Rolul

literaturii în
perioada
pașoptistă
Ichim Emilia
Roman Luiza
Sîrbu Loredana
 1.CONTEXTUL EPOCII
 Perioada pașoptistă (aprox. 1830-
1860) are ca nucleu Revoluția de la
1848.
Ce este Pașoptismul?
 Pașoptismul este mișcarea politică și culturală ale cărei obiective
social-politice sunt modernizarea societății românești și
emanciparea națională: independența politică, libertatea
națională, unirea provinciilor românești. Aceste obiective sunt
puse în practică de oameni de cultură și scriitori care se implică
activ in viata socială - multi participă la revoluție - si culturală,
iar în același timp, alcătuiesc prima generație a literaturii noastre
moderne.
 Pașoptismul este și o ideologie literară niciodată sinteti-zată intr-
un program particular, dar supusă unor comandamente exterioare:
mesianism cultural și revoluționar, spirit critic, deschidere spre
Occident și lupta pentru impunerea unui specific național,
conștiința civică și patriotică, conștiința pionieratului în mai toate
domeniile vieții, o retorică a entuziasmului și a trezirii la acțiune.
 Epoca pașoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne.
Scriitorii pașoptiști provin din clasele de sus, sunt educați în Apus,
mai ales în Franța, și devin promotorii re-nașterii naționale atât prin
mesajul creației literare, cât și prin implicarea lor activă în viața
politică. Plini de elan, ei încearcă pentru prima dată o sincronizare cu
Europa Occidentală, mai mult mimetică la început.
 Afirmarea unei generații de scriitori, gazetari, istorici și oameni
politici, numită de posteritate generația pașoptistă, determină
începutul modernității noastre culturale, o perioadă de transiție și de
prefaceri palpabile. Scriitorii pașoptiști au vocația inceputurilor și,
poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii,
genuri, specii, mai multe tipuri de scriitură. Polimorfismul
preocupărilor individuale se explică în contextul epocii.
 Scriitori sunt nevoiți „să ardă etapele" care se desfașu-raseră succesiv
în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol și
jumătate. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism,
clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala
trsătură a literaturii pașoptiste constă în coexistența curentelor
literare, nu numai in opera aceluiași scriitor, ci chiar și în aceeași
creație.
 2.ÎDRUMĂTORI AI
FENOMENULUI CULTURAL
LITERAR
 Două personalități au avut rolul de
îndrumător al fenomenului
cultural-literar și astfel au contribuit,
în etape distincte, la modernizarea literaturii
noastre pașoptiste.
 Ion heliade rădulescu
Intr-o primă etapă, de effervescență creatoare, corespunzătoare primei
generații pașoptiste, acest rol îi revine lui Ion Heliade Rădulescu prin
articolele din ziarul Curierul românesc, apărut la București, începând cu 1829,
căruia îi adaugă din 1837 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Este faza
entuziastă și oarecum „naivă" a romantismului pașoptist, când distincția între
opera originalã si prelucrarea unui model străin aproape că nu se facea.
Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scritori:,,Nu e vreme de critică, copii,
e vreme de scris; să scrieti cât veti putea si cum veti putea", a fost posibil
debutul unei întregi generatii, între 1830 și 1840: Vasile Cârlova, Gr.
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac ș.a. Prin promovarea
literaturii, fie traduceri, fie scrieri originale, presa indeplinește o funcție 6 ianuarie 1802-27 aprilie
culturală în toate provinciile române (Gheorghe Asachi editează la lasi Albina
româneascã, în 1829, cu suplimentul cultural si literar Alăuta româneascã, iar 1872
George Barițiu editează la Brașov Gazeta de Transilvania, în 1837, cu
suplimentul Foaie pentru minte, inimă și literatură). În această etapă se
creează climatul cultural necesar pentru formarea unei literaturi și a unei limbi
comune pentru toți românii, deziderat formulat clar la 1840 de Mihail
Kogălniceanu.
 Mihail kogĂlniceanu
În a doua etapă, de așezare a fenomenului literar,
Mihail Kogălniceanu impune spiritul critic. El este
redactorul primei reviste exclusiv literare, Dacia
literară, de la Iași. În cele trei numere apărute, se
publică opere ale celor mai valoroși scriitori ai
vremii (C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore
Alexandrescu ș.a.), iar direcția imprimată se reflectă
în toată literatura epocii.

6 septembrie 1817-1 iulie 1891

 3.TrĂsĂturi ale literaturii paȘoptiste

 Literatura pasoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului

european și parcurge un drum sinuos. După literatura anilor
1825-1830, care abundă în traduceri și adaptări după autorii
străini, în special francezi, e de remarcat concordanța dintre
manifestul romantismului francez (Prefața la drama
Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) si articolul-program
Introductie, pu-blicat de Kogălniceanu in 1840. Scriitorii
români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului
francez și aplică principiile acestuia, cu particularitățile
curentului național-popular de la revista Dacia literară.
 Tematica literaturii de la 1848 cuprinde, în variate ipostaze,
istoria (trecutul glorios, ruinele, mormintele, nestatornicia
soartei), folclorul, descrierile de natură.
 Marile idealuri ale momentului erau: libertatea și unitatea
națională, libertatea socială (în contextul revoluției
burgheze-democratice, antifeudale). Aceste idealuri sunt
ilustrate în tematica și mesajul creațiilor literare ale
scriitorilor care sunt participanți sau simpatizanți ai
Revoluției de la 1848 și pun arta in slujba țelurilor
politice ale epocii.
 Specii clasice (fabula, satira, epistola, imnul, oda,
poemul eroic, comedia) coexistă cu cele romantice
(meditația, elegia, poemul filozofic, nuvela istorică si
fantastică, apariția dramei), uneori în opera aceluiați
scriitor sau chiar în acelați text. Fondul romantic (teme,
motive, atitudini) este uneori turnat în tipare ale secolului
precedent, pentru ca literatura noastră nu a avut un cla-
sicism individualizat, iar pașoptismul a recuperat
simultan experiențe literare manifestate succesiv în alte
literaturi.
 4.reprezentanȚi ai literaturii
paȘoptiste

 În POEZIE se cultivă specii clasice:

epistola, satira, fabula (Gr.
Alexandrescu), oda, imnul (Gh.
Asachi, C. Bolliac,A. Mureșanu);
specii romantice: meditatia (Vasile
CarlovaD. Bolintineanu, Gr.
Alexandrescu), elegia (D.
Bolintineanu)legenda culta (D.
Bolintineanu, Vasile Alecsandri),
balada (lonHeliade-Radulescu, D.
Bolintineanu).
Vasile Cârlova (1809-1831) este primul
poet român modern. Cele cinci poezii
publicate anunță, prin sensibilitate, prin
nota meditativa și eroică, generația de la
1848.
Opere
• Ruinurile Târgovistei(evoca în
maniera preromantică trecutul eroic în
opoziție cu prezentul lipsit de glorie)
• Pâstorul intristat
• Inserarea
Andrei Mureșanu (1816-1863) a
participat activ la Revoluția de la 1848
din Transilvania și a propagat în presa
vremii idei social-politice avansate. A
scris un volum de poezii, având accente
revolutionare în acord cu idealurile
epocii. Din lirica sa patriotică, poezia Un
răsunet a devenit un adevarat imn la
1848, find pus pe note de Anton
Pann,fiind denumită ulterior Desteaptă-te,
române!.
Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872) -
Scriitor, filolog și îndrumător literar,
a fost o personalitate enciclopedică, fiind
considerat un deschizător de drumuri in
cultura româna.
Printre operele sale se numără
-Gramatica românească
-Volumul Culegeri din scrierile lui I.Eliad
de proze și de poezie
-Zburătorul(baladă cultă)
 Poet, prozator, publicist, om politic,
participant entuziast la Revoluția de la 1848 Poet, publicist, promotor al studiilor
Grigore Alexandrescu (1810?- arheologice, Cezar Bolliac (1813-1881)
și diplomat, Dimitrie Bolintineanu
1885) este unul dintre cei mai este unul dintre fruntașii Revoluției de la
(1825/1819? - 1872) debutează în literatură
importanți reprezentanți ai 1848 (secretarul guvernului provizoriu),
cu elegia O fată tânără pe patul morții,
ideologiei și ai literaturii pașoptiste susținător al Unirii Principatelor și al
publicatã de I.H. Radulescu in Curierul de
în Muntenia. reformei agrare din 1864.
ambe sexe, in 1842.
Opere Opere
Alte opera
-Volumul Meditații ,elegii, -Volumul de Meditații(debut)
-Romanele Manoil și Elena
epistole ,satire și fabule(ultimul său -Articolele de teorie literară Către scriitorii
-Legendele istorice Muma lui Ștefan cel Mare
volum) noștrii,Poezia și Răspuns la artocolul
și Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel
-Umbra lui Mircea.La Cozia Poezia
Mare
-Poemul Mihnea și baba
PROZA vremii cuprinde scrierile de inspirație
istorică(C. Negruzzi, Nicolae Bălcescu, Alecu
Russo), insemnári de călătorie (Vasile Alecsandri,
Ion Ghica, Gr. Alexandrescu), fi-ziologia satirică
(Ion Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi), scrieri
memorialistice (C. Negruzzi), nuvele romantice (C.
Negruzzi, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu),
incercări de roman (Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica)
sau romane propriu-zise (Dimitrie Bolintineanu,
Nicolae Filimon).
Alecu Russo (1819-1859) scrie
in limba româna și în limba
franceză.
Opre
-Amintiri(volum autobio-grafic)
-Cântarea României(poem în
proză)
-Iașii și locuitorii lui in 1840
-Piatra teiului și Stânca corbului
-Descoperă balada
Miorița(Mănăstirea Soveja)
-Poemul Cântarea României
Nicolae Bălcescu (1819-
Ca mai toți scriitorii din
1852), istoric și prozator,
epoca pașoptistă, Ion Ceea ce a realizat Gr. Alexandrescu
a intemeiat societatea
Ghica(1816-1897) s-a in domeniul poeziei, a reusit C.
secretă Frăția (1843),
format la scoala franceză, Negruzzi pe tărâmul prozei: el
impreună cu Ion Ghica și
după ce a studiat în țară la depaseste faza traducerilor, find
Christian Tell, find unul
Liceul „Sf. Sava" din întemeietorul prozei românești
dintre principalii
București. De asemenea moderne printr-o opera durabila.
organizatori ai Revoluției
ramâne cel mai valoros Opere
de la 1848 în Țara
reprezen-tant al scrierilor -Nuvela istorică Alexandru
Româneascã.
memorialistice din Lăpușneanul
Opera sa captală este
epocă.O opera repre- -Sobieski și românii
Românii supt Mihai
zentativă este Scrisori -Volumul păcatele
Voievod Viteazul.
către V.Alecsandri. tinerețelor(cuprinde 4 cicluri)
Pașoptiștii au văzut în TEATRU un mijloc de
propagare a ideilor politice și culturale, iar
eforturile lor au vizat mai multe direcții:
înfințarea de școli pentru pregătirea artiștilor
dramatici (la Iași și București), publicarea unor
reviste și articole despre teatru, traduceri și
adaptari în limba română, înființarea Teatrului
Național de la Iași (1840), sub directoratul lui
Kogălniceanu, Alecsandri si C. Negruzzi, care
stimulează crearea unui repertoriu național cu
piese de teatru variate, atât din filonul comic al
satirei sociale, de critică a moravurilor
(Costache Facà, Matei Millo, Costache
Caragiali, Alecu Russo, Vasile Alecsandri), cât
și teatru cu subiect istoric (Gh. Asachi, Vasile
Alecsandri, B.P. Hasdeu).
 Vasile Alecsandri
Atașat idealurilor pașoptiste, Vasile Alecsandri a fost
liderul mișcării literare a epocii, fiind un deschi-zător
de drumuri pentru diferite specii si genuri
literare.Contribuția sa la formarea și dezvoltarea
teatrului național a fost hotărâtoare in crearea unui
repertoriu românesc, dar și in construcția operei
dramatice și a limbajului specific.
Opere representative
-Chirița în provinție(comedie)
-Despot-vodă(drama în versuri)
-Fântâna Bladuziei
-Ovidiu
-Balta-Albă(povestire)
-Colecția Doine
-Ciclul Pasteluri
 5.Concluzii
Scriitorii pașoptiști sunt personalități profund angajate în procesul
de modernizare a societății românești, de constituire a identității noastre
naționale și culturale. Participanți sau simpati-zanți ai Revoluției de la 1848, își
pun condeiul în slujba idealurilor social-politice ale vremii. Adepți ai culturi
franceze, manifestă unitate in orientările estetice, dar și in procesul de
modernizare social-politică. Sub influența ideologiei romantice, ei descoperă și
valorifică tradițiile, istoria, natura - elemente ale specificului național și
principale teme literare. Pașoptiștii pun bazele lite-raturii noastre moderne, ca
deschizători de drumuri în diverse genuri și specii, iar în câteva decenii
asimilează curente literare manifestate succesiv în literaturile occidentale, în
decursul a mai bine de un secol și jumatate. Prin creatiile lor contribuie la dez-
voltarea limbii române literare și a limbajului beletristic.
Scritorii pașoptisti formează prima generație a literaturii noastre
moderne, oamenii inceputului de drum (cf. Paul Cornea), care manifestă deplin
acord între a voi și a putea, între idealism avântat si vizionarism profetic,
calități pentru care sunt admirați de Mihai Eminescu în poezia Epigonii: „Voi
credeați în scrisul vostru…”