ALGELE

Descriere:
Algele sunt capabile de a realiza procesul de fotosinteză cu
ajutorul pigmentului care este frecvent clorofila sau ficocianina. Astfel din apă,
săruri minerale, CO2 folosind ca sursă de energie lumina solară și în prezența
pigmentului verde clorofilă, sintetizează substanțe organice.
Mediu de viata:
Majoritatea algelor sunt organisme acvatice, dar se întîlnesc și pe uscat:
pe sol și pietre, pe copaci etc. Corpul algelor (talul) poate fi unicelular, colonial
sau pluricelular. Celula algelor este protejată de un perete din celuloză și
pectină. În citoplasmă se află unul sau cîteva nuclee, mitocondrii, reticul
endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot
avea formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la
câteva sute. Corpul algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe.
În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar.

Clasificare:

 Algele albastre-verzi


 Cianobacterie.
 Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând
Regnului Monera, încrengătura cyanophyta. Toate formele sunt autotrofe.
Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna
cu clorofila, dau algei culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați
haotic în citoplasmă.[1] Citoplasma mai conține granule amidonoase de
rezervă. Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau
filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu
cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta
constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma procesului de
diviziune celulară.[1]
 Algele verzi

 Algele verzi (Clorophyta) desemnează un grup de alge a căror pigmenți

fotosintetici principali sunt clorofila, a și b, și pigmenți xantofili și
carotenici.[2] Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor
terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și
similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile
filogenetice.[3] Algele verzi nu formează un coerent complet, ele sunt
reprezentate de diferiți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Acestea prezintă
caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în
locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof.[4] Predomină pigmentul verde
datorită cloroplastului;[2] nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon
în plastidă și în stromă.[4] Reproducerea este, în principal, sexuată, dar
poate fi și asexuată prin zoospori.
 Algele roșii


 Alga roșie
 Algele roșii (Rhodophyta) grupează aproximativ 6000 specii și a căror
caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină.
Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își
depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de
vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit
din pectină și celuloză.
Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se
găsesc în corpusculi numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip a.[5]
  Algele brune

 Algele brune (Phaeophyceae) cuprind aproximativ 1500 specii și a căror

caracteristică majoră este prezența pigmentului fucoxantină și a clorofilei
de tip a și c. Acestea au un tal relativ mare, putând ajunge până la 60 m.
Peretele celular este format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă
amidon ca substanță de rezervă. Reproducere Modalitatea factorilor de
mediu prin spori flagelați, respectiv sexuată prin gameți masculini
flagelați.[6] Are clorofilă.
 Diatomee

 Diatomee.

Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton.
Majoritatea sunt unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă de filament
sau funde. Ele sunt producătorii lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei
diatomeei constă în aceasta fiind învelită într-un perete celular unic,
format din dioxid de siliciu hidratat. Acesta se compune din două părți
asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și numele algei.
Importanta:
Marea calitate a algelor este conţinutul bogat în compuşi minerali, al căror
principal rol este regenerarea! În compoziţia algelor intră oligoelemente cantităţi
semnificative de iod, brom, magneziu, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, sulf, clor,
cupru, siliciu.

Algele proaspete sau uscate natural conţin şi vitaminele A, B1, B2, B6, B12, C,
D, E, K, PP. Reprezintă o sursă proteică prin acizii aminaţi (metionina, serina,
acid glutamic, cistina), dar conţin şi glucide, clorofila, substanţe antibiotice şi au
un conţinut uriaş în fibre de celuloză.
Consumate intern, ca hrană sau în cure speciale, algele stimulează glandele
endocrine şi imunitatea, stimulează circulaţia sângelui, combat retenţia, au
efect antiinflamator şi antireumatic, pot corecta unele forme de
hipotiroidie. Fibrele alimentare din alge împiedică depunerea de grăsimi pe
pereţii vaselor sangvine şi reduc astfel riscul de ateroscleroză şi infarct
miocardic.

Prin conţinutul bogat în potasiu şi iod, algele remineralizează şi sunt

recomandate persoanelor care urmează tratament cu diuretice, ajutând şi în
curele de slăbire şi remodelare corporală. Clorofila din componenţa lor are un
efect regenerant şi un apreciabil efect antibacterian.

Numeroase studii au demonstrat eficacitatea extraselor din alge în cazul

infecţiilor cu diverse tipuri ale virusului herpetic, cu virusul gripal A şi
HIV. Algele au efect energizant şi asupra ficatului, facilitând eliminarea
toxinelor şi scăzând astfel nivelul de stres din organism.

Reproducere:

Algele prezinta reproducere sexuata, mitoza, meioza. Fecundatia poate fi

rezultatul unei stocari intamplatoare de metaboliti. La Chlamydomonas
(unicelulara) gametul este un individ imatur capabil sa se contopeasca cu alt
individ. Gametii si sporii se formeaza in organe specializate (gametocisti,
sporocisti), veziculare, lipsite de un perete pluricelular propriu.