III.

PILULE

•
• Pilulele sunt preparate farmaceutice solide, de formă
sferică, cu o greutate de aproximativ 0,20-0,30 g,
obţinute prin modelare, turnare, sau picurare, din una
sau mai multe substanţe active, cu diferiţi excipienţi.
Sunt destinate administrării interne.
• La prelucrarea sub formă de pilule se pretează aproape
toate substanţele solide, moi sau lichide care au dozele
unitare sub 0,20 g şi care pot fi prelucrate într-o masă
plastică prin intermediul unor excipienţi.
• De obicei farmacopeele lasă liberă alegerea excipienţilor pilulari,
enumerând excipienţii uzuali fără a-i impune decât la pilulele oficinale.
• Ca excipienţi se pot folosi:
• siropul de glucoză 25-50% sau de zahăr, miere;
• amestecul de glicerină 25 g şi de sirop 75 g (fluidum ad pilules);
• glicerogelul de tragacanta (tragacanta 10 g, apa 20 g, glicerina 70 g);
• drojdia de bere uscată sau amestec de drojdie de bere uscată 30g, făină
30 g, zahăr 30 g, glicerină 10 g;
• extracte vegetale moi: genţiana, centaura, taraxaci;
• sucuri vegetale uscate: suc de licviriţia şi pulberi vegetale uscate: pulbere
de licviriţia, alteea, genţiana etc.
• geluri de metilceluloză (metilceluloză 6, glicerină 20 g, nipagin 0,05 g, apă
la 100g), alcool polivinilic 20%, polivinilpirolidona 30%;
• polietilenglicoli (amestec părţi egale P. E. G. 1540 si P. E. G. 300).
• III.1. PREPARAREA PILULELOR
•
• Conform F.R. IX, substanţele active fin pulverizate sau dizolvate
se amestecă într-un mojar cu excipienţii potriviţi până se obţine o
masă omogenă care se poate modela. Masa obţinută se rulează sub
formă de magdaleon, se divizează în numărul de pilule prescris şi se
modelează. Pentru a evita aderarea pilulelor se conspergă cu o
pulbere inertă.
• Prepararea pilulelelor se poate realiza prin mai multe metode:
• metoda modelării manuale,
• metoda topirii şi turnării în forme,
• metoda picurării.
 METODA MODELĂRII MANUALE

•
• PREPARAREA MASEI PILULARE
• Peste substanţele active solide pulverizate fin şi omogenizate se adaugă un excipient moale sau
lichid şi se triturează până se obţine o masă omogenă, plastică şi nelipicioasă. Omogenitatea se
controlează prin tăierea cu un cuţit sau ruperea şi presarea masei pilulare pe o suprafaţă plană,
când nu trebuie să se observe fragmente sau particule colorate.
•
• TRANSFORMAREA MASEI PILULARE ÎN MAGDALEON
• Masa pilulară se aduce sub forma unui magdaleon prin rulare pe pilular în prezenta unei pulberi
inerte care înlătură aderarea masei acesteia de pilular. Operaţia se efectuează cu grijă pentru a da
magdaleonului o grosime cât mai uniformă. În cazul în care amestecul conţine substanţe cu miros
puternic rularea se va face pe o placă de sticlă sau pe o hârtie cerată pentru a nu îmbiba planşeta
pilularului.
•
• TĂIEREA SAU DIVIZAREA MAGDALEONULUI ÎN PILULE
• Împărţirea magdaleonului în pilule se face cu ajutorul pilularului dând cuţitului superior mobil o
mişcare de dute-vino şi apăsând uşor pe cuţitul inferior fix.
• ROTUNJIREA PILULELOR
• Se face cu ajutorul unui disc sau cu mâna şi este o etapă necesară deoarece după
tăiere pilulele vor avea o formă alungită.
•
• ACOPERIREA PILULELOR
• Acoperirea suprafeţei pilulelor se face, fie cu ajutorul unei pulberi inerte, fie cu
ajutorul unei soluţii care după evaporarea solventului formează un film continuu.
În ambele cazuri acoperirea are drept scop împiedicarea lipirii pilulelor între ele,
conferirea unui aspect mai plăcut, mascarea gustului şi mirosului neplăcut.
Acoperirea cu pelicule continue permite o conservare mai bună a pilulelor, ferindu-
le de contactul cu aerul şi cu umiditatea.
• Conspergarea sau acoperirea cu pulberi se face în mod obişnuit cu pulbere de
licopodiu, licviriţie, scorţişoară, cacao, caolin etc, şi se realizează odată cu operaţia
de rotunjire.
• Acoperirea cu un strat protector omogen şi continuu poartă denumirea de
drajefiere şi se poate face cu soluţii de diferite substanţe. De exemplu:
• toluarea - operaţia de acoperire cu strat subţire de balsam de Tolu;
• salolarea - strat subţire de salol,
• keratinizarea - strat de keratină,
• gelatinizarea - strat de gelatină care rezistă acţiunii sucului gastric şi pilulele se
desfac în stomac).
• Pe reţetă se notează totdeauna natura, cantitatea excipienţilor şi greutatea masei
pilulare
• III.2. FORMULAREA PILULELOR
•
• În compoziţia acestei forme farmaceutice intră
substanţe active şi substanţe auxiliare (excipienţi).
• Substanţe active prezente în compoziţia pilulelor au
doze unitare mai mici de 0,20 g şi pot fi: solide, moi sau
lichide.
• Substanţele active prelucrate sub formă de pilule pot fi:
– substanţe active cristaloide,
– substanţe active coloidale,
– substanţe active hidrofobe.
• Substanţele active cristaloide nu au capacitate de adeziune şi nu pot
forma în prezenţa apei o masă plastică, motiv pentru care necesită
adaosul de aglutinanţi pentru a putea fi transformate în pilule. Exemple:
fenobarbitalul, derivaţii de fenazonă, azotitul de sodiu, alcaloizii.
•
• Substanţele active coloidale au capacitate mare de adeziune şi se obţine o
masă lipicioasă care este greu de prelucrat, fiind necesară adăugarea
excipienţilor de consistenţă pentru obţinerea unei mase plastice
corespunzătoare.
• Exemple: extractele vegetale fluide, uscate sau moi, tincturile, sucurile
vegetale, produsele vegetale, rezinele.
•
• Substanţele active hidrofobe trebuie asociate cu excipienţi emulsivi
pentru a obţine o masă pilulară corespunzătoare. Exemple: camforul,
eucaliptolul, creozolul, gudroanele.
• Excipienţii folosiţi se pot clasifica, în funcţie de rolul pe care-l îndeplinesc în:
• excipienţi diluanţi,
• excipienţi aglutinanţi,
• excipienţi adsorbanţi,
• excipienţi emulsivi,
• excipienţi consperganţi.
•
• Excipienţii diluanţi se folosesc în cantităţi determinate, atunci când masa unei
pilule este mai mică de 0,2 g. Exemple: lactoza, pulberea de licviriţie, drojdie de
bere inactivata, pectine.
•
• Excipienţii aglutinanţi, sau lianţi sau adezivi, au rolul de a lega masa pilulară. Se
asociază cu substanţele active cristaloide. Exemple: glicerogel de tragacanta 10%,
gel de metilceluloza 6%, gel de polivinilpirolidona, gel de alcool polivinilic, extracte
vegetale moi fără acţiune terapeutică proprie (extract de genţiana), extract moale
de drojdie de bere, sirop simplu, amestec sirop simplu : glicerina = 3 : 1, alcool
etilic, amestec alcool etilic : glicerina = 1 : 1.
•
• Excipienţi adsorbanţi sau de consistenţă, se folosesc pentru încorporarea
substanţelor moi sau lichide, având şi rolul de a adsorbi umiditatea. Exemple:
lactoza, amidon, caolin, aerosil, oxid de magneziu, carbonat bazic de magneziu,
pulbere de licviriţie, etc.
• Excipienţi emulsivi au rolul de a emulsiona
substanţe hidrofobe în masa pilulară. Exemple:
glicerogel de tragacanta, gel de metilceluloză,
glicerolat de amidon, masă gelatinoasă.
•
• Excipienţii consperganţi sunt pulberi foarte fine
care acoperă pilulele împiedicând aderarea lor
unele de altele sau de placa pilularului. Exemple:
licopodium, cacao, scorţişoară, lactoză, amidon,
caolin, etc.
 III.3. PILULE CU SUBSTANŢE CRISTALOIDE

•
• Substanţele cristaloide cele mai frecvent prescrise în pilule sunt sărurile de
alcaloizi, sărurile de fier, derivaţii de fenazonă, luminal, azotit de potasiu, etc.
• Acest tip de substanţe nu pot da cu apa sau cu alt dizolvant o masă plastică,
deoarece la uscare se pulverizează, dar, dacă sunt asociate cu substanţe lipofile
(care se îmbibă cu apa sau se dispersează coloidal) dau o masă plastică şi elastică.
• La alegerea excipienţilor se va tine seama nu numai de acest caracter ci şi de alte
proprietăţi fizico-chimice ale acestor substanţe, cum ar fi: higroscopicitatea,
caracterul oxidant sau reducător, posibilitatea apariţiei unor reacţii între
componente, etc.
• În cazul pilulelor cu săruri de alcaloizi, alături de acestea în formulă va fi necesar
adaosul excipienţilor diluanţi. Uneori sunt necesari anumiţi excipienţi, adsorbanţi,
aglutinanţi şi de consistenţă, cum ar fi de exemplu: amidon sau făină şi sirop, oxid
de magneziu şi sirop, gel de tragacanta sau de metilceluloză asociat cu caolin sau
lactoză.
•
• Rp. Scopolamini hydrobromidi 0,0300 g 1/3
• Strycnini sulfatis 0,0125 g
• Excipies q. s.
• M. f. pilulae nr. XV (Divide in nr. XV)
• D. s. intern 1 pe zi.
•
• Bromhidratul de scopolamină (scopolamini hydrobromidum sau hyosciani
hydrobromidum) este o pulbere cristalină albă sau cristale incolore, fără
miros, cu gust amar, toxic. Este o substanţă eflorescentă care se păstrează în
recipiente bine închise, ferit de lumină, la VENENA. Are dozele terapeutice
maxime 1 mg pentru o dată şi 3 mg pentru 24 de ore.
• Sulfatul de stricnină se prezintă sub formă de cristale incolore,
eflorescente sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar, toxic.
Conform F.R. IX se păstrează la VENENA, în recipiente bine închise, ferit de
lumină şi are dozele terapeutice maxime de 0,006 g pentru o dată şi de 0,01 g
pentru 24 de ore.
• Deoarece cantitatea de bromhidrat de scopolamină pe o pilulă este de 0,002
g (= 0,03 g/15) şi deci este depăşită doza terapeutică maximă pentru o dată,
se va modifica şi se va adnota reţeta corespunzător. Cantitatea maximă de
bromhidrat de scopolamină care se poate adăuga în preparat pentru a nu
depăşi dozele terapeutice maxime se obţine înmulţind doza terapeutică
maximă pentru o dată cu numărul de pilule pe care trebuie să-l obţinem:
• Rp. Scopolamini hydrobromidi 0,030 g 0,015 g
• Strycnini sulfatis 0,0125 g
• Excipies q. s.
• M. f. pilulae nr. XV (Divide in nr. XV)
• D. s. intern 1 pe zi.
•
• În reţeta magistrală cele două substanţe active, care se păstrează la
VENENA, sunt prescrise în cantităţi foarte mici şi conform
prevederilor F.R. X la preparare se vor folosi pulberile titrate 1:100
de bromhidrat de scopolamină, respectiv de sulfat de stricnină.
•
• Pulbere titrată1:100 bromhidrat de scopolamină 1,500 g
• Pulbere titrată1:100 sulfat de stricnină 1,250 g
• Rp. Scopolamini hydrobromidi 0,0300 g 0,015 g
• Strycnini sulfatis 0,0125 g
• Excipies q. s.
• M. f. pilulae nr. XV (Divide in nr. XV)
• D. s. intern 1 pe zi.
• Pulbere titrată1:100 bromhidrat de scopolamină 1,500 g
• Pulbere titrată1:100 sulfat de stricnină 1,250 g
• Rp. Scopolamini hydrobromidi 0,0300 g 0,015 g
• Strycnini sulfatis 0,0125 g
• Excipies q. s.
• Glicerogel de tragacanta q. s. (. . . . . g)
• Licopodium q. s. (. . . . .g)
• M. f. pilulae nr. XV (Divide in nr. XV)
• D. s. intern 1 pe zi.
• PREPARARE
• Se amestecă cele două pulberi titrate pentru a obţine o pulbere compusă
omogenă. Se adaugă glicerogelul de tragacanta în cantitatea necesară pentru
obţinerea masei pilulare, care se transformă în magdaleon. Prin divizarea sa în 15
fragmente şi prin modelarea manuală a acestora se obţin pilulele, care se
conspergă cu licopodium în final.
• PROPRIETĂŢI
• Pilule uniforme de culoare albă.
•
• ÎNTREBUINŢĂRI
• Aceste pilule au acţiune antiparkinsoniană şi excitantă medulară.
•
 III.4. PILULE CU PRODUSE COLOIDALE

•
• Printre substanţele cu caracter coloidal frecvent prescrise în pilule se
numără extractele, tincturile, rezinele, sucurile vegetale, pulberile
vegetale, etc.
• Substanţele coloidale liofile singure duc la o masă elastică, motiv pentru
care ele trebuie asociate cu substanţe liofobe sau cristaloide. Sunt
prescrise destul de rar pilulele care conţin extracte fluide sau tincturi, în
timp ce pilulele care conţin extracte moi sunt mai frecvent întâlnite în
practica de receptură. Pentru transformarea extractului fluid în pilule este
necesară o cantitate mare de excipient solid şi pilulele rezultate vor avea
un volum şi o greutate mare; acestea vor fi înlocuite cu extracte moi
ţinând seama de conţinutul în principii active, sau pot fi evaporate pe baia
de apă la o temperatură moderată până se ajunge la consistenţa de
extract moale.
• Pentru prelucrarea extractelor moi în masă pilulară este necesară
adăugarea excipienţilor de consistenţă.
• Rp. Chinini hydrochloridi 0,10 g
• Extracti Valerianae spissum 0,05 g
• Phenobarbitali 0,01 g
• Extracti Belladonnae 0,01 g
• M. f. pilulae
• D. t. d. nr. X
• D. S. intern 2 pe zi
•
• Se vor verifica dozele terapeutice maxim admise pentru chinina clorhidrică (0,5 g,
respectiv 2 g), fenobarbital (0,3 g, respectiv 0,6 g), extract de Belladonna(0,075 g,
respectiv 0,2 g).
• Deoarece masa unei pilule este de 0,17 g, fiind mai mică de 0,20 g este necesar
adaosul diluanţilor; excipientul diluant pe care trebuie să-l folosim este lactoza în
cantitate de 0,05 g pe pilulă.
• nu se vor folosi excipienţi aglutinanţi, în formulă fiind prevăzute substanţe
coloidale.
• Lactoză 0,05 g
• Rp. Chinini hydrochloridi 0,10 g
• Extracti Valerianae spissum 0,05 g
• Phenobarbitali 0,01 g
• Extracti Belladonnae 0,01 g
• M. f. pilulae
• D. t. d. nr. X
• D. S. intern 2 pe zi
•
• PREPARARE
• Se pulverizează o cantitate mică de lactoză la mojar, se adaugă
extractul uscat de Belladonna, fenobarbitalul, chinina clorhidrică şi
apoi restul de lactoză, triturând după fiecare adăugare. Extractul
moale de Valeriana se va aduce pe capătul pistilului şi se va tritura
cu pulberea compusă obţinută anterior. Masa plastică obţinută se
rulează sub forma unui magdaleon şi se divide în X pilule. Cele X
fragmente se rotunjesc şi se conspergă cu cacao.
• Preparatul are acţiune sedativă (fenobarbital, extract moale de
Valeriana), antispastic (extractul de Belladonna), analgezic-
antipiretic (chinina).
• III.5. PILULE CU SUBSTANŢE HIGROSCOPICE
•
• Substanţele higroscopice ridică probleme la
prepararea pilulelor datorită umidităţii pe care o pot
adsorbi şi care influenţează negativ stabilitatea
substanţelor active şi consistenţa pilulelor. Pentru a
putea prepara astfel de pilule se adaugă la formulare
pulberi inerte cu caracter adsorbant, de tipul
carbonatului bazic de magneziu, oxid de magneziu în
cantitate egală sau dublă faţă de cantitatea de
substanţă higroscopică.
• Rp. Papaverini hydrochloridi 0,08 g
• Natrii nitritis 0,04 g
• Excipiens q. s.
• M. f. pilulae
• D. t. d. nr. X
• D. S. intern 2 pe zi
•
• Preparatul fiind destinat administrării interne vom verifica dozele terapeutice
maxime pentru papaverina clorhidrică (conform F.R. X 0,2 g pentru o dată şi 0,6 g
pentru 24 de ore) şi pentru nitritul de sodiu (0,3 g pentru o dată şi 1 g pentru 24 de
ore).
• Deoarece papaverina clorhidrică şi nitritul de sodiu imprimă unei pilule greutatea
de 0,12 g vom folosi la preparare excipienţi diluanţi. Conform F.R. X nitritul de
sodiu este o substanţă higroscopică ce se păstrează în recipiente bine închise, ferit
de lumină la SEPARANDA. Ca excipient diluant folosim oxidul de magneziu în
cantitate dublă faţă de cantitatea de nitrit de sodiu.
 Oxid de magneziu 0,08 g
Glicerogel de tragacanta q. s.(…g)
Licopodium q. s. (…g)
Rp. Papaverini hydrochloridi 0,08 g
• Natrii nitritis 0,04 g
• Excipiens q. s.
• M. f. pilulae
• D. t. d. nr. X
• D. S. intern 2 pe zi
•
• PREPARARE
• Se triturează la mojar jumătate din cantitatea de oxid de magneziu şi nitritul de
sodiu. Ulterior se adaugă restul oxidului de magneziu, apoi papaverina clorhidrică
triturând amestecul pentru omogenizare. Pentru plasticizarea amestecului se
foloseşte glicerogelul de tragacanta care se adaugă în porţiuni mici pe capătul
pistilului. Masa plastică obţinută se rulează sub formă de magdaleon şi se divide în
10 fragmente care prin modelare manuală formează 10 pilule. Pilulele obţinute se
conspergă cu licopodium.
• Se eliberează în cutii de material plastic în prezenţa uni cantităţi mici de
conspergant.
• OBSERVAŢII
• Azotitul de sodiu este o substanţă higroscopică, care la pH-ul acid creat de
papaverina clorhidrică se descompune cu formarea oxizilor de azot. Pentru
evitarea acestui inconvenient se foloseşte o pulbere adsorbantă cu
caracter bazic în cantitate egală sau dublă faţă de cantitatea de azotit de
sodiu. Nu se foloseşte carbonat bazic de magneziu deoarece în timp duce
la formarea dioxidului de carbon, prin descompunere şi presiunea creată
de acesta duce la sfărâmarea pilulelor. Oxidul de magneziu se foloseşte în
cantitate dublă faţă de nitritul de sodiu pentru a obţine o masă pilulară
mai mare de 0,2 g.
• Substanţele active din formulă sunt cristaloide şi pentru a putea prepara
aceste pilule se adaugă în preparat şi un excipient aglutinant.
•
• ÎNTREBUINŢĂRI
• Se foloseşte pentru acţiunea vasodilatatoare, imprimată de nitritul de
sodiu şi de papaverina clorhidrică, în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Rp. Natrii nitritis 0,06 g Intreg
• Aminophyllini 0,03 g
• Extr. Valeriani 0,06 g
• M. f. pilulae
• D. t. d. nr. X
• D. S. intern 2/zi
•
• Deoarece azotitul de sodiu este o substanţă higroscopică, pentru a evita
acţiunea nefavorabilă a umidităţii în formulă se va adăuga o pulbere
adsorbantă (oxid de magneziu) în cantitate dublă faţă de acesta.
• Extractul de valeriană are un pH acid, imprimat de acizii valerianici din
compoziţia sa.
• Nu se va adăuga în formulă carbonat bazic de magneziu din cauza
pericolului de formare a dioxidului de carbon care duce de dezintegrarea
pilulelor.
 Oxid de magneziu 0,06 g
Rp. Natrii nitritis 0,06 g
• Aminophyllini 0,03 g
• Extr. Valeriani 0,06 g
• M. f. pilulae
• D. t. d. nr. X
• D. S. intern 2/zi
•
• În cazul în care magdaleonul obţinut este prea lipicios se vor adăuga excipienţi de consistenţă talc
sau amidon.
• Dacă magdaleonul este prea sfărâmicios se poate adăuga extract de genţiana, drojdie de bere,
glicerogel de tragacanta sau sirop simplu.
• Pentru conspergare se poate folosi pulberea de scorţişoară sau de cacao.
•
• ÎNTREBUINŢĂRI
• Se foloseşte pentru acţiunea vasodilatatoare, imprimată de nitritul de sodiu; relaxantă a
musculaturii netede mai ales la nivel pulmonar datorită aminofilinei şi sedativă a extractului de
valeriană.
IV. GRANULE
Granulele sunt preparate farmaceutice destinate administrării interne,
de formă sferică, cu greutatea de aproximativ 0,05 g.
Granulele conţin substanţe puternic active şi toxice alături de excipienţi de
consistenţă şi aglutinanţi. Excipienţi de consistenţă sunt de obicei amestecuri,
cele mai utilizate fiind amidon : gumă arabică : zahăr = 10 : 20 : 70 g,
sau zahăr (lactoză) : gumă arabică = 80 : 20 g.
Ca excipienţi aglutinanţi se foloseşte siropul simplu sau un amestec de sirop şi apă.
Prepararea granulelor se va face cu mare grijă în condiţii optime de curăţenie
pentru a nu obţine granule cu pete care se vor vedea foarte uşor din cauza
excipientului de culoare albă. Granulele se pot conspergă cu un amestec în părţi egale
de talc şi zahăr sau amidon şi zahăr.
Farmacopeea franceză ed. VIII menţionează că în general granulele sunt de mai multe
feluri, dar primele două feluri sunt cele mai folosite:
•granule cu un conţinut de 1 mg substanţă activă pe granulă şi sunt de culoare
•albă; de exemplu: anhidrida arsenioasă, sulfatul de atropină, sulfatul de stricnină.
•care au un conţinut de 1/10 mg substanţă activă pe granulă şi sunt de culoare roz.
•care au un conţinut de 1/2 mg substanţă activă pe granulă şi sunt de culoare verde.
•care au un conţinut de 1/4 mg substanţă activă pe granulă şi sunt de culoare galbenă.
 Excipiens Amidon:gumă arabică:zahăr 10 : 20 : 70 0,05 g
M. f. granula
D. t. d. nr. XXX
D. S. intern 1 la nevoie
PREPARARE
Pulberea titrată se triturează cu excipientul şi se aglutinează cu sirop simplu, adăugat cu picătura până la obţinerea unei mase plastic

Rp. Aconiti nitritis 0,001 g

Excipiens 0,05 g
M. f. granula
D. t. d. nr XXX
D. S. intern 1 la nevoie
Nitratul de aconitină este o substanţă puternic activă incoloră sau pulbere cristalină albă, fără miros. La prepararea acestor granule se va folosi p
Amidon:zahăr 1:1 …g
Sirop simplu …g
Pulbere titrată nitrat de aconitină 10:100 0,01 g
DESCRIERE
Granule de culoare albă.
OBSERVAŢII
Amestecul de substanţe active şi de excipient trebuie foarte bine omogenizat
pentru a asigura o dispersare cât mai bună a substanţei active; în cazul unei dispersi
neomogene ar putea avea loc accidente.
Aceste granule au o concentraţie de 1/10 mg azotat de aconitină şi se pot
colora pentru a atrage atenţia că ele conţin substanţe foarte active. În cazul în
care se vor obţine pilule colorate acestea nu se mai conspergă sau conspergarea
se va face cu un amestec de talc, zahăr şi colorant.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie. Se păstrează la loc uscat; pe etichetă se va trece concentraţia
în substanţa activă.
ÎNTREBUINŢĂRI
Se folosesc ca sedativ al tusei.