Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMPONENTELE DE BAZĂ
Prin nevoi umane înţelegem ansamblul cerinţelor oamenilor de a avea şi utiliza bunuri
materiale şi servicii, care devin nevoi efective în funcţie de condiţiile de producţie existente la un
moment dat. Ele apar ca nevoi sociale, întrucît trebuinţele sînt izvorîte din condiţiile de viaţă ale
oamenilor, respectiv din cerinţele de consum ale acestora, precum şi din cerinţele rezultate din
participarea lor la viaţa socială.
Multitudinea de necesităţi umane nu poate fi satisfăcută cu bunuri luate direct din natură,
decît în foarte mică măsură. Majoritatea bunurilor trebuie create prin muncă, de aceea şi sînt
considerate necesităţile omului motorul întregii activităţi economice şi punctul de plecare a
oricărei ştiinţe economice. Teoria economică se ocupă de necesităţile economice. Pentru ca
nevoile să devină economice, trebuie îndeplinite două condiţii:
Nevoile constituie cel mai important factor care intervine în formarea cererii şi a consumului
efectiv.
1
Nevoile transformate în mobiluri directe ale activităţii economice devin interese economice.
Interesele economice reprezintă nevoile umane înţelese de oameni şi devenite mobiluri ale
confruntării şi cooperării lor în vederea obţinerii bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii
cerinţelor.
2
3. Repartiţia constituie acea componentă a activităţii economice prin intermediul căreia
bunurile materiale şi serviciile sînt orientate spre destinaţiile lor şi se asigură distribuirea
şi redistribuirea veniturilor către participanţii la viaţa economică şi între membrii
societăţii (plata salariilor, a profiturilor, a impozitelor, a taxelor, crearea resurselor
investiţionale). Prin intermediul repartiţiei se asigură remunerarea factorilor de producţie.
4. Consumul , act final al activităţii economice, constă în utilizarea efectivă a bunurilor
economice de către oameni, inclusiv de stat, în scopul satisfacerii cerinţelor. În acelaşi
timp, consumul verifică utilitatea bunurilor şi concordanţa lor cu nevoile şi preferinţele
oamenilor.
Alocarea resurselor, adică ajustarea mijloacelor la scopuri, presupune trei decizii fundamentale:
3
Caracteristica sistemelor economice. Modele contemporane ale dezvoltării economice
Răspunsurile ce pot fi date problemelor fundamentale Ce? Cum? Pentru cine? ne conduc la
ideea că două modele şi regimuri istorice reţin, îndeosebi, atenţia:
Modelul teoretic al sistemului economiei de piaţă îşi are originea în filosofia liberalismului
economic şi a proprietăţii private. El presupune o concurenţă liberă, producţia depinde de libera
iniţiativă a agenţilor economici; cine produce, cum se produce se hotărăşte prin deplina libertate
a acestora. Pe de altă parte, toţi producătorii sînt concurenţi, fiecare caută să vîndă mai bine decît
partenerii. Avînd ca stimul de funcţionare interesul personal, sistemul are drept cadru de
organizare întreprinderea privată. Acest sistem exclude intervenţia administrativă a statului şi a
altor centre de presiune în viaţa întreprinderii.
În activitatea economică reală, nici unul din modelele teoretice prezentate nu a funcţionat în
formă pură. În cadrul oricărei economii naţionale contemporane se interpătrund, în proporţii
diferite, elemente, caracteristici şi mecanisme ale sistemului de piaţă liberă cu cele dirijiste.
Chiar se poate spune că economia de schimb contemporană, aşa cum funcţionează în fiecare
ţară, se prezintă ca un sistem economic mixt, în care se îmbină elemente ale sistemului de piaţă
cu implicarea statului în economie.
4
În fiecare sistem există modelele sale naţionale de organizare a economiei, deoarece ţările se
deosebesc istoric, prin nivelul de dezvoltare economică, prin condiţiile sociale. Cele mai
cunoscute modele din lume sînt următoarele:
Modelul suedez se deosebeşte printr-o puternică politică socială, direcţionată spre reducerea
inegalităţii materiale din contul redistribuirii venitului naţional în favoarea păturilor vulnerabile,
prin intermediul unei taxe înalte de impozitare.