Curs radioprotectie 6

NSR-11
Sef L. Dr Anca Butnaru
 Cuprins
EXPUNEREA MEDICALA
 Optimizarea pentru expunerile medicale in radiologie

• Calibrarea echipamentului utilizat in

dozimetria pacientului

• Dozimetria clinica in radiologie: evaluarea dozei

pacientului

• Asigurarea calitatii pentru expunerile medicale in

radiologie
 Cuprins
EXPUNEREA MEDICALA

 Utilizarea nivelurilor de referinta in diagnostic

 Constrangeri de doza

 Investigarea expunerilor medicale accidentale in

radiologie

 Inregistrari
EXPUNEREA MEDICALA INUTILA
 Calibrarea echipamentului utilizat in
dozimetria pacientului
Art. 162
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare trebuie
sa asigure ca:
a) Echipamentul sa posede ASR.

b) Echipamentul folosit pentru dozimetria pacientului sa fie

calibrat si trasabil la un laborator dozimetric standard,
desemnat de CNCAN.

c) Instrumentele de masurare folosite in testele de control al

calitatii sa fie calibrate si trasabile la standarde nationale
relevante, dupa caz.
 Calibrarea echipamentului utilizat in
dozimetria pacientului
Art. 162
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare trebuie
sa asigure ca:

d) inregistrarile masuratorilor de calibrare si ale calculelor

asociate sa fie pastrate de fizicianul medical sau de
responsabilul cu securitatea radiologica.

e) este important ca dozimetria si echipamentul de testare sa fie

calibrate la calitati de fascicul si la doze si debite de doza
folosite in practica de radiologie.
 Dozimetria clinica in radiologie: evaluarea dozei
pacientului
Art. 163
• (1) Titularul de autorizatie sau de certificat de
inregistrare trebuie sa asigure ca in examinarile
radiologice sa fie determinate si documentate valorile
reprezentative pentru pacienti adulti de dimensiuni
standard pentru:
1. doza la suprafata de intrare,
2. produsul doza x suprafata,
3. debitul de doza si
4. timpul de expunere, sau
5. dozele in organe.
 Dozimetria clinica in radiologie: evaluarea dozei
pacientului
Art. 163
(2) Evaluarea dozei pacientului este necesara pentru
cunoasterea dozei pacientului si compararea acestei
doze la fiecare laborator de radiologie, cu nivelurile de
referinta in diagnostic, pentru aplicarea metodelor de
reducere a dozei, pentru evaluarea dozei populatiei,
pentru comparatii cu alte doze.

(3) Inregistrarile de la al. (1) si (2) vor fi pastrate de

fizicianul medical sau de responsabilul cu securitatea
radiologica.
 Evaluarea dozei pacientului in fiecare
laborator de radiologie
Art. 164
(1) Evaluarea dozei pacientului se va asocia cu
monitorizarea informatiei continute in
imagine,
deoarece dozele singure nu sunt semnificative
fara a fi sigur ca aceste doze corespund
imaginilor optime pentru stabilirea
diagnosticului.
 Evaluarea dozei pacientului in fiecare
laborator de radiologie
Art. 164
(2) Aceasta se poate face prin evaluari periodice, de
exemplu o data pe an, pentru un pacient standard,
folosind pentru comparare criteriile de calitate a
imaginii si nivelurile de referinta in diagnostic; in acest
mod, se pot asigura doze ale pacientilor suficient de
mari pentru a obtine informatia necesara de diagnostic,
dar nu considerabil de mari.

(3) Rezultatul scris al evaluarilor de la al. (2) se pastreaza

pentru inspectii la responsabilul cu securitatea
radiologica.
 Evaluarea dozei pacientului in fiecare
laborator de radiologie
Art. 165
(1) In cazul procedurilor radiologice interventionale,
frecventa de determinare a dozei pacientului trebuie sa
fie mai mare.
(2) Dozele care se cumuleaza in aria cea mai expusa trebuie
determinate continuu pentru toti pacientii, cel putin
pentru pacientii care pot atinge pragurile pentru efectele
deterministice, ca de exemplu:
 pacientii cu greutate mare,
 cu proceduri repetate si
 cei cu patologii complexe.
 Evaluarea dozei pacientului in fiecare
laborator de radiologie

Art. 165

(3) Inregistrarile de la al. (1) si (2) vor fi pastrate

pentru inspectii de responsabilul cu securitatea
radiologica.
 Supravegherea dozelor pacientilor
Art. 166
Supravegherea dozelor pacientilor trebuie realizata in
diferite scopuri si diferite etape, cum sunt:
a) Compararea cu niveluri de referinta in diagnostic.
b) Compararea dozelor si a distributiei dozelor pentru
acelasi tip de examinare obtinute cu:
- diferiti parametri de expunere sau
- cu diferite instalatii radiologice,
- in diferite camere RX sau
- in diferite spitale sau
- in alte tari, ori
- pentru a monitoriza imbunatatirile prin compararea inainte de si
dupa schimbari.
 Supravegherea dozelor pacientilor
Art. 166
Supravegherea dozelor pacientilor trebuie realizata in
diferite scopuri si diferite etape, cum sunt:

c) Compararea expunerii pacientului pentru diferite tipuri

de examinari.

d) Evaluarea contributiilor relative la doza colectiva,

provenite de la diferitele tipuri de examinari, sau chiar
compararea expunerilor la radiatie in scop medical cu
cele nemedicale.
 Supravegherea dozelor pacientilor
Art. 166
Supravegherea dozelor pacientilor trebuie realizata in
diferite scopuri si diferite etape, cum sunt:

e) Analiza tendintelor in utilizarea radiatiei pentru

diferitele tipuri de examinari, generate:
- prin schimbarea frecventei examinarilor si a dozei pe
examinare, sau
- prin introducerea de noi tehnici.
f) Stabilirea unor noi niveluri de referinta in diagnostic la
nivel national.
 Marimi si unitati pentru evaluarea dozelor
pacientilor
Art. 167
• Marimile care trebuie utilizate pentru evaluarea
dozei pacientului trebuie sa fie usor de masurat si sa
fie un indicator din care se poate estima expunerea
pacientului, de exemplu calculul dozelor in organe si
tesuturi prin utilizarea factorilor de conversie;
•
• Factorii de conversie se obtin folosind codurile Monte
Carlo aplicate pe modele anatomice.
 Marimi si unitati pentru evaluarea dozelor
pacientilor
Art. 168
(1) Se va tine cont de reglementarile MS privind protocolul
national de dozimetrie a pacientului in radiologie, in
concordanta cu protocoalele internationale.

 Ministerul Sanatatii reglementeaza protocolul national

de dozimetrie a pacientului in radiologie.

 Exista protocoale internationale de dozimetrie a

pacientului in radiologie
 Marimi si unitati pentru evaluarea dozelor
pacientilor
Art. 168

(2) Titularul de autorizatie implementeaza protocolul

national de dozimetrie a pacientului in radiologie
- prin responsabilul cu securitatea radiologica,
- cu consultarea expertului acreditat in protectie
radiologica si
- a fizicianului medical.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie

Art. 169
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare
trebuie sa stabileasca un program cuprinzator de
asigurare a calitatii pentru expunerile medicale, cu
participarea unor experti din domeniul de interes si
luand in considerare principiile international
recunoscute.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie
Art. 170
Programele de asigurare a calitatii pentru expunerile
medicale trebuie sa includa cel putin urmatoarele:

a) masuratorile parametrilor fizici ai instalatiilor

radiologice si ai dispozitivelor de imagistica la
momentul punerii in functiune si periodic dupa aceea,

b) verificarea factorilor clinici si fizici adecvati folositi in

diagnosticul pacientilor,
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie
Art. 170
Programele de asigurare a calitatii pentru expunerile
medicale trebuie sa includa cel putin urmatoarele:

c) inregistrarile scrise ale procedurilor si ale rezultatelor;

d) verificarea calibrarii adecvate si a conditiilor de utilizare

a echipamentului de dozimetrie si de monitorizare,
e) actiunile corective si preventive identificate pe baza
rezultatelor componentelor mentionate mai sus.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie
Art. 171
(1) Un program cuprinzator de asigurare a calitatii trebuie
sa cuprinda:
1. performantele instalatiei radiologice,
2. evaluari ale calitatii imaginii,
3. analiza imaginilor fara calitate si a rebuturilor (in
vederea identificarii cauzelor producerii imaginii fara
calitate),
4. actiunile corective necesare,
5. controlul dozelor.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie

Art. 171

(2) Un ciclu complet al calitatii trebuie sa se

coreleze cu un mecanism de feedback pentru
rectificarea functionarii defectuoase a
instalatiilor radiologice, dar si sa imbunatateasca
performantele operatorilor care le utilizeaza.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie

Art. 172
(1) Dupa montarea instalatiei radiologice, este necesar sa
se efectueze testele de acceptare, ca parte a procesului
de punere in functiune si inainte de prima utilizare
clinica.

(2) Testele de acceptare se realizeaza pentru a verifica daca

instalatia radiologica se conformeaza specificatiilor
tehnice ale producatorului.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie

Art. 172
(3) Testele trebuie sa se realizeze de catre personalul firmei
cu autorizatie de manipulare emisa de CNCAN, valabila
pentru acel tip de instalatie in prezenta reprezentantului
beneficiarului si a unui expert in protectie radiologica
sau a unui fizician medical, pentru a decide acceptarea
instalatiei radiologice.
 Asigurarea calitatii pentru expunerile
medicale in radiologie

Art. 172
4) Setul de teste care trebuie efectuat la
acceptarea instalatiei radiologice trebuie sa
includa toti parametrii si situatiile intentionate
pentru utilizarea clinica, astfel incat sa
stabileasca baza pentru testele de constanta.
Utilizarea nivelurilor de referinta
in diagnostic
 Utilizarea nivelurilor de referinta in
diagnostic
Art. 173
Titularul de autorizatie trebuie sa asigure masuratorile dozei
pacientului standard si sa ia in considerare nivelurile de referinta
in diagnostic - NRD, stabilite in anexa nr. 2 din “Normele privind
radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale la
radiatii ionizante”, pentru utilizare de catre medicul practician, cu
scopul de:

a) a intreprinde actiunile corective, daca:

- dozele sunt substantial mai mici decat NRD si
- expunerea nu furnizeaza informatia de diagnostic utila si
- nu conduce la beneficii medicale asteptate pentru pacient;
 Utilizarea nivelurilor de referinta in
diagnostic
Art. 173
Titularul de autorizatie trebuie sa asigure masuratorile dozei
pacientului standard si sa ia in considerare nivelurile de referinta in
diagnostic - NRD, stabilite in anexa nr. 2 din “Normele privind
radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale la radiatii
ionizante”, pentru utilizare de catre medicul practician, cu scopul de:

b) a analiza cazurile cand dozele depasesc NRD, pentru a asigura

optimizarea protectiei pacientilor si pentru a mentine nivelurile
potrivite unei bune practici.
 Utilizarea nivelurilor de referinta in
diagnostic
Art. 174
(1) In plus fata de NRD stabilite in anexa nr. 2 din “Normele privind radioprotectia
persoanelor in cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante”, se stabilesc urmatoarele
niveluri de doza de referinta pentru tomografia computerizata, pentru un pacient adult
standard (greutate a corpului de 70 kg):
Examinare: Doza medie - scanari multiple(*) (mGy)
Cap 50
Coloana vertebrala 35
Abdomen 25

(*) Doze obtinute prin masuratori pe axa de rotatie in fantom echivalent apa ,cu :
lungimea 15 cm si diametrul 16 cm pentru cap si
diametrul 30 cm pentru coloana vertebrala si
abdomen,
folosind metoda descrisa in IEC 61223-2-6, de exemplu.
 Utilizarea nivelurilor de referinta in
diagnostic

Art. 174
(2) Nivelurile de doza de referinta pentru tomografia
computerizata stabilite la aliniatul precedent pot fi
utilizate ca ghid pana la obtinerea altor rezultate, ale
unor studii de amploare acceptate pe plan
international.
 Utilizarea nivelurilor de referinta in
diagnostic

Art. 175
• Nivelurile de referinta in diagnostic, NRD, nu trebuie
considerate ca ghid pentru a asigura performanta
optima in toate cazurile;

• acestea sunt potrivite numai pentru un pacient adult

standard (greutate a corpului de 70 kg) si deci, la
aplicarea acestor valori in practica, se va tine cont de
varsta si de dimensiunile corpului pacientului.
Constrangeri de doza
 Constrangeri de doza

Art. 176

Comitetul Etic sau un alt organism institutional

desemnat cu functii similare, conform reglementarilor
MS, trebuie sa specifice constrangerile de doza care se
aplica, dupa caz, in procesul de optimizare a protectiei
pentru persoanele expuse in scopul cercetarii medicale,
daca aceste expuneri medicale nu produc un beneficiu
direct persoanei expuse.
 Constrangeri de doza

Art. 177
Titularul de autorizatie trebuie sa constranga doza
oricarei persoane care in cunostinta de cauza si voluntar
asigura sprijinul si confortul persoanelor supuse
diagnosticului medical, la un nivel care sa nu depaseasca
valorile stabilite in anexa nr. 3 din “Normele privind
radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale
la radiatii ionizante”.
Investigarea expunerilor medicale
accidentale in radiologie
 Investigarea expunerilor medicale
accidentale in radiologie
Art. 178
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare trebuie
sa investigheze prompt:

a) orice expunere de diagnostic substantial mai mare decat

aceea intentionata sau orice expunere care are ca urmare
doze care depasesc in mod repetat si substantial nivelurile de
referinta in diagnostic stabilite in art. 174 din prezentele
norme pentru CT si in anexa 2 din “Normele privind
radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale la
radiatii ionizante”;
 Investigarea expunerilor medicale
accidentale in radiologie
Art. 178
Titularul de autorizatie sau de certificat de
inregistrare trebuie sa investigheze prompt:

b) orice defectiune a instalatiei radiologice, accident,

eroare sau intamplare neobisnuita cu potential de a
cauza pacientului o expunere semnificativ diferita de
aceea intentionata.
 Investigarea expunerilor medicale
accidentale in radiologie
Art. 179
Titularul de autorizatie, referitor la orice investigatie
mentionata la art. 178, trebuie:
a) sa estimeze dozele primite si distributia acestora in
pacient;

b) sa indice masurile corective cerute pentru a preveni

repetarea a unui astfel de incident;.
 Investigarea expunerilor medicale
accidentale in radiologie
Art. 179
Titularul de autorizatie, referitor la orice investigatie
mentionata la art. 178, trebuie:
c) sa implementeze toate masurile corective si
preventive care sunt in responsabilitatea acestuia;
d) sa transmita la MS si la CNCAN in termen de 10 zile,
un raport scris despre expunerea medicala accidentala
in care sa declare cauzele incidentului si sa includa
informatia specificata la lit. a - c;
e) sa informeze despre incident pacientul si medicul
abilitat al acestuia.
 Investigarea expunerilor medicale
accidentale in radiologie

Art. 180

Deoarece este mult mai probabil sa se produca

expuneri accidentale in procedurile interventionale,
trebuie acordata o atentie speciala acestor proceduri.
Inregistrari
 Inregistrari
Art. 181
Titularul de autorizatie trebuie sa mentina si sa faca
disponibile organelor de control, informatiile necesare
pentru a permite evaluarea retrospectiva de doza,
incluzand:
- numarul de expuneri radiografice,
- numarul de expuneri radioscopice si
- durata examinarilor fluoroscopice,
- expunerile voluntarilor in cercetarea medicala si
expunerile medico legale.
Curs radioprotectie 7
NSR-11
Sef L. Dr Anca Butnaru
 Cuprins
EXPUNEREA POPULATIEI
 Responsabilitati
 Controlul accesului vizitatorilor
 Monitorizarea expunerii persoanelor din populatie

EVIDENTE SI RAPORTARI

DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII

EXPUNEREA POPULATIEI
 Responsabilitati
Art. 182
(1) Titularul de autorizatie este responsabil pentru controlul
expunerii persoanelor din populatie ca urmare a practicii
radiologice.

(2) Titularul de autorizatie trebuie sa impiedice accesul neautorizat

la instalatia radiologica si utilizarea neautorizata a acesteia.

(3) Accesul persoanelor din populatie in laboratorul de radiologie

trebuie sa fie luat in considerare atunci cand se proiecteaza
amplasarea si constructia laboratorului, tinand cont si de
cerintele de ecranare ale camerelor RX.
 Controlul accesului vizitatorilor

Art. 183
(1) Este interzis accesul vizitatorilor in camera RX
in timpul utilizarii instalatiei radiologice.

(2) Persoanele carora li se permite accesul in zona

controlata sunt de obicei membri din familie,
care ajuta la sprijinul pacientilor numai daca
este necesar.
 Monitorizarea expunerii persoanelor din
populatie
Art. 184
Titularul de autorizatie trebuie, dupa caz:

a) sa stabileasca si sa realizeze un program de

monitorizare suficient pentru a asigura ca sunt
indeplinite cerintele legale cu privire la expunerea
persoanelor din populatie la radiatii X si sa evalueze
aceste expuneri;

b) sa mentina inregistrarile adecvate ale rezultatelor

programelor de monitorizare..
 Monitorizarea expunerii persoanelor din
populatie

Art. 185

Programul pentru monitorizare a expunerii persoanelor

din populatie trebuie sa includa evaluarea dozelor in
laboratorul de radiologie si in spatiile inconjuratoare
acestuia, care sunt accesibile persoanelor din
populatie.
EVIDENTE SI RAPORTARI
 Evidente si raportari
Art. 186
Titularul de autorizatie sau de certificat de
inregistrare trebuie sa mentina:

1. inventarul strict la zi al intrarilor, iesirilor, circulatiei si

utilizarii instalatiilor radiologice (art. 31, al. (1) si art.
132 din NFSR);

2. evidenta intregului personal expus profesional,

inclusiv pregatirea generala si de specialitate
relevante in radioprotectie si securitate;
 Evidente si raportari
Art. 186
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare
trebuie sa mentina:

3. evidenta personalului cu responsabilitati inclusiv pregatirea

generala si de specialitate relevante pentru indeplinirea
responsabilitatilor in radioprotectie si securitate;

4. inregistrarea rezultatelor monitorizarii individuale a expunerii la

radiatie, conform art. 97 (din prezentele norme);

5. rezultatele supravegherii medicale a expusilor profesional la

radiatii ionizante,
 Evidente si raportari
Art. 186
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare
trebuie sa mentina:

6. rezultatelor masuratorilor campurilor de radiatii din

zonele controlate si spatiile adiacente, conform art. 86
(din prezentele norme);

7. inregistrari ale dozimetriei pacientului;

 Evidente si raportari
Art. 186
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare
trebuie sa mentina:

8. informatiile necesare pentru a permite evaluarea

retrospectiva de doza, incluzand:
 numarul de expuneri medicale radiografice,
 numarul de expuneri radioscopice si
 durata examinarilor fluoroscopice,
 expunerile voluntarilor in cercetarea medicala si
 expunerile medico-legale, conform art. 181 (din
prezentele norme);
 Evidente si raportari
Art. 186
Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare
trebuie sa mentina:

9. evidenta calibrarii si testarii aparaturii dozimetrice;

10. evidenta instalarii-montarii, intretinerii si repararii instalatiilor

radiologice si a verificarilor initiale si periodice a acestora;

11. copia cererii de autorizare si a documentatiei tehnice depuse

la CNCAN, a autorizatiei si a permiselor de exercitare;

12. evidenta expunerilor in caz de accidente si incidente.

 Evidente si raportari

Art. 187 Titularul de autorizatie sau de certificat de inregistrare

trebuie sa raporteze la CNCAN:

1. in conformitate cu cerintele cap. II Conditii din autorizatiile

emise de CNCAN;
2. orice depasire a limitelor de doza pentru persoanele expuse
profesional (art. 71din NFSR);
3. orice eveniment care conduce la o expunere accidentala,
conform art. 102;
4. in termen de 10 zile, despre expunerea medicala accidentala,
conform art. 179 -180,
5. conform Normelor de dozimetrie individuala.
DISPOZITII FINALE SI
TRANZITORII
 Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 188
In termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentelor
norme, titularii de autorizatie sau de certificat de inregistrare
au obligatia sa ia toate masurile necesare pentru stabilirea si
implementarea unui program de radioprotectie, inclusiv a
programului de asigurare a calitatii.

Art. 189
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctioneaza
administrativ, disciplinar, contraventional sau penal, dupa caz.
EXPUNEREA MEDICALA INUTILA
 EXPUNEREA MEDICALĂ INUTILĂ

• reprezintă dozele încasate de indivizi din

populaţie, care nu au adus nici un fel de
informaţie diagnostică, precum şi cele a căror
contribuţie diagnostică sau terapeutică putea
fi înlocuită prin alte mijloace, cu risc potenţial
mult mai redus.
 Cauzele de expunere medicală inutilă

1. Excesul în indicarea procedurilor care utilizează

radiaţii ionizante, prin insuficienta cunoaştere a
posibilităţilor şi a limitelor pe care le au procedurile
respective;

2. Protejarea insuficientă a bolnavului în cursul

examinărilor radiologice prin necunoaşterea sau
neaplicarea măsurilor de radioprotecţie;
 Cauzele de expunere medicală inutilă

3.Aparatura sau tehnicile de examinare radiologică

care nu folosesc posibilităţile actuale de reducere
a dozei primite de bolnav sau impun repetarea
examenului din motive tehnice;

4.Insuficienta cunoaştere a metodelor imagistice

alternative de diagnostic, sau accesul dificil la
aceste metode (ecografia, R.M.N.. endoscopia);
 Cauzele de expunere medicală inutilă

5. Examinarea fluoroscopică, când, din motive

economice, nu exista filme radiologice, sau, din
motive personale (obişnuinţa, comoditate, lipsa de
instruire)
6. Programele de screening, mai ales în ceea ce
priveşte examinarea radiologică a plămânului prin
MRF, a sânului prin mamografie, examinarea de
rutină prin examen radiologic pulmonar.
 Expunerea medicală nejustificată

• Este legată nu doar de alegerea corectă a procedurii

de investigare, ci şi de alte cauze, fie ele tehnice, fie
medicale.
• Cauzele tehnice sunt reprezentate de filmele
radiologice neinterpretabile care impun repetarea
expunerii.
• Cauza medicala, cea mai frecventă este abuzul de
investigare radiologică, fără suport clinic şi fără
consult de specialitate prealabil.
 Contraindicaţii:
(a) Orice investigare radiologică în scopuri
profesionale, legale sau de asigurare pentru sănătate,
efectuate fără referinţă la indicaţiile clinice, în afară
de cazul când este de aşteptat ca aceasta să asigure o
informaţie utilă pentru sănătatea individului
examinat sau atunci când tipul specific de examinare
este justificat de cei care o cer prin consultare cu
autorităţile profesionale relevante.
 Contraindicaţii:
(b) Examinările radiologice efectuate în
masă, în afară de cazul când avantajele
aşteptate pentru indivizii examinaţi si pentru
populaţia în ansamblu sunt suficiente pentru a
compensa costurile economice şi sociale,
incluzând detrimentul pe care ar putea să îl
producă sănătăţii.
 Contraindicaţii:

(c) Expunerea umană în scop de cercetare

medicală, în afară de cazul în care este în
acord cu prevederile declaraţiei “Adunării
Mondiale Medicale de la Helsinki” din 1964 si
dacă respectã ghidurile OMS din 1977 si 1993.
 Radioscopia
• reprezintă o metodă suprautilizată in
cazurile dotăriilor tehnice învechite.

• Radiologii din generaţiile mai vechi o

preferă pentru rapiditate şi ca efect al unei
obişnuinţe.
 Radioscopia
Are o serie de dezavantaje majore:

1. este foarte iradiantă

2. este purtătoarea unei cantităţi mici de
informaţii, în special pe anumite organe
(plămân) şi asupra unor leziuni fine
3. este condiţionată de a serie de factori
subiectivi
 Radiografia
• este metoda radiologica de bazã,
indispensabilã pentru explorarea plămânului şi
a osului (cca 90% din totalul examenelor de
rutina).
• Este complet inutilă în studiul structurilor mici
ale sistemului nervos şi limitată ca posibilităţi
în studiul cavităţii abdominale.
• Orice alte utilizări sunt paliative, în locul unei
alte metode mai eficace.
 ALTE METODE
• Tomografia plană: este foarte iradiantã. Este
abandonată oriunde există posiblitatea de
acces la un computer tomograf.

• Bronhografia: a fost şi ea înlocuită prin CT.

Păstrează indicaţiile în unele afecţiuni
displazice sau malformative ale arborelui
respirator.
 ALTE METODE
• Uretrografia: se practică în cadrul cisto-
uretrografiei micţionale. Ca metodă de
injectare retrogradă este practic abandonată.

• Cistografia retrogradă: practic abandonată;

se mai foloseşte numai în diagnosticul
refluxului vezico-ureteral.
 Tomografia computerizată
• Aceasta tehnică permite realizarea de secţiuni
axiale în grosime de până a 10 mm.

• Rezoluţia de densitate a metodei este net

superioară radiologiei clasice.

• Ea poate percepe separat structuri cu o

diferenţă foarte mică de densitate (de exemplu
calculii urinari radio-transparenţi).
 Tomografia computerizată
• Injectarea de substanţe de contrast iodate
expune la aceleaşi riscuri ca pentru alte
metode radiologice în cadrul cărora se
folosesc aceste substanţe.

• Instalaţiile moderne cu program de lucru în

mod spiral Multidetector permit o achiziţie
volumetricã a unei regiuni anatomice în cursul
unei singure apneei.
 Tomografia computerizată

• In acest fel, se evită artefactele de respiraţie, se

obţine o opacifiere vasculară optimă (reducând
adesea dozele şi concentraţia substanţelor), se fac
posibile reconstrucţiile multiplanare (2D) sau spaţiale
(3D) si se oferă imagini apropiate de angiografie fără
cateterism selectiv.

• Bolnavii pentru examenele CT nu necesită nici o

pregătire specială. Este recomandat să fie nemâncaţi
în ideea utilizării de contrast iodat intravenos.
 Radiologia intervenţională

• Este destinată unor scopuri diagnostice (biopsii,

identificări de acumulări de sânge, puroi sau alte
lichide patologice) sau terapeutice (angioplastie,
embolizare arterialã, drenaj de abcese).

• Procedurile sunt numeroase şi interesează toate

organele şi toate tipurile de patologie.

• Conduce la expuneri mari ale pacienţilor şi ale

personalului expus profesional!!!!!!.
 Scintigrafia
• Aceasta tehnică utilizează un agent
radiofarmaceutic (izotopi radiactivi).

• Iradierea este mai redusa decat in metodele

cu raze X.

Scintigrafia este contraindicatã a femeile

însărcinate !.
 Recomandări
• Ministerul Sănătăţii trebuie să asigure ca în
fiecare departament cu expunere medicală să
existe un program propriu de revizuire locală a
procedurilor,
• ori de câte ori nivelele de referinţă în
diagnostic sunt în mod frecvent depăşite şi că
• se vor lua măsuri oportune, dacă va fi cazul.
 INSTRUIRE
• Pentru aplicarea adecvată a acestor
reglementări de bază şi a cerinţelor specifice,
este necesară o instruire de bază şi continuă
corespunzătoare, teoretică şi practică, a
personalului implicat.

• Instruirea trebuie să asigure atât pregătirea de

specialitate pentru practica radiologică
considerată, cât şi însuşirea unor concepte
esenţiale ale protecţiei radiologice.
 OPTIMIZARE, JUSTIFICARE

În cazul introducerii unor noi tehnologii de

lucru sau a folosirii unor echipamente noi sau
modernizate, conducerile unităţilor sanitare
trebuie sa ia măsuri pentru organizarea unei
instruiri teoretice şi/sau practice
corespunzătoare a personalului, în ţară şi/sau
străinătate, pentru a face faţă noilor cerinţe,
inclusiv în ceea ce priveşte problematica de
protecţie radiologică nou apărută.
 Recomandări
• În cazul radioscopiei, examinările fără o
intensificare a imaginii sau tehnici echivalente
nu sunt justificate şi, ca urmare, trebuie
interzise.

• Examinările radioscopice fără dispozitive care

să controleze debitul dozei trebuie limitate la
situaţiile justificate special.
 Recomandări

• Atât medicul care recomandă o procedură

radiologică, cât şi cel care o efectuează,
trebuie să aibă responsabilităţi specifice, clare,
stabilite de codurile de practică şi de
autorităţile competente, în procesul de
justificare a expunerii medicale.
 Recomandări

• Responsabilitatea clinică a modului de aplicare

a unei proceduri radiologice revine exclusiv
medicului practician respectiv (diagnostician
sau radioterapeut), de aceea atitudinea lui
este esenţială în procesele de justificare şi
optimizare.
 Selecţia pacientului
• Proces prin care medicul decide asupra
metodei radiologice de investigare.

• Majoritatea studiilor demonstrează o

suprautilizare a investigaţiilor radiologice, ceea
ce conduce la creşterea expunerii medicale a
populaţiei şi a personalului expus profesional
 Selecţia pacientului

Ar trebuie sa se pună 4 întrebări:

1. Examinarea se solicită în legătură cu un

simptom? Exista o metodă specifică de
investigare?

2. Se poate aştepta un rezultat semnificativ

pentru diagnosticul si tratamentul
pacientului?
 Selecţia pacientului

3. Examinarea radiologică se potriveşte cu starea

fiziologică a pacientului?

4. Pentru femei expunerea va fi predominent pe

regiunea abdominală?
 Examenul radiologic toracic

• este necesar în cazunile cu TBC pulmonar activ, dar

repetarea lui nu trebuie sa fie condiţionată de
perioade arbitrare de timp, ci doar de evoluţia
clinică;
• repetarea periodică a examinării nu duce la
detectarea precoce a cancerului pulmonar la
persoanele asimptomatice.
• La cei cu cancer pulmonar examinarea nu se va face
la intervale arbitrare, ci doar condiţionat de evoluţia
bolii;
 Examenul radiologic toracic

• nu este indicată folosirea sa la adulţi ce nu sunt în

evidenţă cu suferinţe pulmonare, sau în absenţa
febrei (de ex. la internarea în spital, pre-operator
când nu se face intubare sau traheostomie,
supraveghere medicală)

• în traumatismele toracice, examinarea radiologică

este indicată doar când se suspectează complicaţii
(hemo sau pneumotorax, afectarea vaselor mari);
 Examenul radiologic toracic

• nu este absolut necesar în HTA, angina, infarct

miocardic cronic, deoarece există alte
examinări mai precise, cu informaţii mai utile
(ecocardiografia,EKG)

• în pneumonia acută se recomandă folosirea cu

discernământ a expunerii, mai ales în ce
priveşte incidenţele laterale, apicale, oblice;
 Examenul radiologic toracic

• examenul fluoroscopic toracic trebuie limitat

doar pentru examinarea mişcărilor
diafragmului (când lipseşte ecografia), sau
pentru localizarea unor corpi străini sau leziuni
ce nu pot fi identificate prin examenul
radiografic, deoarece produce o doză per
pacient mult mai mare şi aduce mult mai
puţine informaţii decât grafia.
 Examinările scheletului
a) Radiografia de craniu

• aduce puţine informaţii când se face pentru injurii

minore ale extremităţii cefalice, la pacienţi
asimptomatici sau cu simptome reduse;

• trebuie înlocuită de ex. CT, când este necesară

evaluarea sechelelor cerebrale sau traumelor
intracraniene;

• cefalea nu este indicaţie pentru radiografie de craniu.

 b) Radiografia lombară

• nu este indicată folosirea de rutină a

proiecţiilor oblice, care va fi rezervată doar
pentru elucidarea unor afecţiuni speciale după
ce examinăm radiografiile în incidenţa antero-
posterioara şi laterală;

• examinarea la angajare nu are beneficiu

medical.
 c)Radiografia membrelor

• nu este necesară în cazul traumatismelor la care nu

decelăm semne clinice de fractură, tumefiere
importantă, puncte dureroase la palpare, modificări
de ax sau poziţie sau semne de afectare a
tendoanelor, vaselor sau nervilor.

• nu se indică în supravegherea metastazelor osoase,

deoarece metodele izotopice sunt mult mai sensibile.
 Radiografia abdominala
Folosirea sa trebuie redusă considerabil,
ţinând seama de următoarele recomandări:

• este indicată în caz de pneumoperitoneu şi

ocluzie intestinala;

• este contraindicată în hematemeză, melenă,

apendicită acută, colică renală;
 Radiografia abdominală
• este înlocuită de ecografie pentru
determinarea dimensiunilor organelor
intraabdominaie, a maselor abdominale
palpabile;

• nu se va indica înaintea examenelor baritate,

ca film de referinţă.
 Examenul baritat al tractului
digestiv
• Examenul baritat nu este indicat în următoarele
circumstanţe:
1. - ca procedura de investigaţie periodică la
subiecţi asimptomatici,
2. - în cazul pacienţilor cu disconfort abdominal,
mai ales dacă provin din arii unde exista paraziţi
intestinali, sau
3. - nu înainte de a avea un examen
coproparazitologic;
 Examenul baritat al tractului digestiv

Examenul baritat nu este indicat în următoarele

circumstanţe:

4. - ca examen de rutina pentru evaluarea afectării

intestinului subţire, ca examen iniţial în cazurile
pacienţilor cu stomac rezecat sau în suspiciunea de
ulcer sau carcinom, în cazul hemoragiilor digestive
superioare;
unde endoscopia este examenul util.
 Examenul baritat al tractului digestiv
Examenul baritat nu este indicat în următoarele
circumstanţe:

5. - în suspiciunea de suferinţa pancreatică, unde vom

prefera alte examinări (endoscopia, ecografia. CT).

6. -trebuie înlăturat, mai ales în afecţiunile gastro-

duodenale şi înlocuit cu endoscopia care dă
informaţii mai precise despre circumstanţele locale.
 Examenul baritat al tractului digestiv
• In ceea ce priveşte intestinul gros, examenul
radiologic cu dublu contrast are rezultate similare cu
cele ale colonoscopiei.

• Examinarea cu dublu contrast nu trebuie făcută fără

un examen rectal prealabil, nu trebuie folosită ca
examen de rutină când urmează sa se facă o
intervenţie chirurgicală, nu se indică în caz de
hemoragii rectale (când putem pune diagnosticul
prin endoscopie) şi nici ca examinare periodică în
evoluţia polipilor intestinali.
 Colecistografia orală

• Ecografia este metoda alternativă ce

trebuie folosită în litiaza biliară.
 Colecistografia intravenoasă

• poate fi înlocuită prin ecografie şi prin

colangiopancreatografia retrogradă
endoscopică.
 Urografia intravenoasă

Metodă utilă în anumite situaţii, cu condiţia de a

limita numărul de expuneri într-o examinare.

Acest examen este considerat inutil în următoarele

situaţii:

• 1. la pacienţi cu HTA fără semne clinice, biochimice

sau urinare care să exprime o suferinţă renală
 Urografia intravenoasă
• 2. în caz de retenţie urinară (cu adenom de
prostată sau cu stricturi uretrale);

• 3. ca procedură de rutină la pacienţi cu mase

tumorale pelvine;

• 4. în investigarea infertilităţii.
 Angiografia renală

• este o metodă tot mai rar folosită deoarece

poate fi înlocuita cu ecografia şi CT/IRM
renal.
 ALTERNATIVE
• Studii recente recomandă folosirea
tomografiei computerizate în locul
encefalografiei şi a angiografiei cerebrale.

• S-a demonstrat că CT de craniu este examenul

potrivit pentru diagnosticarea tumorilor şi
traumatismelor cranio-cerebrale, atunci când
nu putem efectua ECHO doppler transcranial
sau examen R.M.N.
 ALTERNATIVE

• Este de asemeni demonstrat că rezultate mai

bune se obţin folosind ecografia în locul
cistografiei şi a histero-salpingografiei.
 METODE ALTERNATIVE DE INVESTIGARE
IMAGISTICĂ
Ecografia
• Este o tehnică neiradiantă, ieftină şi la
îndemână.
• Este indicată la adulti,la femeia însărcinată şi
la copii.
• Fasciculul de ultrasunete neputând penetra
nici osul nici gazul, utilizarea metodei este
limitată:
 Ecografia
• pentru studiul encefalului se foloseşte
transfontanelar la nou-născut;
• nu se foloseşte în studiul plămânului cu leziuni
profunde;
• este perturbată în studiul abdomenului din
cauza prezenţei aerului.
• este intens folosită ca tehnică perioperatorie.
 Ecografia

• Doppler-ul (pulsat şi continuu), care permite

calcularea vitezei de circulaţie a sângelui în
vase, completează analiza morfologică a
imaginii vasculare a ecografiei.

• Această analiză funcţională permite detectarea,

localizarea şi cuantificarea stenozelor arteriale.
 Imagistica prin rezonanţă
magnetică
• Este o tehnica neiradiantă care permite achiziţia
directă de secţiuni în toate cele trei planuri ale
spaţiului (axial, frontal si coronal).
• Costul său este fără îndoială de 2,5 ori mai mare
decât al unei CT, dar pe de alta parte a cere un
CT pentru a-l completa ulterior cu RMN este
încă şi mai costisitor.
 Imagistica prin rezonanţă magnetică

ContraindicaţiiIe absolute sunt:

1. stimulatorii cardiaci implantaţi
2. clipuri chirurgicale, în special cele neuro şi cele
feromagnetice
3. corpii străini metalici intraoculari
4. protezele valvulare mecanice
5. unele proteze cohleare
6. obezitatea majoră (diametrul gantry-ului nu
depaşeşte 60 cm).
Imagistica prin rezonanţă magnetica

Contraindicaţiile relative :
1. agitaţie psiho-motorie
2. claustrofobia (premedicaţie posibilã)
Imagistica prin rezonanţă magneticã

• Nu este nevoie ca bolnavul sã fie

nemâncat. Copii sub 8 ani trebuie sedaţi.

• RMN este o tehnică care poate oferi

alternative la CT si angiografia in anumite
patologii.
 CONCLUZIE

• Noile direcţii în imagistica medicală subliniază

importanţa de a creşte sensibilitatea şi
specificitatea examenului concomitent cu
scăderea invazivităţii, precum şi a costului.
EXEMPLE TIPICE DE EXAMENE CU RANDAMENT
DIAGNOSTIC SCĂZUT
• Urografia intravenoasă la copii care prezintă o
întărziere in dezvoltare fără semne clinice
• Examenul fluoroscopic de rutina al cordului
• Reducerea fracturilor sub ecran fluoroscopic
• Radiografia de sinusuri, fără indicaţie ORL
• Radiografia repetată a craniului după
traumatisme
• Radiografia pulmonară repetată, de control
• Urografia intravenoasă în HTA
 REDUCEREA DOZELOR
1. Prin reducerea numărului de examinări de rutină
2. Prin selectarea pacienţilor în funcţie de posibilitatea
de a descoperi o patologie sau unele criterii clinice
valide
3. Prin înlocuirea unor examene iradiante cu examinări
neiradiante
4. Prin introducerea în practica curentă a unor ghiduri
de diagnostic
 ROLUL RADIOLOGULUI

1. decizia asupra tipului de examinare

2. conducerea examinării în aşa fel încât
expunerea să fie cât mai mică
3. asigurarea condiţiilor de examinare
 ROLUL RADIOLOGULUI
4. Trebuie sa aibă curajul de a proteja pacientul
faţă de expunerile inutile
5. Trebuie să aibă dreptul de a refuza efectuarea
unei examinări, sau să modifice tipul de
examinare,
6. Trebuie să se afle în relaţie directă de
colaborare cu medicul prescriptor.