REACȚII ADVERSE

Definiție

 răspuns nociv și nedorit generat de un medicament -

Legea 95/2006, art. 695
 Majoritatea medicamentelor - amestec de efecte
terapeutice şi reacţii adverse
 Toate medicamentele pot produce reacţii adverse
 Conceptul de reacție adversă - introdus de Paracelsus
(1493 – 1541)
 “toate substanţele sunt otrăvuri; nu există nici una
care să nu fie otravă. Doza corectă diferenţiază o
otravă de un remediu”.
 substanțe doar cu importanță toxicologică -
insecticidele care determină intoxicație acută
 majoritatea medicamentelor - determină efecte
adverse la doze mari
 fierul – necesar pentru sinteza hemoglobinei

 supradozare - manifestări severe de insuficiență de

organe
 pacienți cu susceptibilitate genetică - reacții adverse la
doze terapeutice.
 Majoritatea efectelor adverse - identificate în cursul
studiilor preclinice și clinice
 menționate de producător în porspect (tip de reacție,
frecvență de apariție).
 Reacțiile adverse mai rare, cele care apar după o lungă
perioadă de timp -decelate printr-un sistem de
monitorizare continuă (farmacovigilența).
 raportarea și analizarea reacțiilor adverse

 noi recomandări

 orice suspiciune de RA – raportată departamentelor

de farmacovigilență din cadrul ANMDM
 Reacții adverse previzibile

 dependente de doză
 pot să apară la orice individ
 clasificate după mecanismul de producere în:
1. Efecte farmacologice – propranolol și
hipotensiune
2. Efecte patologice – hepatotoxicitatea
paracetamolului
3. Efecte genotoxice – efect cancerigen și mutagen
 Reacții adverse previzibile

 incidența și severitatea lor - direct proporționale

 concentrația de medicament din organism
 durata expunerii

 reacții adverse - după o utilizare îndelungată a

medicamentului în doză terapeutică (diskinezia tardivă
- neuroleptice).
 pacienţi cu o probabilitate mai mare de a dezvolta
reacţii adverse - vârstnicii, copiii şi femeile.
 Efecte secundare farmacologice

1. exagerarea efectului terapeutic

2. acțiunea medicamentului în alte țesuturi sau organe,
asociat efectului în țesutul țintă
3. afectarea secreției endogene de hormoni
4. efecte adverse secundare efectului terapeutic
 Efecte toxice
 acute sau cronice
 apar la concentrații de medicament mai mari decât cele
necesare pentru efectul terapeutic
 administrarea unor doze mai mari decât cele terapeutice
 secundare unor interacțiuni medicamentoase - acumularea
substanței
 Acute
 secundare administrării unei doze mai mari de medicament
 accidental sau intenționat
 Cronice
 administrare continuă de doze mai mari
 insuficiențe de organ ce determină acumularea
medicamentului.
 Efecte toxice
 pot surveni și la dozele obişnuite
 factori care influențează apariția lor
1. Factori care ţin de pacient:
 reactivitatea individuală
 unele stări patologice
2. Factori care ţin de medicament:
 indicele terapeutic - determinarea concentrației plasmatice

 biodisponibilitatea formelor farmaceutice

 calea de administrare – adm iv

 schema de dozare

 interacţiunile medicamentoase - farmacocinetice sau

farmacodinamice
 Măsuri terapeutice

 în intoxicațiile propriu-zise:
1. oprirea imediată a administrării substanței
2. reducerea absorbției substanței și grăbirea eliminării –
provocarea vărsăturilor, spălături gastrice,
administrare de cărbune medicinal, administrare de
laxative, forțarea diurezei, etc.
3. administrarea antidotului – unde este posibil
4. susținerea funcțiilor vitale în funcție de gravitatea
intoxicației – respirație, circulație.
5. tratament specific al manifestărilor de intoxicație –
convulsiile, etc.
 Toxicomania și dependența

 caz aparte de toxicitate cronică

 doze de medicament mai mari și pe o perioadă lungă de
timp
 fără o rațiune medicală pentru utilizare
 pentru efecte psihofarmacologice percepute de utilizator
ca și favorabile
 administrare voluntară
 persoana - conștientă că se expune unor riscuri medicale
 Toxicomania și dependența

 4 tipuri de manifestări – variabile ca apariție și

intensitate
1. Dependență psihică
2. Dependența fizică - sindromul de abstinență
3. Toleranța - necesitatea creșterii progresive a dozei
4. Psihotoxicitate – modificări de ordin comportamental

Cele mai frecvente clase de substanțe – opioide,

benzodiazepine, barbiturice, cocaină, amfetamine
 Efecte mutagene, cancerigene și
teratogene

 reacţii previzibile, dependente de doză

 determinate în cadrul cercetării experimentale
 medicamentele cu efect mutagen, cancerigen sau
teratogen - nu trebuie administrate la om.
 excepție - chimioterapice anticanceroase

1. Medicamentele dismorfogene – defecte morfologice

congenitale la embrion și făt
2. Efecte mutagene - modificări permanente ale
genotipului
3. Inițierea și promovarea carcinogenezei (uretan)
 Reacții imprevizibile

1. Reacţii adverse idiosincrazice

 reactivitate anormală, determinată genetic
 apar după administrarea unei doze mici de medicament
 uneori la prima administrare, la persoane susceptibile
 Manifestare:
 intoxicație acută

 complet diferit față de efectele medicamentului

 se datorează unui deficit al unei enzime

 neuropatia periferică indusă de izoniazidă

 anemia hemolitică indusă de medicamente la pacienții cu

deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
 Reacții imprevizibile

2. Reacții alergice
 la persoane susceptibile
 după administrarea de doze foarte mici de medicament
 nu apar niciodată la prima administrare a medicamentului
 reprezintă aproximativ 10% din totalul reacţiilor adverse.
 reacții mediate imun – se dezvoltă în două etape
 prim contact – sensibilizare și formare de anticorpi
specifici.
 contact ulterior - reacția alergică propriu-zisă
 Reacții imprevizibile de hipersensibilitate

Ti Mecanism Exemple
p
I Mediat IgE Anafilaxie, astm,
urticarie
II Citotoxic, dependent de anticorpi Anemie hemolitică,
trombocitopenie
III Complexe imune circulante Boala serului
IV Întarziat, mediat celular Dermatita de contact,
rejetul de organ
Localizarea și frecvența reacțiilor adverse

 severitatea reacției adverse

 uşoare, moderate sau severe, ameninţătoare de viaţă.
 localizare
 localizate – implică un anumit sistem
 generalizate - pot afecta mai multe țesuturi, organe
sau funcții
 cele mai vulnerabile țesuturi - ficatul și rinichiul
 specificitatea unui medicament de a produce reacții
adverse într-un anumit sistem contraindică sau impune
prudență în utilizarea lui dacă acel organ sau țesut este
afectat de o boală preexistentă
 Localizare

1. Tegumente
2. Sistem respirator
3. Sistem cardiovascular
4. Aparat digestiv
5. Măduvă osoasă
6. Sistem nervos
7. Ficat
8. Rinichi
 Frecvență
 frecvente – peste 10%,
 ocazionale – între 1 şi 10%,
 rare – mai puţin de 1%,
 foarte rare – mai puţin de 0,1%
 cazuri izolate – necuantificabil.