20.

PREPARATE ORALE CU ACTIUNE PRELUNGITA

Sunt comprimate sau capsule care conţin granule (în matriţă lipofilă,
hidrofilă sau polimer inert) care conţin un complex greu solubil al unei substanţe
medicamentoase de unde substanţa este eliberată în mod treptat.
Avantaje
Preparatele cu acţiune prelungită prezintă următoarele avantaje:
- acţiune farmacologică uniformă evitându-se atât supradozarea cât şi
subdozarea substanţei medicamentoase în mediul intern al organismului;
- fac posibilă scăderea dozei totale de substanţă activă administrată;
- scad ritmul administrărilor (la o dată pe zi şi se evită administrarea în timpul
nopţii).
Aceste preparate pot fi utilizate în diferite afecţiuni şi anume: tulburări
endocrine, boli infecţioase, alergii, tulburări de circulaţie, hipertensiune arterială,
dureri etc.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească substanţele pentru realizarea

preparatelor cu acţiune prelungită
Substanţele utilizate pentru obţinerea acestui gen de preparate trebuie să
îndeplinească câteva condiţii importante şi anume:
- să nu aibă doza terapeutică aproape de doza toxică;
- dozarea să fie foarte exactă (glicozide cardiotonice);
- să nu aibă o eliminarea forate rapidă şi un T 1/2 sub 2 ore deoarece ar creşte
foarte mult mărimea comprimatelor;
- să nu aibă o eliminarea foarte lentă deoarece însăşi această cinetică asigură
un efect retard.
- Pentru obţinerea comprimatelor cu acţiune prelungită sunt indicate substanţe
medicamentoase care prezintă următoarele proprietăţi:
 - T 1/2 între 2-10 ore;
- doza terapeutică să fie mai mică decât 0,2 g;
- substanţele medicamentoase să aibă o hidrosolubilitate suficientă pentru a fi
realizată o difuzie bună;
- să fie substanţe la care farmacocinetica este foarte bine studiată.

Modalităţi de prelungire a acţiunii substanţelor medicamentoase

Pentru prelungirea acţiunii substanţelor medicamentoase sunt utilizate
diferite metode şi anume:

Metode terapeutice (farmacologice)

Aceste metode se pot realiza în următorul mod:
- schimbarea locului de administrare şi anume: prin administrarea i.m. a unei
forme parenterale care poate fi administrată şi i.v.;
- prin utilizarea unor inhibitori ai enzimelor care metabolizează medicamentul
respectiv;
- prin utilizarea de vasoconstrictoare sau alte substanţe care blochează
eliminarea substanţelor medicamentoase din organism.

Metode chimice
Prelungirea acţiunii substanţelor medicamentoase poate fi realizată şi prin
modificarea structurii chimice a substanţelor active, factor care poate determina
scăderea eliberării din formă sau poate retarda absorbţia cât şi eliminarea din
organism, de exemplu: benzatin-penicilina care este greu solubilă în apă, motiv
pentru care se poate administra doar intramuscular asigurându-se un efect retard,
spre deosebire de benzilpenicilină care se poate administra atât i.v. cât şi i.m.
neasigurându-se un efect retard similar benzatinpenicilinei.
Metode galenice (tehnologice)
Pentru realizarea efectului retard se pot utiliza diferite metode şi diferiţi
excipienţi. Dintre metodele utilizate amintim următoarele:
- Procedeul de învelire: conform acestui procedeu substanţele
medicamentoase active sunt învelite în filmul de polimer sau substanţe grase
prin pulverizare în tobe de drajefiere utilizând ca modalităţi procedeul de
suspendare în aer etc.
- Procedeul de înglobare: substanţe medicamentoasă este înglobată în
suporturi lipidice (ceruri), sau nelipidice (metilceluloză), când cedarea
acesteia are loc în următorul mod: o primă doză din formă eliberându-se
rapid restul substanţei fiind cedată treptat în funcţie de proprietăţile
suportului (în funcţie de corodarea suportului).
Procedee speciale
- Procedeul de extrudare sau de injecţie: substanţa medicamentoasă se
topeşte împreună cu o masă sintetică termoplastică după care este injectată
în forme cilindrice unde se solidifică rapid după care cilindrul rezultat este
fracţionat în doze individuale cu ajutorul unui aparat prevăzut cu un cuţit.
- Procedeul de polimerizare: este un procedeu ex-tempore la care substanţa
medicamentoasă este amestecată cu soluţia unui monomer după care se
adaugă un catalizator care produce polimerizarea monomerului rezultând o
reţea în ochiurile căreia fiind inclusă substanţa activă.

Preparate cu acţiune prelungită de uz oral

Comprimate retard
La acest tip de comprimate substanţa activă se împarte în trei fracţiuni şi
anume:
 - o primă fracţiune se granulează în mod obişnuit fără adaus de agent
retardant;
- o a doua fracţiune care se granulează în prezenţa unor cantităţi mici de agent
de retardare;
- a treia fracţiune care se granulează în prezenţa unor cantităţi crescute de
agent de retardare.
Comprimate cu straturi multiple (sandwich)
Sunt comprimate care se realizează în următorul mod: materialul este adus în
matriţă din diferite pâlnii de alimentare comprimându-se materialul după fiecare
strat sau după mai multe straturi, fiind urmat de o comprimare finală mai puternică.
Comprimate cu nucleu care cedează lent substanţa activă
Substanţele care vor forma nucleu, sunt introduse în diferite suporturi
(grăsimi, ceruri), care după solidificare se vor comprima. Peste acest comprimat
(nucleu) se aduce substanţa activă, care va reprezenta doza iniţială şi care va fi
cedată imediat după administrare fiind urmată de o cedare treptată a substanţei
medicamentoase din compoziţia nucleului.
Comprimate pe bază de matriţă inertă
- Matriţe din material plastic: substanţele active sunt înglobate într-o masă de
material plastic care formează o reţea de canalicule fine, doza iniţială fiind la
suprafaţa comprimatului. Doza din interiorul matriţei este dizolvată şi cedată
prin difuzie lentă.
- La acest gen de comprimate viteza de cedare a substanţelor medicamentoase
este influenţată şi de: motilitatea din tractul digestiv, cantitatea de fluid,
tensiunea superficială, vâscozitate, pH etc.
- Matriţe hidrofobe: sunt asemănătoare ca structură matriţelor prezentate
anterior dar care au în compoziţie diferite grăsimi (acizi graşi, ceruri,
gliceride etc.), iar substanţa activă amestecată cu acest excipient gras
 (hidrofob) este cedată lent în urma eroziunii matriţei sub influenţa pH-ului şi
a diferitelor enzime.
- Matriţe hidrofile: pentru realizarea acestora se utilizează polimeri hidrofili,
care cresc timpul de dezagregare formând în prezenţa apei un gel, prin care
substanţa medicamentoasă difuzează lent. Pentru realizarea acestui tip de
matriţe se utilizează: metilceluloza, carboximetil celuloză sodică, carbopol
etc.
Comprimate cu răşini schimbătoare de ioni
Prepararea comprimatelor care conţin răşini schimbătoare de ioni se
utilizează pentru acele substanţe medicamentoase, care se leagă de acest suport şi
care în prezenţa unor ioni conţinuţi de lichidele din tractul gastrointestinal sunt
dislocuite fiind puse la dispoziţia organismului.

Formularea sistemelor rezervor

Sunt sisteme care se obțin prin depunerea pe un suport (nucleu) a unui înveliș
care controlează eliberarea substanței medicamentoase. Nucleul reprezintă
rezervorul de substanță medicamentoasă și poate fi constituit:
- din unități medicamentoase singulare (individuale)
- din mai multe unități medicamentoase mici (subunități) combinate într-o
singură unitate dozata de administrare.
Viteza de eliberare poate fi modulată prin natura agentului de acoperire și prin
grosimea învelișului. Printr-o formularea adecvată, se poate obține o eliberare după
cinetică de ordinul zero.