C4 Nasterea Gandirii Moderne 2020-2021

A L O rhitectura ocuire ras
CURSUL 4: NAȘTEREA PROBLEMATICII

MODERNE A LOCUIRII
anul II / ALO 2020-2021 / DITACP/ facultatea de arhitectura / UAUIM lect. Toader POPESCU (pe baza structurii concepute de prof. ana maria ZAHARIADE)
CE-AM VĂZUT/AFLAT PÂNĂ ACUM?
1. Câte ceva despre LOCUIRE și cum o chestionăm din perspectivă domestică pentru a identifica
ceva din problematica contempoarnă a proiectării locuinței urbane.
2. Că locuința s-a dezvoltat odată cu așezările, producând o mare varietate tipologică, pe care am
încercat s-o ordonăm/clasificăm după diverse criterii, prin care am subliniat diferențe aspecte
calitative și anumite probleme de proiectare.
3. Că diferitele moduri de asociere au locuințelor au existat de mult, chiar dacă formele diferă,
constituind două tipuri mari de locuire :
_locuirea individuală – veche de când lumea și conformându-se culturilor locale și modurilor
specifice de locuire;
_locuirea colectivă – apărută în Roma Antică și revenind oricând orașele se aglomerează.
4. Că locuința banală/comună/accesibilă s-a dezvoltat organic, articulând logica socială cu
forma arhitectural-urbanistică; este o construcție vernaculară până aproape de perioada modernă,
împrumutând în timp din locuința privilegiată, care a făcut de timpuriu obiectul arhitecturii erudite
(proiectării „de autor”).
DE ACEASTA URMEAZĂ SĂ NE OCUPĂM …

_pentru că este o necesitate acută, actuală și viitoare;
_pentru că problematica ei — inclusiv cea de proiectare — este cea mai greu
rezolvabilă.
CUM AU GÂNDIT ARHITECȚII ȘI DE CE?
1. La început, arhitecții s-au ocupat mai ales de locuința celor privilegiați
și nu i-a prea interesat locuința oamenilor oarecare.
2. Totuși, tratatele consemnează câteva încercări.
3. Odată cu mutațiile secolului al 19-lea n-au mai avut încotro.
Mutațiile secolului al XIX-lea i-au obligat; și nu numai pe ei.
Consecintele 🡪🡪 politica de locuire + o nouă problematică arhitectural-
urbanistică
4. Cum s-a configurat noul domeniu al gândirii arhitecturale și proiectării?
la început nu i-a prea interesat
1. Locuința banală se rezolva organic – construcție vernaculară
2. Pe arhitecți i-a interesat în măsura în care se face necesar controlul estetic al spațiului urban –
după Renaștere. Relația organică dintre locuință și spațiul urban intră sub control estetic.
3. Apare o presiune a spațiului urban asupra locuinței, care însă se oprește la nivelul fațadei; se
rezolvă la nivelul interfeței dintre spațiul urban și arhitectura locuinței.
4. Locuința nu se schimbă substanțial (devine în timp doar ceva mai confortabilă).
1. Locuința banală se rezolva organic /orașul împreună cu așezarea – construcție vernaculară
2. Pe arhitecți i-a interesat in măsura în care se face necesar controlul estetic al spațiului urban –
după Renaștere. Relația organică dintre locuință și spațiul urban intră sub control estetic.
Panoul din Urbino, cca. 1460-1500) atribuit lui Piero della Francesca (1415-1492) Luciano Laurana…
De la organicitatea medievală a unității în diversitate la regularizarea străzii sub controlul estetic al principiilor clasice (embellissement)
3. Apare o presiune a spațiului urban asupra locuinței, care se oprește la nivelul fațadei (se
regularizează; se rezolvă la nivelul interfeței dintre spațiul urban și arhitectura locuinței.
4. Locuința nu se schimbă substanțial (devine doar în timp mai confortabilă).
totuși, au existat încercări
Arhitecți
1.Sebastiano Serlio (1475-1554) – Cartea VI (1547-1551) - Libro Sesto di tutte le habitationi
2.Pierre Le Muet (1691-1569) - Manière de bastir pour toutes sortes de personnes... (1623)
Filantropi
Fugger – Die Fuggerei
mănăstiri, municipalități de orașe cu caracter special (ex. orașele hanseatice)...
Arhitecți
1.Sebastiano Serlio (1475-1554) – Cartea VI (1547-1551) - Libro Sesto di tutte le habitationi
Primul arhitect care arată interes pentru locuința claselor sărace și primul care ia în seamă arhitectura vernaculară (franceză) în
propunerile lui.
Se ocupă și de locuința claselor sărace și mijlocii; adaugă locuințe comunale unde se foloseau în comun bucătăriile și toaletele.
Propune locuințe urbane pt 11 categorii sociale, de la cabane de muncitori până la un proiect pt Luvru.
4 modele rurale și 5 urbane, între tradiția franceză și cea italiană.
Arhitecți
2.Pierre Le Muet (1691-1569) - Manière de bastir pour toutes sortes de personnes... (1623)
Filantropi
Societăți filantropice, biserica, municipalități de orașe cu caracter special (ex. orașele
hanseatice)...care construiesc pentru săraci
Filantropia: valoare morală cu dimensiune politică
Henry Cockeram, in his English dictionary (1623), cited "philanthropie" as a synonym for "humanitie"(in Latin, humanitas)
in the works of Anthony Ashley-Cooper, 3rd Earl of Shaftesbury and Francis Hutcheson, who proposed that philanthropy is the
essential key to human happiness, conceived as a kind of "fitness"—living in harmony with Nature and one's own circumstances
Die Fuggerei, Augsburg, sec. XVI (1521)

Arh. Thomas Krebs
secolul al 19-lea i-a obligat
Mutațiile secolului al 19-lea conturează O NOUĂ PROBLEMATICĂ
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ
SALTUL DEMOGRAFIC
GÂNDIREA SOCIAL POLITICA
DEZVOLTAREA URBANĂ: “ORAȘUL LIBERAL” și locuința lui
CRIZA PROFESIUNII
Obligă NOI ATITUDINI = GÂNDIREA MODERNĂ
1. PE LINIE POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu și-o pot permite
FINANȚARE DIN BANI PUBLICI = LOCUINȚA SOCIALĂ
→ necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului
Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE
- se conturează liniile care se aplică și astăzi
2. PE LINIE ARHITECTURALĂ = GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE
MODERNE:
Arhitecții încep să se gândească sistematic la chestiunea locuinței „banale” / a celor mulți / a numărului mare
Gândirea este, inevitabil, tributară liniilor generale de gândire ale momentului → de aceea se conturează în
afara profesiunii
Mutațiile secolului al 19-lea
Dezvoltarea științifică și tehnologică 🡪🡪 producția industrială 🡪🡪 mutații
economice 🡪🡪 noi unitati de producție la scară mare: oportunități
noi de câștig al existenței
Decăderea producției mestesugărești 🡪🡪 clasa mijlocie a meșteșugarilor decade
O schimbare de clase sociale 🡪🡪 noua clasă industrial-financiară ia conducerea, în paralel cu
DECĂDEREA CLASEI MIJLOCII / MEȘTEȘUGĂREȘTI
Orașul devine punct de atracție datorita locurilor de muncă 🡪🡪 puternică

migrație sat – oraș
SALTUL DEMOGRAFIC
Creștere demografică fără precedent a populației 🡪🡪 o “altă epocă demografică”: Anglia:1801 – 9 milioane locuitori; 1811 –
crește cu 14%; 1821 – creștere >20%; 1901 – 41 milioane; Franta: 27 milioane (1800) – 38 milioane (1900); Germania: 23
milioane (1800) – 56 milioane (1900)
Datorită revoluției industriale, creșterea demografică este inegală; cea urbană este și mai mare decât cea generală.
Creșterea demografică urbană se face printr-o populație saracă, în căutare de lucru; o populație care pleacă de la sate în
speranța unei vieți mai bune 🡪🡪 SCHIMBAREA PROFILULUI SOCIAL AL ORAȘULUI
Intre 1850 si 1900, in Europa, numărul de orașe mari
(100.000-200.000 loc) se tripleaza (1950-1900)
Cu variații de la regiune la regiune, între 1500 si până în 1800,
raportul rural/urban în Europa = 9/1; la 1800, rata de
urbanizare =17,5%. După 1800 raportul se schimba vertiginos.
Ro: 1800 - luând in considerare orase de peste 2000 locuitori:
Transilvania – 7,1% din 3 milioane locuitori; Tara Romaneasca
-5,7% din 1milion; Moldova – 7,8% din 900.000
GÂNDIREA SOCIAL POLITICĂ:

Liberalismul și socialismul
Democrația modernă
1787-88-89 - Constituția americană
1789 - Declarația universală a drepturilor omului
DEZVOLTAREA URBANĂ:
DEZVOLTAREA LIBERALA 🡪🡪 în domeniul urban se dezvoltă speculația funciară și imobiliară ca
răspuns la cererea mare de locuințe a pieței
Lipsa unui control administrativ 🡪🡪 orașele cresc spectaculos cu periferii de proastă calitate din
punct de vedere constructiv, igienic și estetic.
Imaginea orașului se modifica datorită marilor lucrări industriale, căilor ferate, locuințelor cu
apartamente de închiriat, creșterii mobilității populației 🡪🡪 UN ALTFEL DE ORAȘ
LOCUINȚA CLASEI MIJLOCII A ORAȘULUI PREINDUSTRIAL (organism individual, înglobând

producția și viața familiei) dispare și se pierde în anonimat datorită schimbărilor economice
(decăderea artizanatului; externalizarea funcțiunilor de producție și afaceri) și sociale.
Noua clasă saracă (muncitori și oameni în căutare de lucru) nu-și poate construi o locuință,
locuiește cu chirie (1800 - cca. 60% chiriași; 1900 - cca. 90%) sau pe unde apucă.
“ORAȘUL LIBERAL”
(denumire dată de Leonardo Benevolo, Storia della citta) este perceput în general ca un fenomen
nociv: RĂUL URBAN
aglomerație, criminalitate
locuințe insalubre,
insuficiența canalizărilor și infrastructurii edilitare,
boli, mortalitate infantilă, speranță mică de viață, molime,
poluare olfactivă și sonoră
urâțenie, dezordine, haos,
incapacitatea de a stimula sentimente de solidaritate umană, apartenența și participare la comunitate.
“Orașul liberal” aduce O NOUĂ PROBLEMATICĂ, în noi termeni:
edilitară, de igienă, de ocupare a solului, culturală, de circulație, locuința de masă etc.
Locul controlului estetic al orasului este luat de controlul chestiunilor cantitative.
CRIZA PROFESIUNII
ARHITECTUL nu e pregătit să răspundă acestor cerințe (preocuparea lui e estetică, în primul rând)
și pierde teren.
Este înlocuit în gestiunea orașelor de ingineri, economiști și administratori; apar urbanismul și
urbanistul.
Răul urban: « ...consecință a revoluției industriale, care aruncă o
întreagă populație muncitorească în orașe care nu sunt în stare să o primească. »
Răul urban: « ...consecință a revoluției industriale, care aruncă o
întreagă populație muncitorească în orașe care nu sunt în stare să o primească. »
CONȘTIENTIZAREA “RĂULUI”:
Epidemii de holeră (1832, 1848-1850) 🡪🡪
Interesul public și al oficialităților pentru felul
în care locuiesc săracii (potențiali votanți)
Valoarea muncitorului pentru patronul său
🡪🡪 măsuri reformatoare timpurii – cartiere și
orașe muncitorești finanțate de patroni
Considerente umanitare, religioase și
morale 🡪🡪 reformatori sociali, patroni cu
idealuri religioase, catolicismul social
Actori cheie pentru conștientizarea
problemelor: ziare, partide politice, filantropi,
filosofi, utopiști, gânditori/reformatori sociali,
clerici (catolicismul social), medici, igieniști …
🡪🡪 PRIN PRESIUNI SE IMPUNE NECESITATEA

UNOR ACȚIUNI COERENTE ȘI SUSȚINUTE
PRIVIND LOCUIREA URBANĂ
LONDRA: HARTA SĂRĂCIEI
Part of Charles Booth's

poverty map showing the Old
Nichol, a slum in the East End
of London. Published 1889 in
Life and Labour of the People
in London. The red areas are
"middle class, well-to-do", light
blue areas are “poor, 18s to
21s a week for a moderate
family”, dark blue areas are
“very poor, casual, chronic
want”, and black areas are the
"lowest class...occasional
labourers, street sellers,
loafers, criminals and semi-
criminals".
secolul al 19-lea obligă
Mutațiile secolului al 19-lea conturează O NOUĂ PROBLEMATICĂ
SALTUL DEMOGRAFIC
GÂNDIREA SOCIAL POLITICA
DEZVOLTAREA URBANĂ: “ORAȘUL LIBERAL” și locuința lui
CRIZA PROFESIUNII
Obligă NOI ATITUDINI = GÂNDIREA MODERNĂ

1. PE LINIE POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu și-o pot permite
FINANȚARE DIN BANI PUBLICI = LOCUINȚA SOCIALĂ
→ necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului
Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE
- se conturează liniile care se aplică și astăzi
2. PE LINIE ARHITECTURALĂ = GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE
MODERNE:
Arhitecții încep să se gândească sistematic la chestiunea locuinței "banale"/celor mulți / numărului mare
Gândirea este, inevitabil, tributară liniilor de gândire ale momentului → de aceea se conturează înafara
profesiunii
un dublu răspuns
o1. DIN PARTEA GUVERNELOR: POLITICILE DE LOCUIRE
găsirea de formule legislative și resurse financiare; politicile de locuire
In ultimii ani ai secolului al XIX-lea, legislatia europeana privind locuinta se va indrepta atat spre asigurarea unei finantari
publice adecvate constructiei de locuinte cu pret redus, cat si spre punerea la punct a unui instrument legislativ capabil sa
condamne proprietatea nepotrivita cu noile norme de sanatate publica si sa controleze noile dezvoltari.
Aceasta este linia generala adoptata de Marea Britanie, Belgia, Franta, Olanda, Germania, Italia etc.
Desi puternic reformatoare, aceasta legislatie va ramane adesea numai nominala, daca judecam dupa efecte. In ciuda largirii
politizarii problemei, abia dezastrul produs de al doilea razboi mondial va reusi sa puna in miscare un larg program de
constructie de locuinte sociale (M.Pawley, Architecture versus housing).
o2. DIN PARTEA PROFESIONIȘTILOR: LOCUIREA MODERNĂ

găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor urbane și in
special a locuirii celor lipsiți de mijloace
o1. RĂSPUNSUL DIN PARTEA GUVERNELOR:
Problema se pune mai ales în termeni cantitativ-pragmatici:
politica funciară, ansamblu de prevederi igienico-sanitare, prevederi economico-financiare, ansamblul legislativ,
prevederi administrative 🡪🡪 MĂSURI PRIVITOARE LA LOCUIREA ECONOMICĂ: legi privind alocarea de
fonduri publice, metode de administrare, norme igienice (de la chestiuni edilitare și sanitare la controlul
aglomerației), legi privind expropierea pentru interes public, societăți de constructie pentru locuințe ieftine din
bani publici, controlul chiriilor (mai tărziu)
LOCUINȚA SOCIALĂ
= un vehiculul prin care se răspunde crizei locuirii
= locuința finanțată din bani publici pentru categoriile deprivilegiate
POATE FI:
! unifamilială sau colectivă,

construită direct de stat/administrații locale sau prin societăți dedicate
POLITICA DE LOCUIRE
= ansamblu de dispozitii legislative și financiare privind promovarea, finanțarea, realizarea
și administrarea locuințelor, în conformitate cu anumite standarde de igienă și confort
acceptate și cu gestiunea orașului, în general.
SE POATE REFERI LA:
! toate tipurile de locuinte (privilegiate si « populare », colective sau individuale

etc.), în acord cu politica urbană, dar problema grea este cea numărului mare,
fără posibilitati financiare.
LOCUINȚA SOCIALĂ
În țările industrializate iau naștere diverse societăți / organisme publice pentru administrarea banilor
publici alocați construcției de locuințe pentru muncitori. În paralel, legislația privitoare la locuința
economică stabilește norme igienice și de suprafață care impun o locuire mai civilizată.
POATE FI:
unifamilială sau colectivă,
construită direct de stat/administrații
locale sau prin societăți dedicate
EXEMPLE DE LOCUINȚĂ SOCIALĂ
1867 – Grosvenor Estate, Gattliff Building, Londra
Anglia: 1845 «Societatea pentru ameliorarea

locuintelor claselor muncitoare»
POLITICA DE LOCUIRE
Este o formă de control de sus în jos a orașului (deci îngrădește libertatea nelimitată
promovată de liberalism)
Caracterizează perioada pe care Leonardo Benevolo o numește « orașul post-liberal »
Se poate referi:
_la toate tipurile de locuințe din oraș (privilegiate și « populare », colective sau
individuale etc.), în acord cu politica urbană
_dar problema grea rămâne cea a numărului mare, fără posibilitati financiare.
Un exemplu complex = Parisul haussmannian:

1.Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle
(locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului
și crează un tip aparte de locuință plurifamilială, imobilul haussmannian
2.Trimite înafara Parisului problema claselor sărace, dar construiește totuși și locuință
socială (despre care se știe mai puțin)
Un exemplu de politică de locuire: Parisul haussmannian (1853-70)
1. străpungerile și locuința pentru marea burghezie = vehicul al
modernizării/restructurării masive a orașului și crează un tip aparte de locuință
plurifamilială pentru marea burghezie, imobilul haussmannian
2. trimite înafara Parisului problema dificilă a claselor sărace,
3. dar construiește totuși și locuință socială, despre care se știe mult mai puțin.
Parisul haussmannian
1. străpungerile și locuința pentru marea
burghezie = vehicul al
modernizării/restructurării masive a
orașului; o operație de modernizare fără
precedent al cărei vehicul a fost un tip de
locuință plurifamilială cu ocuparea
intensiva a terenului prin posibila cuplarea
pe 3 laturi = imobilul haussmannian
1. Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle
(locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a
orașului și crează un tip aparte de locuință plurifamilială, imobilul haussmannian
2. Pentru a le pune în practică, construiește un sistem de expropiere, antrepriză și
finanțare foarte modern (la limită legalității de atunci), precum și primul plan director al
Parisului
1.Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle

(locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului
și crează un tip aparte de locuință plurifamilială, imobilul haussmannian
2.Trimite înafara Parisului problema dificilă a claselor sărace,
dar construiește totuși și locuință socială, despre care se știe mult mai puțin.
PROBLEMA LOCUINTEI SOCIALE: LES CITÉS NAPOLEON III
- prin operatiile haussmann-iene, un număr mare de muncitori (sărăcimea în general)
sunt evacuați, odată cu problema locuirii lor, in afara limitelor noului Paris burghez - va
aparea în timp “periferia roșie” [la banlieue rouge], în care regulile urbane impuse intra-
muros nu vor functiona. Aceste cartiere devin un loc de experiment.
- în sensul vederilor socialiste ale imparatului, se vor construi din banii statului cca. 1500
locuinte in arondismentele mai putin urbanizate.
“La cité Napoleon” își are sursa în mai multe modele (care urmează în curs):
– o reflecție asupra falansterului, familisterului și alte “palate familiale” construite până
atunci;
– o reflecție asupra experienței britanice.
LES CITÉS NAPOLEON III
1849 – SOCIETATE CU CAPITAL DE 6 MILIOANE

arh. Veugny – plan de “cetate muncitoreasca”
“Scopul asociatiei este de a edifica “cetăți muncitorești” in fiecare din arondismentele Parisului;
locatarii vor gasi aici locuinte sanatoase, bine aerisite, si , mai ales, la preturi sub cele pe care le
platesc acum pentru o singura camera insalubra.
Locuintele se vor compune dintr-o mica bucatarie si doua dormitoare si o camera si vor fi incalzite
cu calorifere, care vor servi si ca ventilatoare vara.”
Inaugurata in 1851
– 200 locuinte in jurul unei curti centrale
– 27 mp locuibili/familie (fata de standardele epocii de 1 camera/familie)
– echipamente sanitare comune/etaj
– apa distribuita in curte
– confort modern: spalatorie si baie, centrala termica, gradinita, consultatii medicale si distributie de
medicamente gratuite.
– regulament de ordine interioara
Succese si critici (morale, politice, de perceptie)
1852 – NOUA SUBVENTIE: 10 milioane pentru “ameliorarea locuintei muncitoresti in orase”
URMĂRI:
1867 - EXPOZITIA UNIVERSALA - UN

MOTOR AL EXPERIMENTULUI
🡪🡪 două oportunități:
Crearea unui veritabil muzeu de
arhitectură pe terenurile libere, unde
se vor expune multe idei
Intrarea “economiei sociale” ca parte a
expozitiei (clasa 93, a “locuintelor
caracterizate prin pret scăzut și prin
condiții de igienă și bunăstare”)
1889 - EXPOZITIE UNIVERSALA +

CONGRESUL INTERNATIONAL PT
LOCUINTE IEFTINE:
SOCIETATEA FRANCEZA PENTRU
LOCUINTE IEFTINE (Habitations Bon
Marche /HBM, care va deveni mai
târziu HLM, care există și azi)
Spre 1900, dezvoltarea suburbiilor industriale în « prima coroană »

și în jurul satelor existente.
LOCUINȚA DEVINE O PROBLEMĂ POLITICĂ
LOCUINȚA SOCIALĂ: locuința subvenționată, în diverse feluri, de administrația publică,
din banii publici.
Datorită scării și complexitătii problematicii, locuința socială începe să capete un rol foarte
important în dezvoltarea orașelor ca
PROBLEMĂ-CHEIE ARHITECTURAL-URBANISTICĂ
DEVINE ȘI PROBLEMĂ ARHITECTURALĂ

Formele moderne ale locuinței sociale depind de voința și inteligența politică
(banii publici), de politicile/strategiile de locuire (ca urmare a experienței patronale)
și de evoluția gândirii arhitectural-urbanistice.
o2. RĂSPUNSUL DIN PARTEA ARHITECȚILOR:
o2. RĂSPUNSUL DIN PARTEA ARHITECȚILOR:
Progresul în materie de locuire economică este dublat și susținut de o activă și largă
dezbatere ideologică, ce va prefigura gândirea arhitectural-urbanistică modernă a
locuinței urbane și aplicațiile la scară larga.
GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE MODERNE

PRINDE CONTUR TEORETIC “ÎN AFARA” PROFESIUNII:
modelele ideologice
(ansamblu de idei care vizează să fondeze teoretic organizarea unei noi societăți; reprezintă teorii
din care decurg practicile din diverse domenii (politic, economic, societal, cultural); în cazul nostru,
linii /familii de gândire care conturează anumite direcții de abordare a problemelor locuirii/orasului)
PROFESIONISTII LE VOR INTERPRETA ȘI APLICA:
modelele arhitectural-urbanistice
(ansamblu de cunoștiinte specifice, teoretice și practice, care se interpun între cerintele
societății și transpunerea lor în forme; aplicațiile lor dobândesc adesea un rol exemplar)
gândirea modernă a locuirii
“MODELELE IDEOLOGICE”
După Francoise Choay, L’urbanisme, utopies et réalités, 1965 (în bibliografie):
Toate pleacă de la critica orașului liberal și industrial și a societăți moderne, dar se identifică
prin aspectele pe care se axează în primul rând critica acestora și prin poziția autorilor față
de trecut și viitor.
MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST

în centrul criticii: degradarea individului
MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST
în centrul criticii: pierderea coeziunii comunitare
MODELUL IDEOLOGIC NATURALIST
în centrul criticii: orașul însuși ca fenomen nociv
CRITICA „FĂRĂ MODEL”
în centrul criticii: exploatarea individului
Model ideologic: ansamblu de idei care vizează să fondeze teoretic organizarea unei noi societăți, pe care
o consideră mai bună. Reprezintă teorie din care decurg practicile din diverse domenii (politic, economic,
societal, cultural) 🡪🡪 orientează gândirea arhitectural-urbanistică în anumite direcții 🡪🡪 transpunerea în
practică.
În cazul nostru, pentru a explica fundamentele teoretice ale "realizărilor și rătăcirilor urbanismului" și a le pune
în ordine, Fr. Choay a grupat textele epocii după aceste "modele ideologice", adică de familii de gândire.
Două etape importante, diferențiate după criteriul participării profesioniștilor și, în
consecință, după aplicarea lor:
PERIOADA PRE-URBANISMULUI (secolul al XIX-lea):

se conturează – în afara profesiunii – liniile de gândire care incearcă să găsească
direcții noi de rezolvare a problemelor locuirii și orasului - “modelele ideologice”
PERIOADA URBANISMULUI (începe cu puțin înainte de 1900):
profesioniștii urmăresc să găsească forme de rezolvare practică a problematicii urbane
(incluzând locuirea), creând astfel ”modelele arhitectural-urbanistice” (ansamblu de
cunostiinte specifice care se interpun intre cerintele societatii si transpunerea lor in forme;
aplicații care dobândesc un rol exemplar)
Bibliografie generală:
CHOAY, Françoise: l’Urbanisme, Utopies et réalités, Ed. Seuil, 1965, traducere, Ed. Paidea, 2000
HAROUEL, Jean-Louis: Istoria Urbanismului, Ed. Meridiane, 2001
HALL, Peter: Orasele de maine, Ed. All, 1999
CASTEX, Jean, DEPAULE, Jean Charles, PANERAI, Philippe, Formes urbaines: de l’illot a la barre,
Montreuil, 1980
MUMFORD, Lewis, La Cité à travers l’histoire, Paris, 1961
LAVEDAN, Pierre, Histoire de l’urbanisme, Paris, 1946, vol. 3*
accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI
REPREZENTANȚI:
Charles Fourier, Robert Owen, Victor Considerant, Etienne Cabet,
Pierre-Joseph Proudhon, Benjamin Ward Richardson, Jean-Baptiste
Godin, Jules Verne, Herbert-George Wells etc.
accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI

Reformatori sociali, socialiști utopici, oameni ai bisericii, filantropi, doctori… animați de idealuri umaniste,
dorind o lume mai bună, critică, teoretizează, caută soluții;
🡪🡪 urmându-i pe utopiștii secolului al XVIII-lea, teoreticienii precursori ai curentului progresist se lansează în
descrierea orașului ideal
Orașul este văzut ca loc al unei mai bune organizări sociale — o altă societate, bazată pe o mai mare
echitate și condiții mai bune pentru individ, dar care, ca soluții, este adesea constrângătoare)
🡪🡪 propun un cadru spațial foarte riguros, logic, chiar rigid, specializat după activități principale (locuire,
muncă, timp liber)
🡪🡪 o concepție abstractă asupra omului ca individ-tip (determinarea științifica a unui “model uman”), ceea ce
duce la încercarea de a-i crea un cadru satisfăcător printr-o analiza științifică;
🡪🡪 pornind de aici, introduc în propunerile lor exigente igieniste: verdeață, aer, lumina, ocupații legate de
cultura pământului; spații deschise
Se înscriu pe linia raționalismului filozofiei Luminilor: explicarea fenomenelor prin relația cauză-efect
gândire orientată spre progres și viitor
🡪🡪 cred ca analiza rațională poate determina o ordine-tip (ordine-model), aplicabilă universal grupărilor
umane; dar propunerile pe care le fac sunt adesea sisteme constrângătoare.
consecința periculoasă a acestei linii de gândire: reificarea individului

MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST: REPREZENTANȚI
Charles FOURIER (1772-1837) - autodidact si lucrător în comerț

Théorie des quatre mouvements et des destinées générales
propune inlocuirea orașului cu FALANSTERUL
- model de locuire integrat unui concept teoretic mai vast, de organizare socială, țintind către
armonia universală
- palat social (de unde și ideea “palatului pentru popor”, recurentă și azi)
- locuit în comun de aprox. 1600 oameni;
MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST : REPREZENTANȚI
Jean B.A. GODIN (1817-1888) - muncitor, apoi patron filantrop
Familisterul din Guise
-1859
un fel de falanster pe
curți interioare (curtile
joaca rolul străzilor
galerie gândite de
Fourier);
dotări: grădina de
agrement, creșa,
economat, spălătorie,
măcelărie, școală,
teatru...
Familisterul din Guise -1859
Familisterul lui Godin se transformă în cooperativă: pentru a crea o comunitate
de sine stătătoare, într-un cadru corespunzător (se desființează în 1968)
MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST : REPREZENTANȚI
Robert OWEN (1771-1858)
“They will be surrounded by gardens, have abundance of space in all directions to keep the air
healthy and pleasant. They will have walks and plantations before them”.
(Book of the New Moral World - 1842)
New Lanark – 2000 muncitori (500 copii)

(azi World Heritage - 185 locuitori)
"To train and educate the rising generation will at all times be the first object of society, to which
every other will be subordinate". (The Social System, 1826)
"The three lower rooms (in the Institute) will be bombed open for the use of the adult part of the
population, who are to be provided with every accommodation requisite to enable them to read,
write, account, sew or play, converse or walk about. Two evenings in the week will be appropriated
to dancing and music, but on these occasions, every accommodation will be prepared for those who
prefer to study or to follow any of the occupations pursued on the other evenings". (Address to the
Inhabitants of New Lanark, 1816)
http://www.newlanark.org/robertowen.shtml
Robert OWEN - 1825 - New Harmony / Indiana / SUA
experiment utopic extrem (abolirea banilor și
proprietății private etc.); eșuează după 4 ani,
dar există încă în unele locuri.
New Harmony by F. Bate

(View of a Community, as proposed by Robert Owen) printed 1838
MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST : REPREZENTANȚ
Etienne CABET (1788-1856)

1840, Voyage en Icarie - utopie egalitaristă;
viziune geometrică și igienică asupra lumii;
Orașul ICARIA: decupajul riguros geometric și
rațional al spațiului urban
“Metoda modelului”: oraș model, locuințe model;
echipare igienică; mobilare model, acoperiș
terasă.
Eficacitate asigurată prin constrângere și
represiune.
Încercări de realizare a unor comune egalitariste
în SUA.
Pierre-Joseph PROUDHON (1809-1863)

1865, Du principe de l’art et de sa destination sociale - rigoarea inginerului, funcționalism urban
Benjamin Ward RICHARDSON (1828-1896) - medic

1876, utopia HYGEIA; 1853, Journal of Public Health and Sanitary review; 1862 Social Science
Review
Ambii propun prototipuri: tipuri de locuințe individuale și alte tipuri de clădiri
accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII UMANE
REPREZENTANȚI:
Augustus Welby Northmore PUGIN, John RUSKIN, William MORRIS
accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII UMANE

Legat strâns de tradiția romantismului englez
Ideea de bază: orașul european pre-industrial a reprezentat un moment excepțional al istoriei, realizarea
individuală și înflorirea culturii s-a făcut grație mediului urban;
🡪🡪 gândire anti-industrială, hrănită de nostalgia pentru orașul trecutului, cu căldura sa umană și cu calitatea
arhitecturala care se cer re-înviate;
🡪🡪 nevoile spirituale sunt mai importante decât nevoile materiale;
🡪🡪 estetica ocupa aici locul pe care îl avea igiena pentru progresiști
🡪🡪 urâțenia răspândită de societatea industrială este văzută ca rezultat al unei carențe culturale ce nu poate fi
combătută decât prin întoarcerea la o arta inspirată din Evul Mediu, în directă legătură cu renașterea
artizanatului;
🡪🡪 resping geometria rigidă: “caroiajul este mormântul sufletului” (Ruskin), prototipurile si standardele: numai
organicitatea poate integra aporturile succesive ale istoriei,
🡪🡪 locuințe simple, dar suficient de diverse pentru a reprezenta personalitatea celor care le locuiesc (ca in
Evul Mediu, de ex.)
capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului
MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST : REPREZENTANȚI
Augustus W.N. PUGIN (1812-1852)
arhitect, adept al « Gothic Revival »
1836 - Contrasts - opune prin gravuri edificii omoloage

din Evul Mediu și din momentul contemporan (un oras
catolic din 1440 si acelasi in 1840, sau edificii cu
destinație similară – ex. asistență socială); caracterul
arhitecturii reflectă societatea și este în favoarea
Evului Mediu
1843 - Apology for the Present Revival of Christian
Architecture in England
Ideile sale sunt preluate si dezvoltate de J. Ruskin si
cunosc, prin el, o mare notorietate.
John RUSKIN (1818-1900) –scriitor, poet, pictor, critic de artă

1849 - The Seven Lamps of Architecture
1851 - The Stones of Venice
1853 - Lectures on Architecture and Paintings
- influență copleșitoare asupra istoriei și teoriei artei, cu reverberații în teoriile

sociale
- critica societății victoriene – dezagregată, incoerentă – și a industrializării
- analiză critică ascuțită, însă propuneri plate și abstracte
- prin W. Morris și C. Sitte, ideile lui stau la baza urbanismului de factură
culturalistă
« … Arta unei țări exprimă virtuțile sale politice și sociale.

Armonia pe care o degajă străzile unui oraș (vechi), frontonul care se ridică deasupra altora, turnurile
care se succed de-a lungul crestei colinelor, ating un grad de sublim despre care nimic de astazi nu ne
poate da vreo idee.
Faptul că placerile voastre, ca și virtuțile voastre devin mai prețioase prin întrajutorare este o lege
divină si naturală. Arhitectura urbană poate astfel să capete farmecul și sfințenia care îi lipsesc.
Cred că obiceiurile noastre nomade, care au ajuns astazi aproape necesare existenței, sunt, mai mult
decât orice alt caracter al vieții moderne, cauza profundă a viciilor arhitecturii noastre. »
William MORRIS (1834-1896)
Arhitect, artist, poet, gânditor și militant: Ruskin îi este “maestrul spiritual”, apoi devine un socialist
militant, cu nuanțe anarhiste:
“In afara plăcerii de a face lucruri frumoase, pasiunea vieții mele stă în ura societății moderne”.
1862 - fondează o “cooperativă” de artă decorativă (Arts & Crafts), ce va avea o influență majoră în
modernizarea practicilor artistice și arhitecturale.
William Morris -1860

Contrar opiniei curente, impulsul decisiv pentru înnoirea discursului arhitectural în secolul al XX-lea nu se datoreaza
inovatiei radicale a curentului progresist, ci procesului de modernizare a artelor decorative, care a facilitat acceptarea
noului de catre public. Timp de câteva decenii, artele decorative au reprezentat domeniul prioritar al experimentelor
inovatoare, devansând si uneori influentând evolutia artelor majore, în special a arhitecturii. Dupa cum afirma însusi Le
Corbusier, “apoteoza artelor decorative în anul 1925 marchează deci, printr-un paradox, e adevarat, trezirea miscarii
arhitecturale a epocii masiniste. (M. Criticos, Modernitatea)
MODELUL NATURALIST AMERICAN
accentul critic: ORAȘUL (CA OPUS NATURII)
Un fel de “specie locală” a modelului culturalist, dar prezentând diferențe notabile, dintre care unele
ar putea fi încadrate - paradoxal - în linia progresistă.
Legat de nostalgia pionierului și a naturii sălbatice, față de care orașul industrial este criticat în
diferiti termeni:
Thomas JEFFERSON, în numele democrației și a unui empirism politic;
Ralph Waldo EMERSON (eseist, filozof, poet, transcendentalist) și Henry David THOREAU (scriitor,
poet, critic, filozof, naturalist, aboliționist, trancendentalist; Walden-1854 ) în numele unei metafizici
a naturii;
Henry ADAMS (istoric, jurnalist, memorialist), Henry JAMES (scriitor) și alții, în numele raporturilor
umane.
Ideea unei restaurații a stării rurale, singura care poate permite dezvoltarea personalitătii și
veritabila sociabilitate; de aici și ANTIURBANISMUL AMERICAN.
A influentat urbanismul american al secolului al XX-lea, culminand cu Broadacre City,

“orașul sinucigaș” al lui Frank Lloyd Wright.
MODELUL NATURALIST AMERICAN /ANTI-URBANISMUL
Frank Lloyd WRIGHT (1867-1959)

The Disappearing City, 1932
When Democracy Builds, 1945
The Living City, 1958
Mizeria omului în marile orașe actuale:

Prețul Pământului - ca apanaj al omului, sau prețul omului - ca moștenire fundamentală a
pământului, au devenit azi incomprehensibile în marile orașe pe care centralizarea le-a
edificat (fără să le gândească). … Fericirea cetățeanului “urbanificat” constă în a se
aglutina celorlalți în dezordine, abuzat de căldura hipnotică și de contactul constrângător
al mulțimii. Violența și rumoarea mecanică a marelui oras îi agită capul “urbanificat”, îi
umple urechile “urbanificate” - precum cântecul păsărilor, foșnetul vântului în copaci,
strigătele animalelor și vocile celor care iî umpleau inima altădată. … O agitație perpetuă
îl excită, îl impiedică să mediteze și să reflecteze mai profund, ceea ce l-a caracterizat
altadată, atunci când trăia și murea sub un cer pur, în natura verde al cărei companion
era încă de la naștere.
Viața urbană și democrația:

Idealul nostru social, democrația, a fost originar concepută ca dezvoltare liberă a
individului uman: umanitatea întreagă, liberă să funcționeze la unison, în unitate spirituală
și, prin aceasta, dușman al oricarei fantasme și insitutțonalizări. … Acest ideal al unei
stări naturale stă în inima democrației organice și a arhitecturii organice.
Broadacre City
Ideea unei restaurații a stării rurale, singura

care poate permite dezvoltarea personalitătii
și veritabila sociabilitate.
- funcțiuni urbane dispersate în natură;

- locuințe exclusiv individuale, pe parcele de
c.4000 mp (1 acru);
- celulele (locuințe + servicii) sunt legate într-
o rețea de transport rapid (terestru și aerian) .
Broadacre City
_mare întindere orizontală, aproape “fără

limite”,
_cu parcele de aproape un acru = 4 046,86 mp
pentru fiecare familie.
_un oraș foarte descentralizat, orizontal și legat
de natură.
Sarcina esentială a fiecăruia dintre noi trebuie să fie aceea de a integra mijloacele mecanice de care dispunem
azi universal, astfel încât să-i facem pe oameni liberi să se consacre lucrurilor cele mai nobile (…), în scopul
dezvoltării estetice a vieții. ….Dăcă libera dispoziție a solului este asigurată în condiții cu adevărat democratice,
arhitectura va rezulta în mod autentic direct din topografie (…) va deveni parte integrantă.
Broadacre City
Strâns legat de „modul de viață american” și de o anume cultură a libertății și individualismului
Peisajul – element al arhitecturii Prefabricare Regăsirea agriculturii
Broadacre City
Amestec de idei progresiste și culturaliste:

- În același timp închis și deschis;
- Preocupat simultan de individ și de comunitate;
- Cu preocupări atât pentru igienă cât și pentru cultură;
- Privește în acelați timp către trecut și către viitor.
Prefigurează
- urbanismul american de
după RM2 (suburbanizarea
extensivă, cultura
automobilului, lipsa
preocupării pentru eficiența
utilizării resurselor),
- precum și unele realități
urbane contemporane
(„oraș difuz”,
„Zwischenstadt” …. – se
vor discuta în anul III –
ACP)
CRITICA “FĂRĂ MODEL”
accentul critic: “EXPLOATAREA OMULUI DE CĂTRE OM”
Karl MARX (1818-1883)

Friedrich ENGELS (1820-1895)
1845 – Engels, Situația clasei muncitoare în Anglia: prima sociologie a

locuinței muncitorești;
1848 – MARX și ENGELS, Manifestul partidului comunist: critica socială
foarte pragmatică, îndreptată spre revoluția socială
- orașul este locul istoriei și cadrul luptei de clasă;
- problema locuinței nu poate fi rezolvată independent de problema socială
generală;
- confiscarea și redistributia locuințelor;
- ștergerea diferențelor dintre sat și oras (Engels: crearea orașului-sat).
MODELELE IDEOLOGICE NU TREBUIE VĂZUTE CA OPUSE:
Direcțiile de gândire comunică între ele, atât la nivel teoretic,
cât, mai ales, în aplicarea practică:
Principiile culturaliste ale mișcării Arts & Crafts, dictate de un impuls evoluționist, empiric și antiutopic, au contribuit
chiar la fundamentarea direcței opuse, raționalist-progresiste, a Mișcarii Moderne. Organizațiile Wiener Sezession
și Deutscher Werkbund, personalități precum Otto Wagner sau Adolf Loos, iar mai târziu școala Bauhaus
perpetuează credința Arts & Crafts în calitate, simplitate și onestitate, ca și idealul de integrare a artelor,
artizanatului și productiei de serie într-un decor unificat al vieții cotidiene - promovându-le însa sub eticheta unui
rationalism orientat spre valorile noi ale erei industrializării.
(M. Criticos, Modernitatea)
Modelele ideologice sunt construcții teoretice, linii de

gândire care au catalizat și orientat practica.
Toate realizările în materie de locuință pentru muncitori ale secolului
al XIX-lea au fost răspunsuri, mai directe sau mai indirecte, la ideile reformatoare
ale epocii, indiferent dacă au fost promovate/subvenționate de stat (locuința
socială) sau de filantropi (locuință filantropică și patronală)
DE EXEMPLU, Locuințele (în “colonii”/sate) construite de patroni pentru

muncitorii lor în sec. 19: Owen (New Lanark), Cadbury (Bournville),
Lever (Port Sunlight), Schneider (Le Creusot), Titus Salt (Saltaire) etc.;
și continuă în sec. 20: Krupp (Essen), Bata (Zlin) etc.
_legate de diverse idealuri morale ale “promotorilor”, dar și

de aspecte pragmatice (valoarea muncitorului pentru patron;
_foarte legate și de utopiile sociale
_toate reprezintă premize ale gândirii moderne a locuirii urbane.
George Peabody (1795-1869)

„părintele filantropiei moderne americane”
Mai mult sau mai puțin debarasate de conținutul lor ideologic inițial, utopiile pre-
urbanismului vor fi reluate, în forme diverse, de patronat, de puterea publică și de arhitecți
și urbaniști, și vor căpăta aplicații mai sistematice, transpuse în « MODELE
ARHITECTURAL-URBANISTICE » și in politici specifice, care se vor răspândi în întreaga
lume, cu diferite interpretări. Despre ele, în cursul următor.

C4 Nasterea Gandirii Moderne 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C4 Nasterea Gandirii Moderne 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A L O rhitectura ocuire ras

CURSUL 4: NAȘTEREA PROBLEMATICII

DE ACEASTA URMEAZĂ SĂ NE OCUPĂM …

Die Fuggerei, Augsburg, sec. XVI (1521)

Orașul devine punct de atracție datorita locurilor de muncă 🡪🡪 puternică

GÂNDIREA SOCIAL POLITICĂ:

LOCUINȚA CLASEI MIJLOCII A ORAȘULUI PREINDUSTRIAL (organism individual, înglobând

🡪🡪 PRIN PRESIUNI SE IMPUNE NECESITATEA

Part of Charles Booth's

Obligă NOI ATITUDINI = GÂNDIREA MODERNĂ

o2. DIN PARTEA PROFESIONIȘTILOR: LOCUIREA MODERNĂ

! unifamilială sau colectivă,

! toate tipurile de locuinte (privilegiate si « populare », colective sau individuale

Anglia: 1845 «Societatea pentru ameliorarea

Un exemplu complex = Parisul haussmannian:

1.Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle

1849 – SOCIETATE CU CAPITAL DE 6 MILIOANE

1867 - EXPOZITIA UNIVERSALA - UN

1889 - EXPOZITIE UNIVERSALA +

Spre 1900, dezvoltarea suburbiilor industriale în « prima coroană »

DEVINE ȘI PROBLEMĂ ARHITECTURALĂ

GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE MODERNE

MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST

PERIOADA PRE-URBANISMULUI (secolul al XIX-lea):

accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI

consecința periculoasă a acestei linii de gândire: reificarea individului

Charles FOURIER (1772-1837) - autodidact si lucrător în comerț

New Lanark – 2000 muncitori (500 copii)

New Harmony by F. Bate

Etienne CABET (1788-1856)

Pierre-Joseph PROUDHON (1809-1863)

Benjamin Ward RICHARDSON (1828-1896) - medic

accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII UMANE

capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului

1836 - Contrasts - opune prin gravuri edificii omoloage

John RUSKIN (1818-1900) –scriitor, poet, pictor, critic de artă

- influență copleșitoare asupra istoriei și teoriei artei, cu reverberații în teoriile

« … Arta unei țări exprimă virtuțile sale politice și sociale.

William Morris -1860

A influentat urbanismul american al secolului al XX-lea, culminand cu Broadacre City,

Frank Lloyd WRIGHT (1867-1959)

Mizeria omului în marile orașe actuale:

Viața urbană și democrația:

Ideea unei restaurații a stării rurale, singura

- funcțiuni urbane dispersate în natură;

_mare întindere orizontală, aproape “fără

Peisajul – element al arhitecturii Prefabricare Regăsirea agriculturii

Amestec de idei progresiste și culturaliste:

Karl MARX (1818-1883)

1845 – Engels, Situația clasei muncitoare în Anglia: prima sociologie a

Modelele ideologice sunt construcții teoretice, linii de

DE EXEMPLU, Locuințele (în “colonii”/sate) construite de patroni pentru

_legate de diverse idealuri morale ale “promotorilor”, dar și

George Peabody (1795-1869)

S-ar putea să vă placă și