Stimulentele psihomotorii Substantele din aceasta grupa stimuleaza activitatea mintala i pe cea motorie, de asemenea pot ameliora performantele

diminuate de oboseala. Stimularea psihomotorie i indepartarea oboselii se datoreaza excitarii scoartei cerebrale, direct sau prin intermediul sistemului reticulat ascendent activator. Functiile neuronilor sunt crescute, dar metabolismul lor nu este ameliorat, rezervele se epuizeaza iar catabolitii rezultati se acumuleaza. Acestea determina caracterul nociv al abuzului de stimulante psihomotorii. 1. Amfetaminele Amfetaminele sau aminele de trezire sunt medicamente de sinteza, asemanatoare chimic efedrinei, cu efecte stimulante psihomotorii, anorexigene i simpatomimetice. Amfetamina, fenilizopropilamina, este un stimulant psihomotor cu actiune intensa. Dupa administrarea orala efectul apare la circa 1 ora i dureaza 5-8 ore, constnd, la om, in fenomene de excitatie psihica cu senzatie de minte proaspata, buna dispozitie, posibilitate de concentrare marita, nevoie de a vorbi, activitate moterie sporita, diminuarea nevoii de somn i a duratei acestuia, micorarea apetitului (efect anorexigen). Dozele mari pot imbunatatii randamentul sportiv (ndeosebi la inotatori, alergatori, halterofili). Exista diferente individuale mari in raspuns, iar doza utila poate varia de cteva ori. Efectele nervos centrale se datoreaza interventiei la nivelul sinapselor catecolaminergice centrale. Amfetamina favorizeaza eliberarea de catecolamine din terminatiile presinaptice i diminua recaptarea lor, din fanta in terminaiile presinaptice, inhibnd totodata inactivarea acestora prin monoaminooxidaza intraneuronala. Stimularea psihomotorie corespunde creterii activitatii sistemului reticulat ascendent activator, respectiv favorizarii procesului de vigilenta. Euforia i alte simptome cu caracter emotional sugereaza eliberarea, probabila, de dopamina la nivelul sistemului limbic. Anorexia s-ar datora unei actiuni de eliberare a dopaminei, indeosebi la nivelul centrului alimentatiei din hipotalamus. Amfetamina are efecte simpatomimetice indirecte, de exemplu crete presiunea arteriala i provoaca tahicardie. Pentru efectul stimulant psihomotor amfetamina poate fi folosita in situatii deosebite ce impun creterea performantelor psihomotorii i indepartarea oboselii. Poate fi de asemenea utila in narcolepsie, sindromul hiperkinetic la copii, ca medicaie adjuvanta n parkinsonism (la persoanele ce nu suporta levodopa), n unele crize epileptice de "mic rau", n enurezisuJ nocturn (unde acioneaza prin diminuarea profunzimii somnului i creterea tonusului sfincterului vezical). Folosirea clinica este deseori nsoita de efecte nedorite, uneori severe: anxietate, tremuraturi, insomnie, somn neodihnitor, efecte de tip simpatomimetic (hipertensiune arteriala, palpitaii, dureri anginoase). Curele prelungite cu doze mari duc la scaderea performanelor prin acumularea fenomenului de oboseala. Pot apare tulburari de comportament cu caracter depresiv, anxietate, nelinite, senzaie de depersonalizare i alterarea percepiei, ajungandu-se n final la un sindrom psihotic de tip schizofrenie paranoida. Abuzul cronic dezvolta toleranfii i dependena. Utilizarea amfetaminei pentru dopaj de catre sportivi prezinta riscuri ce depaesc cu mult eventualul beneficiu. Indepartarea oboselii favorizeaza prelungirea excesiva a efortului, iar stimularea simpatica favorizeaza apariia hipertermiei. Epuizarea extrema a rezervelor poate determina prabuirea neuroendocrina. Dexamfetamina i metamfetamina sunt derivai de amfetamina cu efecte stimulante psihomotorii comparabile, dar efecte secundare mai slabe. 1

Metilfenidatul (ritalin), Inrudit chimic cu amfetamina, este stimulent psihomotor i simpatomimetic modest. 0 serie de substane cu structura chimica relativ asemanatoare amfetaminei au proprietti anorexigene. Administrate la obezi sub dieta hipocalorica, determina scadere ponderala progresiva, nsa eficacitatea tratamentului este limitata de instalarea dupa 6-8 saptamani a toleranei. Efectul anorexigen se datoreaza n principal unei aciuni specifice de tip dopaminergic sau serotoninergic la nivelul centrilor alimentaiei sau saietaii din hipotalamus, cu diminuarea consecutiva a impulsurilor ce comanda actul de a manca i apariia mai rapida a senzaiei de saietate. Reaciile adverse de tip amfetaminic, ndeosebi riscul de tulburari psihice, limiteaza mult utilitatea terapeutica. Amfepramona (silutin) este un anorexigen activ, stimulent psihomotor moderat i simpatomimetic slab. Anorexigene mai recente sunt: mefenorexul, cathina, fentermina, fenmetrazina i fendimetrazina cu structura i efecte farmacodinamice asemanatoare amfetaminei, dar efecte adverse mai reduse. Fenfluramina, de asemenea asemanatoare structural amfetaminei actioneaza la nivelul centrului satietatii din hipotalamus favorizand medierea serotoninergica. 2. Cafeina Cafeina, teofilina i teobromina sunt alcaloizi cu structura metilxantinica, care se gasesc ntr-o serie de plante, n principal Coffea arabica (cafea), Thea sinensis (ceai) i Theobroma cacao (cacao). Au proprietati stimulante psihomotorii, stimulante miocardice, diuretice i bronhodilatatoare, diferite ca intensitate n functie de compus. Cafeina sau cofeina, 1-3-7-trimetilxantina se gasete n principal n boabele de cafea i n frunzele de ceai. Cafeina este un stimulant psihomotor de intensitate moderata, efect care se mentine pana la 8 ore. Dozele obinuite, 100-200 mg, provoaca senzatie de vioiciune, atenueaza oboseala, cresc capacitatea de efort intelectual i fizic. Performantele psihomotorii pot fi ameliorate (nu i cele care presupun activitati motorii de mare finete). Alte actiuni farmacodinamice sunt: stimularea respiratiei deprimate (de exemplu n intoxicatia alcoolica acuta) cu creterea minut -volumului respirator; stimularea contractiei cardiace insotita de creterea consumului de oxigen; vasodilatatie arteriolara cu scaderea rezistentei periferice, uneori creterea fluxului coronarian, vasoconstrictie n teritoriul cerebral; stimularea secretiei gastrice clorhidropeptice; uor efect diuretic prin creterea circulatiei renale i inhibarea reabsortiei tubulare a sarii. Efectele cafeinei sunt rezultatul unor actiuni directe i indirecte, consecutive eliberarii de adrenalina i noradrenalina de catre sistemul simpato-medulo-suprarenal. Stimularea psihomotorie se datoreaza probabil, creterii proceselor excitatorii la nivelul scoartei cerebrale. Concentratiile mari de alcaloizi xantinici provoaca o marire a cantitatii de AMPc din celule, ca urmare a inhibarii fosfodiesterazei (enzima responsabila de inactivarea adenilatului ciclic). De asemenea, cafeina elibereaza ioni de calciu din citoplasma reticulului sarcoplasmatic, ceea ce explica favorizarea contractiei muchilor striati. Nu este. clar precizata relatia dintre aceste actiuni metabolice i efectele farmacodinamice. Cafeina se absoarbe bine din intestin. Se distribuie in tot organismul. Realizeaza concentratii mari in creier. Este epurata prin metabolizare hepatica. Excretia deacid uric nu este crescuta. Cafeina se folosete ca atare, cafeina baza, sau sub forma de saruri: cafeina natriu benzoica i cafeina citrica, ambele coninand alcaloidul activ in proportie de circa 50%. Se administreaz oral sau in 2

injectii subcutanate. Pentru actiunea excitanta centrala cafeina este indicata limitat in tratamentul intoxicatiei acute cu bauturi alcoolice (100-500 mg o data subcutanat). De asemenea poate fi utila pentru tratamentul migrenei i a altor tipuri de cefalee vasculara, unde beneficiul se datoreaza vasoconstrictiei in teritoriul carotidei. Pentru aceasta actiune este avantajoasa asocierea cu ergotamina (careia ii favorizeaza absortia intestinala), in preparatul cofedol. Cafeaua este contraindicata in: cardiopatie ischemica, in aritmii cardiace, ulcer, insomnie i la copii (la care efectul excitant este marcat). NOOTROPELE Substantele nootrope mai sunt numite neurotrope, neurodinamice sau activatoare ale metabolismului cerebral. Astfel de substante pot imbunatati procesele metabolice neuronale si pot proteja creierul de agresiuni (traumatisme, hipoxie, agresiuni chimice, etc.). De asemenea pot imbunatati procesele cognitive, usurand invatarea, memorizarea, marind performantele psihice, fenomene atribuite ameliorarii functionalitatii conexiunilor intercorticale si corticosubcorticale. In general aceste efecte sunt putin sustinute de studii clinice convingatoare. Eficacitatea lor este mai degraba ipotetica, constituita pe baza unor deductii plecand de la unele cecetari experimentale. Probabil efectul placebo are un rol foarte important. Piracetamul (derivat ciclizat al acidului gama-aminobutiric - mediator chimic la nivelul unor sinapse din sistemul nervos central) creste rezistenta creierului la diferite agresiuni si amelioreaza procesele de invatare si memorizare. Au fost semnalate unele beneficii terapeutice in sindroamele psiho-organice involutive si in sindroamele de suferinta cerebrala acuta sau cronica. La copii au fost semnalate unele rezultate bune in tulburarile de comportament si adaptare la mediul familial si scolar, in sechelele psiho-afective ale encefalopatiilor, in starile de intarziere a dezvoltarii psihomotorii. Mecanismul exact de actiune nu este cunoscut. Se afirma ca piracetamul faciliteaza transferul interemisferic de informatie, creste activitatea circuitelor colinergice si catecolaminergice la nivel cortical si produce modificari ale metabolismului neuronal: diminua consumul neuronal de oxigen, favorizeaza arderea glucozei, favorizeaza formarea de ATP si activitatea G-6-PD fara cresterea producerii de lactat. Ca reactii adverse, s-au semnalat, rareori: agitatie psihomotorie, agresivitate, insomnie. Piritinolul (compus asemanator cu piridoxina - vitamina B6), amelioreaza coordonarea psihomotorie, creste atentia si concentratia, diminuate sub influenta oboselii. Clinic, au fost semnalate unele rezultate bune in diferitele manifestari ale aterosclerozei cerebrale, astenia psihica, sindromul functional al traumatismelor cerebrale etc. La copii poate fi util in caz de instabilitate fizica si psihomotorie, tulburari de comportament, intarzierea dezvoltarii psihomotorii. Mecanismul intim de actiune nu se cunoaste dar au fost descrise actiuni metabolice cerebrale - favorizarea trecerii glucozei prin bariera hematoencefalica si a utilizarii ei de catre neuroni. Pramiracetamul imbunatateste capacitatea de memorare si de invatare. Este descrisa o crestere a captarii colinei si a activitatii neuronale la nivelul circuitelor cerebrale colinergice. Este indicat in tratamentul tulburarilor de memorie sau de concentrare, de cauza degenerativa sau vasculara, la varstnici. Ca reactii 3

adverse poate determina agitatie psihomotorie, insomnie, disforie, ameteli, tremor, confuzie, indigestie, greata, anorexie, epigastralgii, uscaciunea gurii, crampe musculare. Este contraindicat la cei cu hipersensibilitate la pramiracetam sau la excipientii din componenta preparatului. Lecitina este o fosfolipida ce intervine favorabil in procesele metabolice neuronale si creste disponibilul de colina. Poate fi utila pentru ameliorarea proceselor de invatare-memorizare, la bolnavii cu nevroze sau la cei cu ateroscleroza. Ca reactii adverse pot apare insomnie, modificari ale apetitului, hipersalivatie. Extractele de Ginkgo biloba imbunatatesc procesele de atentie si memorizare si pot aduce beneficii simptomatice in unele tulburari psihocomportamentale mai ales la varstnici (exceptand boala Alzheimer sau alte demente). Efectele sunt foarte probabil secundare imbunatatirii circulatiei la nivel cortical. Au mai fost descrise efecte asupra metabolismului neuronal (cresterea cantitatii de ATP si lactat, cresterea captarii glucozei si oxigenului); influentarea eliberarii, recaptarii si catabolismului unor neurotransmitatori (noradrenalina, dopamina, acetilcolina, etc.) precum si scaderea producerii radicalilor liberi. Ca reactii adverse preparatele continand extracte de Ginkgo biloba pot produce: tulburari digestive, cefalee, eruptii cutanate.

ALCOOLUL ETILIC (ETANOLUL) Etanolul are o larga utilizare in medicina i stomatologie datorita actiunilor sale locale i generale. Este de asemenea folosit sub forma de bauturi alcoolice. Efectele farmacodinamice ale alcoolului sunt sistemice i Iocale. Efectele sistemice sunt reprezentate de: deprimarea SNC, in principal prin mecanism de tip anestezic (stabilizare membranara), dar i prin: stimularea activitatii inhibitorii a sistemului GABA-ergic, (actiune similara benzodiazepinelor); inhibarea functiei receptorului glutamat; inhibarea patrunderii ionilor de calciu in canalele de calciu voltaj dependente. Sunt deprimate astfel lobul frontal, lobul occipital, cerebelul, fiind afectate consecutiv gandirea i dispozitia. Apar de asemenea tulburari de vedere, de echilibru i coordonare motorie. Sunt afectate achizitiile cele mai recente, inhibitiile i autocontrolul dobandite prin educatie i antrenament, precum i performantele psihointelectuale. Consumul cronic de etanol duce la aparitia unor sindroame ireversibile: dementa asociata cu largirea ventriculilor cerebrali, degenerescenta cerebelului, neuropatie periferica sau miopatie (corelate cu deficitul de tiamina indus de etanol), manifestari psihice reprezentate de delirium tremens i sindromul Korsakoff. Consumul cronic de alcool poate produce dependena i tolerana. Dozele obinuite de alcool induc toleranta indeosebi la efectul sedativ i hipnotic. Toleranta la alcool are i o componenta farmacocinetica, consumatorii cronici metabolizand mai rapid alcoolul decat consumatorii ocazionali. Alcoolul dezvolta toleranta i dependenta incruciata cu barbituricele i tranchilizantele. -influenarea sistemului cardiovascular cu vasodilatatie cutanata de cauza centrala i pierdere de caldura. Consumul cronic de alcool etilic poate produce cardiomiopatie dilatativa, efect datorat n buna parte deficitului de tiamina, i hipertensiune arteriala, alcoolul fiind responsabil pentru 5% din cazurile de hipertensiune.

Tabelul I. Corelatia dintre nivelul alcoolemiei i efectele sistemice Alcoolemie (g %) 0,05-0,1 Zona nervoas interesat Lob frontal Consecinte clinice scaderea inhibitiilor creterea ncrederii scaderea vitezei de reactie tulburari vizuale uoare, eventual diplopie tulburari de vorbire scderea atentiei alterarea perceptiei ataxie scaderea performantei motorii alterarea vederii tulburari grave de echilibru stupoare coma insuficienta respiratorie i circulatorie

0,15-0,30

Lob parietal, lob occipital, cerebel

0,30 - 0,5 > 0,5

Lob occipital, cerebel, diencefal Bulb

influenfarea aparatului respirator cu diminuarea sensibilitatii centrului respirator la actiunea bioxidului de carbon. Alcoolemii ridicate de 3,4 - 4 g% determina inhibitie periculoasa a centrului respirator cu risc de deces. dozele mari de alcool cresc secreia de ACTH i stimuleaza eliberarea de hormoni corticosuprarenalieni. Consumul cronic de etanol produce scaderea concentraiei de testosteron la barbati, cu disparitia caracterelor sexuale secundare i feminizare. etanolul crete reflex secrefia salivara i activitatea clorhidropeptica a sucului gastric, inhiba micarile peristaltice i favorizeaza spasmul sfincterului piloric. Consumul cronic de etanol favorizeaza aparitia gastritelor hiperacide i a sangerarilor gastrice, favorizeaza aparitia ficatului gras alcoolic - stare reversibila, care poate evolua insa spre hepatita cronica alcoolica i in final spre ciroza hepatica. Intoxicatia etanolica acuta poate duca la aparitia pancreatitei acute necrotico-hemoragice. Consumul cronic de alcool poate produce insuficien!a pancreatica exocrina i diabet zaharat. consumul cronic de alcool etilic poate produce anemie prin deficit de acid folic i anemie feripriva consecutiva sangerarilor gastrointestinale repetate. etanolul crete diureza, datorita deprimarii secretiei de hormon antidiuretic retrohipofizar, cu scaderea consecutiva a reabsorbtiei tubulare de apa. consumul cronic de al cool are consecinte negative asupra dezvoltarii embrio-fetale, putand induce sindromul alcoolic fetal caracterizat prin: hipotrofia arcadelor tempora-mandibulare, circumferinta craniana redusa, retardare mentala, intarzieri in cretere, dificultati in integrarea sociala, ete. etanolul provoaca deprimarea capacitatii imunitare a organismului, ceea ce explica incidenta mai mare a bolilor infectioase la alcoolicii cronici. 5

Efectele locale constau in actiune revulsiva i antiseptica. Eficacitatea antiseptica este maxima la concentratii de 50-70%, deoarece concentratiile mai mari precipita rapid proteinele din structurile externe ale bacteriilor, favorizand transformarea acestora in spori. Infiltratia nervilor cu alcool in concentratie mare provoaca degenerescenta locala. In stomatologie utilizarea in combinatie cu aldehide crete efectul antibacterian. Din punct de vedere farmacocinetic, etanolul, folosit obinuit pe cale digestiva, este absorbit in mare masura la nivel gastric, absorbtia fiind infleuntata de felul bauturii, concentratia in alcool etilic, continutul gastric, motilitatea gastrica, asocierea cu medicamente. In cazul ingestiei pe stomacul gol, alcoolul se absoarbe in proportie de 80-90% in 30-60 minute. Prezenta alimentelor intarzie absorbtia pana la 2-6 are. Etanolul traverseaza barierele biologice, inclusiv bariera hematoencefalica i se distribuie in toata apa din organism (volumul de distributie este de circa 0,6 l/kg). Epurarea etanolului se realizeaza prin metabolizare hepatica, viteza maxima de metabolizare fiind 0,1-0,125 g/kg corp/ora, i eliminare renala, in proportie de 5-10% din doza ingerata sub forma nemodificata. Un adult metabolizeaza in media 7-10 g/ ora, iar concentratia de etanol din sange scade cu 0,15-0,2 g%/ora. Consumul cronic poate crete viteza de metabolizare la 0,3-0,4 g/ora. Etanolul este metabolizat prin oxidare, trecand succesiv prin stadiile de acetaldehida, acid acetic, apa i dioxid de carbon. Alcoolul potenteaza efectele deprimantelor centrale (sedative, tranchilizante, hipnotice, neuroleptice, opioide). Ingestia de bauturi alcoolice in cursul tratamentului cu aceste medicamente poate dimuna performantele psihomotorii. Alcoolul crete toxicitatea hepatic a paracetamolului, datorita formarii in exces de metaboliti hepatotoxici ai analgezicului i potenteaza actiunea antihistaminicelor i a antihipertensivelor de a produce hipotensiune arteriala posturala. Alcoolul etilic are multiple indicalii terapeutice. Este un excelent solvent pentru diverse medicamente i este frecvent utilizat ca vehicul in preparatele farmaceutice. In concentratii de 50-70% poate fi utilizat ca agent dezinfectant al tegumentelor, mucoaselor i al instrumentarului chirurgical (eventual in amestec cu alcool benzilic i/sau formaldehida, care fiind mai putin volatile prelungesc actiunea alcoolului). In stomatologie se poate folosi pentru diminuarea durerii pulpei expuse i pentru sterilizarea cavitatilor (ca amestec alcool-camfor in proportie de 3/1). Ca astringent poate fi utilizat in leziuni de decubit i arsuri. Are efect hiperemiant i efect antisudoral. Alcoolul etilic in concentratie de 80% injectat in apropierea structurilor nervoase poate calma durerile intense i de durata din nevralgiile de trigemen i din neoplasmele inoperabile. Injecat paravertebral lombar la pacientii cu boli vasculare periferice determina distrugerea ganglionilor simpatici cu vasodilatatie consecutiva i calmarea durerii. Este utilizat ca antidot in tratamentul intoxicatiilor cu alcool metilic sau etilenglicol, deoarece blocheaza transformarea acestora in metaboliti toxici de tipul formaldehidei i acidului formic. Tratamentul intoxicaiei cronice cu alcool etilic consta in administrarea de disulfiram, medicament care administrat singur nu are, la doze terapeutice, efecte farmacodinamice proprii, dar asociat cu etanolul blocheaza oxidarea hepatica a acestuia la stadiul de acetaldehida, prin inhibarea aldehiddehidrogenazei. Acumularea acetaldehidei produce efecte respiratorii (dispnee, tuse); digestive (greturi, voma); circulatorii (hiperemia tegumentelor, senzatie de caldura, tahicardie, hipotensiune arteriala); nervoase (cefalee pulsatila), fenomene ce dureaza 30-60 de minute in cazurile uoare i cateva ore in cele severe. Efectul disulfiramului apare daca se consuma alcool etilic ntr-un interval de timp cuprins ntre 15 minute i 48 de ore de la administrarea acestuia. Utilizarea repetata (zilnic sau la 2-4 zile) a asociatiei disulfiram-etanol induce aparitia unui reflex conditionat negativ util n tratamentul alcoolismului.