17/10/2022

Catedra de Farmacie
Universitatea de Stat de Medicină
și Farmacie „Nicolae Testemiţanu” socială „Vasile Procopişin”
CARACTERISTICA GENERALĂ

Un puternic avânt al științelor: astronomia, mecanica,

I
fizica, anatomia, fiziologia;

Se afirmă tot mai mult burghezia – ca purtătoare a

MEDICINA ȘI FARMACIA ÎN EPOCA II
noilor concepții despre lume şi om; apare umanismul;
RENAŞTERII (SEC. XV-XVI)
Ştiinţa nu mai este slujnica bisericii, ci devine o forţă
III
pentru dezvoltarea producţiei industriale;

Concepţia geocentrică a universului este substituită de

17 octombrie 2022 IV
concepţia heliocentrică.

CARACTERISTICA GENERALĂ Savanţi renumiţi

Nicolaus Kopernik (1473-1543, Polonia) (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, în orașul liber
Apar relaţii capitaliste (se trece de la meşteşug la manufactură); începe să se hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom și cosmolog, matematician și
formeze piaţa mondială; progresul tehnicii; perioada de înflorire a artei, literaturii, economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar.
I filozofiei; Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez.

Johannes Kepller (1571-1630, Germania) (*27 decembrie 1571, Weil der Stadt - †15 noiembrie 1630, Regensburg) a fost un
• Apare tiparul (sec. XV - Europa); în China era deja cunoscut cu secole în urmă; matematician, astronom și naturalist german, care a formulat și confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică
este considerat precursor al calculului integral.
II

Descoperirile geografice: 1492 – descoperirea Americii de către Cristofor
Columb; 1497 – Drumul Maritim spre India de către Vasco da Gama; 1519-1522 –
III prima călătorie în jurul lumii întreprinsă de Fernando de Magellan;
Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564[7] – d. 8 ianuarie 1642)a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un
rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice
realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne”,
„părintele fizicii moderne”, „părintele științei”, și „părintele științei moderne”.Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât
orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”

• Înflorirea culturii Renaşterii: Leonardo da Vinci, Rafael Sanţio, Michelandgelo

Buonarroti; Giordano Bruno (n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca
IV Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei
considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului.
 17/10/2022

DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR MEDICALE

Succesele matematicii, fizicii, chimiei duc la apariţia a
anumitor curente în medicină:
În sec. XVI se pun bazele: • Iatrofizica – consideră că organismul uman este dirijat de aceleaşi
• Anatomiei moderne (Vesalius 1514-1564); legi fizice ca şi lumea neînsufleţită (inima este o pompă; rinichii -
un ciur);
• Fiziologiei (Miguel Servet 1509-1553);
• Iatrochimia – afirmă că toate procesele biologice sunt de natură
• Patologiei (Jean Fernel 1497-1558); chimică;
• Vitalismul – presupune intervenţia unei forţe imateriale în
• Epidemiologiei (Girolamo Fracastoro 1478-1553);
manifestările biologice.
• Chirurgiei (Ambroise Pare 1509-1590);
• Terapiei (Thomas Sydenham 1624-1689).

PARACELSUS
PHILIPPUS THEOPHRASTUS BOMBASTUS
VON HOHENHEIM (1493-1541)
- PĂRINTELE IATROCHIMIEI

Reprezentant al iatrochimiei:
Andreas Libavius. În a. 1595 scrie „Alchimia”,
utilizat o lungă perioadă de timp ca manual de
chimie. În el s-a făcut precizarea diferenţierii
proprietăţilor chimice şi fizice ale substanțelor.

Paracelsus a fost un celebru alchimist, medic,
fizician, astrolog, teolog, filozof și cel mai
cunoscut reprezentant al iatrochimiei.
S-a născut în localitatea Maria
Einsiedeln din Elveţia la 11noiembrie 1493
Îl mai putem găsi sub numele de Germanus,
Sucvus si Arpinus
In copilărie obține cunoștințe de la tatăl sau,
Wilhelm Bombast von Hohenheim, care i-a
predat primele noţiuni de alchimie, chirurgie
şi medicină.
Alterius non sit qui suus esse potest
Altul nu poate fi ceea ce ești tu
Paracelsus a elaborat laudanum-ul, o tinctură de opiu, foarte frecvent
folosita până în secolul al 19-lea, el numea opiul-piatra nemuririi.
El a fost cel care a introdus mercurul în arsenalul medicinii, a folosit
primul numele de "Zink“ de la cuvântul vechi german "Zinke’’- ascuțit,
pentru elementul de zinc bazându-se pe aspectul ascuţit al cristalelor
obținute după topirea metalului.
Este autorul unei opere (cărți) de chimie în care diferențiază
proprietățile fizice de proprietățile chimice ale substanțelor.
Manly Hall îl numește predecesorul chimiei farmaceutice și cel mai
original terapeut din acele timpuri
17/10/2022
A studiat la Ferrara, a ţinut cursuri de lecţii la
universităţile din Rotterdam, Strasbourg, Nurenberg,
Bazel.
În opera „Paramirum” constată că natura este un
macrocosmos, iar organismul uman – un microcosmos –
ambele fiind compuşi chimici alcătuiţi din „trio prima:
sulf, mercur, sare. Boala este dezechilibrul lor, iar
restabilirea echilibrului se face prin administrarea de
agenţi chimici adecvaţi, deoarece „Simila similibus
curantur”.
Totul este otrava și nimic nu este lipsit de toxicitate, efectul toxic
manifestându-se prin dozare. Astfel spus substanţele toxice sunt
considerate inofensive în doze mici, şi invers, o substanţă de obicei
inofensiva poate fi mortala dacă e consumata in exces: Chiar și apa poate
fi mortală dacă e mult consumată.
Paracelsus era adeptul teoriei signaturii conform căreia ar exista o
analogie intre aspectul diferit al parților unei plante și boala al cărei este
ea de leac. Astfel frunzele de liliac în forma de inima ar vindeca bolile
cardiace; rostopasca cu sucul galben, ar fi leacul galbinariei; mierea
ursului, cu limbul asemănător lobilor pulmonari ar fi utilă în
îmbolnăvirile de plămâni.

Paracelsus a orientat farmacia spre valorificarea regnului
mineral.
A propus divizarea medicamentelor după diverse principii în
6 categorii:
o Substanţe esenţiale – medicamente cu efecte puternice;
o Magisteria – „Magisterium sulfuris”;
o Arcana – medicamente ce se ţin închise în secret;
o Specifica – cu efevte specifice (opiu);
o Elixiria – tincturi, mixturi.
o Extrinseca – externe.
FARMACOPEILE
17/10/2022
Întreaga activitate a lui
Paracelsus s-a bazat pe studiul
continuu a naturii:
"Medicul trebuie să treacă prin examenul Naturii, care e lumea şi tot
începutul ei. Şi acelaşi lucru pe care îl spune Natura trebuie să îl dea
mai departe înţelepciunii, dar să nu caute nimic în înţelepciunea lui,
ci numai în lumina Naturii."
"Am început să-mi desăvârşesc arta imaginându-mi că
nu există nici un profesor în toată lumea capabil să mă
înveţe, şi că a trebuit să capăt eu însumi cunoştinţele în
acest scop. Singura carte pe care am studiat-o a fost
cartea Naturii scrisă de mâna lui Dumnezeu."
În 1488 la Bologna apare prima Farmacopee de tipar
numită „Compendium Aromatoriorum” – operă a
medicului italian Saladino d,Ascoli (consta din 7 părţi)
În 1498 apare „Ricettario Fiorentino” – prima
Farmacopee oficială obligatorie pentru toţi farmaciştii
din statul florentin (a fost editată la Florenţa şi este
prima Farmacopee în limba naţională)
În 1512 la Milano a fost editat „Thesaurus
aromatoriorum” – opera farmacistului italian Paolo
Suardo (prima Farmacopee scrisă de un farmacist);
În 1545 la Nurnberg apare Farmacopeia „Dispensatorium
pharmacopolarum” a medicului german Valerius Cordus,
care a fost editată în mai multe țări europene (în sec. XVI –
23 ediţii).
 17/10/2022

CARACTERISTICA GENERALĂ
Perfecţionarea mijloacelor de producţie în sec. XVII a
consolidat orientarea experimentală a ştiinţelor naturii,
apărute în perioada Renaşterii.
Universităţile şi Academiile devin principalele centre
FARMACIA ÎN SEC. XVII științifice: (Roma, 1603; Viena, 1652).
Apar publicaţii periodice.
Inventarea microscopului: Galileo Galilei, 1592; primul
microscop medical – Sanctorius Santorio (1561-1636).
Utilizarea microscopiei: Zaharia Iansen, 1604; Galileo
Galilei, 1610-1614; Robert Huc, 1665; Antoni van
Levenhuc.

FARMACIŞTI-EXPERIMENTATORI Farmacistul francez

GLAUBER (Johann Rudolf), 1604-1668 – medic, farmacist, chimist. Pierre Seignette
Prepară: (1660-1719)
ac. minerali concentraţi din sărurile lor; Georg Ernst Stahl,
benzenul, fenolul; Prepară Tartratul de profesor de medicină şi
extrage ac. acetic;
Sodiu şi Kaliu (Sel de chimie la Universitatea
izoleză din plante unele uleiuri eterice;
la Rochelle), care a din or. Halle.
face aparate de laborator;
înlocuieşte metalul şi ceramica cu sticlă în vesela de laborator. stat la baza prafului Opere farmaceutice:
laxativ gazojen. “Bazele chimico-
•În “Pharmacopoea Spagyrica” (1654) consideră sulful, vitriolul, stibiul şi
mercurul ca fiind “cei 4 piloni principali ai medicamentelor”, iar sulfatul de sodiu farmaceutice generale”,
o “sare minunată” (“sal mirabile”), cunoscută astăzi ca Sarea Glauber. 1721 şi “Bazele farmaciei
•Prepară pentru prima dată Glucoza. chimice”, 1728.
•Este considerat întemeietorul Tehnologiei chimice şi unul din predecesorii
Tehnologiei chimico-farmaceutice moderne.

NICOLAS LEMERY
(1645-1715)
Studiază sărurile minerale
(sublimatul coroziv),
antimoniul (stibiul),
apele minerale;
produsele animale (mierea, ceara,
urina).
Este autorul primului tratat de
chimie “Cours de chemie”, 1675. În
el sunt prezentate substanţele
minerale, vegetale şi animale
folosite în tratament; este
prezentată o listă a dozelor
farmaceutice uzuale.
A fost ales Membru al Academiei
Franceze.
FARMACOPEI
Pharmacopoea Augustana (1613). Din a. 1618 devine
normativă la Viena şi în toate provinciile austriece.
Pharmacopoea Londinensis (1618).
Pharmacopoea Amstelodamensis (1636).
Pharmacopoea Parisiensis (1638).
Dispensatorium Boruso-Brandenburgicum (Berlin, 1698).
17/10/2022
PRODUSE ADUSE ÎN EUROPA
PRODUSE EXOTICE:
Ceaiul (în 1679 Anglia a importat 56 kg; în 1833 – 10 mii t.; în 1858 – 34
mii t.), Cacaua, Ciocolata
MEDICAMENTE:
Coaja de china (Cortex Chinae) – adusă în Italia şi Spania în a. 1632 ca
febrifug. Era cunoscut sub denumirea de “Pulvis comitissae” (Pulberea
contesei) sau “Pulberea iezuiţilor”. Se folosea la tratarea malariei.
Ipecacuana (Cephaelis Ipecacuanha) – apreciată ca vomitiv şi
antidezinteric. Către sfârşitul sec. XVII a început să fie folosită ca
expectorant. În prima jum. a sec. XVIII Thomas Dover a preparat remediul
expectorant cu ipecă şi opiu “Pulvis ipecacuanhae compositus sive Pulvis
laudani cum ipecacuanha”, numit Pulvis Doveri. A fost publicată în a. 1733.
ORDONANŢE ŞI DISPOZIŢII
Ordo Pharmacopoearum Viennensium (1644).
Include 36 paragrafe şi reglementează toate aspectele activităţii farmaceutice:
Recunoaşte dreptul farmaciştilor de a se asocia în corporaţii;
Prevede controlul pregătirii profesionale şi a eticii farmacistului;
Controlul farmaciilor şi cercetarea reclamaţiilor, care se încredinţează facultăţilor de
medicină;
Stabileşte dreptul de a avea o singură farmacie;
Se interzice medicilor de a avea farmacie;
Interzicerea înlocuirii medicamentelor de către farmacist fără avizul prealabil al medicului;
Respectarea taxei;
Prepararea medicamentelor conform “Dispensaturium Augustanum”;
Condiţiile de eliberare a otrăvurilor (medicamentelor toxice);
Dacă farmacistul observă o eroare în reţeta medicului, el o va aduce la cunoştinţa
medicului foarte discret;
Dispoziţii referitoare la ucenicii (ajutorii) farmacistului;
Reglementarea juridică şi etică a activităţii farmacistului etc.
 17/10/2022

GRĂDINI BOTANICE ORGANIZAREA FARMACIILOR

Prima la Padova, 1545, apoi la Bolonia, Piza. Interiorul farmaciilor: decoraţii (picturi, bazoreliefuri,
În 1578 la Paris farmacistul Nicolas Houel înfiinţează Le Jardin des statui); ustensile şi veselă decorativă.
Simples.
În 1635 – Le Jardin Royal - Grădina Regală de Plante Medicinale viitoarea Mobilier:
Le Jardin des Plantes, înzestrată cu sere încălzite. Dulapuri şi etajere din lemn sculptat pentru păstrarea
În a doua jumătate a sec.16 şi sec. 17 se fondează Grădini Botanice într-un produselor farmaceutice;
şir de oraşe:
• Italia (Roma, Florenţa); Mese de lemn cu sertare, adesea acoperite cu marmură sau
• Franţa (Montpellier, Paris); piatră, servind la preparare;
• Olanda (Leiden, Amsterdam); O măsuţă aparte pentru păstrarea medicamentelor deja
• Germania (Laipţig, Ien, Halle, Heidelberg); preparate;
• Polonia (Vroţlau); Încăperi separate: pentru laborator, rezervele de dulciuri
• Anglia (Oxford, Edinburgh, Londra). (Zahăr, fructe zaharate, siropuri) şi produse exotice.

Instrumentar:
Balanţe cu greutăţi; FARMACIA ÎN SEC. XVIII-XIX
Mojare cu pistil;
Site;
Aparate de încălzire; Caracteristica epocii:
Aparate de distilare.
Recipiente pentru produse, confecţionate din lemn, 1. Instaurarea relațiilor capitaliste:
ceramică, metal, sticlă. Anglia – 1640;
În cutii din lemn preţios, alabastru, fildeş se
păstrau drogurile rare (mosc, ambră, pietre Franţa – 1789;
pteţioase).
Vasele de faianţă erau foarte scumpe şi se SUA – Spania – 1814;
foloseau numai pentru decorarea farmaciilor. Portugalia – 1820;
Materia primă:
de bază (Simplicia); Belgia – 1830;
produse preparate – siropuri, elixiruri, Ungaria, Austria, Germania, Italia – 1849;
unguiente, electuarii, bolusuri, pilule, soluţii etc.;
condimente, mirodenii, zaharicale, fructe Rusia – 1861;
zaharisite, produse cosmetice, lumânări, băuturi
alcoolice etc. Japonia – 1868.
 17/10/2022

2. Marile descoperiri ştiinţifice:

3. Dezvoltarea intensă a chimiei, care influienţează dezvoltarea

Primele decenii ale sec. XVIII se stabilesc bazele electrochimiei; farmaciei.
1700, medicul Georg Ernst Stahl a pus bazele inițiale ale Teoriei
flogisticului; 4. Primele ediții periodice în farmacie:
Henry Cavendish (1731-1810) prepară Hidrogenul prin acţiunea - Journal de la Societe Libre des Pharmaciens (1797, Franţa);
acizilor asupra metalelor; - Almanach oder Taschenbuch fur Scheidekunstler und Apotheker
1756, M.V. Lomonosov – “Legea conservării masei materiei”; (Almanah sau Agendă pentru chimişti şi farmacişti), 1790,
Germania;
1774, Antuan Lavoisier – independent de Lomonosov, aceiaşi lege; - Journal der Pharmazie, iniţiat de farmacistul Trommsdorff în 1794,
1828, Fridrih Veler – sinteza ureei, primul compus organic din transformat mai târziu în Neues Journal der Pharmazie, Germania.
substanţă minerală;
1859, C. Darvin – Teoria evoluţiei;
1866, Gr. Mendel – Legile eredităţii;
1869, D. Mendeleev – Sistemul periodic;

FITOCHIMIA
PROGRESELE ŞTIINŢELOR FARMACEUTICE 1803 farmacistul Derosne obţine “sarea de opiu”.
1817 farmacistul Serturner obţine “Morphium”.

Farmacognozia: 1792 Fourcroy obţine Chinina impură, denumită “China” în 1811 medicul portughez Gomes
extrage Cinconina, iar în 1820 farmaciştii Pelletier şi Caventou izolează Chinina. Tot ei izolează
Strihnina şi Colhicina.
Carol Linne (1707-1778) medic şi naturalist suedez, profesor de practică medicală şi
1818 farmacistul Meissner izolează veratrina. Lui i se datoreşte şi termenul de “Alcaloid”.
botanică la Upsala. Publică mai multe lucrări în domeniu: 1749 – prima ediţie a
lucrării Materia Medica, unde tratează 563 specii vegetale. 1820 Runge eztrage cafeina.
Introduce în botanică nomenclatura latină, binară. 1827 Giesecke identifică coniina.
1828 Posselt şi Reimann izolează nicotina.
1831 Mein, Geiger, Hesse izolează atropina.
1840 Resch izolează lobelina.
1848 Merck obţine papaverina.
1870 Fraser izolează strofantina în stare pură.

Medicul german Christian Hahnemann (1755-1843)
inițiator și promotor a unei noi concepții în medicină și
farmacie - Homeopatia în baza următoarelor principii:
Principiul similitudinilor se administrează bolnavului o
substanţă capabilă să producă la omul sănătos tulburări
asemeni celor prezente la bolnav;
Principiul diluţiei medicamentelor şi al dozelor infinitezimale
(foarte mici);
Principiul individualizării în terapie: bolnavul este privit ca
un “tot unitar deficitar”, deci medicul trebuie să cunoască
perfect şi să trateze nu boala dar bolnavul.
Farmacistul Lowitz, născut în Germania. A activat în Rusia, ajungând
magistru de farmacie.
Descoperă proprietăţile absorbante ale manganului (1785), ceea ce îi
permite să obţină ac. acetic glacial (1788).
Primul obţine alcoolul absolut şi independent de Proust – Glucoza
(1792).
Farmacistul W. Homberg prepară la 1702 “Sal sedativum Homberghi” – ac. boric
Farmacistul Kaspar Neumann izolează în 1724 camforul în stare pură şi prepară Tinctura
Ferri chlorati aetherea.
Frederich Hoffmann introduce noi medicamente:
Spiritus aetherea (Picăturile Hoffmann cu conţinut de 3 părţi alcool şi 1 parte eter);
Balsamum vitae (Elixir Aurantii compositum);
Picăturile dentare cu conţinut 4 părţi T-ra Catechu şi 1 parte Oleum Caryophyllorum;
Prepară pentru prima dată Apa minerală artificială.
1771 medicul olandez Hieronymus Gaubius izolează din Mentha piperita mentolul.
1786 Thomas Fowler prepară Sol. arsenicală (Solutio Fowleri).
17/10/2022
FARMACIŞTI-EXPERIMENTATORI
Karl Wilhelm Scheele, farmacist suedez - reprezentant al Chimiei
analitice şi farmaco-chimiei, considerat un predecesor al chimiei organice.
A studiat compoziţia chimică a cenușii oaselor descoperind procedeul de obţinere
a ac. fosforic.
A preparat ac. tartric.
1775 a descoperit ac. arsenic şi ac. benzoic, 1776 a preparat din calculii vezicali –
ac. uric.
1774-1775 independent de Priestley a obținut oxigenul.
ac. vegetali: 1784 –descoperă ac. citric, 1785 – ac. malic, 1786 – ac. galic. 1780 –
descoperă ac. lactic.
- Studiază oţetul şi eterul.
- Descoperă: clorul, ac. molibdenic, ac. wolframic, ac. cianhidric, oxidul de bariu,
glicerina.
Opera sa principală “Opuscula chimica et phyzica”, apare în 1788 la Laipţig şi
apoi tradusă în germană, franceză şi engleză.
ÎNVĂŢĂMÂNTUL FARMACEUTIC
Către sfârşitul sec. XVIII apare învăţământul semi-universitar, fiind
începutul învăţământului farmaceutic superior propriu-zis.
Franţa:
1777 – corporaţia farmaciştilor din Paris “College de Pharmacie” acordă dreptul magiştrilor în farmacie să ţină
cursuri publice gratuite pentru instruirea elevilor în laboratoarele proprii şi în grădina de plante medicinale a
colegiului. Cursurile publice s-au inaugurat în a. 1778, ţinându-se paralel: unul de chimie şi unul de
botanică.
1796 – s-acreat Şcoala gratuită de Farmacie (Ecole gratuite de Pharmacie), unde se studia chimia, botanica,
istoria naturală, farmacologia şi tehnica de laborator farmaceutic.
Viitorii farmacişti după un stagiu de 8 ani în farmacie susţineau un examen, care consta din:
1. lectura şi explicarea reţetelor în limba latină;
2. o probă teoretică privind principalele operaţii farmaceutice;
3. un examen de botanică farmaceutică;
4. proba de practică farmaceutică constând din prepararea mai multor forme medicamentoase în faţa
juriului examinator.
Şcoala a existat până în a. 1803, când statul a luat în mâinile sale învăţământul farmaceutic.

Germania
La începutul sec. XVIII învăţământul era particular şi se desfăşura
în farmaciile cu laboratoare şi conduse de farmaciști-chimişti:
În a doua jum. a sec. XVIII (a. 1755) medicul şi farmacistul
J.R.Spielmann, profesor de chimie la facultatea de Chimie din
Strassburg a organizat un curs de învăţământ practic în
laboratorul farmaciei proprii.
În 1795 farmacistul Johann Bartholomeus Trommsdorff,
profesor de chimie şi fizică la universitatea din Erfurt, a înfiinţat
în farmacia sa un institut de învăţământ
Înlocuirea unui ingredient se va face numai cu avizul prealabil a medicului.
Prepararea medicamentelor puternice nu se va încredinţa ucenicilor de farmacie.
Vasele şi ustensilele folosite la prepararea medicamentelor se vor ţine curate spre a evita amestecarea
medicamentului cu substanţe vătămătoare.
Controlul farmaciilor se va face oficial o dată în an de către medic în prezenţa altor persoane oficiale
(magistratul oraşului etc.).
Respectarea eticii profesionale.
Înlocuirea unui ingredient se va face numai cu avizul prealabil a medicului.
Prepararea medicamentelor puternice nu se va încredinţa ucenicilor de farmacie.
Vasele şi ustensilele folosite la prepararea medicamentelor se vor ţine curate spre a evita amestecarea
medicamentului cu substanţe vătămătoare.
Controlul farmaciilor se va face oficial o dată în an de către medic în prezenţa altor persoane oficiale
(magistratul oraşului etc.).
Respectarea eticii profesionale.
17/10/2022
NORMAREA ACTIVITĂŢII FARMACEUTICE
În a. 1770 intră în vigoare legea Generale Normativum in Re Sanitatis, care trasează bazele juridice ale
organizării unitare a sănătăţii în Imperiul Austriac şi care conţine dispoziţii privind activitatea farmaceutică:
Instrucţiuni privind pregătirea profesională a farmaciştilor.
Farmaciştilor se prescrie să ducă o viaţă decentă şi să recunoască subordonarea lor faţă de Comisia
Sanitară.
Să se conducă după Dispensatoriile şi taxele farmaceutice prescrise, iar în viitor – de farmacopeile care
vor fi publicate.
Farmaciştii şi ajutorii lor, ce nu vor respecta legile, vor fi pedepsiţi de Comisiile sanitare ale
provinciilor.
Farmaciştilor li se interzice aplicarea oricărui tratament intern sau extern, precum şi administrarea
unui medicament din proprie iniţiativă.
Se interzice farmaciştilor şi materialiştilor (aromatarilor) să elibereze fără prescripţie medicală: opiate,
mercuriale, substanţe corozive şi vomitive puternice.
Asemenea substanţe să nu se elibereze persoanelor necunoscute sau femeilor suspecte.
S-au impus dispoziţii severe privind păstrarea acestor preperate (sub cheie, la o singură farmacie din
oraş, de către un farmacist recunoscut şi cumpătat, obligativitatea registrului de evidenţă a
otrăvurilor).
Comerţul cu medicamente este un drept numai al farmaciştilor.
În oraşele fără farmacii, medicii trebuie să procure medicamentele necesare de care au nevoie de la
farmacii.
Se stabilesc criterii de cantitate şi calitate corespunzătoare în farmacii pentru medicamente.
MEDICINA ȘI FARMACIA
ÎN SECOLELE XIX - XX
 17/10/2022

Alessandro Volta (1745-1827)

Materiile prime de uz farmaceutic, aduse din Orient şi din
Amedeo Avogadro (1776-1850)
Lumea Nouă, succesele chimiei, fizicii, botanicii, zoologiei, au
Humphrey Davy (1778-1829)
accelerat debarasarea farmaciei de empirism, au amplificat şi
Joseph Louis Gay-Lussac (1778-1850)
diversificat activitatea din oficine.
Michael Faraday (1791-1876)
Cercetările privind obținerea Magisteriului din opium, respectiv Sel
Pierre Curie (1859-1906) de Derosne, pentru separarea unei componente active din
Cinchonae cortex, au fost preludiile descoperirii alcaloizilor.
Măria Sklodowska-Curie (1867-1934), etc.

Extracția industrială de alcaloizi Produse chimice de sinteză

1828, Friedrich Wohler Ureia

1805-1815 Adam Serturner Morfina
1834 Analina
1817 Pelletier şi Magendie Emetina 1844 Nitritul de amil
1817 Pelletier şi Caventou Strihnina
1857 Acetona
1819 Pelletier şi Caventou Colhicina și Brucina 1867 Formaldehida
1819 Oersted Piperidina 1879 Trinitrina
1883 Antipirina
1820 Pelletier şi Caventou Cafeina, Chinina și Cinconina
1887 Fenacetina
1820, Runge, 1896 Piramidon
Cafeina, Codeina
1821 Robiquet 1899 Aspirina
1848 G. F. Merck Papaverina
1850, Nieman,
Primii derivați de semisinteză
(derivați semisintetici ai morfinei)
Cocaina
1862 Wohler
1874 Heroina
1826 Pelletier şi Caventou Chinina 1882 Dionina
1827-1830 Heinrich Emanuel Merck Morfina, Veratrina, Strihnină, Santononă
 17/10/2022

Claude Bernard (1813-1878) Louis Pasteur (1822-1895)

• practicant de farmacie în Lyon;
• a studiat medicina la Paris;
• a fost preparatorul lui Magendie la College de France ;
• succesiv, profesor de fiziologie experimentală la Sorbona;
• profesor de medicină experimentală la College de France.
• profesor de chimie la liceul din Dijon,
• profesor la Şcoala de farmacie din Strasbourg, apoi la cea din Lille,
• profesor de geologie, fizică şi chimie în Paris,
• iar din 1867, la Sorbona.
El a formulat teoria fermentaţiei ca rezultat al activităţii microorganismelor, a creat
bacteriologia şi inframicrobiologia, a descoperit originea bacteriană a bolilor
infecţioase, asepsia şi imunizarea activă.

Concluziile ştiinţifice fizico-chimice ale lui Pasteur au făcut posibilă elaborarea

metodelor pentru realizarea asepsiei, a sterilizării, prepararea substanţelor
antiseptice etc.

Robert Koch (1843-1910) – descoperă bacilul tuberculos Învățământul farmaceutic

(1882), germenul antraxului (1883), vibrionul holerei (1883).
Este considerat alături de Pasteur – fondatorul microbiologiei.
Până către sfârşitul secolului al XVIII-lea, pentru studii superioare, farmaciştii erau ne-
voiţi să înveţe medicina, în mod curent, din cauza lipsei unui învăţământ de farmacie şi
I.P. Pavlov în 1879 pune bazele teoriei reflexelor
condiţionate. al numărului mic de universităţi. După, farmaciştii se calificau prin instruirea timp de
cinci ani, în oficine, ca elevi. La sfârşitul perioadei de stagiu, elevul susţinea un examen
în faţa unei comisii prezidată de medicul reprezentant al autorităţii orăşeneşti, după
care primea atestatul de farmacist
 17/10/2022

Învățămîntul farmaceutic Învățămîntul farmaceutic

În secolul al XIX-lea, nivelul cunoştinţelor ştiinţifice a determinat universităţile să ofere
farmaciştilor pregătirea superioară la nivelul progresului chimiei, biologiei şi medicinii.
În Franţa, printr-o lege din anul 1803, învăţământul superior de farmacie a fost reorganizat
ca Şcoli de farmacie în Paris, Montpellier şi Strasbourg. Se făceau şase ani de studii,
repartizaţi egal, trei ani în şcoală şi trei ani de stagiu practic în farmacie, în anul 1840, în
mai multe oraşe din Franţa s-au înfiinţat şi Şcoli pregătitoare de medicină şi farmacie.
După anul 1846, celor trei Şcoli de farmacie din Paris, Montpellier şi Strasbourg li s-a
acordat rangul de Şcoli superioare de farmacie.
În anul 1874, la Lille, apoi în 1875 în Marsilia, Nantes, Toulouse, Rennes, Clermont-Ferrand, Tours,
Anger, Limoges şi Grenoble, prin transformarea Şcolilor pregătitoare au luat naştere instituţii de
învăţământ superior medical şi farmaceutic, numite Şcoli de exercitare deplină a medicinii şi
farmaciei, în acele Şcoli, elevii urmau studii complete de medicină sau de farmacie şi aveau
posibilitatea să-şi susţină toate examenele, cu excepţia examenului de licenţă, care, obligatoriu,
trebuia promovat într-o universitate.
Rând pe rând, Şcolile de exercitare deplină a medicinii şi farmaciei au fost transformate în
facultăţi. Ultima, Şcoala din Grenoble, în anul 1954.

Întreprinderi farmaceutice industriale Secolul al XX-lea

Începute în oficine, cercetările farmaceutice se transferaseră treptat în întreprinderile
industriale. Modelul de laborator de chimie a antrenat universităţile în preluarea unei mari Secolul al XX-lea a Erei Creştine, contradictoriu din punct de vedere a
părţi din cercetarea medicamentului. Practică prin excelenţă, farmacia a fost recunoscută ca evenimentelor și al diverselor aspecte istorice.
ştiinţă abia în secolul al XIX-lea.
A fost secolul Războaielor Mondiale, al crimelor comunismului, al holocaustului
GlaxoSmithKline (GSK), Anglia, 1715 - 1875 şi al decolonizării.
Wellcome, Germania, 1814
Bristol-Myers Squibb, SUA, 1852
Dintr-o altă perspectivă, a fost secolul vitezei, al revoluţiei ştiinţifice şi tehnice,

Schering, Germania, 1852 aviaţiei şi cosmonauticii, al chimizării, automatizării şi informatizării, al energiei

Friedrich Bayer & Co., Germania, 1863 nucleare, televiziunii, telefoniei mobile, al descifrării bazelor moleculare ale
Roche, Elveția, 1889, Hoffmann-La Roche & Co. Ltd.
structurii vii, al înţelegerii mecanismului enzimatic, al medicamentului, etc.
Boehringer Ingelheim, Germania, 1885
Farmitalia Carlo Erba, Italia, 1853

Farmacia în secolul al XX-lea
În secolul al XX-lea, farmacia a înregistrat o schimbare majoră. În primele cinci
decenii, oficinele au dezvoltat activităţile galenice.
În continuare, au devenit, din ce în ce mai mult, dependente de produsele
tehnologiei farmaceutice industriale. Sub impactul noutăţilor oferite de evoluţia
ştiinţei, cercetarea medicamentului s-a intensificat. S-a dezvoltat rapid identificarea
şi izolarea principiilor active din plante, au luat amploare sinteza chimică şi
valorificarea noilor structuri în terapeutică.
DEZVOLTAREA FITOCHIMIEI – CHIMIEI FARMACEUTICE:
- Vitaminele: Noţiunea de Funk (1911); 1912-1914 – Mc Collum şi
Davis descoperă vit. A; 1922-1925 Mc Collum şi colab. – vit. D; 1922
Evans şi Bişop identifică vit. E; în 1939 Karrer şi Doisy izolează vit.
K; 1934 prima sinteză a vit. C; 1938 – se izolează vit. B12, sinteza ei
se face de către Wudward în 1967 – premiul Nobel; în 1952 Ana
Aslan prepară vit. H3 (Gerovital).
- Hormonii: izolarea adrenalinei în 1900 de către Furth; 1919 Kendall
izolează tiroxina; 1923 – Banting şi Mc Leod primesc premiul Nobel
pentru descoperirea insulinei.
17/10/2022
DEZVOLTAREA FITOCHIMIEI – CHIMIEI FARMACEUTICE:
- alcaloizii: La începutul secolului erau cunoscuți cca. 30 de alcaloizi,
către 1950 – 500, în 1970 – 6000, în 1988 – 10000.
- glicozidele cardiotonice din Digitalis purpureae folium, Digitalis lanatae folium
și strofantice.
Către 1976 cca 40% dintre medicamentele moderne erau substanțe de
biosinteză, obținute din plante;
Prin succesele fitochimiei farmaceutice se ajunsese la identificarea a cca.
4000 de flavonoide, 450 de carotenoide, 150 de monoterpenoide, 1000 de
sescviterpenoide, 120 de triterpenoide etc.
Astfel se poate de conchis că în farmacognozie se află astfel bazele
fitoterapiei ştiinţifice.
Anestezice; antipiretice; antiinflamatoare; analgezice;
antimalarice; anticonvulsivante; antisifilitice.
- Sulfanilamide: Domagk, Klarer şi Mietysch (anii 1932-
1935) studiază coloranţi azotici: în 1935 Domagk capătă
prontozilul roşu; apoi prontozilul alb (mai puţin toxic) –
streptocidul.
- Antibiotice: 1928 – Fleming stabileşte proprietăţile
antibacteriene ale culturilor cu penicillium; 1939 – echipa
Florez-chein izolează penicilina pură; 1941 – producerea pe
scară industrială în SUA prin biotehnologie.
- Tuberculostatice; psihotrope;

Producerea industrială de medicamente
În etapa creşterii rapide a necesităţii de produse farmaceutice,
fabricile s-au înmulţit şi s-au dezvoltat, s-au concurat şi s-au contopit.
Multe au devenit companii cu ramificaţii foarte întinse.
Înainte de primul război mondial, firma Roche şi-a înfiinţat filiale în Milano, New York,
Paris, Rio de Janeiro, Montevideo, Barcelona, Viena şi Londra.
După război, în 1921, sub numele de Hoffmann-La Roche şi-a reluat dezvoltarea în
Bruxelles (1920), Bucureşti (1922), Varşovia şi Tokyo (1924), Shanghai (1925), Bombay
(1928), Buenos Aires (1930), Montreal şi Riga (1931), Stockholm (1939).
Cu timpul, Hoffmann-La Roche a devenit unul dintre primii 10 fabricanţi din lume.
Producerea industrială de medicamente
În etapa creşterii rapide a necesităţii de produse farmaceutice, fabricile s-au
înmulţit şi s-au dezvoltat, s-au concurat şi s-au contopit. Multe au devenit
companii cu ramificaţii foarte întinse.
Astăzi 18 producători de medicamente, deţin peste 80% din cifra de afaceri
mondială a domeniului: Abbott, Bayer, Boehringer, Eli Lilly, GlaxoSmithKline,
Hoffmann-La Roche, Merck, concernul Novartis (cu Biochemie, Ciba şi
Sandoz), Pharmacia Corporation, Sanofi-Sinthelabo, Schering, Searle,
Bristol-Myers Squibb, Upjohn, Wieth.
Franţa, SUA, Germania, Anglia, Elveţia, Franţa, Japonia,
Italia, Canada, Olanda, Belgia, Danemarca
17/10/2022
Producerea industrială de medicamente
Schering are 110 agenţii şi subdiviziuni asociate în întreaga
lume şi are unităţi de producţie în 18 ţări din America de Nord,
America de Sud, Asia şi Europa.
De menţionat că Novartis a realizat una din cele mai mari
unificări din istorie, iar GlaxoSmithKline a devenit, în anul
2000, numărul 1 al industriei farmaceutice în Europa.
Biochemie îşi difuzează produsele în peste 100 de ţări,
Abbott în cca. 130 de ţări, Wyeth în 140 de ţări, iar Eli Lilly în
158 de ţări.
Producerea industrială de medicamente
Avantajele specialităţilor industriale sunt numeroase şi importante: formula este
constantă, incompatibilităţile sunt excluse, forma de condiţionare realizată perfect şi
rapid în instalaţii specializate, controlul de calitate este sever şi permanent,
conservarea este garantată pentru o perioadă declarată.
Specialităţile industriei de medicamente prezintă şi dezavantaje. Un studiu făcut în
Franţa, a dezvăluit că 3000 de medicamente erau comercializate în 11000 de
specialităţi, cu prezentări diferite. Pe de altă parte, specialităţile nu sunt întotdeauna
diferenţiate. Unele nu sunt uşor de adaptat pentru un bolnav sau altul, pentru un
bătrân sau un copil.
Formele farmaceutice preparate în farmacie conform prescripțiilor individuale au
dozele şi asocieri adaptate şi astfel medicamentele sunt individualizate.

Farmacia în doua jumătate a secolului XX
Ca consecință a dezvoltării industriei farmaceutice (calitativ și
cantitativ) în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, în
farmacii a avut loc o schimbare radicală a activităţii. S-a trecut
destul de rapid, de la activităţile de preparare a formelor galenice
la cele de expertiză, la efortul de cunoaştere a miilor de specialităţi
farmaceutice industriale, de consiliere competentă a medicilor şi
pacienţilor, de aprovizionare şi dispensarizare corespunzătoare.
17/10/2022
Farmacia în doua jumătate a secolului XX
Consecințele crizei din domeniul farmaceutic a generat apariția unei noi direcții a
profesiei de farmacist - farmacia clinică, inițial în spitale și apoi în practica de
ambulatoriu.
Dezvoltarea în continuare a acestui domeniu a dus la apariția către anii 90 a
conceptului de îngrijire farmaceutice, care la moment definește filosofia
profesională de activitate farmaceutică în majoritatea țărilor dezvoltate. În acest
context , farmacistul fiind mult mai aproape, comparativ cu alți specialiști din
domeniul sănătății, de pacienții (populație) - (mai accesibil), devine un furnizor de
informații cu privire la medicamente, precum și consilier cu privire la utilizarea
rațională a medicamentelor.