C5-Modele Arhitectural-Urbanistice 2019-20

A rhitectura L Oocuire raș
Sem. 2 | 2019-2020
CURSUL 5 | ARHITECTURA “MODELELOR”

ALO 2019-2020 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE
A L O rhitectura ocuire ras
CURSUL 5:
ARHITECTURA “MODELELOR”
cum au gândit arhitecții locuința economică?
1. La început nu i-a prea interesat sau doar în măsura în care
îi interesa estetica urbană.
Locuința banală se rezolva organic – construcție vernaculară
Pe arhitecți i-a interesat in măsura în care se face necesar controlul estetic al spațiului urban – după Renaștere.
Relația organică dintre locuință și spațiul urban intră sub control estetic.
Apare o presiune a spațiului urban asupra locuinței, care însă se oprește la nivelul fațadei; se rezolvă la nivelul
interfeței dintre spațiul urban și arhitectura locuinței.
Locuința nu se schimbă substanțial (devine doar în timp mai confortabilă).
2. Odată cu mutațiile secolului al 19-lea n-au mai avut încotro.

NOUA ATITUDINE POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu și-o pot permite finanțare din bani
publici = LOCUINȚA SOCIALĂ
NOUA ADMINISTRARE A ORAȘULUI - necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului.
Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE (se conturează liniile care
se aplică și astăzi)
NOUA ATITUDINE ARHITECTURALĂ = GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE MODERNE:
Arhitecții încep să se gândească sistematic la chestiunea locuinței "banale” / a numărului mare.
Gândirea este, inevitabil, tributară liniilor de gândire ale momentului → de aceea se conturează înafara profesiunii
3. Cum s-a configurat noul domeniu al gândirii

arhitecturale și proiectului în perioada modernă?
s-a configurat ca un dublu răspuns:
o1. DIN PARTEA GUVERNELOR: POLITICILE DE LOCUIRE
găsirea de formule legislative și resurse financiare; politicile de locuire
In ultimii ani ai secolului al XIX-lea, legislatia europeana privind locuinta se va indrepta atat spre asigurarea unei finantari
publice adecvate constructiei de locuinte cu pret redus, cat si spre punerea la punct a unui instrument legislativ capabil sa
condamne proprietatea nepotrivita cu noile norme de sanatate publica si sa controleze noile dezvoltari.
Aceasta este linia generala adoptata de Marea Britanie, Belgia, Franta, Olanda, Germania, Italia etc.
Desi puternic reformatoare, aceasta legislatie va ramane adesea numai nominala, daca judecam dupa efecte. In ciuda largirii
politizarii problemei, abia dezastrul produs de al doilea razboi mondial va reusi sa puna in miscare un larg program de
constructie de locuinte sociale (M.Pawley, Architecture versus housing).
o2. DIN PARTEA PROFESIONIȘTILOR: GÂNDIREA MODERNĂ

găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor urbane și in
special a locuirii celor lipsiți de mijloace
Căutăm cum s-a modelat gândirea profesională în fața complexității problemelor legate de încercarea de a rezolva o situație de
necesitate fără precedent și care continuă și astăzi.
cum s-a configurat noul domeniu?
INTRE INDIVID CU NECESITĂȚILE LUI ȘI COMUNITATE / INTRE INDIVIDUAL ȘI COLECTIV
AMBELE CUPLURI DEFINESC LOCUIREA URBANĂ MODERNĂ DIN PUNCT DE VEDERE CALITATIV.
Pare aproape același lucru, dar nu e: DIFERENȚA COLECTIV – COMUNITATE  nu neapărat orice e
colectiv/grup (oameni puși împreună) formează o comunitate.
Etimologic: cum munus. Comunitatea este un grup de persoane (cum), care împart ceva
între ele (munus) — un bun, o resursă, sau din contra, o obligație, o datorie.
COMUNITATEA – presupune o relație mai strânsă, de valori și interese comune, dar și afectivă, o relație de
solidaritate, de aderență, de identificare, de nevoie de a fi împreună și de a pune împreună o parte a vieții...
(De aceea blocul nu formează automat o comunitate, ci numai în anumite situații.)
Este asociată (în literatura profesională despre locuire) noțiunii de CONVIVIALITATE:
cuvânt derivat din convivium, (masă în comun) și din convivialis; plăcerea de a trăi împreună, de a asigura o
comunicare amicală (în jurul mesei).
În sensul sugerat într-o singură propoziţie de Martin Buber: „comunitate este”, spune el, „acolo unde
comunitatea se întîmplă.” Acest aforism decepţionant de simplu şi remarcabil de inteligent înseamnă în
primul rând că o comunitate nu poate fi definită ca ceva fix. Este un eveniment, o intersecţie a multor
procese. Poate fi extrem de trecător, sau poate dura un pic mai mult. Dar nu rămâne; comunitatea este,
în esenţă, un moment de comuniune cu semenii noştri în varianta lor (şi a noastră) cea mai bună. Iar noi
nu putem fi la înălţime decât rar şi fugitiv.
Blau, J. 1957. „A Philosophic View of the City.” American Quarterly, vol. 9, nr. 4
(iarna 1957). Johns Hopkins University Press. p. 455.
(Atenție, nu ne vom ocupa de comunitatea intențională, forma cea mai unită prin scopul cu care este
creată, dar care privește mai degrabă “locuința comunitară”.)
cum s-a configurat noul domeniu?
1. La început înafara profesiunii (perioada preubanismului)
MODELELE IDEOLOGICE: ansamblu de idei care vizează să fondeze teoretic organizarea unei noi societăți;
reprezintă teorii din care decurg practicile din diverse domenii (politic, economic, societal, cultural); în cazul
nostru, linii /familii de gândire care orientează abordările locuirii și orasului.
Pornesc de la critica orașului industrial și liberal (și a societății industriale)
MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST - în centrul criticii: pierderea coeziunii comunitare
MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST - în centrul criticii: degradarea individului
MODELUL IDEOLOGIC NATURALIST - în centrul criticii: orașul însuși ca fenomen nociv
CRITICA FĂRĂ MODEL - în centrul criticii: exploatarea individului
2. Profesioniștii le vor interpreta și da formă (perioada ubanismului)

MODELELE ARHITECTURAL-URBANISTICE: ansamblu de cunoștiinte specifice,
teoretice și practice, care se interpun între cerintele societatii și transpunerea lor în
forme; aplicațiile dobândesc rol exemplar (Castex & Pannerai).
Pe linia modelului ideologic culturalist  ORAȘUL-GRĂDINĂ

Pe linia modelului ideologic progresist  CULTURA
RAȚIONALISTĂ A LOCUINȚEI; APARTAMENTUL MODERN ȘI
ORAȘUL FUNCȚIONALIST
o2. RĂSPUNSUL DIN PARTEA ARHITECȚILOR:
(găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor locuirii
urbane și, in special, a locuirii celor mai /lipsiți de mijloace)
SCHEMATIC, S-A CONFIGURAT ÎN TIMP ASTFEL:

(perioada preurbanismului / până spre 1900) Progresul
politic în materie de locuire economică este
declanșat și susținut continuu de o activă și largă dezbatere ideologică, ce
prefigurează gândirea arhitectural-urbanistică modernă a locuinței urbane și aplicațiile la
scară largă.
 S-AU CONTURAT MODELELE IDEOLOGICE (revedeți CURSUL 4)
(perioada urbanismului / după 1900) Profesioniștii se

vor afilia acestor linii de gândire, le vor
interpreta și da formă (vor propune soluții arhitectural-urbanistice de rezolvare a
problemelor urbane și in special a locuirii celor mai lipsiți de mijloace)
 S-AU CONTURAT APLICAȚIILE: MODELELE ARHITECTURAL-URBANISTICE
(“ARHITECTURA MODELELOR” (CURSUL DE AZI )
modelele arhitectural-urbanistice
Pe linia modelului ideologic culturalist:
 ORAȘUL-GRĂDINĂ
Pe linia modelului ideologic progresist:
 CULTURA RAȚIONALISTĂ A LOCUINȚEI; DE LA APARTAMENTUL
MODERN LA ORAȘUL FUNCȚIONALIST
vom urmări pentru cele două linii:

O1. dezvoltarea ideilor precursorilor:
Cum s-a ajuns la o anumită soluție aplicabilă în/prin proiect (și de ce)?
O2. locuirea din “perspectiva domestică”
Relația cu “perspectiva monumentală”, cu concepția urbană în general,
Nivelul “domestic”: formula de grupare,
Tipul de locuință, modul de locuire,
Relația cu natura,
Mijloacele puse în operă.
ÎN LINIA MODELULUI IDEOLOGIC CULTURALIST
teoria/practica orașului-grădină
IDEILE PRECURSORILOR
accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII COMUNITARE
Legat strâns de tradiția romantismului englez
Ideea de bază: orașul european pre-industrial a reprezentat un moment excepțional al istoriei, realizarea
individuală și înflorirea culturii s-a făcut grație mediului urban;
Gândire anti-industrială, hrănită de nostalgia pentru orașul trecutului, cu căldura sa umană și cu calitatea
arhitecturala care se cer re-înviate;
Nevoile spirituale sunt mai importante decât nevoile materiale;
urâțenia răspândită de societatea industrială este văzută ca rezultat al unei carențe culturale ce nu poate fi
combătută decât prin întoarcerea la o arta inspirata din Evul Mediu, in directa legătură cu renașterea
artizanatului;
ESTETICA URBANĂ ESTE INSTRUMENTUL (ocupa locul central pe care îl joacă igiena pentru progresiști)
resping geometria rigidă: “caroiajul este mormântul sufletului” (Ruskin), prototipurile si standardele: numai
organicitatea poate integra aporturile succesive ale istoriei,
locuințe simple, individuale, repetabile, dar suficient de diverse pentru a reprezenta personalitatea celor
care le locuiesc (ca in Evul Mediu, de ex.)
(capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului)

TEORIA GENERALĂ
Camillo SITTE (1843-1903)
1889 - Arta construirii orașelor (Urbanismul după principiile sale artistice)
TEORIA ȘI MODELUL ORIGINAR AL “ORAȘULUI-GRĂDINĂ”

Ebenezer HOWARD (1850-1928),
1898 - Tomorrow: A Peaceful Path to a Real Reform
Raymond UNWIN (1863-1940)
1909 - Town Planning in Practice
RĂSPÂNDIREA “MODELULUI” ORAȘULUI-GRĂDINĂ:

Georges BENOIT-LEVY, Clarence PERRY, Bruno TAUT, Ernst MAY…
… Cincinat SFINȚESCU…
… hibridarea …
estetica urbană
Camillo SITTE (1843-1903),
1889 - Der Städtebau nach seinen künstlerischen Gründsätzen
(Arta construirii orașelor – Urbanismul după principiile sale artistice)
_studiu minuțios al orașelor vechi, bazat pe o estetică a sensibilității, pentru a
extrage principii artistice care să inspire noile realizări;
_vrea să înlocuiască reușitele intuitive printr-un demers conștient: nu pentru a
imita orașele vechi, ci pentru a înțelege esențialul și a-l adapta la
circumstanțele moderne;
_urbanismul trebuie să fie trăit contemporan și trebuie să fie judecat în raport
cu nevoile și estetica momentului;
_planul unui oraș este o operă de artă, important este întregul;
_planul se organizează în funcție de locurile de trecere și de întâlnire: piețe și
străzi;
_spațiu vizual închis și adesea neregulat (“o piață trebuie văzută ca o
cameră”), organic (critică ordinea geometrică obsesivă a noilor piețe față de
iregularitatea organică a orașului medieval);
_argumentează continuitatea spațiului urban, critică monumentul izolat
estetica urbană
Camillo SITTE
1889 - Der Städtebau: Principiile esteticii urbane rezultate din studiul orașelor vechi sunt
preluate de noile realizări, pentru a răspunde cerințelor sensibilității estetice, dar și nu circulației si
funcțiunilor moderne
estetica urbană
Orașul grădină – teorie și model originar

Ebenezer HOWARD (1850-1928),
1898 -Tomorrow: A Peaceful Path to a Real Reform
(1902- Garden Cities of Tomorrow):
“Orașul e un simbol al societății - întrajutorare mutuală și cooperare amicală,

paternitate, maternitate, fraternitate, relații cuprinzătoare de la om la om,
simpatii expansive, știință artă, cultură, religie.
Natura de “la țară” este simbolul dragostei și libertății pe care Dumnezeu le-a
dat omului, … totul vine de la ea… frumusețea ei este inspirația artei… Dar
plenitudinea și înțelepciunea naturii nu se vor putea revela/evidenția atât timp
cât va persista separația, anti-naturală, dintre societate și natură…
Ele trebuie “căsătorite”, și din această unire bucuroasă va țâșni o nouă
speranță o nouă viață, o nouă civilizație.”
The Three Magnets
‘Where will the people go?', 'Town', 'Country' or 'Town-Country' ?
1899 - Fondeaza Garden Cities Association
pentru a discuta ideea și modalitățile de punere în practică
1900 - First Garden City Ltd. (capital 50.000 lire)
1902 - Garden City Pioneer Company (20.000lire) - Letchworth
CEI TREI MAGNEȚI

SISTEMUL DE AȘEZĂRI
LOGICA ECONOMICĂ
Sa ne imaginam o proprietate de
2.400 ha, acum pur agricola, pe care
o achizitionam prin licitate publica cu
2500Fr/ha… Suma este imprumutata
cu ipoteca cu maximum 4%
dobanda.
Legal, proprietatea e pe numele a
patru oameni solvabili si de
indubitabila probitate si onoare …
populatia orasului-gradina, magnetul
oras-natura, poate sa construiasca…
Tot ce vine din chiria anuala pe
pamant, a carui valoare creste anual,
se plateste administratorilor, care,
dupa ce achita dobanzile si fondul de
amortizare, pun surplusul in solda
Consiliului Central, pentru a fi folosit
la constructii, intretinere si lucrari
publice.
“ORAȘUL SOCIAL” = al 3-lea sistem socio-economic, pe care îl speră superior atât

capitalismului victorian, cât și socialismului centralizat al utopiștilor
_Un model economico-social mai
degrabă decât unul arhitectural
_Un sistem de așezări autonome,
„self-sufficient”, de dimensiuni
limitate (cca 30.000 locuitori),
fiecare cu zona ei de influență
_Comunități voluntare, nu forțate,
cooperatiste și auto-guvernate
_Orașe cu germenul zonificării
funcționale (industrie, agricultură,
transporturi, locuire, spații publice
comunitare etc)
_Combinație sănătoasă, naturală
și economică dintre viața la oraș și
cea de la țară, pentru toate
categoriile sociale;
_Stimularea spiritului comunitar,
atât la nivelul orașului cât și la
scară domestica;
_Individualizare și diferențiere fină
a spațiului, la diverse niveluri;
asimetrie, pitoresc;
_Spatiul public foarte important, la
nivel de stradă și piață; cu dublu
rol: estetic și social.
Posibilă ilustrare a unui oraș
grădină (NB. este doar o schemă
de principiu, nu un plan)
„o descriere care este doar sugestivă și va fi,
probabil, foarte interpretată (much departed
from)…”
Six magnificent boulevards - each 120 feet wide - traverse the city from centre to circum-
ference, dividing it into six equal parts or wards. In the centre is a circular space containing
about five and a half acres, laid out as a beautiful and well-watered garden; and,
surrounding this garden, each standing in its own ample grounds, are the larger public
buildings - town hall, principal concert and lecture hall, theatre, library, museum, picture-
gallery, and hospital.
The rest of the large space encircled by the "Crystal Palace" is a public park, containing
145 acres, which includes ample recreation grounds within very easy access of all the
people.
Running all round the Central Park (except where it is intersected by the boulevards) is a
wide glass arcade called the "Crystal Palace", opening on to the park. This building is in
wet weather one of the favourite resorts of the people, whilst the knowledge that its bright
shelter is ever close at hand tempts people into Central Park, even in the most doubtful of
weathers. Here manufactured goods are exposed for sale, and here most of that class of
shopping which requires the joy of deliberation and selection is done. The space enclosed
by the Crystal Palace is, however, a good deal larger than is required for these purposes,
and a considerable part of it is used as a Winter Garden - the whole forming a permanent
exhibition of a most attractive character, whilst its circular form brings it near to every
dweller in the town - the furthest removed inhabitant being within 600 yards.
Passing out of the Crystal Palace on our way to the outer ring of the town, we cross Fifth
Avenue - lined, as are all the roads of the town, with trees - fronting which, and looking on
to the Crystal Palace, we find a ring of very excellently built houses, each standing in its
own ample grounds; and, as we continue our walk, we observe that the houses are for the
most part built either in concentric rings, facing the various avenues (as the circular roads
are termed), or fronting the boulevards and roads which all converge to the centre of the
town. Asking the friend who accompanies us on our journey what the population of this
little city may be, we are told about 30,000 in the city itself, and about 2,000 in the
agricultural estate, and that there are in the town 5,500 building lots of an average size of
20 x 130 feet (c.6x40mp) - the minimum space allotted for the purpose being 20 x 100.
Orașul grădină – primele aplicații

Raymond UNWIN (1863-1940) & Barry PARKER (1867-
1947)
1909 - UNWIN, Town Planning in Practice:
o lucrare tributară metodei lui C. Sitte, cu un accent social mai
puternic.
Mai presus de toate, va trebui sa inoculam in munca noastra spiritul
artistic.
Atât in urbanistica locala cât si in cea regionala, este important sa se
previna separarea completa a diferitelor categorii sociale, care este o
trasatura atat de accentuata o orasului englez modern.
1918 - UNWIN, Nothing Gained by Overcrowding
… lasand orasele sa se dezvolte liber, este important sa le stabilim
cumva limitele, si sa precizam, separand partile vecine, spatiul destinat
noilor cartiere si perferiilor.
… o urbanistica adecvata va oferi fiecaruia mai mult spatiu, fara sa
foloseasca mai mult teren.
Colaborează pentru diverse proiecte:

NEW EARSWICK (1902),
LETCHWORTH GARDEN-CITY (1903), EALING (1906),
HAMPSTEAD GARDEN SUBURB (1906) …
1903- LETCHWORTH GARDEN-CITY
Primul oraș-grădină veritabil, inițiat de Ebenezer Howard
(„First Garden City Ltd.”, 1903) și proiectat de R. Unwin și
B. Parker. Un succes economic – atrage fabrici, începe să
plătească dividende în 1915.
1906 - HAMPSTEAD GARDEN SUBURB
Raymond UNWIN & Barry PARKER
Suburbie grădină pe terenul fam. Barnett, legat de metropolă printr-o linie de metrou. Are în fundal
idei socialiste-filantropice. Cel mai reușit proiect (din punct de vedere formal-estetic) al cuplului
Unwin-Parker.
Suntem doar oameni obisnuiti… Unii au servitori, altii nu; unii dintre noi au masini, altii merg pe jos (by Shanks pony); unii citesc,
unii compun muzica, dar toti muncim, toti spalam (“nici o casa oricât de mica, fara o baie - vezi reclama) - si toti ne îngrijim
gradinile … eliberati de opresiunea averilor si capabili sa ne apropiem unii de altii pe temeiurile mai simple si mai profunde ale
intereselor si aspiratiilor comune” (Henriett Barnett)
din Regulamentul
“Hampstead Garden Suburb Trust”:
- persoane de orice nivel social
- 20 de locuințe / ha
- 13,2 m lățime străzi,
- locuințe individuale cu grădină
- cel puțin 16,50m între case
- garduri din vegetație joasă.
Orașul grădină – perspectiva domestică

ZONA “DOMESTICĂ” FOARTE VARIATĂ:
locuințe individuale pe străzi pitorești, particularizate prin compoziția urbană
NOUA TIPOLOGIE DE LOCUIRE: “CLOSE” / FUNDĂTURA
locul unei domesticități stimulatoare pentru spiritul comunitar
“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

locul unei domesticități stimulând sentimentul comunității urbane
“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

locul unei domesticități stimulând sentimentul comunității urbane
“casele puteau fi grupate laolaltă și

aranjate în așa fel încât fiecare să
capete un aspect însorit și o
priveliște deschisă; și pentru a le
asigura, anumite porțiuni de teren
puteau fi lăsate permanent libere”
“close” / fundătura : VARIAȚIUNI TIPOLOGICE
Orașul grădină
LOCUINȚA
_Locuințe unifamiliale izolate (uneori
cuplate), puțin dense (ca. 30 locuințe/ha),
tipuri relativ repetabile, dar cu posibilitate
de personalizare
_Cu grădină și spațiu plantat (cu caracter
de reprezentare) spre spațiul public,
RELAȚIA CU NATURA:
_directă (prin accesul la gradină),
_de producție (prin terenurile cultivabile),
_de delimitare și izolare (prin centura
verde).
Posteritatea orașului grădină:
răspândire, derivații, hibridări
Orașele grădină proiectate de Unwin și Parker ajung să se substituie de la sine
modelului teoretic al lui Howard  un model de proiectare a extinderii urbane 
premerg “orașul satelit”.
Ideea de principiu cunoaște o mare aderență /popularitate în întreaga lume (societăți,
teoretizări, aplicații, adaptări).
Cu cât este mai largă răspândirea, cu atât mai mult se depărtează aplicațiile de “modelul
originar” / de ideologia originară  se va adapta la situații locale variate și va îngloba idei
care vin de pe linia progresistă (locuire plurifamilială, spațiu deschis mai puțin controlat
formal, plastică modernistă)  în unele părți va premerge “marile ansambluri”.
RĂSPÂNDIREA “MODELULUI AHITECTURAL-URBANISTIC” :
Anglia: serie de măsuri legislative și financiare pentru stimularea/facilitarea
construcției de orașe-gradină
Germania și alte țări germanice: la baza aplicațiilor numite Siedlung
Franța: Georges Benoit-Levy, legi și aplicații specifice…
SUA: foarte multe experiențe legate și de refuzul orașului industrial
România: Cincinat Sfintescu
CEA MAI INFLUENTĂ PRELUCRARE TEORETICĂ:
SUA: Clarence Perry: TEORIA UNITĂȚII DE VECINATATE
Orașul grădină – răspândire, derivații, hibridări…
Marea Britanie
În Marea Britanie: mare

răspândire la începutul sec. 20,
favorizată de legi speciale:
1909: Legea pentru Locuințe și

Urbanism
Societățile pentru locuințe sunt

declarate de utilitate publică și
pot lua de la stat
credite cu dobândă scăzută.
țările germanice
Hellerau, Dresda (1909) – arh. H.TESSENOW & H.MUTHESIUS
Primul oraș-grădină german (singurul la care a participat și Howard), ca încercare de
“aclimatizare” a experientei engleze; suburbie-grădină la capătul unei linii de tramvai;
puternică componentă socială, viață comunitară intensă.
țările germanice
Margarethenhöhe, Essen (1912) – arh. Georg METZENDORF

Sat-grădină la marginea orașului Essen, ridicat de Krupp; înconjurat de pădure, încearcă
reproducerea cât mai fidelă a esteticii orașului medieval.
țările germanice
Siedlung Freidorf, Basel / Elveția (1919-21)
arh. Hannes MEYER
țările germanice
Britz, Berlin (1925-31) - arh. Bruno TAUT & Martin WAGNER
în general, Siedlung-urile germane
REPREZINTĂ UN LOC PREDILECT DE EXPERIMENT.
(mult ajutat de politicile municipale de locuire foarte susținute)
Siedlung: colonie, ansamblu de locuințe, lotizare;
- Denumește coloniile muncitorești – în legătură cu politica de locuințe
muncitorești;
- În timp, devine denumirea generică a cartierelor de locuit din afara orașului,
indiferent de statutul locatarilor;
Atât urbanistic cât și arhitectural, construcția acestor cartiere

muncitorești este un vehicul care va purta idei venite dinspre
ambele direcții ideologice:
- unele se pliază pitorescului domestic al orașului-
grădină, în locuințe individuale, cu plastică tradițională;
- altele propun și locuire colectivă,
- altele susțin și experimentează ideile/căutările
modelului progresist, în locuințe colective și individuale de
factură modernistă: Siedlung-urile din jurul Frankfurt (anii 1930 -
arh. Ernst May)
-“Cartierele model/manifest”: Weissenhof Siedlung - Stuttgart
(1927, - arh. Mies van der Rohe + arhitecții
moderniști ai perioadei); Wroclaw, Praga, Budapesta …
Rusia
Prozorovka, Rusia (1912) - arh. V. SEMIONOV & A. TAMANOV
40 km est de Moscova -
mare succes; ideea devine foarte
populară dupa 1916 – Ministerul
Transporturilor construiește multe
alte orașe grădină pe lângă
stațiile de cale ferată (legate de
construcția liniei trans-siberiene)
și lângă zone industriale.
Orașul-grădină francez
• Cartea lui Howard se traduce în 1902;
• Georges Benoît-Lévy popularizează ideile și le transformă;
• Ideile sunt adaptate de deputatul socialist Henri Sellier, care socotește nepotrivită construcția de orașe complete
autosuficiente și independente (potrivite modelului englezesc), în timp ce “ansambluri de locuințe care să asigure
descongestionarea Parisului și a periferiilor sale ... prezintă maximum de confort material și de igienă ”.
• Sub impulsul dat de Sellier, Oficiile HBM (Habitations a Bon Marché) ale Departamentului Seine- ei vor construi,
în anii 1930, cincisprezece orașe-grădină (cca. 20 000 de locuințe): Plessis- Robinson, Chatenay-Malabry,
Suresnes, Stains, Drancy, Pré-Saint-Gervais etc.
• Pe de altă parte (sub influența ideilor CIAM-urilor, care vin pe linia modelului progresist) și mai ales a
constrângerilor financiare și spațiale, ele vor face din ce în ce mai mult loc locuințelor colective: blocuri turn
amplasate în masa de vegetație, așa cum se vor construi și după război (Cite de La Muette, la Drancy, arh.
Beaudouin și Lods, început în 1933 și dărâmat în 1976).
PLESSIS-ROBINSON
unele dintre orașele-grădina franceze sunt, de fapt, hibridări cu modelul progresist: amenajare
peisageră, care, deși foarte diversificată spațial, mizează pe spațiul liber fluid (uneori controlat și prin
perspective mai închise), și care folosesc atât locuințe individuale cât și locuințe colective de
dimensiuni variabile, precum și o plastică de factură modernistă.
ALO 2019-2020 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof.

prof. ana
ana maria
maria ZAHARIADE
ZAHARIADE
“LA BUTTE ROUGE”- Chatenay-Malabry 1931-1940
arh. Joseph Bassompierre, de Rutté și André Arfvidson (înlocuit de Sirvin și

peisagistul André Riousse). 4000 locuințe; 74 ha; model de locuință socială cu
mare varietate tipologică și calități spațiale și peisajere;
Mărit în 1949-1965 cu imobile colective de tip “mare ansamblu”.
anii 1980 - REABILITAREA termică, socială, urbană
Operație inițiată de Consiliul local: reabilitare termică;

reunirea “orașului de sus” cu cel “de jos”, (a
locuințelor colective de după război în jurul nucleului
format de orașul-grădină inițial); mare “pol cultural” în
vechea uzină.
Operație inițiată de Consiliul

local: reunirea “orașului de
sus” cu cel “de jos”,
(a locuințelor colective de
după război în jurul
nucleului format de orașul-
grădină inițial);
+ un mare “pol cultural” în
vechea uzină.
Locuințe sociale (HLM)

după război
Orașul grădină – răspândire, derivații, hibridări...
TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE
(Clarence PERRY: The Neighborhood Unit)
CEA MAI INFLUENTĂ PRELUCRARE TEORETICĂ:
Ideea de cartier (ca unitate de coeziune urbană) apare și în schemele de oraș-grădină ale lui
Howard, sub denumirea de Ward: cca. 5000 de locuitori în jurul școlii.
1920 - Clarence Perry dezvoltă conceptul de neighborhood unit (unitate de vecinătate) în cadrul
New York Regional Plan Association (1929)
- va fi aplicat aproape sistematic în strategia și concepția New Towns (Anglia de după război).
Perry sintetizează observația empirică a unor operații urbanistice în curs cu anumite chestiuni
sociale și educative, pentru a stabili:
• o serie de indicații calitative, dacă nu chiar un standard in sensul propriu (asa cum se va încerca
mai târziu în Europa),
• în scopul utilizării practice: pentru agențiile publice de housing, pentru patronii filantropi sau chiar
pentru marketingul publicitar în domeniul speculației imobiliare.
teoria unității de vecinătate
Unitatea de vecinătate descrie o arie bazată cu o
rază de 5 minute de mers pe jos (aprox. 410m)
și cuprinde 2000-4000 de locuințe (5000-9000
locuitori), un centru comercial (o duzină de
prăvălii de folosință curentă), o grădiniță și o
școală elementară, un centru comunitar, o
biserică și un pub /cârciumă.
Este gândită la nivelul pietonului, pentru a-l feri

de mașini și noxe  este despărțită de celelalte
prin circulații/drumuri principale și zone verzi.
În general, în practica de mai târziu, unitatea de

vecinătate este definită de aria de influență a
școlii și a comerțului cotidian.
(În prelucrarea de mai târziu)
Mai multe astfel de unități pot compune o

așezare sau un nivel intermediar, grupat
în jurul unui centru mai echipat (comerț mai
important, bibliotecă sau centru cultural,
echipamente sportive etc.).
E o teorie pragmatică,
în care ideea comunității nu apare neapărat
sub unghi cultural, ci mai ales funcțional-
cantitativ.
Tocmai pentru pragmatismul ei, va fi preluată și
adaptată de dezvoltarea de locuințe după RM
2.
1920, Clinton Mc Kenzie: Diagrama de oraș model bazata pe unitatea de vecinatate

Mai multe astfel de unități pot compune o așezare sau un nivel intermediar, grupat în jurul unui
centru mai echipat (comerț mai important, bibliotecă sau centru cultural, echipamente sportive etc.).
 TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE va servi, în diverse variante interpretative, strategiilor de

locuire din diverse zone culturale, printre care și dezvoltărilor moderniste / funcționaliste de locuințe
(deci aparținând modelului progressist)
Interpretare contemporană a unității de vecinătate apartinând lui Doug Farr

Actualitatea „orașului-grădină”
CÂTEVA EXEMPLE
https://www.theguardian.com/housing-network/2012/apr/12/housing-sustainability-localism-garden-
cities
…By November, locally-planned large scale development had appeared as a rung on the government's strategy
for housing. Over the past few weeks we have seen the principle of garden cities in the prime minister's speech
on infrastructure and the publication of the National Planning Policy Framework.
With this strong reference towards these principles emerging in the coalition government's policies it is worth re-
examining the original vision; garden cities combine the very best of town and country living to create healthy
homes for working people in vibrant communities.
The garden cities were fired by a sense of idealism and enthusiasm, with numerous voluntary organisations.
Today, we can go further.
Creating garden cities can provide the opportunity and the economies of scale to truly fulfil the ambitions of
sustainable development by delivering multiple benefits including social housing, zero carbon design, sustainable
transport and local food sourcing. New communities also offer a powerful opportunity to introduce governance
structures that put people at the heart of new communities and hand over ownership of community assets.
Kate Henderson is chief executive of the Town and Country Planning Association
https://www.gov.uk/government/news/first-ever-garden-villages-named-with-government-support
Published 2 January 2017
From:Ministry of Housing, Communities & Local Government and The Rt Hon Gavin Barwell
The first ever garden villages, which have the potential to deliver more than 48,000 homes across England,
have been given government backing.
In an expansion of the existing garden towns programme, these smaller projects of between 1,500 and 10,000
homes continue the government’s commitment to support locally-led development and make sure this is a
country that works for everyone.
The 14 new garden villages – from Devon to Derbyshire, Cornwall to Cumbria – will have access to a £6 million
fund over the next 2 financial years to support the delivery of these new projects.
This money will be used to unlock the full capacity of sites, providing funding for additional resources and
expertise to accelerate development and avoid delays.
The government also announced today (2 January 2017) its support for 3 new garden towns in Aylesbury,
Taunton and Harlow & Gilston – and a further £1.4 million of funding to support their delivery.
Together with the 7 garden towns already announced, these 17 new garden settlements have the combined
potential to provide almost 200,000 new homes across the country.
Housing and Planning Minister Gavin Barwell said:

“Locally-led garden towns and villages have enormous potential to deliver the homes that communities need.”
“New communities not only deliver homes, they also bring new jobs and facilities and a big boost to local
economies. These places combined could provide almost 200,000 homes.”
https://www.archdaily.com/802731/british-architects-ridicule-government-plans-for-14-new-garden-
villages
Published 2 January 2017
British Architects Ridicule Government Plans for 14 New "Garden Villages”
Yesterday, the UK Government announced plans for 3 new garden towns and 14 new "garden villages" across England,
expanding a plan that already includes 7 previously announced garden towns.
Explaining the concept of the garden villages, the Department for Communities and Local Government described settlements of
1,500 to 10,000 homes, saying that together the 14 locations have the potential to deliver 48,000 new houses. In order to
expedite the creation of these new settlements, the government has set aside a fund of £6 million (US$7.4 million), which
housebuilders will be permitted to use in order to accelerate development at the sites.
However, the architectural community in the UK has mocked the proposals and the government's use of language, highlighting
what appears to be a poor understanding of Ebenezer Howard's Garden Cities concept. Many have also pointed out that the
plans are relatively meager in a country that, by many estimates, is falling hundreds of thousands of new homes short of the
number needed every year.
Speaking with ArchDaily, Charles Holland—co-founder of Ordinary Architecture and a former member of FAT—said:
"I think the idea of new villages is a very interesting and important one which I have been researching at the University
of Brighton. As part of an answer to the current housing crisis, I think new villages offer a plausible model that could
reflect changing work patterns and the role of digital culture. This could facilitate a sort of reverse modernity or rural
futurism—a migration from urban to rural.”
However, regarding the UK government's announcement, Holland was less positive: "As for the 'garden' bit, well that seems like
a lazy, unthreatening way to evoke places like Letchworth minus the radical model of communal land ownership that was an
essential part of Ebeneezer Howard's original vision."
https://www.archdaily.com/904454/re-imagining-the-garden-city
Published 21 February 2019
Title: International Design Competition: Re-Imaging the Garden City

Website http://ribacompetitions.com/letchworthgardencity/
Organizers: RIBA Competitions
Submission Deadline 11/12/2018 14:00
This international design ideas competition aims

to discover new designs for a modern garden city
to meet the needs of the 21st century, whilst
recapturing the pioneering spirit that led to
the development of the world’s first garden city
at Letchworth.
To facilitate this competition the Letchworth Garden City

Heritage Foundation has a live case study, which is
the first expansion of Letchworth Garden City in a
generation.
This site lies to the north of the existing town and
is approximately 45 hectares in area.
(It is included in the North Herts Local Plan 2011-2031,
which has completed its Public Examination phase
and is due to be adopted Spring 2019.)
https://www.archdaily.com/911894/henning-larsen-reimagines-the-garden-city-model-in-sweden
Published 21 February 2019
Henning Larsen Reimagines the Garden City Model in Sweden

Danish studio Henning Larsen has won the competition to develop a 15.5-hectare urban masterplan south of Gothenburg,
Sweden. Designed for 3000 residents, the project represents a community model that was made to refocuse urban energy
around green foundations. Named Humlestaden, the masterplan encompasses Gothenburg’s Västra Frö-lunda district, former
home of the Pripps brewery. The project is made to reimagine the historic Garden City model and reframe city life through a
green lens.
Construction on Humlestaden will begin in 2022, and completion is scheduled for 2024.
(Read more ... pe Archdaily)
Q (vă rog să vă gândiți)
Ce idei actuale / valabile astăzi regăsiți în ideile

orașului-grădină ?
ÎN LINIA MODELULUI IDEOLOGIC PROGRESIST
cultura raționalistă a locuirii
cultura raționalistă a locuinței
IDEILE PRECURSORILOR
accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI
Purtat de reformatori sociali, socialiști utopici, oameni ai bisericii, filantropi, doctori… animați de idealuri
umaniste, dorind o lume mai bună, critică, teoretizează, caută soluții;
Se înscriu pe linia raționalismului filozofiei Luminilor: explicarea fenomenelor prin relația cauză-efect
gândire orientată spre progres și viitor.
Urmându-i pe utopiștii secolului al XVIII-lea, teoreticienii precursori ai curentului progresist se lansează în
descrierea orașului ideal. Orașul este văzut ca loc al unei mai bune organizări sociale (altă societate, adesea
o societate care constrânge și în care individul este un “pion”)
Propun un cadru spațial foarte riguros, logic, chiar rigid, specializat după activități principale (locuire, muncă,
timp liber)
Acestea se bazează pe o abordare mai abstractă a omului ca “model uman” determinat rațional/științific,
finalmente, un individ-tip, ceea ce duce la încercarea de a-i crea un cadru satisfăcător printr-o analiza
științifică. De aici derivă și pretenția aplicabilității universale a acestor idei.
Introduc în propunerile lor exigențe igieniste sistematice (verdeață, aer, soare, lumină, spații deschise, ca și
ocupații legate de cultura pământului), care joacă rolul-cheie pe care îl juca estetica în linia culturalistă.
Cred ca analiza rațională poate determina o ordine-tip, aplicabila universal grupărilor umane; dar propunerile
pe care le fac sunt adesea constrângătoare.
(consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului)

PROTAGONISTII /TEORIE ȘI PRACTICĂ
DIRECȚIILE SISTEMATICE DE CĂUTARE ȘI APLICARE:
_Apartamentul rațional (unitatea locativă /casa)
_De la apartament la locuință
_Raționalizarea construcției
_De la locuință la oraș / orașul funcționalist
RĂSPÂNDIREA ȘI VIABILITATEA “MODELULUI”

URMĂRIM:
O1. dezvoltarea ideilor/proiectelor pe aceste linii de căutare:
Cum s-a ajuns la o anumită soluție aplicabilă în/prin proiect (și de ce)?
O2. locuirea din “perspectiva domestică” a modelelor propuse:
Relatia cu “perspectiva monumentală”, cu concepția urbană în general
Nivelul “domestic”: formula de grupare
Tipul de locuință, modul de locuire,
Relația cu natura
Mijloacele puse în operă
protagoniști
Tony GARNIER (1864-1948)
1917 - Une cité industrielle
Răspuns foarte inovator la problematica unui oraș “industrial”
1901-1904 - proiectul unui oraș “complet”, descris în detaliu (editat 1917)
1905-1930 - îl pune in opera la Lyon
LOCUIREA:
locuire individuală: simplitatea volumelor,
standardizare, decorație puțină, ordine în decuparea insulelor urbane
locuire colectivă – echilibru între spațiul public și spațiul
“semi-public”, utilizarea betonului armat
ORAȘUL:
Primele tentative de segregare funcțională; spațiile verzi ca elemente izolante;
LC îl recunoaște ca model
protagoniști
LE CORBUSIER (1887-1965)
1914 – Maison Domino
1922 – Oraș contemporan pentru 3 milioane de locuitori. Fără loc.
1922– Immeubles-villas, Fără loc.
1925- Pavillion de l’esprit nouveau
1925- Immeuble-villas, Boulogne-sur-Seine, France,
1925 – Oraș-grădină. Fără loc
1926 – Urbanisme
1930, 1931, 1932, 1935 – La ville radieuse
După RM2 – realizări Unite d’habitation (în 5 orașe).
Locuinta: "lotissements fermés” / lotizări închise, 5 etaje duble cu grădini

suspendate, peste parcuri mari, fără curți interioare; sisteme de imobile
cu servicii comune (nouă formulă de casă de raport)
“Imobilul-vilă” l-a preoocupat mulți ani, ca și casa “Citrohan”: două idei pe
care le perfecționează permanent, constructiv și estetic.
Prima ocazie - l'Exposition Internationale des Arts Décoratifs de Paris,
1925 – concepția unui bloc de locuințe exprimată printr-un element izolat
care face demonstrația concepției despre locuința modernă.
protagoniști
Walter GROPIUS (1883-1969)
ȘCOALA BAUHAUS
protagoniști
Constructiviștii sovietici
anii 1920:
ASNOVA (1923, funcționaliștii),
OSA (1925, constructiviștii)
VKHOUTEMAS
(1920, scoală comparabilă cu Bauhaus-ul)
El Lisitzki, Okhitovici, Sabsovici,
Moisei Ginzburg
(noi tipuri de locuințe: “condensatori sociali”;
1928-conceptul de “casă comună” cu servicii integrate),
Leonidov / May (planul Magnitogorskului, 1929),
Miliutin (conceptul de așezare liniară de producție) etc.
PROTAGONISTII /TEORIE ȘI PRACTICĂ:

O1. Apartamentul rațional (unitatea locativă /casa). Standardul minimal și
“mașina de locuit”
O2. De la apartament la imobil.
O3. Raționalizarea proiectării și construcției
O4. De la imobil la orașul funcționalist
RĂSPÂNDIREA ȘI VIABILITATEA “MODELULUI”
O1-apartamentul rațional
SE REFERĂ LA:
1/ apartamentul modern în general – se adresează oricăror utilizatori moderni
2/ un standard minimal de locuire civilizată și igienică– se adresează în mod special
locuinței economice
apartamentul rațional
Geneza :
DEMOCRATIZAREA APARTAMENTULUI BURGEZ
DE LA MODELUL DE LOCUIRE NOBILIAR:
zona de “aparat”
zona de “apartamente”
APARTAMENT:
- până la jumătatea sec. XIX, desemnează ansamblul format de o cameră și
dependințele ei;
într-o locuință puteau exista mai multe apartamente;
- după 1850: desemnează locuința însăși (ansamblu de camere constituind o
locuință completă), termen dublat de cel de logement (care apare tot atunci)
pentru a califica o locuință modestă.
NOUA CONCEPTIE DESPRE INTIMITATE:
Specializarea încăperilor locuinței începe de prin sec. XVII
DISTRIBUTIE (DISTRIBUTION)
-la început, desemnează organizarea, afectarea, structurarea camerelor unei
locuințe; (ex. 1832, Quatremere de Quincy) = la division, l’ordre et
arrangement des pièces qui forment l’intérieur d’un édifice.
- azi, în vocabularul curent = circulațiile într-o construcție; sistemul distributiv
privește scările, culoarele, zonele de trecere, deci numai o parte a organizării /
structurii unui volum plin.
STANDARDUL MINIMAL DE LOCUIRE
_dedus rational: nevoi  obiecte 

relații în utilizare  spațiu.
_reprezintă o limită sub care să nu se
poată scădea  mare progres.
De ex.:
1950 - Ministerul Reconstructiei și Urbanismului din Franța
recomanda: cameră părinți - 12mp; cameră copii - 10mp; living -
16mp; ap.4 cam = 70mp
Standardele arhitectului Marcel Lods sunt superioare:
cameră părinți -13mp; cameră copii - 8 mp; living - 30mp; ap. 4
cam = 84mp
DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ RAȚIONALĂ
În locuința tradițională funcțiunile

camerelor sunt distribuite la
întâmplare; parcursul vieții diurne
(punctat) și al vieții nocturne (continuu)
se intersectează în mod dezordonat.
În locuința modernă funcțiunile
camerelor sunt distribuite astfel încât
să formeze două zone distincte: diurnă
și nocturnă; parcursurile lor nu se
intersectează.
1928 - Alexander Klein
analiză publicată pentru un Institut de
cercetare german
DISTRIBUȚIA INTERIOARĂ RAȚIONALĂ
ÎN ARHITECTURA LOCUINȚEI
EXISTAU ANTECEDENTE ȘI ÎN
ACEST SENS:
1869 - În arhitectura americană, Catherine
Beecher pune pentru prima oară în lumină
necesitatea organizării raționale a casei pe
aceleași principii ale economiei de timp și de
spațiu (deja existente în gândirea / organizarea
producției industriale)
The American Woman’s House (împreună cu
sora sa, scriitoarea Harriet Beecher Stowe):
citează ca exemplu bucătăria de vapor
1869 - Pullman breveteaza “vagonul restaurant”
ECHIPARE, NU MOBILARE
Înlocuirea ideii de mobilare

prin cea de echipare:
BUCĂTĂRIA MODERNĂ:
1926 , arh. Margarete Schutte-Lihotzky
- bucătăria tip Frankfurt
1930 - Lillian M. Gilbreth - studiul unei
bucătării pentru producția industrială
OBLIGATIVITATEA
BĂII ȘI WC-ULUI ÎN ORICE
LOCUINȚĂ
Și atunci ce caută acoperișurile acestea inutile peste vilele dimprejur?)

De ce ferestre rare și împărțite în carouri, de ce case atât de mari cu multe
camere închise cu cheie?
De ce aceste dulapuri cu oglinzi, aceste spălătoare și aceste comode?
De ce aceste biblioteci ornate cu frunze de acant, aceste console, aceste
vitrine, aceste dulapuri
de veselă, de argintărie, aceste bufete de serviciu?
La ce bun aceste lustre imense? La ce bun aceste șeminee?
De ce aceste perdele cu baldachin? De ce acest tapet de damasc pe perete,
îngroșat de culoare și de model?
La dvs. în casă nu se vede lumina zilei… și voi lua înapoi la mine tabloul de
Picasso pe care vi-l adusesem,
căci nu s-ar vedea oricum în bazarul din interiorul dvs.
(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)
1926 , arh. Margarete Schutte-

Lihotzky - bucătăria tip Frankfurt
Cereți o sală de baie în plină lumină...

Un perete în întregime din sticlă care să se deschidă
către o terasă... Cereți o cameră de zi mare în locul
tuturor salonașelor. Cereți ziduri albe în dormitor, în
camera de zi, în sufragerie… Cereți instalarea luminii
electrice în scafe mascate sau proiectoare. Cereți
aspirator.
Nu cumpărați decât mobilă practică și niciodată mobilă
decorativă.
Desființați mobilele și covoarele orientale…
Cereți un garaj pentru mașină, bicicletă și motocicletă …
Închiriați apartamente mai mici ca acelea în care v-au
obișnuit părinții dumneavoastră.
Gândiți-vă la economia gesturilor dumneavoastră, a
întreținerii și a gândurilor.
(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)
“mașina de locuit” și standardul (minimal) de locuire
Înlocuirea mobilierului prin

echipament = eficiență,
funcțiune exactă, economie
de timp, de oboseală, de
bani.
Rezultă economie de
spațiu în apartament și
economie de bani, la fel
ca în cazul avionului, al
vagonului de dormit, al
mașinii.
METAFORA MAȘINII DE LOCUIT SERVEȘTE IDEILOR CĂUTATE

STANDARDUL MODERN DE
LOCUIRE este mai mult decât o chestiune
“tehnică”; el are o dimensiune calitativă și culturală:
Standardul este o necesitate de ordine adusă în

activitatea umană.Standardul se stabilește pe baze
certe, nu arbitrare.”
(Le Corbusier)
metafora “mașinii de locuit”
Se referă la mai multe dimensiuni ale locuinței moderne pe care Le Corbusier le cerea:
_producția de serie înlesnită de stabilirea standardului locuințe; iar standardul înseamnă ridicarea
programatică și explicită a problemei condițiilor de locuire obișnuite;
_definirea locuinței obișnuite în termeni cantitativi (dimensiune, număr de încăperi etc.), în termenii
dotărilor minimale (săli de baie, grupuri sanitare, bucătărie, grădină etc.), dar și în termeni explicit
calitativi (ventilație și lumină naturală) sau implicit prin spațiile considerate minimul necesar și
suficient al locuinței
_eficiența proiectării argumentul economic de a ieftini construcția de locuințe în condițiile creșterii
calității, aidoma progresului din industria automobilului;
_funcționarea impecabilă a locuinței privită ca un cadru bine echipat al vieții culturale a omului
modern și frumos, asemenea automobilului.
toate acestea fac parte din cultura raționalistă
Exemplu: Le Corbusier, Maison en série "Citrohan" (pentru a nu spune Citroën).
1922, MAISON CITROHAN
Altfel zis, o casă ca o mașină, concepută și pusă în
operă ca un omnibus sau ca o cabină de vapor.
Necesitățile actuale ale locuinței pot să fie
precizate și cer o soluție. Trebuie să considerăm
casa (necesitate actuală: prețul) precum o mașină
de locuit sau ca un instrument
Trebuie acționat altfel decât în locuința veche care
utiliza prost spațiul. … până acum locuința se
compunea dintr-o alăturare de camere mari; în
acestea exista totdeauna spațiu în plus și niciodată
nu e suficient spațiu.
Proiect aplicat la Stuttgart, colonia Weissenhof,

1927
http://www.fondationlecorbusier.fr/corbuweb/morpheus.aspx?sysId=13&IrisObjectId=5950&sysLanguage=en-
en&itemPos=97&itemSort=en-en_sort_string1%20&itemCount=215&sysParentName=&sysParentId=65
“MAȘINĂ DE LOCUIT ” ȘI “PALAT”
Mai mult decât eficienţă, “maşina de locuit” presupune găsirea unui plan de natură să ilustreze
echilibrul unui nou mod de viaţă. Pe de altă parte locuinţa modernă este “palat” pentru că fiecare
organ al casei, prin calitatea dispunerii în cadrul ansamblului, se poate găsi într-un raport
emoţionant, care dezvăluie grandoarea şi nobleţea unei intenţii.
Dubla definire a locuinţei ca maşină de locuit şi palat, caracterizează o arhitectură care îşi
împlineşte rolul funcţional urmărind totodată o înaltă intenţie arhitecturală: a emoţiona prin
grandoarea acestei intenţii. Arhitectura se găseşte, dincolo de simplul răspuns la nişte cerinţe, în
emoţia pe care contactul cu opera de arhitectură o provoacă: Celor care, absorbiţi acum de
problema «maşinii de locuit», declarau: «arhitectura înseamnă a servi», le-am răspuns: «arhitectura
înseamnă a emoţiona».
(Radu Ponta, LE CORBUSIER. TEME SI FORME ALE TEORIEI ARHITECTURII IN SECOLUL XX)
O2. de la apartament la imobil
Evident că studiul sistematic al apartamentului trimite
spre locuința plurifamilială/imobilul/blocul
care era, de altfel, în mare dezvoltare odată cu
creșterea demografică urbană (concomitent cu
dezvoltarea periferiilor), dar în formule întâmplătoare,
adesea foarte neigienice.
Se caută sistematic formule cât mai eficiente ca

suprafață, distribuție, igienă și mod de construcție.
Vom urmări formula cea mai inovatoare, cea care va și

duce către ideea orașului funcționalist, fără precedent
în gândirea arhitectural urbanistică de până atunci.
Protagonistul este Le Corbusier, dar preocuparea

aparține multor nuclee ale MM.
Desen Ewa KLOS © KLOS/Opale

de la apartament la imobil
DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT
NOUVEAU (1921), LA IMMEUBLE-
VILLAS, LA ORAȘUL
CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE
DE LOCUITORI
LE CORBUSIER – DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU LA IMMEUBLE-VILLAS
nou tip de locuire:

– 120 “vile” suprapuse, fiecare
cu grădina sa proprie;
– curte interioară comună;
– acces pe cursive
un alt fel de relatie casă-stradă;

un alt fel de “vecinătate”
LE CORBUSIER – IMMEUBLE-VILLAS
LE CORBUSIER – DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLE-VILLAS, LA
ORAȘUL CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI
nou tip de locuire:

– 120 “vile” suprapuse, fiecare cu
grădina sa proprie;
– curte interioară comună;
– acces prin cursive
UN ALT FEL DE RELATIE

CASĂ-STRADĂ;
UN ALT FEL DE “VECINĂTATE”
de la apartament la imobil
Această linie de căutări de la apartament la imobil se exemplifică după RM2 în
UNITÉ D’HABITATION DE GRANDEUR CONFORME: MARSILIA (1947-1952)
“LA CITÉ RADIEUSE”
280, boulevard Michelet
UNITÉ D’HABITATION: MARSILIA (1948-1952)
O invenție arhitecturală din foarte multe perspective: de la
apartament, la organizarea spațial funcțională a imobilului
și la oraș.
Imobil de 18 niveluri; 137 x 24 m, și 56 m înălțime

337 apartamente (un tronson de bloc de 9 etaje are 40),
de 23 tipuri diferite (frecvent este un triplex), accesibile
prin „străzi interioare” (vezi CURSUL 3/TIPOLOGIE)
Pt 1600 de locuitori (sic! dimensiunea falansterului), cărora

le oferă posibilitatea de a face cumpărăturile zilnice, de a
face sport, de a se juca etc. într-un „cartier gradină
vertical”.
26 de funcțiuni autonome: magazine, un hotel de 21

camere, magazine „de proximitate”; echipamente publice
pe acoperișul terasă, cu acces liber : curtea de recreație a
grădiniței, sala gimnastică, pistă de atletism, mică piscină
pt copii, un auditorium în aer liber.
Propune o locuire a unei comunități „de cartier”

 este, de fapt, un cartier bine echipat,
desfășurat pe verticală, într-un oraș-parc.
http://www.fondationlecorbusier.fr/corbuweb/morpheus.aspx?sysId=13&IrisObjectId=5234&sysLanguage=fr-
fr&itemPos=58&itemSort=fr-fr_sort_string1%20&itemCount=78&sysParentName=&sysParentId=64
Monsieur le Ministre,
J'ai l'honneur, j'ai la joie, j'ai la fierté de vous remettre "l'Unité d'Habitation de
Grandeur Conforme",
Première manifestation aujourd'hui d'une forme de l'Habitat moderne,
Commandée par l'Etat, libre de toute réglementation.
La première pierre fut posée le 14 octobre 1947. L'inauguration a lieu

aujourd'hui le 14 octobre 52; la concordance de ces dates est entièrement
fortuite. (...)
L'œuvre est là: "l'Unité d'Habitation de Grandeur Conforme" érigée sans

règlements - contre les règlements désastreux.
Faite pour les hommes, faite à l'échelle humaine.

Faite aussi dans la robustesse des techniques modernes et manifestant la
splendeur nouvelle du béton brut.
Faite enfin pour mettre les ressources sensationnelles de l'époque au service

du foyer - cette cellule fondamentale de la société.”
Le Corbusier către M. Claudius-Petit, Ministre de la Reconstruction et de l'Urbanisme, à la remise de l'Unité d'Habitation de Marseille)
O3. construcția rațională
CUM SE POATE CONSTRUI RAPID, LA SCARĂ MARE ȘI ECONOMIC
Problema e sintetică: interesează economia țării – va antrena autoritatea în deciziile radicale, de o importanță vitală.
Autoritatea se teme; va rămâne ca industria să-i dea curajul necesar. Marea industrie trebuie sa se ocupe de
constructie și de locuință ca de un produs universal, ca de pâine! (LC)
1914 - LE CORBUSIER: CASA DOMINO
1947 - LE CORBUSIER:UNITE D’HABITATION, MARSILIA
de la imobil la orașul funcționalist
de la imobil la oraș
LE CORBUSIER
Locuința (nu casa sau imobilul) devine elementul principal și elementul funcțional minim, de la care
se demontează formele tradiționale de organizare a orașului și se studiază altele, răspunzând unei
game întregi de exigențe, vechi și noi.
1925 – cité-jardin, sans

lieu
Urmarea directă a "immeubles-
villas".
A la base de l'habitation, se trouve la
réforme de l'urbanisme. La vie
moderne exige la récupération des
forces nerveuses ; il faut faire du
sport. Où? Très loin, en banlieue ?
C'est inopérant! Le sport doit être au
pied de la maison. Et, de là, une
attribution particulière des
superficies généralement affectées
aux petites maisons de cités-
Jardins. Ici, les maisons alvéoles
proposent une solution nouvelle des
lotissements de banlieue sous la
Cité jardin, sans lieu forme de vastes boulevards "à
redents" de haute tenue
© FLC/ADAGP architecturale.
LE CORBUSIER - NOUL ORAȘ
analiza diverselor
tipuri de orașe /
scheme de
țesuturi
orașul potrivit noilor idei
LE CORBUSIER SI CHARTA DE LA ATENA
- Sintetizează și se inspiră
din multe dintre ideile în
circulație și experiențele
momentului;
- În paralel, critică modul
tradițional de edificare a
orașului, pentru a găsi
formula de oraș potrivită
timpurilor noi și modului
de viață modern (formulă
care va înlocui orasul
vechi).
- Sunt enunțate funcțiunile
orașului: locuirea, munca,
cultivarea trupului și
sufletului, circulația și se
definesc caracteristicile lor
în opoziție cu orașul
postliberal.
1936 - ASANARE A INSULEI INSALUBRE
Comparație între ocuparea terenului cu 500 locuințe individuale în orașul grădină și în unité
d’habitation – Le Corbusier nu urmărea o densificare, ci eliberarea solului, pentru însorire,
vegetație, igienă, sport ….
LE CORBUSIER
DE LA PAVILLION DE L’ESPRIT NOUVEAU, LA IMMEUBLE-VILLAS, LA ORAȘUL
CONTEMPORAN DE 3 MILIOANE DE LOCUITORI
1923/1925: orașul pentru
3.000.000 locuitori
(+ 2.000.000 în orașe-
grădină înafara lui)
toate locuințele sunt

construite după modelul
Pavillion de l’Esprit
Nouveau
MODELUL FORMAL AL
NOULUI ORAȘ
Vă rog revedeți cursul IAC/an 1

LE CORBUSIER – “ORAȘUL- PARC” | la ville radieuse (orașul radios)
DE LA CITE RADIEUSE LA „LA VILLE RADIEUSE”
“diversele tipuri de edificii, diseminate
în vegetație, astfel încât fiecare
apartament să se deschidă către
plantații și către cer, iar pietonii să
circule nestânjeniți de mașini…
constituie orașul modern, peisajul
orașului nou, dominat de cursul
soarelui.”
CAUTAREA ORASULUI CARE SA

SE POTRIVEASCA NOILOR IDEI
DE AICI  ideea ”cartierului pe
verticală” (LC)
 “orașul funcționalist”
LC – Schiță pt Nemours, Algérie, 1933
LE CORBUSIER – “ORAȘUL- PARC”
“diversele tipuri de edificii, diseminate în
vegetație, astfel încât fiecare apartament
să se deschidă către plantații și către cer,
iar pietonii să circule nestânjeniți de
mașini… constituie orașul modern,
peisajul orașului nou, dominat de cursul
soarelui.”
orașul funcționalist = un alt “oraș ideal”
Le Corbusier –
ORAȘUL RADIOS
(Ville Radieuse,
Sans lieu, 1930)
ORAȘUL FUNCȚIONALIST ORAȘULUI TRADIȚIONAL
Segregarea celor 4 functiuni: Functiunile urbane, pline de nuante,
- locuire se amesteca sau se delimiteaza
- munca organic in oras si se sustin reciproc.
- circulatie
- loisir
Spatiul urban al este “explodat”: Spatiul urban este caracterizat de

-nu mai e clar formalizat / delimitat in logica tesutului:
forme traditionale - sistemul ierarhizat alcatuit din
-spațiul urban nu mai are forța să elemente obisnuite – strada, insula –
onoreze “monumentele” si elemente extraordinare/speciale –
-fiecare functie a orasului capata monumentele si pietele
individualiate separată, cu logică - spatii urbane bine definite
proprie, conectată de celelalte prin (strada, piata), decupate in
“circulații” fondul construit
Locuinta devine ”formă”, devine Locuinta constituie fondul orasului, din

“monument”, cartierul se ridica pe care se decupeaza spatiile
verticala neconstruite percepute ca forma
Se compune liber  “urbanismul Se compune după sistemul tradițional

liber” parcelar-stradă-insulă-construit
Se clădește în această perioadă, pornind de la apartament, care este
dedus pe baza nevoilor (minimale) și a folosirii eficiente a spațiului,
trecând prin formule de asamblarea a apartamentelor în imobile, iar a
acestora în oraș.
 Un raționament care pleacă din interior spre exterior, prin pași logici,
care vor să egaleze eficiența și calitatea în utilizare a automobilului, a
trenului, a pachebotului, adică a marilor cuceriri ale epocii industriale, și
urmăresc o estetică nouă, de avangardă, în același timp, ca să exprime
epoca modernă.
REZULTATUL UNEI DEZBATERI PROFESIONALE ÎN CIAM-URI
CONGRESELE INTERNAȚIONALE DE ARHITECTURĂ MODERNĂ
fondate în 1927 la La Sarraz / Elveția
devin organul de difuzare a ideilor progresiste
LOCUINȚA face obiectul central al primelor CIAM-uri (sub influența oamenilor de la Bauhaus)
1928-CIAM 1 - La Sarraz
1929-CIAM 2 - Frankfurt:
Concepția locuinței standard cu suprafață mică
Raport: Ernst MAY, Locuințe pentru existența minimală
1930-CIAM 3 - Bruxelles: Lotizarea rațională

Practica de arhitectură urmează aceste idei, experimentând în diferite măsuri.
CIAM-URILE
1929-CIAM 2 - Frankfurt
Ernst MAY, Locuințe pentru existența minimală
CIAM-URILE
1930-CIAM 3 - Bruxelles: Lotizarea rațională

Construcția orizontală și construcția verticală, două forme de locuință diferite în esență, nu sunt – în
sine – nici bune nici proaste; ele trebuie numai utilizate diferit, astfel încât să-și dovedească
calitățile specifice.
Indubitabil, marele oraș nu se poate lipsi nici de imobilul colectiv, nici de casa individuală; deci va
trebui să cercetăm toate condițiile și posibilitățile de folosire a locuinței pe verticală.
Imobilul colectiv, un tip de construcție util și departe de a fi dăunător sănătății, a fost discreditat de
modul în care a fost folosit!
(Walter Gropius)
DE LA LOCUINȚA INDIVIDUALĂ
LA IMOBILUL DE APARTAMENTE
(LOCUINȚA PLURIFAMILIALĂ),
TOATE ACESTE CĂUTĂRI
CONSTITUIE CÂȘTIGUL
MODERNITĂȚII.
IDEILE SE RĂSPÂNDESC
CIAM-URILE
1933 - CIAM IV: LE CORBUSIER SI CHARTA DE LA ATENA
Revoluția urbanistică este

singura care poate instaura
condițiile unei revoluții reale
a artei și a locuinței !

CIAM IV -1933  CHARTA DE LA ATENA
Dezbate problema orașului funcționalist în termeni foarte pragmatici:
CIAM-URILE
1935 – rezoluțiile CIAM IV (încorporate în

LE CORBUSIER, La ville radieuse)
1942 - Josep Lluis SERT - Can our Cities
Survive?
1943 - LE CORBUSIER - CARTA DE LA
ATENA
(1945 - se traduce și publică în România)

CIAM 4 / 1933 - Carta de la Atena
Incepând cu 1928, CIAM-urile, ținându-și adunările în diverse orașe ale Europei au concentrat
energiile până atunci dispersate. In 1933, a fost Atena... În perioada de opresiune și de refulare a
profesiunii (arhitectură și urbanism) din 1941-1942, numele Atenei a apărut ca un scut strălucitor și
cuvântul de Cartă ca o injoncțiune /un ordin precis/ de gândire dreaptă. ... Trebuia redactată,
coordonată, pusă în mâinile publicului o materie complexă, trebuia gasită în această epoca tulburată
o formă cât mai anonimă posibil, care să nu compromită, printr-un nume reprobat ca al meu,
obiectivele căutate de aceasta publicare.
Oare s-au schimbat mult lucrurile șaisprezece ani mai târziu?
O mutație imensă, totală, cuprinde lumea: civilizația mașinistă se instalează peste dezordine,
improvizație, ruine... Durează de un secol!... Dar e un secol în care urcă și o noua sevă... Un secol
în care clarvăzătorii au adus idei, noțiuni, și au facut propuneri...
Poate va veni o zi...
Le Corbusier, Aujourd’hui (préface à une réimpression), 1957
Paris, 1943 | Bucuresti, 1945
orașul
în Charta de la Atena
În linia progresistă, ca și în cazul orașului grădină, se
caută un ideal, dar este un ideal total inovator, spre
deosebire de orașul-grădină, care căuta idealul în trecut.
Tot spre deosebire de orașul-grădină, ideile se
realizează în mult mai mică măsură înainte de RM2;
sunt, mai ales elaborări teoretice, dar foarte aplicabile.
Cu tot caracterul lor fără precedent, căutările nu se opun
total liniei culturaliste, cu care se întâlnesc uneori.
Așa s-au conturat în mare, pe liniile de gândire descrise ca modele
ideologice, principalele modele arhitectural-urbanistice după care s-au
ghidat arhitecții mai departe în proiectarea locuinței; și se mai ghidează
încă, dar mult mai nuanțat, mai selectiv, mai critic.
Q
Ce idei valabile astăzi regăsiți în cultura raționalistă a
locuirii/locuinței ?
SĂRBĂTORI FERICITE !

C5-Modele Arhitectural-Urbanistice 2019-20

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C5-Modele Arhitectural-Urbanistice 2019-20

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A rhitectura L Oocuire raș

CURSUL 5 | ARHITECTURA “MODELELOR”

2. Odată cu mutațiile secolului al 19-lea n-au mai avut încotro.

3. Cum s-a configurat noul domeniu al gândirii

o2. DIN PARTEA PROFESIONIȘTILOR: GÂNDIREA MODERNĂ

2. Profesioniștii le vor interpreta și da formă (perioada ubanismului)

Pe linia modelului ideologic culturalist  ORAȘUL-GRĂDINĂ

SCHEMATIC, S-A CONFIGURAT ÎN TIMP ASTFEL:

(perioada urbanismului / după 1900) Profesioniștii se

vom urmări pentru cele două linii:

(capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului)

TEORIA ȘI MODELUL ORIGINAR AL “ORAȘULUI-GRĂDINĂ”

RĂSPÂNDIREA “MODELULUI” ORAȘULUI-GRĂDINĂ:

Orașul grădină – teorie și model originar

“Orașul e un simbol al societății - întrajutorare mutuală și cooperare amicală,

CEI TREI MAGNEȚI

“ORAȘUL SOCIAL” = al 3-lea sistem socio-economic, pe care îl speră superior atât

Orașul grădină – primele aplicații

Colaborează pentru diverse proiecte:

Orașul grădină – perspectiva domestică

“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

“close” / fundătura : o tipologie de locuire specifică

“casele puteau fi grupate laolaltă și

În Marea Britanie: mare

1909: Legea pentru Locuințe și

Societățile pentru locuințe sunt

Margarethenhöhe, Essen (1912) – arh. Georg METZENDORF

Britz, Berlin (1925-31) - arh. Bruno TAUT & Martin WAGNER

Atât urbanistic cât și arhitectural, construcția acestor cartiere

ALO 2019-2020 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof.

arh. Joseph Bassompierre, de Rutté și André Arfvidson (înlocuit de Sirvin și

Operație inițiată de Consiliul local: reabilitare termică;

Operație inițiată de Consiliul

Locuințe sociale (HLM)

Este gândită la nivelul pietonului, pentru a-l feri

În general, în practica de mai târziu, unitatea de

Mai multe astfel de unități pot compune o

1920, Clinton Mc Kenzie: Diagrama de oraș model bazata pe unitatea de vecinatate

 TEORIA UNITĂȚII DE VECINĂTATE va servi, în diverse variante interpretative, strategiilor de

Interpretare contemporană a unității de vecinătate apartinând lui Doug Farr

Housing and Planning Minister Gavin Barwell said:

Title: International Design Competition: Re-Imaging the Garden City

This international design ideas competition aims

To facilitate this competition the Letchworth Garden City

Henning Larsen Reimagines the Garden City Model in Sweden

Ce idei actuale / valabile astăzi regăsiți în ideile

(consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului)

RĂSPÂNDIREA ȘI VIABILITATEA “MODELULUI”

Locuinta: "lotissements fermés” / lotizări închise, 5 etaje duble cu grădini

DIRECȚIILE SISTEMATICE DE CĂUTARE ȘI APLICARE:

RĂSPÂNDIREA ȘI VIABILITATEA “MODELULUI”

_dedus rational: nevoi  obiecte 

În locuința tradițională funcțiunile

Înlocuirea ideii de mobilare

Și atunci ce caută acoperișurile acestea inutile peste vilele dimprejur?)

(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)

1926 , arh. Margarete Schutte-

Cereți o sală de baie în plină lumină...

(Le Corbusier, Vers une architecture, 1923)

Înlocuirea mobilierului prin

METAFORA MAȘINII DE LOCUIT SERVEȘTE IDEILOR CĂUTATE

Standardul este o necesitate de ordine adusă în

toate acestea fac parte din cultura raționalistă