L7.

Proprietăţile fizici şi chimice ale pigmenţilor fotosintetici

A. Proprietăţile fizice ale pigmenţilor
Principalele proprietăţi fizice ale pigmenţilor sunt: culoarea specifică,
solubilitatea în anumiţi solvenţi organici, fluorescenţa şi absorbţia selectivă a diferitelor
radiaţii de lumină din spectrul vizibil.
Experienţă. Fluorescenţa (dicroismul)
Principiu. Fluorescenţa este proprietatea unei soluţii fotoactive de a avea o
anumită culoare în lumină directă (prin transparenţă) şi altă culoare în lumină reflectată.
Pigmenţii clorofilieni prezintă culoarea verde în lumină directă şi culoarea roşie-rubinie în
lumină reflectată, sub un anumit unghi faţă de razele incidente. Această proprietate este
caracteristică tuturor soluţiilor adevărate, micromoleculare, care dau cu lumina anumite
reacţii fotochimice.
Materiale necesare: extract alcoolic de pigmenţi, eprubetă, sursă de lumină (bec
electric).
Modul de lucru. Într-o eprubetă se pun 5 ml extract alcoolic de pigmenţi care se
examinează în faţa unui bec electric prin transparenţă şi prin reflexie. Se observă că
extractul alcoolic din eprubetă prezintă culoarea verde sau roşu-rubiniu, funcţie de unghiul
de incidenţă al razelor de lumină (fig. 51).

a. Extract de pigmenţi b. Extract de pigmenţi

examinat în lumină directă examinat în lumină reflectată
Fig. 51. Fluorescenţa clorofilei
Interpretarea. Clorofilele au proprietatea de a absorbi radiaţiile de lumină cu
lungime de undă mai mică şi de a le transforma în radiaţii cu lungime de undă mai mare.
Durata experienţei: 10 minute
 Experienţă. Absorbţia selectivă a radiaţiilor din spectrul vizibil
Principiu. Pigmenţii asimilatori din soluţia alcoolică absorb radiaţiile luminoase în
mod selectiv.
Aparate: spectroscop.
Materiale necesare: extract alcoolic de pigmenţi, cuvă sau eprubetă, sursă de
lumină (bec electric).
Modul de lucru. Într-o eprubetă se toarnă 5 ml extract alcoolic de pigmenţi care se
examinează la spectroscop, în faţa unei surse de lumină. Privind prin ocular, se constată că
pe spectrul de lumină (ROGVAIV) apar două benzi întunecate: una în zona radiaţiilor roşii
(650-680 nm - benzile B-C Frauenhoffer) şi alta în zona radiaţiilor albastru-indigo-violet
(AIV).
Interpretarea. Benzile întunecate corespund cu radiaţiile absorbite în mod selectiv
de către soluţia alcoolică de pigmenţi în momentul trecerii fascicolului de lumină prin
soluţie. Lăţimea benzilor de absorbţie depinde de concentraţia soluţiei.
Cei 4 pigmenţi fotosintetici prezintă benzi de absorbţie specifice:
- clorofila a are o bandă de absorbţie în roşu (maximum în 683 nm) şi o
bandă de absorbţie în AIV (maximum în 435 nm) ;
- clorofila b are, de asemenea, două benzi de a absorbţie, dar deplasate spre
dreapta în radiaţiile roşii (maximum în 644 nm) şi spre stânga în radiaţiile
AIV (maximum în 453 nm).
S-a constatat că nucleii pirolici din molecula de clorofilă absorb mai activ radiaţiile
roşii, iar radicalii fitolici absorb mai activ radiaţiile AIV.
Radiaţiile absorbite din spectrul de lumină reprezintă culorile complementare pentru
pigmenţii fotosintetici: roşu pentru pigmenţii verzi şi AIV pentru pigmenţii galbeni-
portocalii.
 Fig. 52 Absorbţia selectivă a radiaţiilor
Durata experienţei: 10 minute.
B. Proprietăţile chimice ale pigmenţilor
Pigmenţii clorofilieni prezintă reacţii specifice în medii acide sau alcaline.
Experienţă. Formarea feofitinei în mediul acid
Principiu. În reacţie cu soluţii diluate de acizi organici sau minerali, clorofilele din
soluţia alcoolică de pigmenţi trec în feofitină, cu virarea culorii din verde în brun cărămiziu.
Materiale necesare: extract alcoolic de pigmenţi, soluţie de HCl 2N, acetat de cupru
sau de zinc, două eprubete.
Modul de lucru. În două eprubete se pun câte 3 ml extract alcoolic de pigmenţi,
peste care se adaugă câte 2-3 picături de soluţie de HCl. După o agitare uşoară apare
culoarea brună. O jumătate din soluţia brună se toarnă în altă eprubetă şi se adaugă un vârf
de ac spatulat de acetat de cupru sau zinc. Prin fierbere uşoară se constată că soluţia se
recolorează în verde.
Interpretarea. Prin reacţie chimică în mediul acid, moleculele de clorofilă pierd
atomul de Mg2+ din centrul nucleului tetrapirolic care va fi înlocuit cu doi atomi de H+,
formându-se feofitina, o porfirină de culoare brun-cărămizie. Dacă se adaugă cristale de
acetat de cupru sau zinc, în locul atomilor de H+ din nucleul tetrapirolic al feofitinei intră
cationii Cu2+ sau Zn2+, care recolorează soluţia în verde.

! Observat la o sursă de lumină, extractul verde nu prezintă însă fenomenul de

fluorescenţă, caracteristic numai în prezenţa cationului Mg din clorofilă.

Durata experienţei: 20 minute.
Experienţă. Saponificarea clorofiliei în mediul alcalin
 Principiu. Într-un mediu alcalin, sub acţiunea unui hidroxid (KOH, NaOH), se
produce saponificarea grupărilor esterice ale moleculei de clorofilă, determinată de
descompunerea moleculei în cei 3 componenţi: acid clorofilinic, alcool fitilic şi alcool
metilc. În continuare, atomii de H+ de la grupările carboxilice ale acidului clorofilinic sunt
înlocuiţi cu cationii K+ sau Na+, formându-se săruri bazice clorofilinice sau clorofilă
saponificată.
Materiale necesare: extract alcoolic de pigmenţi, granule de KOH sau NaOH,
benzină, 2 eprubete.
Modul de lucru. În două eprubete se toarnă câte 3 ml extract alcoolic de pigmenţi
şi 5 ml benzină. După agitare puternică se constată separarea a două straturi distincte:
stratul superior de benzină are culoarea verde şi conţine clorofilele a şi b şi carotina, iar
stratul inferior de alcool are culoarea galben-verzuie şi conţine xantofila.
Într-una din eprubete se adaugă o granulă de KOH sau NaOH şi se agită puternic până
la dizolvarea totală a granulei. În mediul alcalin creat, se constată separarea a două straturi
distincte, dar colorate invers faţă de cealaltă eprubetă rămasă drept control.
Interpretarea. Prin saponificarea clorofilelor în mediul alcalin are loc formarea
sărurilor clorofilinice bazice, mai solubile în alcool decât în benzină. În acest caz,
clorofilele trec din stratul superior în cel inferior, pe care îl colorează în verde. Astfel,
stratul superior de benzină de culoare galben-portocalie, conţine carotina, iar stratul inferior
de alcool de culoare verde, conţine clorofilele a, b şi xantofila (fig.53). În reacţiile de
saponificare structura nucleului tetrapirolic rămâne nealterată, ceea ce determină păstrarea
culorii verzi şi a proprietăţii de fluorescenţă.
 a. clorofila normală este b. clorofila saponificată este
solubilă în benzină solubilă în alcool
Fig. 53. Modificarea solubilităţii clorofilei prin saponificare

Durata experienţei: 20 minute.