Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FIŞĂ DE STUDIU 1
A. Definiţie
A. Cladirile pot fi: civile (A1), industriale (A2) sau agrozootehnice (A3). La randul lor
cladirile civile pot fi: de locuit (A11) sau social-culturale (A12).
Fig. 1. Clasificarea constructiilor
(A1) Cladirile civile indeplinesc diferite procese functionale, cum sunt acelea de: locuire,
invatamant, cultura, sanatate, ocrotire sociala, sport, comert si altele similare. Datorita
diversitatii mari a acestor functiuni, categoria (A1) se imparte in doua clase. Criteriile
de diferentiere sunt, printre altele: numarul de oameni care utilizeaza spatiul creat,
structura spatiului functional, compartimentarile interioare care rezulta corespunzator
functiunii sau destinatiei si altele.
(A11) Cladirile de locuit. O parte din cladirile categoriei (A1) sunt create pentru a raspunde
domeniului privat, familial raspunzand astfel functiunii de locuire. Aceasta functiune
conduce la procese functionale avand cateva note distinctive.
Printre acestea se pot enumera: sunt bine individualizate; pot fi repetabile; necesita
spatii functionale cu dimensiuni reduse sau medii; sunt utilizate de un numar relativ mic
de oameni.
Se formeaza astfel unitati functionale de dimensiuni reduse sau medii. Pentru a crea
aceste spatii functionale, sunt necesare, mai intai, compartimentari interioare.
Cladirile corespunzatoare, care trebuie sa respecte aceste compartimentari, rezulta
adecvat, si anume avand caracteristici structurale. Acestea formeaza o clasa compacta,
(A1.1), in cadrul categoriei constructiilor civile (A1), denumita cladiri de locuit sau
locuinte.
(A12) Cladirile social-culturale. O alta parte din cladirile categoriei (A1), sunt create pentru a
indeplini o anumita functiune in domeniul social–cultural. Diversitatea sectoarelor
acestui domeniu este mare: invatamant, cult si cultura, sanatate, sport, comert si
altele. Cu toate acestea, se pot distinge unele trasaturi comune ale constructiilor care
asigura baza materiala a acestor sectoare. Astfel, prin natura proceselor lor functionale,
aceste imobile sunt destinate sa adaposteasca un numar relativ mare de oameni.
Este cazul urmatoarelor cladiri:
unitati de invatamant: scoli, universitati;
ocrotire a sanatatii: spitale, sanatorii;
cladiri de cult;
sali de spectacol: teatre, cinematografe, filarmonici;
sali de expozitii;
sali de sport;
supermagazine;
depozite si altele.
Aceste cladiri necesita spatii mari sau foarte mari, in general
necompartimentate sau cu anumite compartimentari tipice, adecvate unor functiuni cu
particularitati. Totodata necesita si alte spatii de dimensiuni mai mici, pentru functiuni
subordonate, care insa nu dau si nu afecteaza specificul acestor constructii. In categoria
cladirilor civile, (A1), aceste constructii formeaza clasa (A1.2), denumita cladiri social-
culturale.
(A2) Cladirile industriale se prezinta, la randul lor, intr-o mare diversitate de solutii dupa tipul
si natura proceselor industriale pe care le adapostesc. Gabaritele spatiilor functionale
si compartimentarile interioare sunt determinate de mai multi factori impusi de:
destinatia constructiei, determinata de produsul sau produsele fabricate;tipul tehnologiei
industriale folosite in acest scop;configuratia fluxurilor tehnologice specifice;
configuratia circulatiilor interioare, atat pentru personal, cat si pentru transportul
materialelor si al produselor finite; instalatiile, echipamentele si utilajele folosite, ceea
ce implica gabarite obligatorii, solutii speciale si adecvate de fundare, rezemari,
prinderi, strapungeri si alte masuri constructive asigurarii functionarii.
Astfel de cladiri sunt halele, fabricile, atelierele, magaziile etc.
(A3) Cladirile agrozootehnice. Sectorul zootehnic necesita cladiri cu functionalitati specifice,
cum sunt cele destinate crescatoriilor de animale, grajdurile si adaposturile. Sectorul
agrovegetal necesita cladiri de tipul serelor, rasadnitelor, cramelor, fabricilor de
prelucrari legume si fructe, atelierelor de intretinere si reparatii etc. Din categoria
cladirilor agrozootehnice mai fac parte: silozurile, depozitele, remizele etc.
CIVILE
CLĂDIRI
INDUSTRIALE
CONSTRUCŢI AGRICOLE
I
CONSTRUCŢII
INGINEREŞTI
DE COMPARTIMENTARE
ŞI ÎNCHIDERE :pereţi de închidere, de
ELEMENTE DE compartimentare, elemente de tâmplărie,
CONSTRUCŢII învelitori
ÎN CADRE
STRUCTURI DE CU
CONSTRUCŢII PEREŢI PORTANŢI
MIXTE
COMBINATE
ELEMENTE DE
DRUMURI LUCRĂRI PUBLICE
CĂI
FERATE
LUCRĂRI DE ARTĂ
Obiectul cursului nostru il reprezintă căile de comunicaţii.Deplasarea bunurilor material
şi a omenilor ,de la un loc la altul,se face cu ajutorul mijloacelor de
transport:autovehicule,trenuri,vapoare,avioane etc. Aceste mijloace se deplasează pe căi special
amenajate, denumite căi de comunicaţie.
CĂI RUTIERE
1.DRUMUL
Drumul este o cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren
bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat.
Istoric
Primele cărări bătătorite au fost cele făcute de animalele care migrau. Aproximativ în anii 10000
î.Hr. aceste poteci aspre au fost folosite și de vânătorii nomanzi care urmăreau aceste turme.
Pavaje ale străzilor au fost găsite la primele așezări umane în jurul anilor 4000 î.Hr.
În antichitate egiptenii au construit un drum pavat care să îi ajute să transporte materialele de
construcții pentru Marile Piramide - aproximativ în 3000 î.Hr.
În China antică s-a construit un sistem de drumuri vast, având în componență unele drumuri
pavate; acestea s-au construit începând din anii 1100 î.Hr. În anii 20 d.Hr. rețeaua de drumuri a
chinezilor avea până la 40.000 km.
Sistemul de drumuri al incașilor era format din drumuri făcute pentru curierat. Maiașii și aztecii
au avut o rețea măreață de drumuri pavate în Mexic, încă înainte ca europenii să descopere
Lumea Nouă.
În antichitate transportul pe râuri a fost mult mai ușor și rapid decât cel pe drumuri, având în
vedere costul construcției drumurilor și diferențele la capacitatea de a căra între căruțe și bărci.
Un hibrid al transportului pe drumuri și al celui pe bărci a fost barca trasă de cai, în care calul
urma o potecă pe malul râului.
Un drum pavat din orașul roman Pompeii
Fluxul traficului și proiectarea drumurilor în ambele cazuri sunt imagini în oglindă una celeilalte.
C.Clasificarea drumurilor
Lângă magazine:
Sistemul de drumuri
Din punct de vedere Funcțional și Administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile
publice se împart în următoarele categorii:
drumuri de interes național
drumuri de interes județean
drumuri de interes local.
Încadrarea în aceste categorii se face de către Ministerul Transporturilor, cu excepția
drumurilor naționale europene, a căror încadrare se stabilește potrivit acordurilor și convențiilor
internaționale la care România este parte.
Propunerile de clasificare a drumurilor naționale în categoria drumurilor naționale europene (E)
se fac de către Ministerul Transporturilor.
Clasificare funcțională
Din punct de vedere al destinației drumurile se împart în:
1. drumuri publice - drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate
circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale
economiei, ale populației și de apărare a țării - acestea sunt proprietate publică și sunt
întreținute din fonduri publice, precum și din alte surse legal constituite;
2. drumuri de utilitate privată - drumuri destinate satisfacerii cerințelor proprii de
transport rutier și pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere,
agricole, energetice, industriale și altele asemenea, de acces în incinte, ca și cele din
interiorul acestora, precum și cele pentru organizările de șantier - ele sunt administrate de
persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.
Din punct de vedere al circulației drumurile se împart în:
drumuri deschise circulației publice, care cuprind toate drumurile publice și acele
drumuri deutilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al
vehiculelor și pietonilor;
drumuri închise circulației publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care
servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum și acele drumuri de utilitate
publică închise temporar circulației publice.
Din punct de vedere Funcțional și Administrativ-teritorial, în ordinea importanței, drumurile
publice se împart în următoarele categorii:
drumuri de interes național
o autostrăzi
o drumuri expres
o drumuri naționale "E"
o drumuri naționale principale
o drumuri naționale secundare;
drumuri de interes județean ;
drumuri de interes local.
Autostrada
drumuri publice de interes naţional care asigură legătura capitalei ţării cu oraşele reşedinţă de
judeţ, legăturile dintre acestea, precum şi cu punctele de control pentru trecerea frontierei de stat
a României (ex. DN1, DN2, DN3, etc);
drumuri naţionale secundare:
restul drumurilor naţionale, care fac legătura între drumurile naționale principale și alte orașe și
puncte de interes din țară (ex: DN24; DN15, etc).
Pe harta Waze drumurile naționale for fi trecute drumuri de tip ”Magistrală majoră”
Drum județean
Drumurile de interes județean fac parte din proprietatea publică a județului și cuprind drumurile
județene, care asigură legătura între:
reședințele de județ cu municipiile, cu orașele, cu reședințele de comună, cu stațiunile
balneoclimaterice și turistice, cu porturile și aeroporturile, cu obiectivele importante,
legate de apărarea țării, și cu obiectivele istorice importante;
orașe și municipii;
reședințe de comună.
Pe harta Waze drumurile județene for fi trecute drumuri de tip ”Magistrală minoră”
Rampe
Drumuri care leagă drumurile de alte drumuri ca parte a unei intersecții. Aceasta include
toate ieșirile și intrările de pe autostradă.
Drumurile care leagă autostrăzile de alte autostrăzi, cu zonele de odihnă, cu zonele de
parcare și locurile de servicii (de exemplu, „la zona de service”).
Stradă principală
Colectoarele sunt drumuri utilizate cu densități de trafic medii-mici, care sunt utilizate pentru a
aduce trafic de pe străzile locale în artere și invers. Drumurile colectoare sunt clasificate în Waze
ca străzile principale. Acestea pot fi bulevarde sau străzi principale din orașe dar le folosi m și la
crearea drumurilor comunale care sunt asfaltate.
Stradă
Orice drum pentru transportul public care nu îndeplinește criteriile pentru alt tip este clasificat ca
stradă.
Excepții
Dacă un drum are un tip mai mare sau mai mic decât ceea ce este specificat în aceste reguli,
poate exista un motiv pentru aceasta. Reguli speciale sunt utilizate pentru a determina tipurile de
drumuri de tip sens giratoriu sau conectori de grad.
Continuitatea
Un motiv obișnuit pentru stabilirea unui tip de drum la un nivel mai mare este acela de a menține
continuitatea între două drumuri de tip superior. Promovarea continuității este indicată de obicei
prin semnalizare: Un anumit drum mai puțin important este semnat ca modalitatea de a ajunge
între două drumuri diferite mai importante.
De exemplu, un drum județean care face legătura între două drumuri naționale importante și care
poate fi o cale de a scurta distanța până la destinație. Acest lucru poate fi prevenit fie prin
alocarea directă a tipului Magistrală Majoră, fie prin atribuirea tipului Magistrală Minoră cu un
tip de rutare +1, ceea ce ar face ca acesta să fie tratat ca o Magistrală Majoră pentru trasee pe
distanțe lungi.
Anumite situații pot necesita upgrade-uri de continuitate chiar și fără semnalizare pentru a le
susține. Exemplele includ, dar nu se limitează la:
Zonele slab populate conectate de drumuri lungi cu clasă funcțională inferioară
Rute alternative utilizate ca ocoluri pentru autostrăzile principale supuse închiderilor
frecvente sau pe termen lung
Conectarea drumurilor care pot fi prea scurte pentru a fi observate în timpul alocării
clasei funcționale
Când se promovează continuitatea, tipul de drum eficient al drumului de legătură trebuie să
se potrivească cu partea inferioară a celor două drumuri pe care le leagă, similar cu selecția de tip
pentru conectori de grad, până la autostrada principală. Întrucât Magistrala Majoră nu este
niciodată tăiată, nu este necesar să se promoveze ceva către Autostrada cu tip de drum rutier
numai din motive de continuitate, iar tipul rutier nominal al Autostrăzii trebuie utilizat doar
pentru autostrăzi cu acces controlat care îndeplinesc criteriile de mai sus.
Drumuri 4x4/Noroi
Drumurile 4x4/noroi sunt de obicei drumuri care au șanțuri adâncite pe calea de rulare și
cu noroi gros, roci cu formă neregulată, copaci căzuți, ramuri și pâraie adânci, pârâuri sau treceri
de râu. O mașină obișnuită cu garda mai joasă, s-ar bloca sau chiar ar putea rupe o osie încercând
să traverseze aceste tipuri de segmente rutiere. Marea majoritate a vehiculelor nu ar circula pe
aceste drumuri. Acest tip de segment trebuie utilizat strict de un tip de vehicul special pentru
teren dur.
Drumuri parcare
Parcările, împreună cu alte drumuri accesibile publicului, cum ar fi aleile nu ar trebui utilizate
pentru rutarea traficului decât în mod direct la punctul de început sau de sfârșit al unei rute.
Drumuri private
În plan transversal:
drum în rambleu – este drumul public a cărui parte carosabilă şi acostamente sunt mai
înalte decât marginile ei;
drum în debleu – este drumul public a cărui parte carosabilă şi acostamente sunt mai
joase decât marginile lui;
drum cu profil mixt – este drumul public la care una din părţi este în rambleu şi cealaltă
în debleu.
În plan longitudinal:
drum în aliniament – este drumul public fără curbe;
drum în curbă – este cotitura drumului public în formă de arc de cerc care uneşte două
segmente de drum în aliniament;
drum în palier – este drumul public care nici nu urcă şi nici nu coboară;
drum cu declivitati – este drumul public care urcă şi coboară. Urcarea se numeşte
RAMPĂ, iar coborârea se numeşte PANTĂ
Zona drumului public are:
ampriza drumului – este suprafaţa ocupată de elementele constructive ale drumului
public (partea carosabilă, acostament, şanţ);
zona de siguranță– este zona situată de o parte şi de alta a amprizei drumului, fiind
destinată pentru semnalizare rutieră, plantaţii rutiere, suprafaţa menţinerii vizibilităţii în
locurile lipsite de vizibilitate precum şi pentru lucrările de consolidare a infrastructurii şi
suprastructurii drumului;
zona de protecție – suprafaţa necesară dezvoltării în viitor a drumului fiind situată după
zona de siguranţă;
În localităţi zona străzilor cuprinde ampriza drumului precum şi suprafeţele de parcare.
Prof.Iulia Anicăi