Evoluția structurală și funcțională

a creierului
Dr. Ioana Cristea
• Creierul uman: 100 de miliarde de neuroni și mai mult
de 100.000 de km de interconexiuni (Hofman, 2001)
• Estimările pentru mamifere ar sugerează că fiecare
neuron se conectează direct cu alți 500 de neuroni
• Acest lucru ar sugera că există 50 de trilioane de
conexiuni în creierul uman
• Distincție alocortex-neocortex
- Neocortexul este structura cea mai nouă din punct de
vedere evoluționist (6 straturi): procesare senzorială,
motorie, funcții cognitive superioare
- Alocortextul- structură mai veche evolutiv, nu are
organizare în 6 straturi (hipocamp, cortexul olfactiv)
 Neocortexul
• Mamiferele au evoluat cu o structură cerebrală diferită
de a celorlalte organisme: neocortexul cu 6 straturi
• Fiecare strat are o organizare neurologică și conexiuni
distincte
- Straturile de jos (5 și 6): au neuroni care proiectează în
structurile subcorticale
- Stratul următor (4): conține circuite neuronale locale
- Straturile de deasupra (1,2,3) conțin neuroni care
proiectează către alte structuri corticale și primesc
informații de la stratul 4
 Neocortexul
• Deși neocortexul este consistent ca și structură
între mamifere diferite, există o mare variabilitate
în ceea ce privește mărimea, organizarea, zonele
dedicate unor tipuri diferite de procesare
corticală, și conectivitatea în rețele specifice
Ex. rozătoare: ≈5 zone corticale sunt dedicate
procesării informației, în timp ce oamenii au mai
mult de 30
• Neocortexul are o organizare în coloane de celule
 Neocortexul
• Viziunea tradițională a structurii și evoluției
creierului subliniază uniformitatea structurii
neocortexului între specii
• Organizarea în coloane: numărul de celule din
fiecare coloană pare să fie ≈110, indiferent unde
în neocortex ne aflăm
- Acest număr pare să fie constant în diferite specii
de mamifere
- Singura excepție o reprezintă cortexul vizual
primar la primate ≈270 celule
 Neocortexul
• Se asumă că evoluția creierului s-a produs prin
adăugarea de noi coloane, nu prin schimbarea
structurii celor existente (Allman, 1999)
• De asemenea, se asumă creierul uman a crescut
în mărime prin creșterea numărului de neuroni, și
nu prin creșterea mărimii neuronilor.
• Pe baza acestei uniformități a structurilor
corticale, mulți cercetători văd evoluția ca fiind
rezultatul creșterii mărimii creierului, care a
permis procesarea adițională a informației
 Dar...
• Oamenii nu au creierul cel mai mare dintre toate
mamiferele și nici creierul cu cele mai multe ”cute”
(folds) sau convoluțiuni
- Balenele, delfinii, elefanții au creierul mai mare

• Alți cercetători au sugerat că mărirea cortexului nu este

singurul proces care putea fi folosit de evoluție și au
contestat și numerele de celule din coloane
• Mai mult, o dată cu creșterea în dimensiuni a creierului
de la o specie la alta și organizarea internă tinde să se
schimbe (Striedter, 2005)→ permit dezvoltarea unor noi
structuri corticale, care să susțină capacități noi
Variații în mărimea creierului între
specii

From DeFelipe,
2009
 Variații în mărimea creierului și a
patternului de convoluțiuni

From DeFelipe, 2009

Variații corticale microanatomice
între specii

From DeFelipe, 2009

 Expansiunea creierului
• Expansiunea creierului trebuie să fie însoțită și
de o creștere în energie și de noi modalități de a
o oferi
• Creierul uman: 2% din greutatea corporală
folosește 25% din energia disponibilă
• Creierul unui nou-născut folosește mai mult de
80% din energie, reducându-se la 45% la vârsta
de 5 ani.
• Creierul trebuie să fie eficient în termeni de
operare și construit astfel încât să conserve
spațiu, materiale, timp și energie (Laughlin & Sejnowski,
2003)
 Expansiunea creierului
• Însă, dacă un creier se dezvoltă pentru a rezolva probleme
adaptative, complexitatea rețelelor neuronale și timpul de
procesare pot fi factori limitanți (Hofman, 2001)
• Cu alte cuvinte se ajunge la un punct în care necesarul de energie și
abilitatea de a conecta un număr de neuroni mereu în creștere și
rețelele lor atinge o limită.
• Diferențe enorme între mamifere în ceea ce privește numărul de
neuroni și suprafața neocortexului
- La maimuțele macaque: aria suprafeței creierului este de 100 de ori
mai mare decât la șoarece
- Creierul uman are o arie a suprafeței de 1000 decât a șoarecelui și
de 10 ori mai mare decât a maimuței (Blinkov & Glezer, 1968)
 Studiul evoluției creierului
• Urmărirea schimbărilor de-a lungului timpului de evoluție: primele creiere
au apărut acum 500 de milioane de ani.
• Când au început să fie prezente anumite procese sau structuri: acum 300-
400 milioane de ani, a existat o ruptură între mamifere și rudele lor
vertebrate (păsări și reptile)

• Au apărut schimbări graduale ale mamiferelor rezultând caracteristici ca și

părul, glandele sudoripare și mamare, dinții, mecanisme de menținere
constantă a temperaturii corpului.
• Mai recent în trecutul evolutiv (4 milioane de ani) o specie de primate a
început să meargă biped, ceea ce a permis utilizarea mâinilor, manipularea
obiectelor și dezvoltarea de unelte acum 2 mil ani HOMO
• Din acest grup, acum 100-200 de mii de ani s-a desprins specia Homo
Sapiens FLEXIBILITATE COGNITIVĂ
Evoluția creierului
Evoluția ontogenetică a creierului
 Teorii ale evoluției creierului
• Teoria Hughlings Jackson (sec. 19)
- Creierul a dezvoltat funcții superioare,
suprapunându-le peste cele inferioare
- 3 niveluri de funcționare
- Funcții vegetative (reflexe, somn, reglarea
temperaturii)
- Ganglionii bazali (mișcare)
- Procese corticale superioare
 Teorii ale evoluției creierului

• Teoria Hughlings Jackson (sec. 19)-2 principii:

1. Integrare ierarhică prin control inhibitor: niveluri
diverse ale creierului (trunchiul cerebral, sistemul limbic, neocortexul)
interacționează, iar rolul nivelurilor înalte este
constrângerea sau inhibarea celor joase
ex. reflexul Babinski; halucinațiile sau delirul- procese de nivel inferior care nu mai sunt controlate de
procesele superioare (arii cerebrale scăpate de sub control cortical superior); somnul și visele-
rezultatul reducerii inhibiției proceselor emoționale limbice de către nivelurile corticale superioare

• Encefalizare: sisteme de control cu un scop specific sunt

preluate de sisteme de control cu un scop general de-a
lungul evoluției- centre corticale superioare mai târzii
preiau controlul centrelor inferioare mai vechi
ex. procese senzoriale sunt transferate gradual de la centri inferiori la cei superior
 Teorii ale evoluției creierului
• Teoria MacLean (Triune brain) (1990, 1993)
- Creierul nostru actual poate fi văzut ca având
caracteristicile a trei formațiuni evoluționiste
fundamentale: reptile, mamifere timpurii, mamifere
recente
- Aceste trei sisteme sunt extrem de diferite, având
forme diferite de memorie, funcții motorii și organizare
a timpului și spațiului
- Triune brain- prin interconexiuni bogate, creierele
noastre pot procesa o varietate de informații în trei
moduri independente, chiar dacă nu complet
autonome.
 Teorii ale evoluției creierului
• Teoria MacLean (Triune brain) (1990, 1993)
1. Creierul reptilian (R- complex)
- conține trunchiul cerebral și cerebelul-
procesează cerințe de bază are organismului
(respirația, reglarea temperaturii, ciclul veghe-
somn)
- Include și mirosul (bulbii olfactivi) și procesele
motorii instinctive (ganglionii bazali)
- Reprezintă patternuri comportamentale
structurate, de bază cum sunt teritorialitatea,
curtarea, vânătoarea
 Teorii ale evoluției creierului
• Teoria MacLean (Triune brain) (1990, 1993)
2. Creierul paleomamalian: Include sistemul limbic și
implicarea lui în procesarea emoțională
- Broca (1878)- a descris ”marele lob limbic” ca un element comun în creierele tuturor mamiferelor
- MacLean- 3 schimbări de la reptile la mamifere:
a. Relația apropiată a puilor cu mama (comportamente
materne, de nursing)
b. Comunicarea audio-vocală menține contactul mamă-
pui (primele mamifere erau nocturne→vocal;
strigătele de separare →primele vocalizări ca bază
pentru limbaj)
c. Comportamentele de joacă cu rol în dezvoltare
 Teorii ale evoluției creierului
• Teoria MacLean (Triune brain) (1990, 1993)
3. Creierul neomamalian: este relaționat de
neocortex și structurile talamice
- Este în general asociat cu rezolvarea de
probleme, controlul executiv și orientarea spre
lumea externă cu accentul de funcțiile lingvistice
- Evoluționist, este nivelul care poate fi influențat
cel mai mult de cultură și învățarea unor lucruri
noi
- Aici devin aparent și procesele de auto-control și
auto-reglare
• Există interconexiuni bogate
care permit schimbul de
informații între structurile
care alcătuiesc cele trei
niveluri
• Structurile neocorticale sunt
implicate în reglarea
proceselor instinctuale și
emoționale
• Sisteme simple pentru a
rezolva probleme similare la
diverse niveluri (numai
sistemele sofisticate au
acces direct la conștiență)