TRANSFORMAREA ŞI CIRCULAŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE ÎN

PLANTE

Primii produşi ai fotosintezei sunt glucidele solubile (fructoza, glucoza) din care ia
naştere, prin procese complexe de metabolism, aproape toată materia organică existentă
în natură, reprezentată , prin diversitatea compuşilor organici, simpli sau complecşi
caracteristici fiecărei specii vegetale.
TRANSFORMAREA GLUCIDELOR
Prima moleculă organică ce rezultă în procesul de fotosinteză este o hexoză
fosforilată (1,6- difosfofructoza) din care prin procesul de defosforilare şi izomerizare, se
formează diferite glucide simple (glucoza, fructoza, galactoza, manoza, sorboza).

Experienţa. Identificarea amidonului în tuberculii de cartof

Principiu. Prezenţa amidonului în organele plantelor se pune în evidenţă prin
reacţia cu iod din soluţia Lugol.
Materiale necesare: tubrcul de cartof, răzătoare, mojar sau crisalizor, tifon, pahar
Berzelius baghetă de sticlă, eprubetă, bec de caz, soluţie Lugol, alcool etilic.
Modul de lucru. Un tubercul de cartof curăţat se dă prin răzătoare, iar pasta
obţinută se strecoară prin tifon într-un pahar Berzelius.
Aflat în repaus câteva minute, filtratul depune un sediment de culoare albă. Se
varsă lichidul din stratul superior iar sedimentul se spală de câteva ori cu apă, agitând de
fiecare dată cu o baghetă de sticlă şi lăsând în repaus pentru separarea distinctă a două
straturi. Sedimentul obţinut se trece într-o eprubetă care conţine 10 ml apă în fierbere.
Prin amestecare energică se obţine cleiul de amidon.
După răcire, se adaugă câteva picături de soluţie Lugol care colorează în albastru
întregul conţinut al eprubetei. Prin reâncălzire sau la adaosul unor substanţe chimice
(alcool etilic, hidroxid de sodiu, azotat de argint, taninuri) reacţia se dovedeşte reversibilă
iar culoarea albastră dispare.
Intrepretare. Amidonul din tuberculii de cartof se poate separa prin spălări
repetate şi se pune în evidenţă cu soluţia Lugol, dând reacţia caracteristică de colorare în
prezenţa iodului.
Durata experienţei: 20 minute.

Experienţa. Studiul microscopic al grăunciorilor de amidon din

tuberculii de cartof şi din seminţe.
Principiu. Amidonul este depozitat în organele de rezervă ale plantelor (tuberculi,
seminţe) sub forma unor grăunciori (granule). Grăunciorul de amidon are un centru
organic (hil) situat centric sau excentric, în jurul căruia se află straturile de amidon
evidente sau neevident..

Fig. 1 Structura grăunciorului de amidon din tuberculul de cartof

Aparate şi dispozitive: microscop.
Materiale necesare: tubercul de cartof, seminţe (mazăre, fasole, grâu, orz, ovăz,
orez), bisturiu, lame de sticlă, lamele, soluţie Lugol, apă distilată.
Modul de lucru. Cu un bisturiu se execută preparate din parenchimul tuberculului
de cartof şi din endospermul seminţelor, muiate în prealabil timp de câteva ore în apă.
Puse pe lama de sticlă într-o picătură de apă şi separat într-o picătură de soluţie Lugol se
observă la microscop diferite forme şi mărimi de grăunciori de amidon, caracteristici
fiecărei specii de plante.
Interpretare. La speciile studiate grăunciorii de amidon sunt:
- la cartof - cei mai mari (100 microni), de formă neregulată, ovală (scoică) şi hil
situat excentric, având în jur striaţiuni evidente şi excentrice (fig.2, fig. 3a);
-la mazăre şi fasole - sunt mari (50-70 microni), de formă ovală şi hil ramificat în
direcţia axului longitudinal (fig. 3 b);
- la grâu şi orz - sunt de mărimea mijlocie (40 microni), de formă sferică
(fig. 3 c);
- la porumb - sunt mici (25 microni), de formă poliedrică şi hil stelat (fig. 58
d);
-la ovăz şi orez (fig. 3e,f) - sunt compuşi din mai mulţi grăunciori simpli, cu
înveliş comun la suprafaţă.

a. Cartof b. Fasole c. Grâu

d. Porumb e. Ovăz f. Orez

Fig. 3 Diferite tipuri de grăunciori de amidon

Durata experienţei: 30 minute.

Experienţa. Separarea amidonului în amiloză şi amilopectină

Principiu. Granula de amidon este formată dintr-un înveliş extern amilopectină
(76-80% din total) şi partea internă formată din amiloză (20-24% din total). Aceste
componente se pot separa pe baza solubilităţii diferite în apă.
Materiale necesare: amidon de cartof, pahar Erlenmeyer, bec de gaz, termometru,
baie de apă, două eprubete, balanţă farmaceutică.
Modul de lucru. Se cântăreşte 1 g amidon care se pune într-un pahar Erlenmeyer
cu 25 ml apă distilată. Se încălzeşte amestecul timp de 10 minute la temperatura de 700C
pe o baie de apă. Imediat se toarnă conţinutul în două eprubete, după o agitare prealabilă.
Se lasă eprubetele pe stativ timp de 10 minute şi se constată separarea a două straturi
distincte: stratul superior transparent şi cel inferior opac (fig. 4).

Fig. 4. Separarea amidonului în amiloză şi amilopectină

Interpretare. Stratul superior este transparent şi conţine amiloză, solubilă în apă la
700C, iar stratul inferior este opac şi conţine amilopectina, insolubilă în apă. Dacă în una
dintre eprubete se pun 1-2 picături de soluţie Lugol, imediat după turnarea din paharul
Erlemneyer se constată colorări distincte între cele două straturi: în prezenţa iodului
amilaza se colorează în albastru, iar amilopectina în violet.
Durata experienţei: 20 minute.

Experienţa. Corodarea granulei de amidon în timpul germinaţiei

Principiu. Prin activitatea amilazei din endospermul seminţelor de cereale începe
corodarea granulelor de amidon care prin adâncire treptată fragmentează granula în
dextrine.
Aparate şi dispozitive: microscop.
Materiale necesare: seminţe germinate de grâu, ac spatulat, lamă de sticlă, lamelă.
Modul de lucru. Cu un ac spatulat se scoate o cantitate mică de endosperm din
sămânţa de grâu germinată, cât mai aproape de embrion şi se face un preparat
microscopic pe lama de sticlă, într-o picătură de apă. Se constată că o parte din
grăunciorii de amidon prezintă coroziuni la exterior, de diferite forme (Y, X, I, T) (fig.5).
Interpretare. Corodările externe care apar pe granula de amidon sunt rezultatul
activităţii hidrolitice a amilazei. Prin adâncirea treptată a acestor coroziuni are loc ruperea
grăunciorului de amidon în dextrine, procesul de degradare conţinând până la nivelul
moleculelor de diglucide ( maltoză) şi monoglucide (glucoză).
Durata experienţei: 10 minute.

Fig. 5 Coroziuni în grăunciorii de amidon de grâu

sub forma literelor Y, T, X, I.

Experienţa. Rolul amilazei difuzată din seminţele germinate, asupra

hidrolizei amidonului
Principiu. În endospermul seminţelor în curs de germinaţie, cantitatea de enzime
hidrolizante creşte rapid determinând degradarea amidonului în glucide simple solubile,
care sunt utilizate de embrionul în formare.
Materiale necesare: gelatină, amidon, seminţe de orz germinate, vas Petri,
bisturiu.
Modul de lucru. Se prepară un amestec omogen de gelatină 10% + amidon 2%
care se toarnă în vase Petri unde se lasă să se solidifice. Se secţionează longitudinal
seminţe de orz germinate, care după umectare, se aşează cu partea secţionată pe placa de
gelatină. După 30 minute se scot seminţele şi se toarnă pe suprafaţa plăcii 3-5 ml soluţie
Lugol diluată. Se constată că întreaga suprafaţă se colorează în albastru, cu excepţia
zonelor în care au fost aşezate seminţele germinate.
 Interpretare. De pe suprafeţele secţionate ale seminţelor germinate, difuzează
enzima amilază care hidrolizează amidonul din zonele de contact ale plăcii de gelatină.
Durata experienţei: 30 minute.