Dreptul la desfasurarea activitatiii farmaceutice si

accesul cetatenilor Republicii Moldova la

medicamente.

Realizat: Grisca Mihaela

Ggrupa: F2003
 Cuprins:
1. LEGE Nr. 411din 28-03-1995 ocrotirii sănătăţii
 Articolul 2. Structura şi principiile fundamentale ale sistemului de ocrotire a
sănătăţii
 Articolul 3. Orientarea profilactică a asigurării sănătăţii populaţiei
2. LEGE Nr. LP1456/1993 din 25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică
 Articolul 2. Legislaţia cu privire la activitatea  farmaceutică
 Articolul 4. Remedii medicamentoase
 Articolul 5. Preparate medicamentoase
 Articolul 181. Dreptul cetăţenilor la asistenţă cu medicamente
 Articolul 182. Dreptul cetăţenilor de a renunţa la asistenţa  cu medicamente şi de
a li se compensa prejudicial cauzat sănătăţii lor
 Articolul 191 . Farmacia
 22. Exercitarea activităţii farmaceutice
 Articolul 27. Personalul farmaceutic
3. LEGE Nr. 160 din 22-07-2011 privind reglementarea prin autorizare a
activităţii de întreprinzător
 LEGE Nr. 411 din 28-03-1995
ocrotirii sănătăţii
Articolul 2. Structura şi principiile fundamentale ale sistemului de ocrotire a
sănătăţii
Sistemul de ocrotire a sănătăţii este constituit din unităţi curativ-profilactice, sanitaro-profilactice,
sanitaro-antiepidemice, farmaceutice şi de altă natură, avînd la bază următoarele principii:
a) conducerea descentralizată;
b) responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, unităţilor economice şi a
factorilor de decizie pentru promovarea politicii statului în domeniul asigurării sănătăţii populaţiei;
c) responsabilitatea organelor şi instituţiilor medico-sanitare pentru accesibilitatea, oportunitatea,
calitatea şi volumul prestaţiilor medico-sanitare, pentru calitatea pregătirii profesionale şi
perfecţionarea calificării personalului medico-sanitar şi farmaceutic;
d) utilizarea realizărilor ştiinţei, tehnicii şi practicii medicale moderne în activitatea instituţiilor
medico-sanitare;
e) apărarea drepturilor personalului medico-sanitar şi controlul asupra exercitării obligaţiunilor lui
profesionale;
f) orientarea profilactică a asigurării sănătăţii populaţiei în toate sferele de activitate vitală;
g) diversitatea formelor de asistenţă medicală (de stat, prin asigurare, privată);
h) garantarea de stat în apărarea intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin sistemul
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, acordarea de asistenţă medicală primară , de asistenţă
medicală urgentă la etapa prespitalicească, de asistenţă medicală spitalicească, în limitele şi în
volumul stabilit, respectînd necesităţile copiilor, femeilor şi bărbaţilor, persoanelor cu dizabilităţi şi
ale persoanelor în etate;
i) libertatea pacientului de a alege medicul de familie ;
j) responsabilitatea fiecărei persoane pentru sănătatea sa.
Articolul 3. Orientarea profilactică a asigurării sănătăţii
populaţiei
 (1) Profilaxia este principiul
fundamental în asigurarea sănătăţii
populaţiei.
 (2) Autorităţile administraţiei publice,
unităţile economice sînt obligate să ia
măsuri sociale şi medicale orientate
spre profilaxia primară a maladiilor, în
special spre salubritatea mediului
înconjurător, spre crearea şi menţinerea
unor condiţii igienice favorabile de viaţă
şi de muncă, spre menţinerea şi
ocrotirea sănătăţii populaţiei, a unor
categorii ale ei (femei, copii, bătrîni),
spre propagarea odihnei active şi a
culturii fizice de masă, spre alimentarea
raţională şi educaţia sanitară a
populaţiei.
 LEGE Nr. LP1456/1993 din 25.05.1993
cu privire la activitatea farmaceutică*
Articolul 2. Legislaţia cu privire la activitatea  farmaceutică
Activitatea farmaceutică este reglementată de prezenta lege şi de alte acte
legislative care vizează activitatea farmaceutică.

Articolul 4. Remedii medicamentoase

Remedii medicamentoase sînt substanţe de
diversă origine şi amestecurile lor autorizate
în modul stabilit spre producere, import şi
folosire pentru profilaxia, diagnosticarea şi
tratamentul bolilor omului şi animalelor.

Articolul 5. Preparate medicamentoase

Preparate medicamentoase sînt remedii
medicamentoase gata pentru a fi  folosite, ce
se deosebesc între ele după formă: lichide,
cu consistenţa moale, cu consistenţa solidă,
gazoase (în ambalaj special) ş.a.
 Articolul 181. Dreptul cetăţenilor la asistenţă cu medicamente

Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii au dreptul:

- la asistenţă cu medicamente de bună calitate, eficiente şi inofensive, în
conformitate cu minimul garantat de asigurare medicală;
- să fie asiguraţi, în regim de urgenţă, cu medicamente de către orice unitate
farmaceutică sau curativ-profilactică, idiferent de tipul de proprietate şi
subordonare;
- să fie asiguraţi, la necesitate, cu medicamente orfane destinate medicaţiei tratării
pacienţilor cu boli rare;
[Art.18 alineat introdus prin LP312 din 30.11.18, MO1-5/04.01.19 art.34; în vigoare
04.07.19]
- să ia cunoştinţă şi să obţină de la întreprinderile şi
instituţiile farmaceutice, instituţiile curativ-profilactice
şi sanitaro-epidemiologice informaţia ce atestă
calitatea şi inofensivitatea medicamentelor;
- să adreseze cerinţe organelor, instituţiilor şi
organizaţiilor cu funcţii de expertiză şi să li se pună la
dispoziţie concluzia privind calitatea, eficienţa şi
inofensivitatea medicamentelor şi nivelul asistenţei cu
medicamente
Articolul 182. Dreptul cetăţenilor de a renunţa la asistenţa  cu
medicamente şi de a li se compensa prejudicial cauzat sănătăţii lor

Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi  apatrizii au dreptul:

- să refuze folosirea medicamentelor în cazul în care nu sînt siguri de calitatea,
eficienţa şi inofensivitatea lor;
- să obţină, în modul stabilit de legislaţia  în vigoare, o compensaţie pentru
prejudiciul cauzat sănătăţii lor ca urmare a prescrierii, eliberării şi aplicării 
medicamentelor de către specialiştii respectivi.
Articolul 183. Obligaţiile cetăţenilor privind asistenţa cu
medicamente

Cetăţenii Republicii  Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii  sînt obligaţi:

- să respecte legislaţia cu privire la activitatea farmaceutică;
- să folosească medicamentele prescrise în cazul depistării unei maladii ce
prezintă pericol pentru alte persoane.
Articolul 191 . Farmacia

(1) Farmacia este o întreprindere farmaceutică, parte componentă a sistemului de

sănătate, cu drept şi obligaţiune de acordare a asistenţei cu medicamente, cu alte
produse farmaceutice şi parafarmaceutice şi de prestare a altor servicii farmaceutice
orientate spre beneficiul populaţiei. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției
Sociale stabileşte Nomenclatorul serviciilor farmaceutice prestate de farmacii şi
indicatorii de asigurare a calităţii lor
(2) În funcţie de modul de organizare şi funcţionare, de asistenţa farmaceutică –
pentru tratament ambulatoriu sau staţionar, de destinatarii produse lor şi serviciilor
farmaceutice, se disting următoarele tipuri de farmacii:
a) farmacie cu circuit deschis (de acces public, comunitară), destinată publicului
larg care beneficiază de asistenţă farmaceutică în conformitate cu reglementările
legale, indiferent de domiciliul pacientului, inclusiv în cazuri de urgenţe
medicale;
b) farmacie cu circuit închis, care asigură cu medicamente numai pacienţii internaţi
într-o instituţie medico-sanitară de staţionar;
c) farmacie universitară – bază de învăţămînt, de cercetare, de producere a
medicamentelor şi a altor produse farmaceutice, înfiinţată de comunitatea
universitară în cadrul Facultăţii de farmacie ca farmacie cu circuit deschis.
 EXERCITAREA ACTIVITĂŢII FARMACEUTICE

22. Exercitarea activităţii farmaceutice

(1) Activitatea farmaceutică se exercită de către specialişti cu studii farmaceutice

superioare sau medii şi calificarea corespunzătoare cerinţelor stabilite de Ministerul
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, precum şi, ca excepţie, de către lucrătorii
medicali specificaţi în alin.(21 ) din prezentul articol.
2) Depozitele farmaceutice, farmaciile şi filialele acestora sînt conduse numai de
farmacişti. Ca excepţie, farmaciile şi filialele farmaciilor amplasate în localităţile
rurale pot fi conduse de laboranţi-farmacişti care au calificarea corespunzătoare
cerinţelor stabilite de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. (21 ) În
instituţiile medico-sanitare publice din localităţile rurale în care nu există asistenţă
farmaceutică, activitatea farmaceutică desfăşurată în cadrul filialelor de categoria a
II-a ale farmaciilor, ca excepţie, poate fi exercitată de lucrători medicali care posedă
cunoştinţe practice în domeniul farmaceutic în conformitate cu cerinţele stabilite de
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
3) Cetăţenii străini şi apatrizii care au studii farmaceutice pot exercita activitatea
farmaceutică, după echivalarea şi recunoaşterea documentelor de studii în modul
stabilit de lege, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova
(4) Un farmacist (laborant-farmacist) poate să conducă numai o unitate
farmaceutică.
 CADRELE FARMACEUTICE

Articolul 27. Personalul farmaceutic

(1) Personalul farmaceutic este compus din farmacişti-specialişti cu studii
farmaceutice superioare şi laboranţi-farmacişti specialişti cu studii farmaceutice
medii.
(2) Specialităţile şi funcţiile personalului farmaceutic se stabilesc de Ministerul
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
 LEGE Nr. 160
din 22-07-2011
privind reglementarea prin autorizare a activităţii de
întreprinzător
Articolul 41. Categoriile de acte permissive
În funcţie de scopul, forma și modul de reglementare, actele permisive sînt de
3 categorii:
a) licență – act permisiv care învestește titularul cu drept de a desfășura un
anumit gen de activitate, integral sau parțial, asupra căruia se răsfrîng
criteriile de licențiere stabilite de prezenta lege;
b) autorizație – act permisiv care se referă la acordarea anumitor drepturi de
activitate și la atestarea întrunirii anumitor condiții de către agentul
economic;
c) certificat – act permisiv care se referă la conformitatea anumitor bunuri sau
servicii fie la atestarea cunoștințelor/capacităților angajaților unui agent
economic, în limita criteriilor stabilite la art. 4, în baza căruia nu se acordă
drepturi primare pentru activitate, dar care este impus de lege pentru a
confirma respectarea unor cerințe de ordin tehnic și a cărui neobținere nu
periclitează întreaga activitate a agentului economic într-un domeniu.
 LICENȚIEREA ACTIVITĂȚII DE ÎNTREPRINZĂTOR

Articolul 121. Licența. Genurile de activitate supuse licențierii

(1) Licența este actul permisiv, eliberat de către autoritatea de licenţiere în procesul
de reglementare a activităţii de întreprinzător, care atestă dreptul titularului de
licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, integral sau parţial, genul de
activitate indicat în aceasta, cu respectarea condiţiilor de licenţiere.
(2) Genurile de activitate supuse licențierii sînt stabilite exhaustiv în anexa nr. 1.
Introducerea reglementării prin licenţiere pentru alte genuri de activitate este
admisă doar prin modificarea şi completarea Nomenclatorului actelor permisive
care fac parte din categoria licențelor, expus în anexa nr. 1.
(3) Nu se supune reglementării prin licenţiere comercializarea de către organul
fiscal a bunurilor sechestrate.
(4) Licenţele eliberate de către autorităţile de licenţiere, indicate în prezenta lege,
sînt valabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova dacă legile care reglementează
activitatea licenţiată respectivă nu prevăd limitări teritoriale. Licenţele obţinute în
Republica Moldova sînt valabile şi peste hotare în conformitate cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Licenţele eliberate de către
autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe teritoriul Republicii
Moldova în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
 Articolul 126. Obţinerea licenţei

(1) Licența se acordă, se prelungește, se suspendă și se retrage în conformitate cu

procedurile și regulile stabilite de prezenta lege pentru actele permisive, cu excepția
prevederilor specifice stabilite de prezentul capitol sau de legile care reglementează
activitatea licenţiată corespunzătoare.
(2) Cererea (declarația) pentru obţinerea sau prelungirea licenţei, de modelul stabilit
de autoritatea de licențiere, conţine:
(3) La cererea (declaraţia) pentru eliberarea licenţei se anexează documentele
suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează
activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele se depun în original
(cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere sau portalul unic al
serviciilor publice) sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea ulterioară
a originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite pentru verificare prin
procedura ghişeului unic. La cererea (declaraţia) pentru prelungirea licenţei se
anexează numai documentele care necesită actualizare sau care conţin date diferite de
cele prezentate pentru eliberarea licenţei.
(4) Pentru obţinerea, prelungirea sau reperfectarea licenţei prin intermediul
serviciului e-licenţiere, conducătorul întreprinderii sau al organizaţiei ori persoana
împuternicită de acesta sau persoana fizică va accesa portalul unic al serviciilor
publice.
(5) Datele din documentele şi informaţiile depuse se
verifică de către autoritatea de licențiere fără implicarea
solicitantului.
(6) Autoritatea emitentă înregistrează cererea (declaraţia)
pentru eliberarea/prelungirea licenţei şi documentele
anexate la aceasta conform borderoului și eliberează
imediat și necondiționat certificatul constatator
autentificat prin semnătura persoanei responsabile.
(7) Licența se eliberează/se prelungește în baza deciziei
autorității de licențiere. Licenţa se consideră
eliberată/prelungită în cazul survenirii aprobării tacite,
inclusiv în cazul în care autoritatea de licenţiere constată
intervenirea aprobării tacite pentru documentele
suplimentare prevăzute de legea care reglementează
domeniul licențiat respectiv.
(8) Procedura aprobării tacite, prevăzută de prezenta lege,
se aplică tuturor licenţelor, cu excepţia celor emise de către
autorităţile de reglementare în sectorul financiar (bancar
şi nebancar), în domeniul activităţilor care vizează
regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor.
(9) Informaţia despre adoptarea deciziei privind
eliberarea/prelungirea licenţei se comunică solicitantului
cel tîrziu în prima zi lucrătoare după data adoptării
Articolul 129. Termenul de valabilitate a licenţei

Termenul de valabilitate pentru

licențele indicate în anexa nr. 1
compartimentul I pozițiile 1, 5–13 este
de 5 ani, pentru licențele indicate la
pozițiile 2 și 4 este de 1 an, pentru
licențele indicate la poziția 3 este de 3
ani. Pentru genurile de activitate
indicate la pozițiile 14–31, termenul de
valabilitate a licenţei se stabileşte prin
legile care reglementează activitatea
licenţiată respectivă
 Bibliografie:

1. https://farmaciesociala.usmf.md/ru/node/18897
2. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=119465&lang=ro
3. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=115108&lang=ro
4. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=117045&lang=ro
Multumes pentru atentie