1.3.

Tipuri de diagnosticare

In afara de cele trei tipuri de diagnosticare: functionala, defectoscopica si

diagnosticarea resursei remanente de functionare, exista o clasificare
tipologica, care se prezinta in fig. 1.1.
In dependenta de informatia primita se deosebesc diagnosticari complexe
(globale) si diagnosticari de profunzime (pe elemente).

De exemplu, in cazul unei diagnosticari defectoscopice, prin diagnosticarea

complexa (globala) se determina sistemul care prezinta anomalii
functionale sau este defect si, dupa aceea, pe baza diagnosticarii de
profunzime, elementul defect sau dereglarea care a generat functionarea
anormala.

Toate tipurile principale de diagnosticare tehnica pot cuprinde intregul

automobil (diagnosticare totala, de ansamblu) sau numai un mecanism sau
sistem din structura automobilului, in acest caz numindu-se diagnosticare
partiala. Diagnosticarea totala sau partiala poate sa apara la toate cele trei
tipuri principale de diagnosticare.

Diagnosticarile pot fi repetate la intervale fixe (determinate de conditiile de

exploatare) sau se efectueaza continuu cu aparatura adecvata la bordul
autovehiculului. Aceste deosebiri duc la diagnosticarea periodica sau
permanenta. La intervale lungi intre diagnosticari se practica utilizarea
aparatelor externe in statii de diagnosticare specializate, care necesita un
efort insemnat de dotare tehnica.

Informatiile de diagnoza utilizate cu frecventa mare (temperaturi, presiuni

etc.) se obtin cu aparatura instalata in sistemele automobilului, cuplate cu
unitati electronice de comanda si control (computere de bord).
Fig. 1.1. Clasificarea tipologica a diagnosticarii tehnice

Sistemele automobilului au incorporati senzori singulari, care transmit

semnale analogice la sistemul central de comanda si de memorizare a
datelor. In ceea ce priveste succesiunea temporala, diagnosticarile
planificate pe termen lung si cele legate de intretinerea preventiva sunt
globale sau partiale, iar in cazul unor defectiuni, diagnosticari
defectoscopice.

1.4. Clasele diagnosticarii tehnice

Din punct de vedere al scopului si domeniilor de aplicatie a diagnosticarii

tehnice, in cadrul mentenantei automobilelor, se deosebesc cinci clase de
diagnosticare.

Diagnosticarea empirica. In cadrul acestei forme de diagnosticare se face o

evaluare a starii tehnice, pe baza datelor
nominale, obtinind o decizie de forma satisfacator-nesatisfacator.
Diagnosticarea empirica nu apartine unei diagnosticari tehnice exacte,
deoarece nu poate determina o prognoza de functionare, insa la elemente
sau sisteme simple poate fi satisfacatoare in cazul in care se efectueaza de
un personal cu experienta. Se poate utiliza in cazul unei diagnosticari
globale.

Diagnosticarea tehnica simpla se aplica la stabilirea starii tehnice a

sistemelor automobilului cu ajutorul aparatelor de masura, de regula, cu
indicatii analogice sau digitale speciale sau legate de tip (sistemul de
alimentare, sistemul de frinare sau directie etc.). Evaluarea starii tehnice
rezulta din compararea marimilor masurate cu valorile nominale ale
parametrilor de stare, respectiv de diagnosticare si, prin urmarirea tendintei
de modificare a parametrilor de diagnosticare, in raport cu valorile limita de
degradare stabilite empiric. Pentru sistemele importante ale automobilului,
pe baza acestei forme de diagnosticare, se obtine o prognoza a resursei
remanente de functionare, dar cu eroare relativ mare. Diagnosticarea
tehnica simpla se utilizeaza in cadrul diagnosticarilor globale
(defectoscopice) sau planificate, care se practica la intreprinderile de
transport auto.

Diagnosticarea tehnica cu un sistem de aparate de verificat si evaluarea

statistica a starii de degradare. Starea tehnica a sistemelor automobilului
se determina cu un complet polivalent de aparate, asistate de calculator cu
afisaj digital. Evaluarea starii tehnice se face in limitele de deteriorare
stabilite anterior, iar rezultatul diagnozei se inregistreaza si se prelucreaza
statistic, constituind baza pentru determinarea resursei remanente de
functionare. Aceasta clasa, pe baza unei succesiuni rationale a lucrarilor,
permite diagnosticarea complexa sau de profunzime si o intretinere tehnica
efectiv dependenta de starea sistemului la un moment dat.

Diagnosticarea tehnica cu un complex verificat de aparate si prelucrarea

automata a informatiilor. O determinare cuprinzatoare a starii tehnice a
sistemelor se realizeaza prin intermediul unui complex a aparatelor de
masura.

Datele de masurare, de la caz la caz, chiar fara afisare digitala, se transmit

unui sistem de diagnoza interior, respectiv computer de diagnosticare, care
coordoneaza procesele de masurare si evalueaza datele de diagnoza sau
semnalele de diagnosticare, acestea fiind stocate intr-o memorie si
transmise unui calculator exterior (caseta de diagnosticare).

Evaluarea rezultatelor se realizeaza in comparatie cu limitele de deteriorare

fundamentate statistic sau tehnico-stiintific sau pe baza prognozelor
resurselor remanente de functionare stabilite anterior.
Datele de masurare, in cadrul acestei forme de diagnosticare, se
prelucreaza automat, iar pe imprimanta se obtin masurile de repunere in
functiune (reglajele necesare, inlocuiri etc.).

Totodata, datele obtinute dupa masurare se stocheaza intr-o memorie

pentru utilizari ulterioare. Aceasta clasa este utilizata la diagnosticarea
complexa si de profunzime a sistemelor complicate.

Diagnosticarea automata. Se caracterizeaza prin determinarea si

evaluarea tuturor parametrilor de diagnosticare intr-o succesiune continua,
automata. Automatizarea poate fi extinsa pina la nivelul deciziilor de
intretinere. Efortul manual se reduce la corectarea sau reglarea pozitionala
a senzorilor, respectiv a canalelor de semnale, iar reglajele intre doua
masuratori necesare trebuie sa se realizeze cu o probabilitate redusa. In
prezent, in practica constructiei si exploatarii automobilelor, pot aparea si
forme mixte.

Clasele de diagnosticare amintite mai sus sunt destinate in primul rind

diagnosticarilor exterioare. Pentru diagnosticarile interne sunt realizabile
diagnosticari tehnice simple, diagnosticarea asistata de calculator si
evaluarea statistica a starii de deteriorare pina la indicarea unor masuri de
intretinere. Nivelul actual este reprezentat de clasele 3-4 si, in cazuri
simple, de clasele 1 si 2.

Clasa a 5-a se aplica la sisteme complexe (motor, instalatie de frinare etc. )

In fig. 1.2 se prezinta o imagine de ansamblu a procedeelor de

diagnosticare.

Fig. 1.2. Procedee de diagnosticare