C6-Intre Si Dupa Modele 2019-20

A rhitectura L Oocuire raș
Sem. 2 | 2019-2020
CURSUL 6 | ÎNTRE ȘI DUPĂ “MODELE”

ALO 2019-2020 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE
Bine v-am găsit după vacanța acasă!
problematica locuinței/locuirii “între” și “după” “modele”
am văzut până acum...
... cum s-a născut gândirea locuinței moderne între cele două idei tari – INDIVIDUL (cu nevoile lui
minime care să-i redea demnitatea) și COMUNITATEA URBANĂ (spiritul comunitar) – la care
arhitecții s-au afiliat în diverse măsuri. Cele două sunt prezente împreună, dar în proporții diferite, în
cele două direcții ideologice, "modelele ideologice“ culturalist și progresist (cf. Fr. Choay).
CELE DOUĂ LINII MARI DE GÂNDIRE ne furnizează substratul gândirii arhitecților = o explicație a
diverselor orientări din arhitectură din perspectiva unei anumite poziționări care este în mare
măsură și politică (o critică a societății și orașului industrial și avatarurilor lui).
PRACTICA LE-A MODERAT dimensiunea critică (de critică socială), iar arhitecții au propus variate
soluții, care le i-au în considerare pe amândouă, dar în măsuri și feluri diferite
 "MODELELE ARHITECTURAL URBANISTICE" = soluții practice (rezultate din căutări) care s-au
bucurat de succes (pt că păreau să rezolve multe probleme ale locuirii) și care s-au răspândit,
depărtându-se de substratul ideologic inițial.
Până la urmă, toate încercau să rezolve "problema secolului" = locuința decentă pentru numărul
mare (și cu mijloace reduse), într-un oraș cât mai funcțional în epoca nouă și favorabil oamenilor.
Dar AMBELE MODELE au revoluționat arhitectura locuinței în general.
De la primele idei până la RM2
ÎN LINIA CULTURALISTĂ (centrată pe ideea stimulării spiritului comunitar urban prin
arhitectură și oraș) 
 orașul-grădină
ÎN LINIA PROGRESISTĂ (centrată pe ideea de a oferi o locuință igienică, cu un standard
de locuire superior și accesibilă + un oraș pe măsură)
 cultura raționalistă a locuinței / locuirii:
(de la apartamentul rațional la imobilul modern și la „orașul funcționalist”)
NU TREBUIE PRIVITE CA OPUSE:

În căutarea aplicațiilor celor mai potrivite, cele două linii se întâlnesc,
dialoghează, se influențează reciproc  produc aplicații atipice, „hibrizi”
care, la rândul lor, se răspândesc și sunt interpretate.
 hibridări între modele
”ÎNTRE MODELE”: câteva exemple
În cursul trecut am pomenit de:
Orașele grădină franceze — ajung uneori să premeargă „marile
ansambluri” funcționaliste;
Siedlung-urile germane — deși derivate din orașele-grădină,
unele devin reale terenuri de experiment ale ideilor progresiste
(cele din jurul Frankfurt-ului/ Noul Frankfurt, proiectate de Ernst May
în 1925-30);
— altele sunt „cartierele model” pentru
arhitectura MM (1927-Weissenhof Siedlung)
În afară de acestea, exemplul cel mai original de hibridare până la RM2:

Viena Roșie / Rotes Wien — o politică de locuire unică și cu
realizări exemplare și ecouri în timp.
”ÎNTRE MODELE”: orașele-grădină franceze
•Cartea lui Howard se traduce în 1902;
•Georges Benoît-Lévy popularizează ideile și le transformă;
•Ideile sunt adaptate de deputatul socialist Henri Sellier, care socotește nepotrivită construcția de orașe complete
autosuficiente și independente (potrivite modelului englezesc), în timp ce “ansambluri de locuințe care să asigure
descongestionarea Parisului și a periferiilor sale ... prezintă maximum de confort material și de igienă”.
•Sub impulsul dat de Sellier, Oficiile HBM (Habitations a Bon Marché) ale Departamentului Seine- ei vor construi,
în anii 1930, cincisprezece orașe-grădină (cca. 20 000 de locuințe): Plessis- Robinson, Chatenay-Malabry,
Suresnes, Stains, Drancy, Pré-Saint-Gervais etc.
Pe de altă parte, sub influența ideilor CIAM-urilor, și mai ales a constrângerilor financiare și spațiale,
ele vor face din ce în ce mai mult loc locuințelor colective:
- Mixitatea tipologică din “La Bute Rouge” (CURSUL TRECUT)
- blocuri turn amplasate în masa de vegetație, așa cum se vor construi și după război (Cite de La
Muette, la Drancy, arh. Beaudouin și Lods, început în 1933 și dărâmat în 1976).
C i t é d e L a Mu ette/Fran c e,
arh . Marcel Lod s, Eu g én e Beau d ou in , 1932-19 3 4
(l ag ăr d e con cen trare în timp u l ocu p ației, d emol at în 1976)
”ÎNTRE MODELE”: Siedlung-urile germane
SIEDLUNG-UL GERMAN ÎN LINIA PROGRESISTA
SIEDLUNG: AȘEZARE
Desemnează ansamblurile/cartierele de locuințe construite în perioada raționalistă în zonele periferice ale
oraselor germane.
Are și sensul de colonie de locuințe pentru muncitori, cum au fost cele propuse pe la mijlocul secolului al XIX -lea
în orașele germane, sau cele construite pentru soldați după primul război mondial prin programul edilitar din
perioada nazistă. Se configurează ca locuire în locuințe unifamiliale sau în imobile joase, în afara orașului.
După 1918, începe să fie considerat ca o așezare tipic urbană, ca rezultat al reflecției asupra raporturilor dintre
zonele de locuit și dezvoltarea orașelor.
Din 1925, apare tentativa de coordonare și de repetare a tipologiei rezultate din raționalizarea schemelor
tradiționale de locuire (1918, Lindenhof, arh. M. Wagner; 1925, Berlin-Dehlem, fratii Luckhardt; 1925, Berlin,
Britz si Frei Scholle, arh. B. Taut).
Între 1925 și 1932, reprezintă câmpul de experimentare a locuinței economice și o contribuție deosebită la
cuceririle mișcării raționaliste  tipologii variate (în majoritate de înălțime joasă și medie)
Denumește și azi astfel de cartiere de locuințe și este în continuare un loc al experimentului.
”ÎNTRE MODELE”: Siedlungen germane
FRANKFURT-UL LUI ERNST MAY
Siedlung-uri Frankfurt (1927)
arh. Ernst May
Römerstadt
Westhausen
Praunheim
Peste 15.000 de apartamente în 5 ani.
În general, locuințe colective mici, compacte, asociate
cu dotări comunitare (terenuri de joacă, școli,
teatre…).
Folosește prefabricarea și tipizarea.
Chestiunea igienei „democratice”: acces egal și
neîngrădit la lumină naturală, aer, spații publice.
Hibrid progresist / culturalist
Römerstadt (1927-1928) :
1220 locuinte
Westhausen (1929-1931) : 1532 locuinte
Estetica urbană: de la insula tradițională la
imobilul-bară
1 - țesut tradițional: Camillo Sitte
2 – oraș gradină: Unwin & Parker
3 - «dizolvarea insulei urbane»: Ernst May
”ÎNTRE MODELE”: Siedlung-uri model
CARTIERELE MODEL MODERNISTE
1927 “DIE WOHNUNG” Weissenhof Siedlung / Stuttgart
Expoziție organizată de Deutscher Werkbund, cu participarea arhitecților cu afinități moderniste / progresiste
din toată Europa
Prima mișcare de anvergură europeană în acest sens
Deși condamnată de tradiționaliști ca “sat arab”, are mare succes și un număr foarte mare de vizitatori.
Se încearcă repetarea experienței în multe alte țări: WUWA BRESLAU (Wroclaw/Polonia,1929); BABA / Praga
(1932-40 de Werkbund-ul ceh); Budapesta… (si Horia Creangă visa la așa ceva)
WEISSENHOF SIEDLUNG, 1927
WEISSENHOF SIEDLUNG, 1927 - văzut de propaganda nazistă
WEISSENHOF SIEDLUNG, 1927
le corbusier j.j.p.oud scharoun
mies van der rohe behrens schenk
se încearcă repetarea experienței
WUWA BRESLAU (Wroclaw, Polonia, 1929); BABA / Praga (1932-40 de Werkbund-ul ceh);
Viena, Budapesta… (și Horia Creangă visa la așa ceva)
BABA HILL / PRAGA, 1932-1940
”ÎNTRE MODELE”: Hof-urile vieneze
politica de locuire vieneză: 1919-1933
un caz exemplar
“VIENA ROȘIE”
După RM1 - aproape 90 000 persoane
fără casă;
In cca. 13 ani s-au construit
60.000 de apartamente în Hof-uri
(220.000 persoane) = cam 5.000/an
(in 2016, în București s-au construit
5.200 loc, dar nu sociale).
Costul (actualizat) : 30 milioane euro.
Pentru a le finanța:
Un sistem de taxe noi, numite “de lux” –
toate semnele exterioare de bogăție
burgheză vieneză sunt impozitate (număr
de slujitori, cai în proprietate, mașini mari,
mari restaurante etc.).
Plus 6.000 de locuințe în Siedlungen.
[1919-1933] 60.000 de locuințe în hofuri
_locuințe sociale, “cetăți muncitorești” pentru cca 1000-1500 locuitori fiecare, înscrise în țesutul urban
se întrevede ideea de “palat pentru popor”, cu dotări pentru comunitate
_căutări estetice variate: monumentalitate, expresia reprezentativității clasei muncitoare; noua percepție urbană
din viteză (automobilul);
Reumannhof – 1924-27 arh. Hubert Gessner, Josef Bittner;
Viena, Margaretengürtel 100–110 (pe al doilea inel al orașului)
478 de apartamente, 19 spații comerciale și alte câteva facilități.
Karl Marx Hof – 1927-30 – arh. Karl Ehn
1.382 apartamente supranumit Ringstraße des Proletariats.
Aria construită - numai 18.5% din cei 1.000 x 156 m²,

restul e amenajat cu arii de joc și grădini.
Proiectat pt ca. 5.000 de locuitori.
Karl Marx Hof – 1927-30 – arh. Karl Ehn
Apartamente de 30 – 60 mp, cu baie și
WC fiecare.
Echipamentele collective:
două spălătorii cu 62 posture de
spălare;
două băi publice cu 20 de căzi și 30 de
dușuri;
două grădinițe;
două grădini de joacă pt copii;
o clinică dentară;
dispensr și farmacie;
bibliotecă;
un birou poștal și
cam 20 de locuri pt dotări comerciale.
George Washington Hof / 1927-30 / arh. K. Krist și R. Oerley
Inițial, complexul rezidențial a fost propus pentru 1.097

de apartamente și 69 de echipamente și a fost
planificat ca un oraș de grădină.
În condițiile controversei dintre susținătorii clădirilor de
locuit ca oraș-grădină și avocații blocurilor de locuințe,
a fost găsită o soluție de compromis.
1988 - 1991 – lucrări de restaurare: amenajarea
terenului, renovarea acoperișului și fațadelor,
renovarea ferestrelor și ușilor.
alte hof-urile vieneze
înscrierea în țesutul urban (microcosmosuri muncitorești în oraș)
+ căutări expresive cu sensul de a potența spiritul comunitar
importanța și sensul căutărilor estetice
Siedlung-urile vieneze [1919-1933]
încă 6.000 de locuințe

hof-urile vieneze: o operație exemplară
Ca politică de locuire;
Ca invenție tipologică;
Ca rezultat și căutare expresivă;
Ca unitate urbană;
Ca succes durabil la public.
PROIECTUL CONTEMPORAN
O VA PRELUA SI
PRELUCRA /INTERPRETA.
răspândirea ideilor hof-ului
IDEEA DE PALAT PENTRU POPOR (idee care apăruse încă de la falansterul lui Charles
Fourier) este atrăgătoare ca mesaj și o regăsim și astăzi în diverse țări/proiecte, fără
același substrat ideologic.
Cu puternică dimensiune politică,

SE REGĂSEȘTE ÎN URBANISMUL STALINIST sub forma cvartalului sovietic (unități
urbane aliniate la stradă, închizând una sau mai multe curți, formate din locuințe colective și cu o
arhitectură cu caracter clasicizant și monumental),
dar mult mai limitată ca posibilitate de experiment arhitectural / legiferată rigid.
De aici, va fi impusă în dezvoltarea post-belică a țărilor satelizate (actualele „foste țări
comuniste”).
răspândirea ideilor hof-ului
1/ Forme cvartaluri (după
EVOLCEANU, Arhitectură şi
Construcţii, Revistele Tehnice AGIR,
Nr. 4/1949): tighelară, mixtă,
perimetrică + schema unui cartier
construit în oraşul Karaganda
2/ cvartaluri Galaţi1953-1955 (C.
Furmuzache, A. Toma, A. Tofan, Gh.
Dorin)
© Irina Tulbure, Arhitectura si

urbanism in Romania anilor 1944-
1960, Simetria, 2016
3/ Cvartaluri Petroşani 1952-1955
║1║Planul actual al oraşului după

http://www.jiuvalley.com/romana/oras
e/petrosani/index.asp, zona detaliată
în ║2║, plan de ansamblu al
cartierului Petroşani - Sud după
Arhitectura RPR, Nr. 8, 1955, p. 6,
ante 1950, 1952-1953 (Leon
Axelrad, R. Berindei, A. Zaharia),
1953-1954 (Anton Moisescu, Z.
Papanide, V. Stratu);
© Irina Tulbure, Arhitectura si

urbanism in Romania anilor 1944-
1960, Simetria, 2016
”ÎNTRE MODELE”
În variatele aplicații „atipice”, hibride, cele două linii de gândire se întâlnesc, dialoghează,
se influențează reciproc, preiau una de la alta în proporții variate, de la caz la caz 
produc alte modele arhitectural-urbanistice care, la rândul lor, sunt preluate și
interpretate.
În mare:
TRĂSĂTURI DE FACTURĂ PROGRESISTĂ :
- Raționalizarea locuinței și stabilirea standardelor minimale pentru o locuire decentă;
- Predilecție pentru locuirea colectivă /plurifamilială (mai ales înaltă);
- O estetică nouă (estetica MM, stilul international), mai abstractă, opusă esteticilor trecute (atât la
nivel de obiect, cât și la nivel urban);
- Libertate / nepăsare sau respingere față de țesutul tradițional;
- Căutări sistematice de adoptare a tehnicilor noi de construcție mai rapidă și mai ieftină.
TRĂSĂTURI DE FACTURĂ CULTURALISTĂ :

- Urmărirea declarată a ideii de comunitate;
- Relație mai organică cu orașul / tradiția urbană (încadrare într-o ordine urbană tradională);
- Spații urbane mai controlate vizual;
- Căutări expresive de factură mai apropiată esteticilor tradiționale și ale pitorescului sau, în cazul
căutărilor mai inovatoare, fară să urmărească riguros/sistematic principiile esteticii MM.
ÎN REZUMAT, s-a petrecut cam așa:
Până la RM 2:
Se construiește mai mult și mult mai bine ca în secolul al 19-lea
• ca rezolvare urbană, predominantă a fost linia culturalistă, a orașului grădină, care s-a dezvoltat
în forme tot mai diverse și, în unele cazuri, cu "abateri" față de modelul inițial (adaptări,
interpretări).
• ca proiectare a locuinței, se naște cultura raționalistă a locuinței = constituirea/proiectarea
apartamentului rațional, gândit astfel încât să furnizeze o locuință decentă și înglobând confortul
modern, construibilă în număr cât mai mare și în așa fel încât să devină cât mai accesibilă.
E vorba de trei direcții urmărite în proiectare:

• căutarea aplicată a unui spațiu urban domestic cât mai adecvat comunității + o direcție nouă de
proiectare rațională a locuinței ("unității locative“) adaptată modernității.
 Noutatea este mare, dar nu depășește excesiv obișnuințele de locuire urbană sau cele
profesionale: îmbunătățește ca standard de locuire, inovează echilibrat și
raportându-se totuși la trecut.
• o concepție urbană fără precedent — orașul funcționalist care neagă obișnuințele urbane
anterioare în numele "noii epoci" (nu neagă ideea de comunitate, dar îi propune forme urbane
neobișnuite). Acesta nu își găsește rar aplicarea „pură“ în această perioadă.
 Noutatea e totală și cu rezultate viitoare contradictorii.
• adaptarea proiectului la modalități moderne de construcție: materiale moderne, construcție

rapidă, industrializare, prefabricare — o tendință necesară pt realizarea numărului mare.
continuitate susținută și
 Noutate ca mod de proiectare — o altă pondere a tehnologiei în proiect.
După RM 2:
SE CONSTRUIEȘTE IMENS în orașe (distrugeri război + baby boom);
• la nivelul proiectării unității locative, cultura raționalistă a locuinței devine "un acquis" – intră în
obișnuințele profesionale și chiar și ale publicului (în diverse măsuri);
• la nivelul orașului, "revoluția orașului funcționalist" se aplică la scară largă, fără precedent →
noutatea depășește obișnuințele.
RĂSPÂNDIREA RAPIDĂ ȘI APROAPE GLOBALĂ a unui mod de proiectare a locuinței și orașului

predominant ÎN SIAJUL MODELULUI PROGRESIST majoritar sub forma cartierelor de blocuri (mai
ales înalte), în țesutul existent, în suburbii și orașe noi, dar beneficiind în general de suprafețe
acceptabile și echipare modernă.
ÎN PARALEL CU O SUSȚINUTĂ POLITICĂ SOCIALĂ  locuința socială evoluează foarte mult 

în unele țări europene se ajunge chiar, în anumite momente, la rezolvarea problemei numărului
mare (ceea ce nu înseamnă că problema cantitativă nu rămâne acută; de ex: populatia lumii în
bidonville= 32,6% în 2010).
Dreptul la o locuință convenabilă stipulat în Observation générale 4 du Comité des droits économiques, sociaux et
culturels (organism cu sarcina de a urmări aplicarea Pacte international relatif aux droits économiques, sociaux et
culturels al ONU ratificat în ianuarie 2015 de 163 de state/din 197 state recunoscute de ONU):
”dreptul fundamental al persoanei umane la o locuință convenabilă e dreptul oricărui bărbat, femeie, tânăr sau
copil de a obține și de a păstra o locuință sigură într-o comunitate în care să poată trăi în pace și demnitate”
Un scurt bilanț al realității
în care locuim,
în care proiectăm încă
și în care vom/veți proiecta.
bilanț critic
1. APLICAREA PREDOMINANTĂ A MODELULUI PROGRESIST:
Urbanismul liber și marile ansambluri
Raționalizarea apartamentului
Urgența la scară mare : industrializare și prefabricare
Schema logică rigidă care pornește de la interior / apartament spre exterior / oraș
de la echipament minimal, spațiu necesar utilizării, conformare încăperi, distribuția lor în apartament,
distribuția apartamentelor în unități mai mari (imobile); la gruparea locuințelor în unități urbane
elementare (unitatea de vecinătate), și gruparea acestor unități pentru a clădi orașul.
ADUCE UN PROGRES INCONTESTABIL

DAR PRODUCE O REALITATE RELATIV ASEMĂNĂTOARE:
Locuința înaltă - simbol al noii Europe după război, privită cu încrederea în ideile MM că
se poate îmbunătăți viața cetățenilor printr-un nou ambient urban.
- blocurile (locuințele plurifamiliale), urmând cu precădere noua regulă urbană în “marile ansambluri”,
reprezintă cel mai vizibil și mai uniform răspândit produs al urbanismului european și cea mai
frecventă tipologie europeană de locuire construită vreodată, cu un maxim în anii 1960-75, după care
descrește (în urma unei critici sistematice).
- cu excepția notabilă a URSS (unde construcția stalinistă a blocurilor înalte pentru clasele
muncitoare este în avans și chiar dă un impuls teoriilor și căutărilor moderniste), în unele țări foste
comuniste (printre care și România), acest maxim se situează ceva mai târziu și se întinde până în
anii 1980.
APLICAREA PREDOMINANTĂ A MODELULUI PROGRESIST:
BILANȚ LOCUINȚA ÎNALTĂ
studiu din 1977:
Locuirea pe înălțime = a devenit modul de viață obișnuit pentru:
-Europa vestică - aprox. 6 milioane oameni,
-fostele țări comuniste (cu excepția fostei URSS) - încă 34 de milioane locuind în marile ansambluri
cu peste 2500 de locuințe, în care blocurile înalte sunt majoritare.
studiu pe 15 state europene (10 vestice și 5 din estul fost comunist) :

_un minim de 24.752 milioane de apartamente în blocuri înalte (peste 5-6 niveluri), din care mai
mult de jumatate în trei țări (Spania, Ucraina, Italia),
_în unele dinte acestea (ca Spania, Italia, Suedia, Franța) reprezintă o alternativă perfect firească
de locuire.
_locuirea pe înălțime este, în general, asociată cu prestigiul orașului mare:
_de exemplu: 35% din locuirea în cinci mari orașe din Italia și Slovenia este high-rise și peste 60%
în Spania; peste jumătate din blocurile înalte din Franța sunt în regiunea pariziană, iar în Ungaria, o
treime în jurul Budapestei.
Toate se leagă de o din ce în ce mai SUSȚINUTĂ POLITICĂ SOCIALĂ | locuința socială, care
evoluează foarte mult | în unele țări europene se ajunge chiar, în anumite momente, la rezolvarea
problemei numărului (ceea ce nu înseamnă că problema cantitativă nu e acută; de ex: populatia
lumii în bidonville= 32,6% în 2010).
(de citit: AM.Zahariade, Blocuri trecute, blocuri viitoare în Simptome de tranziție, 2009)
APLICAREA PREDOMINANTĂ A MODELULUI PROGRESIST:
(CE SE PIERDE CÂND CEVA SE CÂȘTIGĂ?)
Pe această cale s-a câștigat:

— o rezolvare a problemei cantitative (de fapt, niciodată încheiată)
— un apartament civilizat, igienic, echipat modern,
— construcție eficientă, valorificând potențialul ethnic,
— mari suprafețe plantate,
— rețele de circulație convenabile,
— o dezvoltare relativ controlată a periferiilor.
Dar tot pe această cale, s-au produs peste tot probleme relativ similare:
— spațiul urban “explodează”, nu mai are o formă bine definită  el “rezultă” printre
blocuri/obiecte  își pierde sensul și forța de liant urban  se diluează relația dintre
locuință și spațiul urban,
— locuința înaltă, dispusă liber, devine “monument”,
— tipizarea pe scară largă duce la uniformitate/monotonie în general,
— se pierd identitățile locale.
bilanț critic
2. NICI APLICAREA MODELULUI CULTURALIST NU E FĂRĂ
PERICOLE:
Diluarea (prin dispersia în teritoriu) a acelor trăsături care dau pulsul orașului
contemporan.
Consumul de teren și de resurse pentru visul locuinței “în natură”.
Schema formală relativ rigidă care se raportează la imaginea exterioară a unui spațiu
care nu este folosit cu adevărat (în sensul său ințial).
Aceste scheme formale, care definesc (în teorie) spații controlabile, comensurabile, la scara omului
și a comunității devin/rămân adesea exerciții de design;
Realitatea locului este aceea a unui alt tip de spațiu omogen, lipsit de calități excepționale și
adesea plicticos, un mod de locuire costisitor de realizat și de întreținut, care împinge la folosirea
automobilului, iluzia “raiului în weekend”
PRODUCE O ALTĂ REALITATE RELATIV ASEMĂNĂTOARE:

Locuința din periferie – simbol al noii Europe de consum, repliere și refugiu în mirajul
raiului individual  fenomenul “sprawl” | dispersia urbană
Asemenea dezvoltări de locuințe individuale în periferii proliferează odată cu creșterea orașelor, ca
alternativă la viața în “marile ansambluri”și acutizează spawl-ul. Sunt mai acceptabile în zonele
puternic urbanizate (Țările de Jos) și în tările care, prin tradiție, au o rețea densă de localități mici
(nordul Italiei, Germania); dar sunt problematice prin multe aspect.
În România devin o modă începând cu sfârșitul anilor 1990 și se justifică prin “fuga de la bloc”.
pe acest fond construit încă actual,
Societatea se schimbă,
se schimbă și așteptările locuitorilor,
și răspunsul arhitecților
schimbarea din anii 1970
În jurul anilor 1970:
Modelul societății occidentale de după război e pus în discuție de multe voci contestatare care
pun în discuție inegalitățile și injustițiile (Martin Luther King, Malcolm X și Civil Rights Movement în
SUA; mai 68 în Franța; Flower Power; la Révolution Tranquille în Canada etc.);
Trecerea de la societatea industrială la societatea post-industrială (în care sectorul serviciilor
este predominant + retragerea statului din parte dintre funcțiunile economice și financiare pe care și
le asumase după război);
Mondializarea/globalizarea piețelor financiare și procesul de eliminare a barierelor financiare
(GAT, Tokio, 1973);
Șocul petrolier (primul și criza economică 1973; al doilea șoc 1979) → "crizele energetice" →
conștiința ecologică;
Destinderea Est-Vest (1973-75, Acordurile de la Helsinki pentru pace și cooperare în Europa);
sfârșitul războiului din Vietnam (1973-75) → perioadă de coexistență pașnică a celor două sisteme.
Se prefigurează societatea informațională (1969/primul echipament care anunță internetul la
UCLA; Apple 1/1976; Minitel/1978 ...).
O perioadă de (relativă) prosperitate și (relativă) pace;

Societatea de consum;
O nouă stare de spirit indusă de noile condiții.
CÂTEVA ASPECTE ALE SOCIETĂȚII ACTUALE :
Globalizarea – (literal) procesul de transformare a fenomenelor locale în fenomene globale. Poate fi descris ca
un proces de amestecare, de omogenizare, prin care lumea se unifică într-o singură societate, care acționează
împreună. Este o combinație de forte economice, tehnologice, sociocultrale și politice.
Schimbarea de scară – ca rezultat al economiei globale, al expansiunii urbane, al “reducerii distanțelor”, al altor
factori macro-economici și politici | multe probleme ale dezvoltării urbane se pun la o altă scară (globală,
regională etc.)
Creșterea demografică – populația în continuă creștere | diferența față de sec. 19 constă în faptul că nu mai e
o noutate, ceea ce nu înseamnă ca este mai puțin acută.
Este si foarte inegala la nivelul planetei, dar cu supape de egalizare…
Repartiția demografică - foarte inegală, dar jumătate din populația globului trăiește în orașe.
Accentuata de puternica migrație spre orașe (în medie, 150.000 de migranți/zi în lume)
Mobilitatea crescută – circulația facilă și accelerată duce la “reducerea distanțelor” și ocuparea teritoriului între
orașe.
Importanța crescută a pluralismului și multiculturalismului – ține de gândirea democratică actuală;
Globalizarea, deși poate distruge specificitățile locale, transformă marile concentrări urbane în societăți tot mai
heterogene (etnic si cultural).
Schimbări la nivelul teritoriului – dispariția relației tradiționale oraș-teritoriu/ “la tara” (și funcțional și
formal/vizual) | apar noi moduri de ocupare a terenului, noi forme de urbanizare, diferite de cele ale orașului de
până acum și de așezările rurale (noi fenomene urbane?): dispersia urbană / orasul continuu (spawling-city);
orașul în regres (shrinking-city) etc.
Creșterea bunăstării – înseamnă alte aspirații/așteptări - alte optiuni privind locuirea – de ex., creșterea cererii
de locuințe pavilionare pe parcelări în afara orașelor (pe modelul sprawl-ului american).
Societatea de consum – un mod de funcționare al societății:
Consumerismul descrie în general tendința oamenilor de a se identifica cu produsele și serviciile pe care le
consumă, în special cele cu nume de marcă și cu evidentă funcție de reprezentare, de “simbol de status social”
(automobile luxoase, îmbrăcăminte de casa de modă, bijuterii scumpe, case de un anumit fel etc.). De aici,
rezulta o cultură “consumerista”, cultură de consum sau cultură de piață.
Creșterea individualismului față de spiritul colectiv – par să caracterizeze societatea contemporană | care
mai este rațiunea spațiului folosit împreună, a vecinătății ca formă de spațiu al unei comunități?
Dinamismul accelerat al schimbărilor - diversele fenomene se escaladează, generează neliniște,
contradicții…
TOATE CREEAZĂ PRBLEME SPECIFICE PRIVIND ȘI LOCUINȚA
societatea de consum
SOCIETATEA DE CONSUM = o societate în care cumpărarea bunurilor de consum este în
același timp principiu și finalitate. Venitul mediu ridicat satisfice nu numai nevoile considerate
esențiale (alimentație, locuință, educație, sănătate …), dar permite și acumularea de bunuri din
plăcere, presiune socială sau publicitară, care sunt utilizate sau numai arătate (pentru rațiuni
estetice sau de alte naturi), cheltuieli pe care unii le consideră superflue.
Termenul "societate de consum" = simplificarea celui de

"societate industrială de consum dirijat" definită de Henri
Lefebvre ca stadiul capitalismului de după RM2.
Este vizată critic de Mai 68 (și de anii 1970).
Jean Baudrillard (La société de consommation) : consumul, care

era inițial un mijloc de satisfacere a nevoilor primare, devine un
răspuns la dorința vizând diferențierea de ceilalți, ținând loc de
"morală", creând relații sociale artificiale și noi simboluri (de
bogăție, de putere, asociate cu dețineea de bunuri), în profitul
consorțiilor mari în creștere, în detrimentul mediului, și ipotecând
viitorul umanității.
din partea locuitorilor:
AȘTEPTĂRILE
_Stare de spirit diferită de retorica optimistă a noului de după război;
_Creșterea bunăstării  satisfacerea nevoilor imediate  avantajele de confort obținute sunt însușite ca
"normale" (ex.: poveste Miss Marple vs copilul dintr-un Argenteuil)  se nasc noi aspirații care sunt privite ca
necesități (dinamica necesități-aspirații / Chombart de Lauwe);
_Schimbări ale modurilor de viață domestică (schimbări în viața familială + imigrația  diversitate)
_Conștiința nemulțumirilor care se decantează critic din raspândirea modelului progresist și sunt scoase la
lumină în mod sistematic odată cu ceea ce numim în arhitectură postmodernism / PM.
 SCHIMBARE LA NIVELUL
AȘTEPTĂRILOR UTILIZATORILOR
 PROBLEMATICĂ NOUĂ CARE
VINE DINSPRE EI.
 REZOLVAREA PROBLEMEI
LOCUINȚEI ESTE MEREU ÎN
URMA NECESITĂȚILOR; RĂMÂNE
O PROBLEMĂ DESCHISĂ
SE SCHIMBĂ AȘTEPTĂRILE
Poveste: Miss Marple vs. copilul din Argenteuil
pe de altă parte...
PROBLEME SOCIALE
legate de recesiunea industriilor mari
și diversele momente de criză
segregare
delincvență
înstrăinare
repetate revolte.…
nemulțumirile locuitorilor:
NEMULȚUMIRILE
față de modul de locuire /tipurile de locuințe rezultate din răspândirea modelului progresist sunt
scoase la lumină în mod sistematic odată cu ceea ce numim în arhitectură postmodernism / PM.
monotonia, uniformitarea tipologică, depersonalizarea, dificultatea orientării, excesul de
construcție înaltă, înstrăinarea locuitorilor față de mediul locuirii lor, abstractizarea
excesivă, pierderea specificității locurilor și culturilor locale ...
Se suprapun cu critica postmodernistă a arhitecurii moderne, adesea neselectiv, dar potențându-se
reciproc  UN OPROBIU GENERALIZAT
momente critice
1967 - explozia de la Ronan Point, Londra
1972 - dinamitarea ansamblului Pruitt Igoe, St. Louis,
Missouri (arh. Minoru Yamasaki)
NOI TEORII
1972 - Oscar Newman - “Defensible space”
1973 - “Small is Beautiful - Economics as if People
Mattered” - E.F. Schumacher
1973 - criza energetică  conștiința ecologică
…
critica sistematizată
PROBLEME ALE MARILOR STRUCTURALE: materiale proaste, poluante, …tehnologii
neprobate suficient, … condesns, scurgeri…;
ANSAMBLURI ȘI ALE DE PROIECTARE INTERIOARĂ: camere prea mici
pentru noile aspirații, încălzirea centrală inadecvată, spații de
LOCUINȚEI ÎNALTE depozitare și sanitare insuficiente, absența amenităților comune și
a spațiilor exterioare;
DE PROIECTARE URBANĂ: localizări depărtate, densitate
mare, probleme de trafic și poluare sonoră;
DE COMPORTAMENT (SOCIAL ȘI INDIVIDUAL):
comportamente antisociale și zgomotoase, probleme psihice
legate de locuirea pe înălțime; delincvență, lipsă de securitate,
proaste relații de vecinătate;
FINANCIARE: cheltuieli de întreținere mari pentru proprietari și
pentru chiriași;
DE COMPETIȚIE PE PIAȚĂ: imagine proastă pe piața
imobiliară;
DE ADMINISTRARE: întreținere inadecvată și fonduri
insuficiente;
LEGISLATIVE: privind regimul de proprietate al apartamentelor
și a terenului din jur;
SOCIAL-ECONOMICE DE MARE ANVERGURĂ:
dispariția industriilor de care erau legate și somajul, probleme ale
tinerelor generații (scolarizare, droguri etc).
CE FAC ARHITECȚII ÎN FAȚA
ACESTEI NOI REALITĂȚI ?
ce fac arhitecții în fața acestei situații?
1. ÎNCEARCĂ SĂ ÎNȚELEAGĂ
_noua realitate și „input-urile“ care vin din diverse direcții
_propria cultură profesională.
Adună nemulțumirile locuitorilor; dezamăgirea față de promisiunile Mișcării Moderne, constatările și
avertismentele specialiștilor din afara profesiunii; moștenirea istorică și valorile ei, cu conștiința
incapacității de a putea face față problemelor reale ale orașului numai pe baza teoriei orașului
functionalist/urbanismului liber  PROBLEMATICA ACTUALĂ A LOCUIRII
REZOLVAREA PROBLEMEI LOCUINȚEI ESTE MEREU ÎN URMA NECESITĂȚILOR

→ ESTE O PROBLEMĂ PERMANENT DESCHISĂ
2. ÎȘI REDEFINESC POZIȚIA PE BAZA CRITICII PROPRIEI EXPERIENȚE
Ca și cu un secol în urmă, critica nu pornește direct de la arhitecți, ci din alte domenii: medici,
psihologi, sociologi ai urbanului, ziariști etc.
LA ÎNCEPUT, DIN AFARA PROFESIUNII

Încă de la început, gândirea pe linia modelelor este criticată din diverse direcții
profesionale pentru schematismul și abstractizarea în exces.
Apoi această critică devine tot mai largă și împinge către abordări interdisciplinare ale locuirii.
(De citit din anexele la curs)
APOI, DIN INTERIORUL PROFESIUNII
Pe măsură ce construcția se amplifică, arhitecții încep să intuiască limitele
modelelor/soluțiilor, își asumă criticile din afara profesiunii și caută ieșiri din impasurile în care îi duce ideologia aplicată reductiv.
Din ambele direcții, în centrul criticii stau ORAȘUL, LOCUITORII și LOCUIREA

(în contextul societății contemporane și a transformărilor pe care le-a adus în viața oamenilor).
Ca și în cazul criticii din sec. 19 care a dat naștere „modelelor ideologice“,

critica depășește sfera arhitecturii și urbanismului!
3. CAUTĂ RĂSPUNSURI
_la noua problematică a locuirii configurată de evoluția societății,

_la aspectele rezultate din noua înțelegere critică a propriei experiențe profesionale,
_la sensul profesiunii lor.
De aceea putem vorbi despre O POZIȚIE CRITICĂ PROFESIONALĂ
critica din interiorul profesiunii
conștientizarea propriilor limite și căutarea altor soluții
“Dacă, între 1925 și 1939, comanda era rară și arhitecții promotori ai mișcării funcționaliste aveau timp să
reflecteze, să studieze, să analizeze și să edifice lent o doctrină, anul 1945 a văzut apărând o realitate cu
caracter foarte diferit. Timpul reflectării trecuse, trebuia produs în condiții extrem de dure. (...) Principiile încă
puțin controlate ale funcționalismului au fost imediat adoptate de ansamblul arhitecților. Astfel, aplicate în mare
parte mecanic, ele au stat la originea multor erori. Prost asimilate, era normal să conducă la soluții simpliste.
Era în aparență o victorie completă a ideilor directoare ale funcționalismului, dar în realitate nu se reținuseră
decât anumite aspecte rudimentare, unde imaginația creatoare era înlocuită de aplicații sistematice și
necontrolate”. Andre Lurçat, 1965
momentul ”autocritic” al modernismului
CIAM-urile și TEAM X
Prima etapă a CIAM-urilor (1928- La Sarraz, 1929- Frankfurt, 1930- Bruxelles) este dominată de
arhitecții de la Bauhaus, majoritatea de orientare socialistă, și este dedicată locuinței: standardelor
locuinței moderne, a lotizării raționale, a chestiunii înălțimii optime și a distanței dintre blocuri pentru o
bună utilizare a solului.
A doua etapă (1933- Athena,1937- Paris) este dominată de personalitatea lui Le Corbusier și afirmă
principiile orașului funcționalist (ideea de ville radieuse - prezentată la CIAM III / 1930), care, consemnate
în Carta de la Atena, sunt îmbrățișate cu entuziasm de reconstrucția post-belică a orașelor.
“... [Jean Giraudoux] a scris înainte de război, “Pleins pouvoirs” invitând patetic țările la bucuriile și la riscurile unei mari aventuri
optimiste – construcția timpurilor moderne – făcând apel la singurele motoare eficace: imaginația și entuziasmul.”
Le Corbusier, Aujourd’hui (préface à une réimpression)
1947 (CIAM VI, Bridgewater): Semnele de îndoială privitoare la sterilitatea abstractă a “orașului
funcționalist”.
Se propune ca scop “cercetarea posibilităților de a crea un cadru construit care să satisfacă “nevoile
emoționale și raționale ale omului”.
Grupul de lucru MARS pregătește apoi tematica mai multor CIAM-uri care se vor concentra asupra
subiectului “inima orașului”, adică problematica centrelor orașelor.
Dar, deși manifestul redactat în 1943 de S.Giedion, J.L.Sert și F.Leger spunea că
Oamenii vor ca edificiile care reprezintă viața lor comunitară să le dea o mai mare satisfacție funcțională,
vechea gardă nu părea să dea semne că începe să evalueze realist complexitatea problematicii urbane
de după război.
APAR DUBIILE FAȚĂ DE ORIENTAREA LUATĂ DE “ACESTĂ AVENTURĂ OPTIMISTĂ”

Adevarata ruptură: 1953 (CIAM IX - Aix-en-Provence):
un grup de tineri arhitecți, (Alison si Peter Smithson, Aldo van Eyck, Jakob Bakema, Georges Candillis,
Shadrach Woods, William și Jill Howell, etc) – cunoscuți sub numele de TEAM X - opun abstracțiunilor
căutari concrete privind principiile structurale ale creșterii urbane și unitatea imediat superioară celulei
familiale.
O NOUĂ ATITUDINE:
opusă atât sentimentalismului a la Sitte cât și schematismului orașului funcționalist
1956, Dubrovnik - CIAM X: CIAM-urile se autodizolvă

nevoia critică de a găsi o relație mai precisă între forma fizică și nevoile socio-psihologice
LC / scrisoare epitaf:
Cei care au acum 40 de ani, născuți în jurul lui 1916 în timp de războaie și revoluții, și cei care nu erau
născuți atunci, care au acum 25 de ani, născuți în jurul lui 1930, în timpul pregătirii unui nou război și
într-o profundă criză economică socială și politică, și care se găsesc astfel în inima perioadei actuale sunt
singurii capabili să simtă, personal și profund, problemele timpului, scopurile care trebuie atinse,
mijloacele prin care pot fi atinse, urgența patetică a situației prezente. Ei sunt la curent. Predecesorii lor
nu mai sunt, ei sunt scoși din cursă, nu mai sunt supuși impactului direct al situației.
TEAM 10, 1974 (www.team10online.org)
Jerzy Sołtan, Oskar Hansen, Ralph Erskine, Kenzo Tange in Otterlo, 1959 (ASP Archive, Warsaw).
TEAM 10, 1974 (www.team10online.org)
“CERCUL INTERIOR”: Jaap Bakema, Georges Candilis, Giancarlo De
Carlo, Aldo van Eyck, Alison and Peter Smithson, Shadrach Woods
PARTICIPANȚI: José Coderch, Ralph Erskine, Daniel van
Ginkel and Blanche Lemco-van Ginkel, Amancio Guedes, Rolf Gutman,
Oskar Hansen, Herman Hertzberger, Alexis Josic,
Guillermo Jullian de la Fuente, Reima Pietilä, Charles Polonyi, Brian
Richards, Manfred Schiedhelm, André Schimmerling, Jerzy Soltan,
Oswald Mathias Ungers, John Voelcker, Stefan Wewerka
PARTICIPANȚI INCIDENTALI ȘI INVITAȚI:
Christopher Alexander, Roger Aujame, Aulis Blomstedt, Juan
Busquets, Federico Correa, Christopher Dean, Balkrishna Vithaldas
Doshi, Ignazio Gardella, Geir Grung, Arthur Glikson, Herman Haan,
Hans Hollein, Hans Hovens Greve, Bill and Gill Howell, Charles Jencks,
Kisho (Nurioka) Kurokawa, Henri Liu, Fumihiko Maki, Theo Manz, Louis
Mique, Jean Prouvé, Joseph Rykwert, Charles Tom Stifter, James
Stirling, Colin StJohn Wilson, Gino Valle, Kenzo Tange
O NOUĂ HIBRIDARE: ORIENTARE SPRE SPIRITUL COMUNITĂȚII
căutari concrete privind principiile structurale
ale creșterii urbane și unitatea imediat
superioară celulei familiale = veriga lipsă
O NOUĂ HIBRIDARE: ORIENTARE SPRE SPIRITUL COMUNITĂȚII
Reflecția asupra “unității urbanistice elementare”
(în locul insulei) pe baza căreia să se poata
construi sistematic noua formulă de oraș, se
declanșează în urma acestei noi atitudini, pusă în
lucru (teorie și practică) de mulți membri Team 10.
Plecând de la ideea, de factură culturalistă, a UNITĂȚII DE

VECINĂTATE (dezvoltată de Clarence Perry în SUA),
principiul se regăsește, prelucrat și cu oarecare diferențe, în:
_cartierele noi suedeze și olandeze (ceva mai mari și mai
dense, cu locuințe plurifamiliale, dar tot la scara pietonului);
_satele new communities americane;
_cartierele orașelor noi ungurești;
_microraioanele urbanismului sovietic
_barriadas în America de S
.
333· I 334. I 335· I 336.
FIG. I
Plan de developpement de la region
Noord-Kennemerland, en Hollande,
propose par Bakema et Van den Broek en
1959. Les villages traditionnels (A et B)
sont entoures
tendent a occuper tout l'espace entre l'un et &
l'autre. Au lieu de cette expansion

indifferenciee, les projeteurs suggerent la
construction d'une serie d'unites d'habitation, - -*
de forme et de dimension defmies,qui l .
respectent
de p er ip hpar consequent
er ies co m pactes qui '
l'equilibre entre zones baties et

campagne. Uncertain nombre
d'unites d'habitation sont regroupees pour
former un quartier plus grand, avec un
equipement en services publics plus complet.
1. centre civique
2. eglises, ecoles, petites industries
3.centre sporUf
4.route nationale
5.canal
critica sistematică a acestei perspective asupra “unității de oraș”
1966 - Christopher Alexander - A

City is not a Tree în Architectural
Design, febr./1966
Critică această organizare ierarhizată și
sistematica a spațiului, cu mecanica ei
rigidă. Susține că această structură
urbană arborescentă limitează relațiile
și contactele sociale și se opune celei
în “semi-rețea” a orașelor vechi.
Comparație între un cartier tradițional din

Amsterdam-V de cca 30.000 de locuitori și
trei unități de locuit de 10.000 de locuitori
fiecare.(L.Benevolo, Histoire de la ville)
“Acest demers normativ… ajunge să confunde nivelul de echipare cu gradul de organizare socială a unui cartier.
Mai întâi este vorba despre o colecție de lucruri: locuințe, blocuri și case, străzi și cartiere, teritorii și zone de
activitate; apoi, printr-o operație magică și cu ajutorul vocabulelor “comunitate” sau “colectivitate”, se reintroduce
conștiința și viața în această colecție de lucruri.” (Henri Lefebvre)
CHESTIUNEA RAMÂNE ÎN CENTRUL REFLECȚIEI CONTEMPORANE

CA DEZIDERAT AL PROIECTARII
În această critică, perspectiva antropologică și cea fenomenologică au adus completări binevenite privitoare la
locuire, “loc”, cartier, vecinătate, atașament, comunitate etc.
Vă amintesc de “VECINĂTATEA IMEDIATĂ”:
Cele două domenii – locuința în sine și restul așezării/orașului – funcționează într-o strânsă
interdependență funcțională și formală, articulându-se pe o zonă de intersecție (între arhitectură și
urbanism) pe care am numit-o “vecinătate imediată” — se referă la modul în care, prin grupare,
locuințele formează o primă verigă, poate veriga elementară a modului în care se alcătuiește orașul
și, totodată, cadrul în care se desfășoară practicile cotidiene de “locuire împreună cu ceilalți”.
„vecinătatea imediată“
Prin grupare, locuințele formează o primă verigă (poate veriga elementară) a modului în
care se alcătuiește orașul (ca realitate fizică) și se trăiește (ca realitate socială).
Această grupare (cu logica ei proprie de alcătuire) este cadrul în care se desfășoară
PRACTICILE COTIDIENE DE “LOCUIRE ÎMPREUNĂ CU CEILALȚI”.
locuirea la intersecția dintre locuință și oraș

PRACTICA SE TRANSFORMĂ
NU SE MAI BAZEAZA PE MODELE IDEOLOGICE,
CI PE CĂUTĂRI CARE ÎNCEARCĂ SĂ RĂSPUNDĂ NEVOILOR REALE SPECIFICE.
Model ideologic: ansamblu de idei care vizează să fondeze teoretic organizarea unei noi societăți.
Reprezintă o teorie din care decurg practicile din diverse domenii (politic, economic, societal, cultural).
Din spirit pedagogic, pentru a explica fundamentele teoretice ale "realizărilor și rătăcirilor urbanismului"
și a le pune în ordine, Fr, Choay a grupat textele epocii în trei tipuri de "modele ideologice", adică de
familii de gândire care au orientat practica.
Model arhitectural-urbanistic: ansamblu de cunoștiinte specifice, teoretice și practice, care se
interpun între cerintele societatii și transpunerea lor în forme; aplicațiile dobândesc rol exemplar).
GÂNDIREA ȘI PRACTICA ARHITECTURALĂ NU MAI CAUTĂ SĂ URMEZE TEORII

REFORMATOARE CU PRETENȚIE UNIVERSALĂ, CI SE ADRESEAZĂ DIRECT
PROBLEMELOR REALE LOCALIZATE (NEVOI, NEMULȚUMIRI, ASPIRAȚII,
POSIBILITĂȚI, CULTURA LOCALĂ …) ÎN CĂUTAREA SOLUȚIILOR POTRIVITE.
Chiar dacă problemele pot avea caracter foarte general (de ex., sustenabilitatea /un deziderat
universal), rezolvările se axează asupra cazului specific.
 este o proiectare critică = căutare

DIRECȚIILE ACTUALE ÎN PROIECTARE
s-au conturat
SUB SEMNUL REACȚIEI FAȚĂ DE:
—alienarea proiectant - locuitor/utilizator
—spațiul urban nediferențiat al urbanismului liber - dezvoltarea pe înălțime
—sărăcia tipurilor și inadecvarea lor la diversitatea modurilor de viață și culturilor
locale
—monotonia formală a ”stilului internațional”
—neglijența ecologică (consumul energetic mai întâi)
PE TEMEIUL CREAT DE EXPERIENȚA CÂȘTIGATĂ:

—identificarea și conștientizarea disfuncțiilor marilor ansambluri
—problemele sociale rezultate din recesiunea economică a anilor 1970-80
—creșterea nivelului de trai, o nouă bunăstare și noi aspirații create de societatea
de consum
pe fondul câștigat de cultura raționalistă

CĂUTĂRI LA TOATE NIVELURILE
La nivelul apartamentului / unității locative
La nivelul grupării
La nivelul orașului, al strategiilor și al politicilor de locuire
CONCEPTE-CHEIE LA TOATE NIVELURILE

VARIETATEA adaptată modurilor de viață diverse și condițiilor locale -
OPUSĂ tipizării și monotoniei
PERSONALIZAREA - OPUSĂ generalității, omului abstract / generic
IMPLICAREA utilizatorilor în proiectarea cadrului locuirii și al
deciziilor care îl privesc - OPUSĂ înstrăinării arhitect / locuitor
MIXITATEA (funcțională și socială) - OPUSĂ segregării funcțiunilor și
ghettoizării
CONVIVIALITATEA, locuirea împreună, urbanitatea - OPUSĂ alienării
față de mediul locuirii, față de conlocuitori și de oraș
SUSTENABILITATEA și preocuparea ecologică pentru mediu - OPUSA
încrederii nelimitate în tehnologie și în “operațiile tari”/ireversibile
SE CAUTĂ PRIN VARIATE MIJLOACE:
DIVERSITATE EXPRESIVA opuse monotoniei stilului internațional;
RECURSUL LA TRECUT – fie doar în expresia arhitecturii, fie prin revenirea la / învățarea din
tipologia și morfologia urbană tradițională (insulă, stradă, front, trotuar, grădină…);
CĂUTĂRI ÎN ZONA LOCUINȚEI INTERMEDIARE – între locuirea colectivă și cea individuală;
FOLOSIREA FONDULUI CONSTRUIT EXISTENT (docuri portuare, industrii abandonate, loft-uri)
REABILITAREA FONDULUI DE LOCUINȚE EXISTENT (de la marile ansambluri la vechile cartiere
industriale ...)
PERSONALIZAREA opusă omului abstract
VARIETATEA adaptată modurilor de viață opusă uniformității
RECURSUL LA TRADITIILE SPECIFICE ALE LOCUIRII dar și ADAPTAREA la noile moduri de
viață (ex. înlocuirea familiei cu grupul domestic)
FOLOSIREA FLEXIBILITĂȚII ca metodă de realizare a varietății și personalizării;
IMPLICAREA LOCUITORILOR / PARTICIPAREA opusă proiectării de tip top-down
MIXITATEA opusă segregării funcționale și mai apoi, ghetoizării/gentrificării
CONVIVIALITATEA ... recâștigarea unei forme de urbanitate care se opune lipsei vieții comunitare
și publice (din marile ansambluri, dar și în dispersia periferiilor)
SUSTENABILITATEA – la ordinea zilei, în nenumărate feluri.
EXEMPLELE SUNT MULTIPLE PENTRU FIECARE,

SE ÎNTÂLNESC MAI MULTE ÎN ACELAȘI PROIECT.
CĂUTĂRI CONTEMPORANE
Diversele căutări se intersectează în proiecte, căile sunt mult mai puțin divergente, dar și
mai complicate.
CÂTEVA EXEMPLE PE CARE LE VEȚI DISCUTA LA SEMINARII:

TIPOLOGII “
AqÎNTRE”:
— formule variate de “low-rise & high-density” (ATELIER 5, Berna; experimente: Habitat ’67);
—"locuința intermediară” (legislația franceză + exemple internaționale)
PRELUCRARI TIPOLOGICE DE DIVERSE FACTURI:
— expresive /postmodernismul istoricist (redescoperirea limbajului clasicist, redescoperirea
tipologiilor urbane tradiționale);
— “revizitări” subtile ale tipologiilor tradiționale (tipologia hof-urilor, tipologia siedlung-urilor)
— variațiuni contemporane pe tema imobilului urban
imobilul urban mixt
imobilul ca mediere între spațiul public și spațiul privat
EU VĂ VOI DA DOAR UN SINGUR EXEMPLU:

PROIECTUL NOMINALIZAT LA MIES AWARDS 2019:
Transformation of 530 dwellings - Grand Parc Bordeaux France, 2018,
Lacaton
ALO 2019-2020&/ UAUIM
Vassal Architectes,
/ DITACP/ facultatea de Frédéric Druot
arhitectura / anul II Architecture, and Christophe Hutin prof. ana maria ZAHARIADE
CĂUTĂRI LA TOATE NIVELURILE
La nivelul apartamentului / unității locative
La nivelul grupării
La nivelul orașului, al strategiilor și al politicilor de locuire
CONCEPTE CHEIE LA TOATE NIVELURILE

varietate adaptată modurilor de viață, flexibilitate, personalizare,
economisire de energie, vecinătate, apropriere, apartenență,
participare, mixitate, urbanitate, continuitate cu tradiția locului,
identitate, respectul față de mediu, sustenabilitate …
pe fondul culturii moderne a locuinței

CĂUTĂRILE (DE LA TOATE NIVELURILE)
CONCEPTELE-CHEIE (LA ORICE NIVEL)
rămân subîntinse de întrebările:
ce este locuirea?
(o fotografie „de context”) 1 Mai 2014 în Familisterul din Guise
Vă urez un 1 Mai acasă!

C6-Intre Si Dupa Modele 2019-20

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C6-Intre Si Dupa Modele 2019-20

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A rhitectura L Oocuire raș

CURSUL 6 | ÎNTRE ȘI DUPĂ “MODELE”

Dar AMBELE MODELE au revoluționat arhitectura locuinței în general.

NU TREBUIE PRIVITE CA OPUSE:

În afară de acestea, exemplul cel mai original de hibridare până la RM2:

le corbusier j.j.p.oud scharoun

mies van der rohe behrens schenk

BABA HILL / PRAGA, 1932-1940

Costul (actualizat) : 30 milioane euro.

Plus 6.000 de locuințe în Siedlungen.

Aria construită - numai 18.5% din cei 1.000 x 156 m²,

Inițial, complexul rezidențial a fost propus pentru 1.097

încă 6.000 de locuințe

Cu puternică dimensiune politică,

© Irina Tulbure, Arhitectura si

║1║Planul actual al oraşului după

© Irina Tulbure, Arhitectura si

TRĂSĂTURI DE FACTURĂ CULTURALISTĂ :

E vorba de trei direcții urmărite în proiectare:

• adaptarea proiectului la modalități moderne de construcție: materiale moderne, construcție

RĂSPÂNDIREA RAPIDĂ ȘI APROAPE GLOBALĂ a unui mod de proiectare a locuinței și orașului

ÎN PARALEL CU O SUSȚINUTĂ POLITICĂ SOCIALĂ  locuința socială evoluează foarte mult 

ADUCE UN PROGRES INCONTESTABIL

studiu pe 15 state europene (10 vestice și 5 din estul fost comunist) :

Pe această cale s-a câștigat:

PRODUCE O ALTĂ REALITATE RELATIV ASEMĂNĂTOARE:

O perioadă de (relativă) prosperitate și (relativă) pace;

TOATE CREEAZĂ PRBLEME SPECIFICE PRIVIND ȘI LOCUINȚA

Termenul "societate de consum" = simplificarea celui de

Jean Baudrillard (La société de consommation) : consumul, care

REZOLVAREA PROBLEMEI LOCUINȚEI ESTE MEREU ÎN URMA NECESITĂȚILOR

LA ÎNCEPUT, DIN AFARA PROFESIUNII

Din ambele direcții, în centrul criticii stau ORAȘUL, LOCUITORII și LOCUIREA

Ca și în cazul criticii din sec. 19 care a dat naștere „modelelor ideologice“,

_la noua problematică a locuirii configurată de evoluția societății,

De aceea putem vorbi despre O POZIȚIE CRITICĂ PROFESIONALĂ

APAR DUBIILE FAȚĂ DE ORIENTAREA LUATĂ DE “ACESTĂ AVENTURĂ OPTIMISTĂ”

1956, Dubrovnik - CIAM X: CIAM-urile se autodizolvă

Plecând de la ideea, de factură culturalistă, a UNITĂȚII DE

tendent a occuper tout l'espace entre l'un et &

l'autre. Au lieu de cette expansion

l'equilibre entre zones baties et

1966 - Christopher Alexander - A

Comparație între un cartier tradițional din

CHESTIUNEA RAMÂNE ÎN CENTRUL REFLECȚIEI CONTEMPORANE

locuirea la intersecția dintre locuință și oraș

GÂNDIREA ȘI PRACTICA ARHITECTURALĂ NU MAI CAUTĂ SĂ URMEZE TEORII

 este o proiectare critică = căutare

PE TEMEIUL CREAT DE EXPERIENȚA CÂȘTIGATĂ:

pe fondul câștigat de cultura raționalistă

CONCEPTE-CHEIE LA TOATE NIVELURILE

EXEMPLELE SUNT MULTIPLE PENTRU FIECARE,

CÂTEVA EXEMPLE PE CARE LE VEȚI DISCUTA LA SEMINARII:

EU VĂ VOI DA DOAR UN SINGUR EXEMPLU:

CONCEPTE CHEIE LA TOATE NIVELURILE

pe fondul culturii moderne a locuinței

rămân subîntinse de întrebările:

S-ar putea să vă placă și