Breviar clasa X Algebră tehnologic

Proprietăţile puterilor
an∙am=an+m ; an:am=an -m ; (an)m=an∙m ; (a∙b)n=an∙bn ; (a:b)n=an:bn 𝑏 ≠ 0; a0=1 a număr
𝑚
1
cunoscut ; 𝑎−𝑛 = 𝑛; 𝑎 ≠ 0; 𝑎 𝑛 = 𝑛√𝑎𝑚 ; 0n=0 ; 1n=1
𝑎
Proprităţile puterilor cu exponent natural ramân valabile şi pentru exponent real.

Formule de calcul prescurtat

(a+b)2=a2+2ab+b2 ;
(a-b)2=a2-2ab+b2 ;
a2-b2=(a+b)(a-b) ;
(a+b+c)2=a2+b2+c2+2ab+2ac+2bc ;
(a+b-c)2=a2+b2+c2+2ab-2ac-2bc
(a-b+c)2=a2+b2+c2- 2ab+2ac- 2bc
(a-b-c)2=a2+b2+c2- 2ab- 2ac+2bc
(a+b)3=a3+3a2b+3ab2+b3 ;
(a-b)3=a3-3a2b+3ab2-b3 ;
a3+b3=(a+b)(a2-ab+b2) ;
a3-b3=(a-b)(a2+ab+b2) ;
𝑎+𝑐 𝑎−𝑐 𝑎+𝑐 𝑎−𝑐
Radicali suprapuşi √𝑎 + √𝑏 = √ +√ ; √𝑎 − √𝑏 = √ −√ 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑐 = √𝑎2 − 𝑏
2 2 2 2
Proprităţile radicalilor în general

Expresii iraţionale conjugate. Două expresii iraţionale se numesc conjugate dacă produsul lor
este un număr real. Pentru a reţine conjugatele a două expresii iraţionale conjugate, fcea apel
la formulele de calcul prescurtat.
√𝑎 − √𝑏 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑛𝑗𝑢𝑔𝑎𝑡 𝑝𝑒 √𝑎 + √𝑏; 𝑎 − √𝑏𝑐𝑜𝑛𝑗𝑢𝑔𝑎𝑡 𝑐𝑢 𝑎 + √𝑏; √𝑎 −
𝑏 𝑐𝑜𝑛𝑗𝑢𝑔𝑎𝑡 𝑎 + √𝑏 produsul a două câte două este număr real.
3 3 3 3 3 3 3 3 3
√𝑎 − √𝑏 𝑐𝑜𝑛𝑗𝑢𝑔𝑎𝑡 𝑐𝑢 √𝑎2 + √𝑎𝑏 + √𝑏 2 ; 𝑎 − √𝑏conjugat 𝑎2 + 𝑎 √𝑏 + √𝑏 2; √𝑎 −
3 3 3 3 3 3 3
𝑏 𝑐𝑜𝑛𝑗𝑢𝑔𝑎𝑡 𝑐𝑢 √𝑎2 + 𝑏 √𝑎 + 𝑏 2 ; √𝑎 + √𝑏conjugat cu √𝑎2 − √𝑎𝑏 + √𝑏 2 ; 𝑎 +
3 3 3 3 3 3
√𝑏 𝑐𝑜𝑚𝑗𝑢𝑔𝑎𝑡 𝑐𝑢 𝑎2 − 𝑎 √𝑏 + √𝑏 2 ; √𝑎 + 𝑏 conjugat cu √𝑎2 − 𝑏 √𝑎 + 𝑏 2
MODULUL
Definitie :

1
 X daca X ≥ 0
|𝑥| = {
−X daca X < 0
𝑎 |𝑎|
Proprietati : |X|≥0 ; |a∙b|=|a|∙|b| ; |a+b|≤|a|+|b| ; |𝑏| = |𝑏| ; 𝑏 ≠ 0
Exemple : |-5|= -(-5)=5 ; |7|=7 ; |-2|= -(-2)=2 ; |+4|=4 ;
𝐸(𝑥)𝑑𝑎𝑐ă 𝐸(𝑥) ≥ 0
|𝐸(𝑥)| = {
−𝐸(𝑥) 𝑑𝑎𝑐ă 𝐸(𝑥) < 0
𝐸(𝑥) ≥ −𝑀
|𝑥| ≤ 𝑀 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă − 𝑀 ≤ 𝑥 ≤ 𝑀, |𝐸(𝑥)| ≤ 𝑀 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă − 𝑀 ≤ 𝐸(𝑥) ≤ 𝑀 sau {
𝐸(𝑥) ≤ 𝑀
se rezolvă sisitemul de inecuaţii şi se face intersecţia soluţiilor fiecărei inecuaţie.
Rezolvarea inecuaţiilor de gradul I, II, se rezolvă ecuaţia de gradul I sau II se face tabelul de
variaţie şi se reţine mulţimea corespunzătoare î cazul sistemelor de inecuaţie se determină
soluţia fiecărei inecuaţii şi facem intersecţia lor, sau un tabel de variaţie pentru toate
inecuaţiile sistemul şi reţinem mulţimea comnă inecuaţiilr.
O funcţie ste monotonă dacă este crescătoare sau descrescătoare.

Fie 𝑓: 𝐴 → 𝐵; - f cresăroare dacă din ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝐴 ş𝑖 𝑥 ≤ 𝑦 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑐ă 𝑓(𝑥) ≤ 𝑓(𝑦)

- f este descrescătoare dacă din ∀𝑥, 𝑦 ∈ 𝐴 ş𝑖 𝑥 ≤ 𝑦 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑐ă 𝑓(𝑥) ≥ 𝑓(𝑦)

𝑓 𝑔

Conpunerea funcţiilor: Fie 𝐴 → ⏞ 𝐵→⏞ 𝐶 . Atunci : 𝐴 → 𝐵, 𝑔 𝑜 𝑓; (𝑔 𝑜 𝑓)(𝑥) =

𝑔(𝑓(𝑥))𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖ţ𝑖𝑒, 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡ă 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑢𝑛𝑐ţ𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟. Compunerea funcţiilor în general
nu este comutativă 𝑔 𝑜 𝑓 ≠ 𝑓 𝑜 𝑔. Compunerea funcţiilor este asociativă.
FUNCŢII INJECTIVE, SURJECTIVE, BIJECTIVE. Fei 𝑓: 𝐴 → 𝐵.
O funcţie este injectivă dacă: 1). Din 𝑥, 𝑦 ∈ 𝐴, 𝑥 ≠ 𝑦 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑓(𝑥) ≠
𝑓(𝑦). 2) 𝐷𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑢𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑦) 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑥 = 𝑦.
Ofuncţie este surjectivă dacă ∀𝑦 ∈ 𝐵, ∃𝑥 ∈ 𝐴 𝑎ş𝑎 î𝑛𝑐â𝑡 𝑓(𝑥) = 𝑦. Petru determinarea luii x
se notează y=expresia lui f(x), se determină x în funcţie de y, se calculează f(x) pentru x găsit.
O funcţie este bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă în acelaşi timp.
Orice funcţie bijectivă este inversabilă, inversa se notează cu f -1, şi are ca expresie, pe cea
găsită la x în funcţie de y. ARE loc (𝑓 𝑜 𝑓 −1 )(𝑥) = (𝑓 −1 𝑜 𝑓)(𝑥) = 𝑥
DACĂ 0 paralelă la Ox intersectează graficul funcţiei într-un singur punct afirmăm că: funcţia
este injectivă, jurjectivă,bijectivă deci inversabilă.
Orice funcţie crescătoare sau descrscătoare pe domeniul de definiţie este bijectivă.
Funcţia radical
Domeniul de definiţie al unei funmcţii iraţionale (radical de ordin par)
𝑓: 𝐴 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = √𝐸(𝑥). Pentru a determina domeniul de definiţie se rezolvă inecaţia
𝐸(𝑥) ≥ 0.
Dacă radicalul este de ordin impar 3,5,7,..., pentru domeniul de efiniţie trebuie să aibă sen
expresia E(x).Graficul funcţiei radical se trasează prin puncte se dau câteva valori particulare
lui din domniul de definiţie, se calculează valoarea funcţiei în ele, se reprezintă grafic
punctele şe trasează graficul.
Funcţia exponenţială
Fie 𝑓: 𝑅 → (0, ∞), 𝑓(𝑥) = 𝑎 𝑥 ,𝑎 ∈ (0,1) ∪ (0, ∞),∀𝑥 ∈ 𝑅. Funcţia exponenţială este pozitivă.
Graficul funcţiei exponenţiale se tra sează prin puncte. Se face un tabel de valri particlare date
lui x şi valorile funcţiei ăn ele. Se reprezintă grafic punctele şi se unesc.
x Valori particulare date lui x
𝑥 Valorile funcţiei în ele
F(x)=𝑎
𝑓(𝑥) < 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 > 0
Dacă 0 < 𝑎 < 1 𝑎𝑣𝑒𝑚 { , funcţia exponenţială este descrescătoare
𝑓(𝑥) >, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 < 0
𝑓(𝑥) > 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 > 0
Dacă 𝑎 ∈ (1, ∞) 𝑎𝑣𝑒𝑚 { , funcţia exponenţială este crescătoare
𝑓(𝑥) < 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 < 0
Observaţie. Funcţie exponenţială nu intersectează axa Ox
2
Funcţia logaritmică. Este inversa funcţiei exponenţiale.
Fie 𝑓: (0, ∞) → 𝑅, 𝑓(𝑥) = log 𝑎 𝑥, 𝑎 ∈ (0,1) ∪ (1, ∞). Condiţia esenţială este ca 𝒙 >
0 ş𝑖 𝑎 ∈ (𝟎, 𝟏) ∪ (𝟏, ∞)
Grtaficul se trasează prin puncte, dându-se valori particulare lui x din domeniul de efiniţie,
calculăm valorile funcţiei , reprezentăm grafic punctele şi le unim

x Valori particulare date lui x

F(x)=log 𝑎 𝑥 Valorile funcţiei în ele
.
log 𝑎 𝑥 > 0 𝑑𝑎𝑐ă 0 < 𝑥 < 1
Proprietăţi 1 Cazul 𝑎 ∈ (0,1) 𝑠𝑎𝑢 0 < 𝑎 < 1 avem { log 𝑎 𝑥 = 0 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 = 1 funcţia
log 𝑎 𝑥 < 0 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 > 1
logaritmică descrescătoare
log 𝑎 𝑥 < 0 𝑑𝑎𝑐ă 0 < 𝑥 < 1
Cazul 𝑎 > 1 𝑎𝑣𝑒𝑚 { log 𝑎 𝑥 = 0 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 = 1 funcţia logaritmică crescătoare.
log 𝑎 𝑥 > 0 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 > 1
Observaţie. Funcţia logaritmică nu intersectează axa Oy.
Funcţii trogonometrice directe şi inverse. Graficul funcţiilor trigonometrice directe şi
inverse se trasează prin puncte cu tabel de valori.
Funcţia 𝒔𝒊𝒏: 𝑹 → [−1,1]; proprietăţi: este mărginită −1 ≤ 𝑠𝑖𝑛𝑥 ≤ 1, ∀𝑥 ∈
𝑅; 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑑𝑖𝑐ă 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑ă 2𝜋, 𝑠𝑖𝑛(𝑥 + 2𝑘𝜋) = 𝑠𝑖𝑛𝑥, ∀∈ 𝑅, 𝑘 ∈ 𝑍, perioada principală 2𝜋,
este funcţie impară sin(-x) = - sinx. Graficul funcţiei sin se numeşte sinusoidă. Oricărui număr
𝜋 𝜋
real îi corespunde o valoare între -1 şi 1..Funcţia sin este bijectivă pe intervalul [− 2 , 2 ], pe
acest internval este crescătoare de la -1 la 1. Ineversa sa este
𝜋 𝜋
𝒂𝒓𝒄𝒔𝒊𝒏: [−1,1] → [− 2 , 2 ], graficul se trasează prin puncte, este simetric faţă de prima
bisectoare.Oricărui număr real cuprins între -1 şi 1 îi corespunde o valoare în radiani cuprinsă
𝜋 𝜋
între − 2 ş𝑖 2 .
Funcţia cos:𝑹 → [−𝟏, 𝟏] proprietăţi: este mărginită −1 ≤ 𝑐𝑜𝑠 ≤ 1, ∀𝑥 ∈
𝑅; 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑑𝑖𝑐ă 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑ă 2𝜋, 𝑐𝑜𝑠(𝑥 + 2𝑘𝜋) = 𝑠𝑖𝑛𝑥, ∀∈ 𝑅, 𝑘 ∈ 𝑍, perioada principală 2𝜋,
este funcţie pară cos)-x)=cosx. Graficul funcţiei cos se numeşte sinusoidă. Oricărui număr
real îi corespunde o valoare între -1 şi 1..Funcţia cos este bijectivă pe intervalul [0, 𝜋], pe
acest internval este descrescătoare de la 1 la -1. Ineversa sa este
𝒂𝒓𝒄𝒄𝒐𝒔: [−1,1] → [0, 𝜋], graficul se trasează prin puncte, este simetric faţă de prima
bisectoare.Oricărui număr real cuprins între -1 şi 1 îi corespunde o valoare în radiani cuprinsă
între 0 ş𝑖 𝜋
𝝅
Funcţia tg:𝑹 − { 𝟐 + 𝒌𝝅} → 𝑅, grficul se tasează prin puncte. Este crescătoare de la −∞ 𝑙𝑎 +
∞. Este periodică de perioadă principală 𝜋. Nu este bijectivă peste tot, ea este bijectivă pe
𝜋 𝜋
intervalul (− 2 , 2 ).inversa sa este
𝝅 𝝅
arctg: (− 𝟐 , 𝟐 ) → 𝑅, este crescătoare, graficul se trasează prin puncte.
Funcţia ctg:𝑹 − {𝒌𝝅} → 𝑅, grficul se tasează prin puncte. Este descrescătoare de la ∞ 𝑙𝑎 −
∞. Este periodică de perioadă principală 𝜋. Nu este bijectivă peste tot, ea este bijectivă pe
intervalul (0, 𝜋).inversa sa este
arcctg: (𝟎 , 𝝅) → 𝑅, este descrescătoare de la −∞ 𝑙𝑎 ∞, graficul se trasează prin puncte.
Ecuaţii iraţionale sunt acele ecuaţii ce conţin necunoscuta sub radical. Pentru ecuaţiile
iraţionale de ordin doi se pune condiţia ca expresiile de sub radical să fie pozitive sau nule.
√𝐸(𝑥) = 𝑘, 𝑢𝑛𝑑𝑒 E(x) este expresie algebrică şi „k” constant (număr).rezolvarea constă în:
2
Condiţia 𝐸(𝑥) ≥ 0, se copie ecuaţia şi se ridică la puterea 2 ambii membrii.√𝐸(𝑥) = 𝑘 2; se
rezolvă ecuaţia 𝐸(𝑥) = 𝑘 2 ; soluţile trebuie să verifice condiţia impusă.Obs. Dacă se rezolvă
𝐸(𝑥) ≥ 0, soluţiile ecuaţiei trebuie să aparţină mulţimii găsite.

3
 𝐸(𝑥) ≥ 0
√𝐸(𝑥) = 𝐹(𝑥) condiţii { se copie ecuaţia, ridicăm la puterea a doua membru cu
𝐹(𝑥) ≥ 0
membru, rezălvăm ecuaţia 𝐸(𝑥) = 𝐹(𝑥)2 , reţinem soluţiile ce verifică ambele condiţii.
Ecuaţii de forma √𝐸(𝑥) + √𝐹(𝑥) = 𝑘 𝑠𝑎𝑢 √𝐸(𝑥) + √𝐹(𝑥) = √𝐺(𝑥), se pun condiţiile
𝐸(𝑥) ≥ 0
𝐸(𝑥) ≥ 0
{ sau {𝐹(𝑥) ≥ 0 se copie ecuaţia se ridică la puterea a doua egalităţile până scăpăm
𝐹(𝑥) ≥ 0
𝐺(𝑥) ≥ 0
de radicali, rezolvăm ecuaţia obţinută, reţinem soluţiile ce verifică condiţiile impuse
împreună.
La ecuaţiile ce conţin radicali de ordin „3” se pune condiţie de existenţă a expresie de sub
radical. Se ridică egalitate la puterea a –III- a, se rezolvă ecuaţia obţinută. 3√𝐸(𝑥) =
3
𝑘 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 3√𝐸(𝑥) = 𝑘 3 se rezolvă ecuaţia 𝐸(𝑥) = 𝑘 3 . Dacă apar sumă de radicali de ordin 3
egalitatea se ridică la puterea a-III-a ori de câte ori este nevoie, să scăpăm de radicali,
rezolvăm ecaţia obţinută.
Ecuaţii exponenţiale. În rezolvarea ecuaţiilor exponenţiale se folosesc proprietăţile puterilor.
𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑏 unde 𝑎 ∈ (0,1) ∪ (1, ∞) ş𝑖 𝑏 > 0.Distingem cazurile: i) a şi b prime între ele
(a,b)=1. Rezolvarea face aple la logaritmi în baza a, logaritmi zecimali, logaritmi naturali. Ex.
log 𝑎 𝑎 𝑓(𝑥) = log 𝑎 𝑏 rezultă 𝑓(𝑥) log 𝑎 𝑎 = log 𝑎 𝑏, 𝑟𝑒𝑧𝑜𝑙𝑣ă𝑚 𝑓(𝑥) = log 𝑎 𝑏, 𝑖𝑎𝑟 log 𝑎 𝑎 = 1.
ii) b se scrie ca o putere a lui a, 𝑏 = 𝑎∝ avem 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑎∝ rezolvăm 𝑓(𝑥) =∝. iii) a se scrie
ca o putere a lui b 𝑎 = 𝑏 𝛽 ecuaţia devine 𝑏 𝛽𝑓(𝑥) = 𝑏 rezolvăm 𝛽𝑓(𝑥) = 1
𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑏 𝑔(𝑥) se urmăresv cazurile de mai sus în rezolvare.
𝑀𝑎2𝑓(𝑥) + 𝑁𝑎 𝑓(𝑥) + 𝑃 = 0 Notăm 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑦 rezolvăm 𝑀𝑦 2 + 𝑁𝑦 + 𝑃 = 0 determinăm y1 şi
y2. Apoi rezolvăm 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑦1 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑦2
𝑀𝑎2𝑓(𝑥) + 𝑁(𝑎 ∙ 𝑏) 𝑓(𝑥) + 𝑃𝑏 2𝑓(𝑥) = 0 se împarte ecuaţia prin 𝑎2𝑓(𝑥) 𝑠𝑎𝑢 𝑏 2𝑓(𝑥)
1 1
ecuaţie Maf(x) + Nb f(x) + P = 0 unde a ∙ b = 1. Se inlocuieşte 𝑎 = 𝑏 𝑠𝑎𝑢 𝑏 = 𝑎 se obţine o
ecuaţie de forma care se rezolvă corespunzător.
Proprietăţile logaritmilor. Logaritmul unui număr real pozitiv este acel număr real la care
trebuie ridicată baza să obţinem numărul de logaritmat. log 𝑎 𝑥 = 𝑁 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑥 = 𝑎𝑁 .
Dacă baza logaritmului este subunitară şi expresie de logaritmat subunitară rezultatul este
pozitiv.Dacă baza logaritmului este subunitară şi expresia de logaritmat supraunitară
rezultatul este negativ. Dacă baza logaritmului este supraunitară şi expresia de logaritmat
subunitară rezultatul este negartiv. Dacă baza logaritmului este supraunitară şi expresi de
logaritmat supraunitară rezultatul este pozitiv.

4
Schimbarea de bază log 𝑎 𝑥 = log 𝑏 𝑥 ∙ log 𝑎 𝑏

1 1
log 𝑎 𝑏 ∙ log 𝑏 𝑎 = 1 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă log 𝑎 𝑏 = 𝑠𝑎𝑢 log 𝑏 𝑎 =
log 𝑏 𝑎 log 𝑎 𝑏
𝑎log𝑎 𝑥 = 𝑥 ş𝑖 log 𝑎 𝑎 𝑥 = 𝑥
Proprietăţile rămân valabile şi pentru logaritmi zecimali lgx sau lnx – logaritm natural
Ecuaţii logaritmice. În rezolvarea ecuaţiilor logaritmice se folosesc proprietîţilr logaritmilor.
1.log 𝑎 𝐸(𝑥) = 𝑏, condiţia 𝐸(𝑥) > 0, rezolvăm 𝐸(𝑥) = 𝑎𝑏 , reţinem soluţiile ce verifică
condiţia impusă.
𝐸(𝑥) > 0
2. log 𝑎 𝐸(𝑥) = log 𝑎 𝐹(𝑥). condiţii { , se rezolvă E(x)=F(x), se reţin soluţiile ce
𝐹(𝑥) >
verifică condiţiile impuse.
𝐸(𝑥) > 0
3. log 𝑓(𝑥) 𝐸(𝑥) = 𝑏 condiţii { 𝑓(𝑥) > 0 se rezolvă 𝐸(𝑥) = 𝑓(𝑥)𝑏 se reţin soluţiile ce verifică
𝑓(𝑥) ≠ 1
condiţiile impuse.
𝐸(𝑥) > 0
𝐻(𝑥) > 0
4. log 𝑓(𝑥) 𝐸(𝑥) = log 𝑓(𝑥) 𝐻(𝑥) condiţii { se rezolvă E(x)=H(x) se reţin soluţiile ce
𝑓(𝑥) > 0
𝑓(𝑥) ≠ 1
verifică condiţiile impuse.
5. 𝑀(log 𝑎 𝑓(𝑥))2 + 𝑁 log 𝑎 𝑓(𝑥) + 𝑃 = 0 condiţie 𝑓(𝑥) > 0, Notăm 𝑦 = log 𝑎 𝑓(𝑥) rezolvăm
𝑀𝑦 2 + 𝑁𝑦 + 𝑃 = 0 şi apoi rezolvăm log 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑦1 ş𝑖 log 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑦2
Observaţie La ecuaţiile logaritmice în loc de log 𝑎 𝑓(𝑥) putem avea lgf(x) sau lnf(x)
rezolvaările şi condiţiile sunt aceleaşi.
Ecuaţii trigonometrice. Sinx = a are sens dacă 𝑎 ∈ [−1,1] soluţie 𝑥 = (−1)𝑘 𝑎𝑟𝑐𝑖𝑠𝑛𝑎 + 𝑘𝜋
Cosx = a are sens dacă 𝑎 ∈ [−1,1], soluţie x=±𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠𝑎 + 2𝑘𝜋
: tgx= a are sen dacă 𝑎 ∈ 𝑅, soluţie x=arctga +k𝜋
Sinf(x)= a are sens dacă 𝑎 ∈ [−1,1] 𝑓(𝑥) = (−1)𝑘 𝑎𝑟𝑐𝑖𝑠𝑛𝑎 + 𝑘𝜋 ; cos f(x)=a are sens dacă
𝑎 ∈ [−1,1] soluţie f(x)=±𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠𝑎 + 2𝑘𝜋 ; tgf(x)= a are sen dacă 𝑎 ∈ 𝑅, soluţie f( x)=arctga
+k𝜋
Sinf(x)=sing(x) soluţie 𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥) = 2𝑘𝜋 ş𝑖 𝑓(𝑥) + 𝑔(𝑥) = (2𝑘 + 1)𝜋
Cos f(x)=cos G(x) soluţie 𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥) = 2𝑘𝜋 ş𝑖 𝑓(𝑥) + 𝑔(𝑥) = 2𝑘𝜋
Tgf(x)=tgg(x) soluţie 𝑓(𝑥) − 𝑔(𝑥) = 𝑘𝜋
Noţiuni de combinatorică, binomul lui Newton
Formula de recurenta a permutarilor
𝑃𝑛 = 𝑛! = 𝑛(𝑛 − 1)! = 𝑛𝑃𝑛−1
Aranjamente
𝑛!
𝐴𝑘𝑛 =
(𝑛 − 𝑘)!
, sau
𝐴𝑘𝑛 = 𝑛(𝑛 − 1)(𝑛 − 2) … … … … … … . (𝑛 − 𝑘 + 1)
Formula de recurenta a aranjamentelor:
𝐴𝑘𝑛 = (𝑛 − 𝑘 − 1)𝐴𝑘𝑛−1
Combinari
𝑛! 𝐴𝑘
𝐶𝑛𝑘 = 𝑘!(𝑛−𝑘)! sau 𝐶𝑛𝑘 = 𝑛
𝑃𝑘

5
Combinări complementare
𝐶𝑛𝑘 = 𝐶𝑛𝑛−𝑘
Formula de recurenta a combinărilor:
𝑘 𝑘−1
𝐶𝑛𝑘 = 𝐶𝑛−1 + 𝐶𝑛−1

Binomul lui Newton

Formula Binomului lui Newton este:
(𝑎 + 𝑏)𝑛 ) = 𝐶𝑛0 𝑎𝑛 + 𝐶𝑛1 𝑎𝑛−1 𝑏 + 𝐶𝑛2 𝑎𝑛−2 𝑏 2 + ⋯ … + 𝐶𝑛𝑘 𝑎𝑛−𝑘 𝑏 𝑘 + ⋯ … … + 𝐶𝑛𝑛 𝑏 𝑛
Termenul general al dezvoltarii binomului lui Newton:
𝑇𝑘+1 = 𝐶𝑛𝑘 𝑎𝑛−𝑘 𝑏 𝑘
Observam ca,

Gasirea rangului celui mai mare termen din dezvoltarea (a + b)n se face dupa formula
𝑏(𝑛+2)+𝑎
𝑘 = [ 𝑎+𝑏 ]
Binomul lui are - n+1 termeni, coeficienţi binomiali egali depărtaţi de extremi
Sunt egali.
Observatie. Pentru o multime cu n elemente, numarul de submultimi cu k elemente este
egal cu Cnk.
Pentru a = b = 1, avem
𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛1 + 𝐶𝑛2 + ⋯ … … … … … . . +𝐶𝑛𝑛 = 2𝑛 .
𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛2 + 𝐶𝑛4 + 𝐶𝑛6 + ⋯ … . . = 𝐶𝑛1 + 𝐶𝑛3 + 𝐶𝑛5 + ⋯ … = 2𝑛−1
Suma coeficienţilor binomiali de rang par este egală cu sum coeficienţilor de rang impar, este
2n-1
Numere complexe . Mulţimea numerelor complexe notată cu C.Notaţie internaţională 𝑖 2 =
−1; √−1 = 𝑖 Forma algebrică este z=a+bi, unde 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, a=Re z, partea reală, b= Im z partea
imaginară. Reprezentarea grafică; pe Ox partea reală, pe Oy partea imaginară. Fie 𝑧1 = 𝑎 + 𝑏𝑖 ş𝑖 𝑧2 =
𝑐 + 𝑑𝑖, 𝑧1 = 𝑧2 𝑑𝑎𝑐ă 𝑎 = 𝑐 ş𝑖 𝑏 = 𝑑; un număr complex este nul dacă partea reală şi cea imaginară
sun simultan nule.Suma numerelor complexe. Fie 𝑧1 = 𝑎 + 𝑏𝑖 ş𝑖 𝑧2 = 𝑐 + 𝑑𝑖; 𝑧1 + 𝑧2 = 𝑎 + 𝑐 +
𝑖(𝑏 + 𝑑). Produsul. Fie 𝑧1 = 𝑎 + 𝑏𝑖 ş𝑖 𝑧2 = 𝑐 + 𝑑𝑖; 𝑧1 ∙ 𝑧2 = 𝑎𝑐 − 𝑏𝑑 + 𝑖(𝑎𝑑 + 𝑏𝑐)Conjugatul lui
z=a+bi este 𝑧̅=a-bi pentru că produsul lor este 𝑧 ∙ 𝑧̅ = (a + bi)(a − bi) = a2 +
b2 , conjugatul unui număr coplex se obţine schimbând semnul părţii imaginare..Impărţirea se face
aplicând fracţia cu conlugatul numitorului.Modulul este |𝑧| = √𝑎2 + 𝑏 2 . Proprietăţile modului sunt
asemea cu cele de la numerele reale.Distanţa dintre douănumere complexe scrise algebric este:𝐴𝐵 =
|𝑧𝐵 − 𝑧𝐴 | unde avem 𝐴(𝑧𝐴 )ş𝑖𝐵(𝑦𝐵 ).Centru de greutate a unui triunghi a căror afixe se cunosc este
𝑧 +𝑧 +𝑧 𝐴𝑀
𝑧𝐺 = 𝐴 3𝐵 𝐶 . Cordonatele punctului care împarte un segment într-un raport dat 𝐵𝑀 = 𝑘; 𝑧𝑀 =
𝑧𝐴 +𝑘𝑧𝐵 𝑧 −𝑧
. Trei puncte de afixe date sunt coliniare dacă 𝐴 𝐵 ∈ 𝑅 𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑏⃗⃗⃗⃗ + 𝑎𝑐 ⃗⃗⃗⃗ ∈ 𝑅. ABCD
⃗⃗⃗⃗ + 𝑏𝑐
1+𝑘 𝑧𝐶 −𝑧𝐵
paralelogram dacă 𝑧𝐴 + 𝑧𝐶 = 𝑧𝐵 + 𝑧𝐷
Forma trigonometrică a unui număr complex este z=r(cost t + i sin t) unde r este modulul .
𝑏
|𝑧| = 𝑟 = √𝑎2 + 𝑏 2 ; 𝑡 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 + 𝑘𝜋; 𝑘 = 0 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑎𝑛 𝐼, 𝑘 =
𝑎
2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑎𝑛𝑢𝑙 𝐼𝐼 ş𝑖 𝐼𝐼𝐼, 𝑘 = 2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑎𝑛𝑢𝑙 𝐼𝑉. Produsul şi câtul numerelor complexe sub
formă trigonometrică este. Fie 𝑧1 = 𝑎 + 𝑏𝑖 ş𝑖 𝑧2 = 𝑐 + 𝑑𝑖; 𝑧1 ∙ 𝑧2 = 𝑟1 𝑟2 (𝑐𝑜𝑠(𝑡1 + 𝑡2 ) +
𝑧
𝑖 𝑠𝑖𝑛(𝑡1 + 𝑡2 )) unde 𝑟1 , 𝑟2 , 𝑡1 , 𝑡2 , modulile şi orgumentele celor două numere, câtul este 𝑧1 =
1
𝑟1
𝑟2
(𝑐𝑜𝑠(𝑡1 − 𝑡2 ) + 𝑖 𝑠𝑖𝑛(𝑡1 − 𝑡2 )).
𝑛 𝑡+2𝑘𝜋 𝑡+2𝑘𝜋
Rădăcina de ordin „n” a unui nr complex 𝑧𝑛 = √𝑟 (𝑐𝑜𝑠 𝑛
+ 𝑖𝑠𝑖𝑛 𝑛
) unde k ia valori de la „0”
la „n-1”, r este modulul şi t argumentul numărului complex dat..
𝑛 𝑡+2𝑘𝜋 𝑡+2𝑘𝜋
Ecuaţii binome 𝑧 𝑛 − 𝑎 = 0 admite rădăcinile 𝑧𝑘 = √𝑟 (𝑐𝑜𝑠 𝑛 + 𝑖𝑠𝑖𝑛 𝑛 ) unde k ia valori de la
„0” la „n-1”,adică k=0,1,2,3...................,n-1; r este modulul şi t argumentul numărului complex „a”.

6
7