Depresia si anxietatea din perspectiva

evolutionista

Proiect realizat de:

Coza Irina

Mihalache Stefana

Mezei Antonia

Anul II, ZI, Psihologie

Depresia si anxietatea sunt afectiuni psihice asociate, de cele mai multe ori coexistand, cu
aceeasi intensitate sau nu (comorbiditate).

Simplist, anxietatea este cel mai bine descrisa ca o stare care se dezvolta in urma unei credinte ca
lucrurile se pot inrautati si ca viata se va ingreuna, iar depresia dintr-o credinta ca nimic nu poate
sa mearga bine ca viata sa fie mai buna, mai plina de sens, mai tolerabila.

Toate tipurile de tulburări de anxietate sunt înalt comorbide cu depresia. Această asociere ar
putea fi datorată unor factori genetici comuni (în particular depresia majoră și tulburarea de
anxietate generalizată) sau unor experiențe traumatice comune. Cu toate acestea există date care
relevă că depresia majoră și tulburările de anxietate se transmit independent. Tulburările de
anxietate pot precede sau urma apariția depresiei.

DEPRESIA

Depresia este o boală care debutează frecvent în anii tinereții, având un risc mare de recurență
(posibilitatea reapariției episoadelor depresive de-a lungul vieții). Vârsta medie de debut a
depresiei este în jur de 40 de ani, 50% dintre persoanele afectate având debutul bolii între 20 și
50 de ani. Depresia poate apărea încă din copilărie și până la vârste înaintate.

Cele mai frecvente simptome ale depresiei sunt tristetea continua, teama puternica, sentimentul
de desertaciune, scaderea energiei, oboseala generala. De asemenea se poate observa o pierdere
generala a activitatilor care altadata ii aduceau placere individului (libidoul devine aproape
inexistent). Apar tulburari de somn, pierderea apetitului si scaderea in greutate si de asemenea
dificultati de concentrare, memorare si luare a deciziilor. Frecvente sunt si gandurile despre
moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid.

In ceea ce priveste tipurile de tulburari de spectru depresiv, amintim: DEPRESIA MAJORA care
provoaca tulburari ale proceselor fiziologice normale (hranirea, somnul, capacitatea de
concentrare, etc); daca nu este eliminata, ea duce la pierderea productivitatii, declin functional si
cresterea riscului mortalitatii. DEPRESIA PSIHOTICA se caracterizeaza prin tristete profunda,
scaderea activitatii intelectuale si motorii. Apare dorinta de sinucidere, dar bolnavul nu
actioneaza in acest sens din cauza lipsei capacitatii de a trece de la idei la fapte. Un alt tip de
depresie este DEPRESIA POSTPARTUM care poate aparea in cazul mamelor in primele luni
de la nastere, dar mai poate aparea si dupa avortul spontan sau nasterea cu fat mort, adoptie.

ANXIETATEA

Anxietatea este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment difuz de insecuritate, de

neliniște, în legătură cu un pericol potențial sau perceput. În unele cazuri, pericolul care induce
starea de anxietate nu este conștientizat de cel afectat, aceasta resimțind o stare de neliniște fără a
putea numi pericolul față de care resimte această neliniște. Anxietatea este cea mai raspandita
problema a copiilor de toate varstele indiferent de gen, status social sau nivelul inteligentei.

Cele mai frecvente simptome ale tulburarilor anxioase sunt reactiile fizice (transpiratie,
tremuraturi, batai de inima rapide, dificultati in respiratie, greata, lesin), gandurile disfunctionale
("daca o sa vorbesc in fata publicului si o sa gresesc, toata lumea o sa ma creada proasta"),
irascibilitatea, dar de asemenea oboseala, insomniile si problemele de concentrare. In plus,
indivizii anxiosi tind sa dezvolte comportamente de evitare din cauza faptului ca au ganduri
negative in legatura cu o situatie si o evalueaza irational.

In ceea ce priveste tipurile de tulburari anxioase, amintim: ANXIETATEA GENERALIZATA

care se exprima printr-o frica exagerata si griji legate de lucruri comune, stare care este prezenta
aproape in fiecare zi pe o perioada indelungata. FOBIA SOCIALA ce apare ca teama legata de
evaluarea si judecata negativa a altor oameni, aceasta frica poate conduce la evitarea situatiilor
sociale, care, ulterior poate sa ajunga la izolare. FOBIILE SPECIFICE care sunt traduse printr-o
frica persistenta si irationala fata de un obiect specific sau de o situatie (serpi, tarantule, blocatul
intr-un lift, etc). Un al patrulea tip este TULBURAREA DE PANICA ce se manifesta prin
atacuri de panica dese care nu sunt neaparat legate de o situatie anume, ele pot aparea spontan,
ulterior individul dezvoltand o frica intensa si persistenta in legatura cu aparitia unui astfel atac
de panica. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA (OCD) insumeaza acel procent din
populatie care are ganduri sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare si nedorite carora li e
adauga ritualuri mentale si comportamentale compulsatorii sau verificarea repetitiva a anumitor
lucruri. Si nu in ultimul rand, TULBURAREA DE STRES POST-TRAUMATIC (PTSD), care
apare dupa un eveniment extrem de traumatic; evenimentul poate sa fie recent sau poate sa fie
intamplat in trecut (abuz sexual in copilarie); reactiile manifestate sunt severe, prelungite si
intruzive, afectand in mod dramatic calitatea vietii acestor indivizi.

ANXIETATEA SI DEPRESIA DIN PERSPECTIVA EVOLUTIONISTA

Psihologia evolutionista considera ca o anumită formă de patologie este o adaptare. Altfel spus,
mecanismele patogenetice implicate în aparitia tabloului clinic (lista afectiunilor, simptomelor)
sunt adaptări care prin intermediul acestuia au favorizat rezolvarea unei probleme adaptative în
EEA (Environment of Evolutionary Adaptation/Adaptness).

Evident, atunci când spunem că depresia este o adaptare, ne referim la structurile cognitive care
generează tabloul clinic. Astfel, analiza structurilor cognitive (neajutorarea şi autoexcluderea),
sugerează două functii distale ale acestora. Prima functie este una de framantare socială.
Depresia este asociată cu probleme sociale, astfel că functia ei este de a orienta energia
disponibilă de la activitătile sociale şi fizice normale la problema specifică cu care se confruntă
subiectul. Cea de-a doua functie este reprezentata de motivare socială. Altfel spus, depresia
semnalizează nevoia de ajutor de la oamenii prezenti in viata individului respectiv.

Pe de altă parte, depresivii par sa performeze mai bune decât non-depresivii în sarcini cu
încărcătură socială. În plus, fenomenul de realism depresiv a fost de asemenea invocat ca
argument pentru a arăta că depresivii pot avea performante mai bune decât non-depresivii.
Acesta se referă la faptul ca oamenii ce sufera de depresie pot evalua mai rational si realist o
situatie sau realitatea inconjuratoare decat non-depresivii.

Capacitatea pentru depresie poate să fie o caracteristică a speciei, capacitate care se transformă în
depresie în conditiile adecvate de mediu; aceste conditii fiind reprezentate de pierderi cu valentă
socială. Trebuie mentionat însă că nu toti cei care se confruntă cu astfel de evenimente dezvoltă
depresie. Asupra depresiei au fost avansate recent şi alte teorii de inspiratie evolutionistă. Astfel,
s-a propus ideea deteriorării unor structuri cognitive specifice; mai precis, în loc ca focalizarea să
fie asupra depresiei ca întreg, se abordează din perspectivă evolutionistă diverse componente ale
acesteia (ex. starea de deprimare/low mood). Această deteriorare duce la activarea lor cronică
şi/sau la activarea lor în conditii de mediu inadecvate. Astfel, structurile cognitve implicate în
“deprimare” apar atunci când scopul nu poate fi atins şi starea de deprimare este utilă, căci ne
ajută să ne separăm de acel scop. De asemenea, după o pierdere, ea scade motivatia de a ne
implica în atingerea unui alt obiectiv, organismul nefiind pregătit la nivelul optim, după
pierderea suferită, în care a investit resurse (ex. energetice), pentru o nouă confruntare.

In ceea ce priveste fenomenul anxietatii ca si intreg, analizele de psihologie evolutionistă arată că

cognitiile irationale sunt rezulatul unui proces de evolutie. Aceasta nu înseamnă însă că ele sunt
adaptative şi astăzi. Timp de zeci de mii de ani, specia noastră s-a adaptat la un mediu şi la
sarcini relativ simple şi bine definite (ex. a găsi hrană, adăpost şi a procrea). În acest mediu o
gandire irationala era adaptativa: un stil catastrofic de gândire te proteja, în măsura în care erai
mereu vigilent şi gata să reactionezi la pericol, fie că acesta era sau nu real, iar evaluarea globală
îti permitea categorizarea rapidă a fiintelor sau lucrurilor din jurul tău (ex. utile sau inutile). Deşi
mintea noastră s-a adaptat timp de zeci de mii de ani la un astfel de mediu, de câteva mii de ani
încoace ea este fortată să functioneze într-un mediu modern, pentru care nu a fost pregătită. În
mediul modern, hipercomplex, sarcinile sunt complicate şi deschise. Ceea ce era util într-un
mediu simplu şi bine definit, devine vulnerabilitate la boală într-unul complex.

Anxietatea creste senzitivitatea la semne a unor potentiale pericole, pregatind individul sa

raspunda corespunzator unor circumstante periculoase chiar daca aceste pericole sunt rare.
Aceasta afectiune pare sa fie benefica daca rationamentul expus este acela ca costurile unui
pericolului ignorat sunt infinit mai mari decat cel al experientelor anxioase de zi cu zi. Pe de alta
parte, trairile de tip anxios pot fi atat de intense incat multi indivizi atenteaza la propria viata ca
mijloc de scapare, realitate care nu poate fi ignorata.

Omul modern este urmasul celor care au supravietuit in EEA printr-un stil irational. Sansa
omenirii este aceea de a avea si predispozitia genetica de a putea incerca sa gandeasca alternativ,
rational. Depresia si anxietatea ar putea fi, dintr-o perspectiva evolutionista, privite ca o adaptare,
dar adevarul este undeva la mijlocul drumului dintre adaptare si disfunctionalitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Buss, D.M. (1995). Evolutionary Psychology: A New Paradigm for Psychological Science,
Psychological Inquiry, vol. 6, no. 1

2. Bergstrom T.C. (2016). Depression and anxiety: maladaptive byproducts of adaptive

mechanisms, Evolution, Medicine & Public Health pp 214-218