importurile din
C au un nivel mai ridicat decât media generală a tarifelor naţionale anterioare, posibilităţile de
producere a efectelor restricţioniste sunt mai mari, dar rămân diferite de la caz la caz.

Astfel să luăm în consideraţie cazul în care sub influenţa tarifului comun preţul
importurilor din C urcă la un nivel puţin mai mare decât cel al livrărilor intracomunitare din B. În
cazul incapacităţii ţării B de a satisface integral cererea, până la saturarea pieţei rămâne o marjă
de desfacere asigurată pentru importurile din C. Deci prin aplicarea tarifului vamal comun sunt
încurajate schimburile reciproce dintre ţările membre, protejate de concurenţa din partea terţilor,
chiar dacă importurile sunt permise în anumite limite. Prin urmare nu este vorba de un
protecţionism strict, ci doar de un cadru favorizat pentru membrii uniunii vamale, dar permisiv
şi pentru terţi.

Natura şi intensitatea efectelor uniunii vamale, atât pentru ţările membre, cât şi pentru
terţi depinde nu numai de nivelul taxelor vamale, ci şi de natura specializării ţărilor. Astfel dacă
ţările membre au specializări diferite (de exemplu A este agrară şi B este industrială) efectele

6
negative ale cererii uniunii vamale sunt minime sau nici nu apar, ele beneficiind doar de
avantajele protecţionismului colectiv.

De asemenea în comerţul cu terţii dacă ţările B şi C sunt producătoare de bunuri diferite,

efectele de deturnare şi cele restricţioniste pot fi neglijabile, dacă nu există furnizori
intracomunitari.

Evaluarea eficienţei creării uniunii vamale se face pe baza principiului compensării

efectelor negative, cu cele pozitive, chiar dacă ele acţionează asupra unor ţări diferite. Rezultatul
se cumulează la nivel regional. Efectul total al cererii uniunii vamale depinde de tipul de efecte
parţiale care au ponderea cea mai mare: efectul de creare de comerţ sau cel de deturnare. Pe
ansamblu, crearea uniunii vamale poate fi considerată benefică dacă la nivel intracomunitar
predomină efectul de creare de comerţ.

Acesta s-a dovedit a fi situaţia cea mai frecventă generată de procesele de integrare,
inclusiv de integrare vest-europeană. Din perspectiva acestor realităţi opinia frecvent exprimată
că uniunea vamală reprezintă o atitudine protecţionistă faţă de concurenţii din afara unei regiuni
geografice apare falsă. În fapt prin preponderenţa efectelor de creare de comerţ, ca şi prin
extinderea uniunii prin creşterea numărului de membrii, uniunea vamală reprezintă o deschidere
spre practica liberului schimb la scară mondială.