ROLUL LITERATURII IN

PERIOADA PASOPTISTA

Studiul de caz 4
 Paşoptismul
■ Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale,
în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare
culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de
emancipare socială şi naţional.
■ Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de
literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în
decursul a mai bine de un secol şi jumătate.
■ Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor
literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie.
Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism
incipient) sunt asimilate simultan.
Personalitaţi ale perioadei paşoptiste

■ Andrei Mureşeanu
■ Mihail Kogalniceanu
■ Ion Heliade Rădulescu
■ Vasile Alecsandri
■ Costache Negruzzi
■ Alecu Russo
■ Nicolae Bălcescu
■ Grigore Alxandrescu
■ Dimitrie Bolintineanu
 Romantismul
■ Romantismul este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii ale
secolului XVIII în Europa care a durat o mare parte din secolul XIX. A fost o mişcare
contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariţia
spiritului romantic.
■ Romantismul pătrunde în literatura română după 1830, cu oarecare întârziere,
prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu, în secolul
douăzeci, ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Romanticii timpurii sunt Andrei
Mureşanu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, poeţi ce
oscilează între romantism şi clasicism. Romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul
luptei pentru eliberare şi al deşteptării conştiinţei naţionale. Literatura romantică din
perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime, ea este
o literatură angajată, pusă în slujba idealului naţional.
Revista „Dacia literară”

Dacia literară este revista apărută pe 30

ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia lui
Mihail Kogălniceanu. În ciuda titlului,
revista nu şi-a propus să se axeze exclusiv
pe literatură. Pe parcursul apariţiei, ea a
avut următoarea rubricaţie, marcată prin
supratitluri: