MASTER URBANISM

2017-2018

Istorie și tehnică urbană

Teoria orașului grădină.

Arh. Budău Robert
 ABSTRACT.
Orașul grădină poate fi considerat un
concept recurent datorită caracterului
compozițional urban dar și a implicațiilor sociale
și economice prin care acesta se promovează.
Modul în care această tipologie de dezvoltare
urbană și periurbană a influențat secolul XX se
face resimțit până în prezent.
Structurarea realizată în cadrul
prezentului eseu urmărește atât firul istoric al
dezvoltării teoriilor relaționate cu orașul grădină,
cu promotorii acestor teorii dar și aplicabilitatea
acestora în cadrul noilor amenajări urbane de la
începutul secolului XX.
Concluzile încearcă să relationeze
conceptul generator al orașului grădină cu
realizările urbane ulterioare și modificările
produse în viziunea teoreticienilor arhitecți și
urbaniști.
Fundamentarea teoretică a fost
realizată prin studiul unor lucrări de cercetare în
domeniu, eseuri și cursuri de specialitate.
1.INTRODUCERE.
1.1.TRANZIȚIA TEORIILOR URBANISTICE
INDUSTRIALE ȘI POSTINDUSTRIALE.
Astfel, se concretizează două modele
de dezvoltare, prin care orașul să își
remedieze neajunsurile: modelul progresist
(dezvoltat prin lucrările teoretice ale lui
Owen, Fourier, Proudhon, Cabet, Richardson
etc) și cel culturalist (promovat de Ruskin și
Morris, își găsește adevărata realizare prin Sir
Ebenezer Howard). În continuare, accentul va
cădea asupra modelului culturalist, model
care stă la baza viitorului oraș grădină.
1.2. SIR EBENEZER HOWARD – PROMOTOR
AL CONCEPTULUI DE ORAȘ GRĂDINĂ.
Urbanistul britanic Ebenezer Howard
(1850-1828), în jurul anului 1898 a avut
fantastica intuiție de a propune o nouă formă
de așezare urbană. Această nouă formă de
dezvoltare, pe care nimeni până la E.Howard
(Fig.1.1.) nu reușise încă să o concretizeze și în
aspecte fizice și spațiale (teoriile care stau la
baza orașului grădină au apărut înaintea
acestuia) a influențat mult gândirea
urbanistică contemporană. Conceptul de oraș
grădină va rămâne unul marcant pentru
întregul urbanism modern și contemporan.

Conceptele urbanistice specifice

secolului XIX-XX necesită o înțelegere paralelă
cu linia evenimentelor istorice ale acelor
vremuri. Astfel, și orașul grădină se
relaționează cu evenimentele specifice
perioadei industriale. Un amplu eveniment,
această perioadă este urmată ,,de o
impresionantă presiune demografică în orașe,
de o drenare a populației satelor în folosul
unei dezvoltări urbane fără precedent”*1+.
Această presiune transformă mediul
urban generând o serie de neajunsuri.
Calitatea vieții, condițiile de trai și de lucru își
lasă amprenta și asupra speranței de viață,
aceasta ajungând la 26-30 ani[2].
Dezvoltarea unor noi atitudini sociale,
provenite din spectrul filosofic, teoretic și
Fig.1. Sir Ebenezer Howard
economic, remarcă agresivitatea mediului în perioada publicării To-morrow: a Peaceful Path to
urban și încercă o serie de îmbunătățiri. Real Reform
Acestea se pot realiza fie prin modificarea Howard și-a dat seama, pornind de la
caracterului și a morfologiei țesutului urban observarea directă a realității sociale din
existent fie prin implementarea unor noi zone propria țară, de modul în care populația în
care extind orașul. creștere puternică și continuă, era atrasă de
centrele industriale existente, în mod
particular de marile orașe deja aflate în pragul
supraaglomerării. El a dedus faptul că
planurile filantropice ale orașelor industriale
descentralizate și mai ales falansterele nu
numai că erau irealizabile, dar sfârșeau prin
acțiuni de sărăcire și îngrădire a libertăților
celor cărora le erau destinate. Tot atunci a
conștientizat că zonele din afara orașelor erau
supuse unui proces rapid de depopularizare,
pierzându-și orice atracție din punct de
vedere economic și social.
Din analiza celor două fenomene,
acela de suprapopulare a orașelor industriale
și acela de depopularizare a provinciilor,
Howard a dedus că soluția problemelor
specifice orașului și exteriorului său trebuia
realizată într-un mod unitar. Aceasta a făcut
ca Howard să propună guvernului englez să
realizeze așezări urbane noi, de interes
regional, cumulând avantajele legate de igienă
cu cele de mediu ale așezărilor rurale și cu
avantajele socio-culturale ale orașului.
Această nouă formă de așezare a
primit numele de oraș grădină (,,numit inițial
Unionville și Rurisville”[3], acest oras ipotetic
transpunea în realitate conceptele din Hygeia
lui Richardson) unde, asa cum a spus de multe
ori Howard, ,,urbanul și ruralul se unesc și din
unirea lor se naște o nouă viața, o nouă
civilizatie”[4].
Datele referitoare la această nouă
formă de așezare și toate teoriile relaționate
cu aceasta au fost reunite într-o primă carte
cu numele de To-morrow: a Peaceful Path to
Real Reform (Fig.2.). Aceasta a fost ulterior
republicată sub numele de Garden Cities of
To-morrow (Fig.2.).
Fig.2. Coperțile originale ale
publicate de E.Howard. To-morrow: a Peaceful Path to Real
Reform (stânga) și Garden Cities of To-morrow (dreapta).
Cartea de dimensiuni reduse,
publicată inițial în 1898, este una dintre cele
mai influente și importante publicații
moderne asupra dezvoltării urbane. Ea
reprezintă unul dintre primii pași în
constatarea și combaterea condițiilor
deplorabile de trai puse la dispoziție în cazul
dezvoltărilor urbane industriale. ,,Soluția
conceptuală propusă prin acest text
programatic mizează pe abolirea contrastului
uzual dintre cei doi poli, urban și rural”[5].
Ebenezer Howard a crescut în micile
orașe de provincie din sudul și estul Angliei. A
emigrat ulterior în America, la vârsta de 20 de
ani și a devenit pionier în Nebraska. Aici va
cunoaște personal efectele Legislației
proprietății din SUA din anul 1862 (această
perioadă îi este neplăcută lui Howard, acesta
nedeprinzand talentele agricole necesare
traiului pionieral). După câțiva ani, Howard se
mută la Chicago unde descoperă un oraș cu
imense probleme sociale. Aici începe cariera
de stenograf. În concluzie, propotorul
conceptului de oraș grădină, cunoaște treptat
atât problemele legate de orașul industrial
european (extinderile fără reguli ale
teritoriului urban) cât și în spațiul American.
2.TEORIA ORASULUI GRADINA.
2.1. DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE ORAS
GRADINA.
Influentat de Edward Gibbon Wakefield
(Acesta gandise de peste 50 de ani rezolvarea
problemelor celor saraci prin infiintarea unor
colonii planificate. Ideile propuse de
Wakefield sugerau ca odata ce un oras si-a
atins marimea ideala trebuia inceputa
construirea unui alt oras, la o distanta stabilita
fata de orasul mama – distanta dintre cele
doua zone trebuia ocupata cu o centura
verde), James Silk Buckingham (a conceput un
oras model care avea o piata centrala,
bulevarde radiale si zone industriale aflate la
distanta de zona centrala. Aufost realizate
doua modele – Lever’s Port Sunlight-Liverpool
si Calbury’s Burnville-Birmingham), Peter
Kropotkin si Henry George, acesta isi scrie
lucrărilor
cartea in 1880.
2.2. TEORII DE FORMARE ȘI CONSTITUIRE
URBANĂ A ORAȘELOR GRĂDINĂ
Ideile de bază ale constituirii unui oraș
gradină erau definite în număr de trei, după
cum urmează:
Odată finalizat un astfel de oraș, urma la o
distanță aferentă să se construiască unul nou
(Fig.4.). Așadar se realiza o rețea de localități
legate între ele printr-un sistem rapid de transport
pe cale ferată (această rețea de localității
reprezintă principala noutate abordată de Howard
în cadrul noului concept de oraș propus).

1. Terenul destinat fiecărui oraș

grădină (400 ha urbane pentru terenul de
construcție și 2000 ha pentru centura verde
agricolă care îl înconjoară) nu era fracționabil
și trebuia să rămână în proprietatea
comunității.
2. Comunitatea asigura controlul
asupra creșterii și limitării creșterii populației
din fiecare oraș grădină. Ajunsă la numărul
stabilit de locuitori (maxim 32.000 persoane),
creșterea ulterioară nu trebuia să ducă la
supraaglomerare, așa cum se întâmpla în
cazul orașelor existențe, ci trebuia să aibă loc
numai prin întemeierea unui alt oraș grădină,
conform acelorași principii.
Aceste orașe, izolate prin definiție
unele de altele prin centuri verzi, puteau fi
eventual grupate la periferia unui oraș central
(aflat la o distanță cuprinsă între 5 și 23 km), a
cărui populație ar fi trebuit să nu depășească
58.000 de locuitori.
3. Orașul grădină trebuia să asigure
un echilibru între urban și rural, iar în
dezvoltarea sa internă trebuia să stabilească
un echilibru între localități, activități
productive și terțiare și între funcțiunile
politice, sociale și recreative.*
Modelul spațial al orașului grădină Fig.3. Diagrame reprezentând noul oraș gradină la diferite
propus de Howard (Fig.3.) era construit din scări de detaliu. Se poate observa dispunerea radială a
inele concentrice cu un centru de interes. elementelor compoziționale urbane.

Unul dintre aceste inele, cel central, era

conceput ca un mare parc circular în care se
afla un spațiu comercial și administrativ spre
care se ridicau clădirile publice principale, în
timp ce în alte inele erau situate clădirile de
locuințe, fiecare avându-și propria grădină. La
periferie, se afla o zonă industrială, apoi o cale
ferată și în cele din urmă tereul agricol. Pentru
a împiedica specula funciară comunitatea
locuitorilor era proprietara terenului urban
fără a fi și proprietara caselor și a
interprinderilor.

*Cele trei idei constitutive au fost preluate din cursul de

Urbanism, prof. Radu Radoslav, cursul nr. 10 – Orasul
Gradina. Fig.4. Rețeaua de orașe grădina propusă de E.Howard.
 Howard a fost mai mult decât un
teoretician. El și partizanii conceptelor urbane
propuse de acesta au fondat două orașe în
Anglia: Letchworth (1903) și Welwyn (1920)
care au servit ca modele pentru ideile lui. Însă
ele nu aveau autonomia economică dorită de
Howard. Cu toate acestea, Howard a organizat
o mișcare de urbanism care a continuat să
păstreze vii teoriile sale. Programul postbelic
al noilor orașe în Marea Britanie, poate cel
mai ambițios din toate încercările la nivel
național, a fost inspirat de lucrările sale.
Howard a tras concluzia necesară:
orașele de dimensiuni crescute nu pot avea
loc în societățile viitoare. Acesta, văzând
“orașele prost ventilate, neplanificate,
nesănătoase – ulcere pe față frumoasei
noastre insule (UK)” a proclamat ’’aceste
orașe aglomerate și-au făcut bine treaba; ele
au fost tot ce se putea într-o societate bazată
pe egoism și rapacitate”*4+.
Tot ce este valoros în viața socială a
unui oraș poate fi și trebuie păstrat în noile
comunități proiectate astfel încât avantajele
orașului să se împletească cu cele ale vieții la
țară. ‘’Societatea umană și frumusețea naturii
sunt menite ca să te bucuri de ele
impreuna”*4+. În comunități de cca 30.000 de
locuitori, bazate pe mici afaceri și agricultură,
fiecare se putea bucura de beneficiile unui
mediu sănătos.
Cum ar putea fi atinsă această mare
transformare socială? Howard a dat răspunsul în
diagrama celor trei magneți (Fig.5.). Orașul și satul
erau comparate cu magneți, fiecare cu puterea și
combinația de atracție și respingere. Orașul cu
Fig.5. Diagrama celor trei magneți propusă de E.Howard.
strălucirea lui, salariile mari și oportunitățile de
afaceri sufereau din cauza prețurilor mari și a
condițiilor proaste de viață. Frumusețea
satului, pe de altă parte, era viciată de lipsa
vieții economice și lipsa de amuzament.
Sarcina urbanismului era să creeze un
al treilea magnet, magnetul oraș-sat, noua
comunitate, care să aibă salarii mari și chirii
mici, frumusețea naturii, dar ‘’o mulțime de
oportunități și de lucruri de făcut, case și
grădini minunate”*4+.
Howard dorea să proiecteze acel al
treilea magnet numit orașul sat, a cărui
promisiune pentru o viață mai bună ar fi
condus oamenii din centrele urbane spre o
nouă civilizație. Acest oraș sat, putea fi
caracterizat de doua concepte promordiale:
libertate și cooperare (concepte care conduc
către ideologia orașului social).
2.3. TEORIE ȘI PRACTICĂ.
Utilizând proprietățile magnetului și
magnetul ca simbol, Howard compară
avantajele și dezavantajele locuirii în cele
două tipuri de medii, cel urban și cel rural.
,,Cel deal treilea magnet propus de acesta,
orașul grădină, combină avantajele celor două
medii diferite, eliminând elementele negative
caracterisitce’’*6+.
Structura orașului grădină propus de Howard
a fost influențată de orașele ideale
renascentiste dar și de dezvoltarea
caracterului vernacular al arhitecturii și
urbanismului Anglo-Saxon. Cu toate acestea,
modul de dezvoltare al orașului grădină,
densitatea populației și corelarea acesteia cu
zonele funcționale nu reprezenta nici pe
departe viziunea idilică asupra locuirii rurale
ale acelei perioade. Scopul principal al lui
Howard atingea sfera reformarii sociale,
demografice și funcționale. Ideologia
perpetua conceptele utopice susținute de
teoreticieni precum Robert Owen (1771-
1858) și Charles Fourier (1772-1837). În
această perioadă, se miza pe ideologia unor
orașe cu populație limitată (asemănătoare
unor insule) în mijlocul terenurilor agricole.
Reîntoarcerea la natură, idee reluată
periodic în istoria umanității, s-a datorat în
acel moment crizei economice care a dat
naștere crizei urbane, apoi crizei agriulturii
(reîntoarcerea în cadrul natural a fost o opțiue
alternativă susținută de socialiștii utopici, de
anarhiști, socialiști agrarieni etc.).
După 1880, ideea de a muta o mare
parte din populația Londrei la distanță de oraș,
părea deja o sluție acceptată atât de cei mutați
cât și dei ce urmau să rămână în cadrul orașului.
Ideile care circulau găseau soluția că această
mutare să fie făcută într-o colonie departe de
Londa. Noile colonii propuse la distanță de
Londra urmau să fie realizate în zone unde atât
terenul cât și materialele de construcție aveau
prețuri scăzute.
Cei mutați la periferia capitalei urmau
astfel să lucreze atât la ridicarea caselor,
confecționarea elementelor necesare traiului de
zi cu zi dar și în agricultura adiacentă noii zone
urbane. În concepțiile avangardiste ale
începutului de secol XX, guvernul avea doar
responsablitatea furnizării materiilor prime
necesare. Întregul concept se baza astfel pe
rezolvarea problemei membrilor decăzuți ai
societății, de care zona elitistă se temea.
Howard, susține un punct de vedere
opus. Noile tipologii de orașe nu trebuiau
destinate persoanelor lipsite de șansă ci unei
clasee mijlocii. Ideologia acestuia se bazează de
la început pe naționalizarea terenurilor pentru
construcția unui nou oraș. Ulterior, sub
schimbările viziunii economice, populația
mutată din orașul mamă în orașul satelit,
trebuia să cumpere terenul agricol cultivat (la
valoarea sa agricolă), iar ulterior prin
urbanizarea acestor terenuri agriole să își
mărească capitalul comunității prin creșterea
valorii terenurilor construite.
2.4.APARIȚIA PRIMELOR ORAȘE GRĂDINĂ.
Odată cu trecerea timpului, conceptul
de oraș grădină prinde din ce în ce mai mult
contur. Astfel, printre cei care au dus mai
departe, conceptul de oraș grădină sunt
Raymond Unwin (de profesie inginer) și Barry
Parker (specializat în designul de interior). Cu
toate că diagramele și schemele realizate de
Howard în cartea sa au înflăcărat multe minți,
acestea nu reprezentau grafic străzi curbe sau
tipolgia de locuire individuală propusă. Prin
înțelegerea trunchiată a ideilor sale, se ajuge ca
orașul grădină să susțină înșiruiri monotone de
case standard (cele mai multe dintre acestea cu
caracter medieval sau neogeorgian) grupate
pentru a dezvolta o varietate a tipologiilor de
străzi.
Parker a importat din America 3
caracteristici de bază și anume: principul
cartierului unitar dezvoltat, principul
aranjamentului Radburn (dezvoltat de Clarence
Stein și Henry Wright-Fig.6.) și principiul
aliniamentelor de vegetație (dezvoltate în
America doar în zonele de trafic auto intens).
Fig.6. Spațiu proiectat conform aranjamentului Radburn.
Un exemplu care se realizează în
maniera conceptelui lui E.Howard asupra
orașului sat – oraș grădină este Hampstead.
Suburbia se dezvoltă inițial pe 13 ha, unde
Unwin și Parker soluționează un oraș grădină cu
centrul dezvoltat în jurul unui club social. Pe
lângă elemenetele standard ale orașului grădină,
au fost realizate și propuneri teoretice noi
precum neconstruibilitatea anumit porțiuni de
teren cu destinație de spații pentru evenimente
comune. Hapstead se transformă astfel în prima
suburbie grădină. Elementele care configurează
orașul ca o suburbie și nu ca un oraș grădină
standard sunt lipsa industriei proprii și
amplasarea arealului construit adiacent unei
stații de metrou (chiar dacă a fost finalizată
după un timp îndelungat).
Suburbia se dezvoltă treptat cu
aproximativ 100 de ha. Ideea principală a
propunerii putea fi definită prin alocarea unui
spațiu suficient locuitorilor printr-o proiectare
adecvată. Soluția optimiza raportul dintre
suprafața alocată căilor de circulație și a
spațiului construit (suprafața destinată
drumurilor scade astfel de la 40% la 20% iar
suprafața destinată constructilor crește de la
20% la 50%). Străzile porpuse aveau un caracter
neregulat, cu fundături, având aliniamente cu
case diferite. Centrul urban a fost proiectat de
Edwin Lutyens ( în stil neoclasic).
 3.ORAȘUL GRĂDINĂ – STUDII DE CAZ
3.1.LETCHWORTH
În ceea ce privește dezvoltarea
ulterioară a orașelor grădină, acestea se
realizează prin munca moștenitorilor lui
E.Howard și anume Raymond Unwin și Barry
Parker. Aceștia constituie nucleul echipei care
a realizat proiectul primului oraș grădină și
anume orașul Letchworth (la o distanță de
aproximativ 50 km față de Londra – Fig.7.).
Fig.7. Plan și imagine de atmosferă, orașul Letchworth.
Așezarea este poziționată lângă o linie
de cale ferată principală ce o leagă de capitală.
Demararea procesului de formare a noii
identități urbane începe în 1902, când prețul
terenurilor era scăzut datorită crizei agricole.
Modelarea cvartalelor provine din tipologia
satului industrial timpuriu englez (orașe cu
identitate precursoare pot fi considerate
Bournville și Port Sunlight). Primii locuitori ai
orașului au fost artiști și idealiști din clasa de
mijloc și s-au stabilit după 1908. După scurt
timp, acestora le urmează o serie de muncitori
care au fost atrași de avantajele economice, dar
care transformă în scurt timp spiritul cooperativ
într-unul socialist (cu atât mai mult cu cât
funcțiunile industriale nu au însoțit cum era de
așteptat noua așezare). Astfel, odată cu
popularea orașului apar din ce în ce mai mulți
navetiști. Sistemul stradal propus folosește
tipologia traseelor drumurilor de țară păstrând
foarte mult din trăsăturile naturale existențe.
Proiectarea orașului este de tip baroc cu
o piață centrală în jurul căreia sunt poziționate
clădirile reprezentative și de importanță ale
orașului. Densitatea este de 30 de case la hectar
și ea constituie principala direcție de dezvoltare
a noului oraș (o lotizare formată din parcele cu
dimeniuni aproximativ omogene aprox.18 m
front stradal și 30 m adâncime, rezultând un
total de aprox 500 m2/parcelă). Cu toate că
astăzi, dimeniunile propuse în cadrul dezvoltării
orașului grădină sunt generale, în cadrul
momentului respectiv, densitatea orașului
industrial era covârșitoare.
Din acest motiv, stoparea speculei
imobiliare a fost o decizie mai mult decât
revoluționară. O altă caracteristică inovatoare a
reprezentat-o ,,independența aliniamentelor
clădirilor față de aliniamentul străzii, sistemul
parcelar care se încadra în cvartale fiind astfel,
abadonat. Casele se puteau alinia pentru a avea
însorirea cea mai favorabilă și priveliștea cea
mai interesantă”[7].
Locuințele erau organizate în acest
mod, în jurul unor fundături (Unwin fiind
fascinat de organizarea străzilor pitorești tipice
satului englez sau a satelor germane medievale.)
Trăsăturile naturale, arbori sau meandrele
apelor au fost preluate și introduse în procesul
de proietcare urbană. Astfel, s-a încercat
satisfacerea plăcerii anglosaxone pentru case
individuale dar cu grădină prorpie. Neajunsul
acestui proiect îl constituie platforma zonei
industriale care trebuia relationata cu calea
ferată și astfel, se raportă în mod direct cu
zonele de locuit
 3.2.WELWYN
Welwyn, cel de-al doilea oraș grădină
proiectat de Ebenezer Howard, împreună cu
Osborn și Purdom, este localizat in
Hertfordshire, Anglia, la 20 de mile de gara Kings
Cross din Londra.
Acest oraș trebuie sa devină un model
în cadrul planificării teritoriale de viitor, evitând
modul pragmatic și amatoristic în care a fost
proiectat primul oraș, Letchworth.
Numele celui de-al doilea oraș nu a fost
stabilit de la bun început, numele companiei
care avea să se ocupe de dezvoltarea acestuia
nefiind concludent în acest sens. Terenul pe care
orașul grădina urma să se dezvolte, cu o
suprafață inițială de 951 de hectare, se afla în
proximitatea unei mici localități, Welwyn.
Importanța acestei localități era asigurată de
prezența unei gări.
Pentru o lungă perioadă de timp, lipsa
unor strategii economice care să asigure un
venit constant companiei viitorului oraș Welwyn
(Fig.8) a însemnat încetinirea procesului de
dezvoltare. Mai tarziu, adoptarea unei politici de
acceptare a unor companii subsidiare a permis
un control mai bun asupra dezvoltării
economice a orașului. Primele companii de
acest gen au fost in domeniul alimentației
publice și a culturii.
Fig.8. Plan și imagine de atmosferă, orașul Welwyn.
În anul 1920 a fost prezentat un oraș
grădină puțin mai mare decat Letchworth care
putea acomoda 40,000 de locuitori. Conceptul
general de dezvoltare a fost detaliat de
arhitectul Louis de Soissons si se constituia ca o
versiune actualizată a arhitecturii domestice
Georgiene, prezentând influențe clasice:
zonificare rigidă, un centru compact, apropiat de
centrul geografic al așezării, o zona industrială
amplă înspre Est iar ca element dominant în
plan au fost menținute liniile de cale ferată.
Traseul liniilor si punctele de traversare ale
acestora au reprezentat sistemul ordonator al
tuturor strazilor.
3.3.AMERICA
În anii de după primul război mondial
,,The regional Planning Association of America” au
combinat ideile lui Howard cu cele ale lui Geddes.
Viziunea ideală aupra noilor genuri de
implementări pornea de la urbanizarea unei
regiuni și trebuia să ajungă până la detalile unui
oraș grădină. Primul personaj important american
care a marcat dezvoltarea ideilor în domeniul
urbanismului a fost Clarence Perry (1872-1944).
Acesta combină două noutiuni din domenii și sfere
diferite: urbanismul și sociologia. Conceptele
urbane pe care acesta le susținea mizau pe
coagularea unor comunități prin crearea unor
centre comunitare în jurul funcțiunilor
administrativ culturale, în special cele școlare.
Aplicabilitatea acestui principiu social a fost
realizată prin proiectarea cartierului Forest Hill
Garden (Fig.9.), cartier a cărui idee principală o
reprezenta urbanismul social.
Fig.9. Planul cartierului Forest Hill Garden.
În SUA, orașele grădină au fost create
după exemplul lui Howard. Cel mai bun și recent
exemplu este Columbia, Maryland, construit în anii
’60 că o comunitate independentă cu locuințe și
industrie separată. În 1969, Comitetul Național
asupa Politicii de Creștere Urbană a solicitat ca
SUA să construiască 110 noi orașe care să poată
susține până la 20 milioane de locuitori. Până
acum, 16 orașe americane au fost planificate
sau se află în construcție. Acest moment,
poate fi numit că apogeul influenței lui
Howard și a conceptului de oraș grădină
propus de acesta.
 4.CONCLUZII. prin identitatea nouă și noua tipologie de
dezvoltare, E.Howard marchează în mod
4.1. EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE ORAȘ favorabil urbanismul și teoriile urbane ale
GRĂDINĂ. secolului XX și XXI.
Conceptul general de oraș grădină
începe cu un proces de diversificare teoretică,
specifică zonei Europene sau Americane (în
Europa, se fac simțite caracteristici proprii
fiecărui loc).
Astfel, în Europa continentală unele din ideile
orașului grădină au avut întâietate în Spania,
prin teoriile lui Arturo Soria y Mata (1844-
1920). Acesta a lansat în 1882 ideea că
mijloacele de transport în comun pe șină
(tramvaiul și trenul) pot să devin facilitatea
optimă pentru extinderea orașului mamă în
teritoriu. Denumește acest proiect La Ciudad
Lineal (orașul liniar) și îl detaliază în 1892.
Această nouă categorie de orașe se dezvoltă
la începutul secolului XX pe diferite segmente.
Afirmarea teoriilor lui Tony Garnier în
Franța prin Cite Industrielle, se vor face
simțite și în conceptul orașului grădină. De
asemenea, Theodor Fritsch, propune o
așezare circulară, cu spațiu liber central și
centură verde în Die Stadt der Zukunft.
Toate aceste teorii demonstrează
evoluția unitară a unei noi viziuni urbane și
permutarea conceptelor generatoare de la un
teoretician la altul și de la o zonă la altă zonă.
În acest mod orașul grădină se compune la
nivel teorietic dintr-o multitudine de concepte
(acesta poate fi numit un concept mamă, care
subinclude o serie de caracteristici teoretice
dar și practice).

4.2. CONCLUZII FINALE.

Conceptul de oraș grădina este unul

marcant pentru evoluția urbanistică a
secolului XX. Prin viziunea unitară propusă de
promotorul mișcării E.Howard s-a încercat
generarea unei noi tipologii de dezvoltare
urbană. Aceasta se baza pe chiar mixtura
dintre identitățile mediului urban și a celui
rural. Caracterul social nou plasat în sfera
urbanului, spectrul economic dar și calitatea
vieții sunt elemente promovate prin acest
concept general al orașului grădină. Astfel,
5.BIBLIOGRAFIE.
5.1.REFERINȚE.
1. - Urbanismul, utopii si realitati – Franҫoise
Choay, Ed.Paideia, 2002, pag 15;
2. - https://www.cia.gov/library/publications/the-
world-factbook/fields
3. - The Peaceful Path, building garden cities and
new towns – Stephen V.Ward, Ed.University of
hertfordshire press, 2016, pag. 10,24-30;
4. - Garden cities of to-morrow - Ebenezer
Howard, Ed. Swan Sonnenschein & Co. , 1902, pag.
61;
5. - Cities of tomorrow – Peter Hall, Ed. Blackwell,
2012, pag. 92;
6. - Architectural Theory, Vol. II, Ed. Taschen, pag.
668;
7. - The Peaceful Path, building garden cities and
new towns – Stephen V.Ward, Ed.University of
hertfordshire press, 2016, pag 41.
5.2.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.
1. - The City – Joel Kotkin, Ed. The Modern
Library, 2006;
2. - Cities and Space – Lowdon Wingo, Ed. The
Johns Hopkins Press, 1966;
3. - Urbanismul Britanic Contemporan –
Mircea Enache, Ed. Tehnica, 1979;
4. - Probleme de estetica oraselor – Radu
Laurian, Ed. Tehnica, 1962;
5. - Modern Architecture / a critical history –
Kenneth Frampton, Ed. Thames and Hudson,
1997;
6. - Arhitectura Moderna - Marcel Melicson,
Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1975;
7. - European Architecture in the 20th Century
– Arnold Whittick, Ed. Leonard Hill Book,
1974;
8. - The history of the city – Leonardo
Benevolo, Ed. Scolar Press, 1980
Curs - Istorie si Tehnica Urbana – prof.
Kisilewicz Ileana, Master Urbanism, Facultatea
de Arhitectura si Urbanism, Universitatea
Politehnica Timisoara;
Curs - Orasul si teoria – prof. Branea Ana,
Master Urbanism, Facultatea de Arhitectura si
Urbanism, Universitatea Politehnica
Timisoara;
Curs - Urbanism – prof. Radu Radoslav,
Facultatea de Arhitectura si Urbanism,
Universitatea Politehnica Timisoara;
5.2.OPIS FOTOGRAFIC.
Fig.1. Sir Ebenezer Howard în perioada publicării
To-morrow: a Peaceful Path to Real Reform - The
Peaceful Path, building garden cities and new
towns – Stephen V.Ward, Ed.University of
hertfordshire press, 2016, pag. 12;
Fig.2. Coperțile originale ale lucrărilor
publicate de E.Howard. To-morrow: a Peaceful
Path to Real Reform (stânga) și Garden Cities of
To-morrow (dreapta) - To-morrow: a Peaceful Path
to Real Reform - Ebenezer Howard; Garden Cities
of To-morrow - Ebenezer Howard;
Fig.3. Diagrame reprezentând noul oraș
gradină la diferite scări de detaliu. Se poate
observa dispunerea radială a elementelor
compoziționale urbane - Architectural Theory,
Vol. II, Ed. Taschen, pag. 670-671;
Fig.4. Rețeaua de orașe grădina propusă de
E.Howar - Architectural Theory, Vol. II, Ed.
Taschen, pag. 672;
Fig.5. Diagrama celor trei magneți propusă de
E.Howard - The Peaceful Path, building garden
cities and new towns – Stephen V.Ward,
Ed.University of hertfordshire press, 2016, pag. 26;
Fig.6. Spațiu proiectat conform
aranjamentului Radburn - The City – Joel Kotkin,
Ed. The Modern Library, 2006, pag. 76;
Fig.7. Plan și imagine de atmosferă, orașul
Letchworth. - The Peaceful Path, building garden
cities and new towns – Stephen V.Ward,
Ed.University of hertfordshire press, 2016, pag. 40-
55;
Fig.8. Plan și imagine de atmosferă, orașul
Welwyn. - The Peaceful Path, building garden
cities and new towns – Stephen V.Ward,
Ed.University of hertfordshire press, 2016, pag. 98-
107;
Fig.9. Planul cartierului Forest Hill Garden. -
Cities and Space – Lowdon Wingo, Ed. The Johns
Hopkins Press, 1966, pag.54;