Pașoptismul – definiție Pașoptismul face parte din lista de curente

literare în poezie și este perioada culturală cunoscută sub numele de

perioada pașoptistă, ce are la bază activitatea revistei „Dacia literară”,
publicată în 1940 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generației
pașoptiste.
Epoca pașoptistă începe înaintea lui 1840, perioadă în care se disting trei
etape ale literaturii pașoptiste: Prepașoptistă – anunțată de debutul lui V.
Cârlova și Al. Hrisoverghi, perioadă dominată de figurile lui Gh. Asachi și
Ion Heliade Rădulescu; Albina românească și Curierul românesc –
perioadă marcată de apariția Daciei literare; Postpașoptistă – perioadă ce
continuă să evolueze pe linia ideologiei pașoptiste.
Literatura pașoptistă Literatura pașoptistă s-a dezvoltat sub semnul
romantismului european. După perioada 1825 – 1830, care este plină de
adaptări ale autorilor străini, în special de francezi, se remarcă
sincronismul dintre manifestul romantismului francez și articolul
programat „Inducție”, publicat de Mihail Kogălniceanu în 1904. Scriitorii
români asimilează manifestul curentului literar romantismului francez și
aplică principiile acestuia cu particularitățile curentului național popular
de la revista „Dacia literară”.
Literatura pașoptistă Literatura pașoptistă s-a dezvoltat sub semnul
romantismului european. După perioada 1825 – 1830, care este plină de
adaptări ale autorilor străini, în special de francezi, se remarcă
sincronismul dintre manifestul romantismului francez și articolul
programat „Inducție”, publicat de Mihail Kogălniceanu în 1904. Scriitorii
români asimilează manifestul curentului literar romantismului francez și
aplică principiile acestuia cu particularitățile curentului național popular
de la revista „Dacia literară”.