TEMA 1-ATMOSFERE

1.Intre detasare si seductie:

“Arhitectura este, fara indoiala , o arta a spatiului, dar arhitectura este si o arta a timpului.” Traseul
pe care il parcurgem inca de la intrarea pe sit fiind o parte fundamentala in intelegerea spatiului.
Trebuie sa existe un echilibru intre directionare si libertatea de explorare a spatiului. Acesta trebuie
sa iti seduca simturile si sa te atraga sa il cunosti prin lumina, culoare, materialitate, un miros
anume, un sunet sau printr-un amestec intre aceste calitati. In cadrul miscarii pe sit ar trebui sa se
creeze un oarecare dinamism, sa existe spatii cu calitati specifice, spatii cu caracter public sau
cu o ambianta mai intima, spatii apropiate de scara umana sau care se raporteaza la scara
orasului sau a contextului in care sunt amplasate. Ca arhitect ar trebui sa poti lucra cu aceste
elemente si prin “directionare, pregatire, stimulare, surprize placute, destindere” sa creezi
atmosfere aparte, memorabile.

Asadar, in cadrul acestui proiect, conceptul principal este relatia simbiotica ce se formeaza intre
natural si antropic, fiind clar delimitate, regasindu-se intr-un echilibru precis. Traseul pe sit a fost
gandit in asa fel incat sa intrige vizitatorul, sa ii starneasca curiozitatea, sa il faca sa vrea sa
descopere si sa experimenteze cladirea. Am utilizat scari si rampe ce fluidizeaza miscarea pe
inaltime si permite cufundarea in spatiul de la cote diferite de inaltime, creand astfel spatii cu
calitati senzoriale unice, de la materialitate, la sunet si priveliste. Amfiteatrul se afla sub cota +-0,
fiind scobit din teren, iar serele functioneaza pe mai multe nivele de inaltime, zonele dedicate
plantelor sunt insa inconjurate de alei de circulatie situate la nivelul solului, surprinzand o imagine
de la nivelul trunchiului copacilor, doar zonele de observatie fiind ridicate de la sol, in cadrul serei
cu copaci exotici printr-un spatiu situat la cota de 6m inaltime, iar in cadrul serei cu plante exotice
joase, zona dedicata acestora ocupa o pozitie centrala, fiind extrudata de la nivelul solului, in
centrul acesteia se poate ajunge cu ajutorul a doua rampe dispuse de o parte si de cealalta a
caii principale de acces. Se permit astfel doua tipuri de observare, de jos in sus, de la nivelul
trunchiului si de sus in jos de la nivelul coroanei . Traseul este marcat, atat in sere, cat si in exteriorul
acestora prin alei, zonele de miscare fiind diferentiate de cele destinate plantelor prin
materialitate si prin dispunerea lor la inaltimi diferite, iar la nivelul tramei printr-o detaliere mai
complexa.

2.Tensiunea dintre interior si exterior:

‘In arhitectura luam o bucatica din lume si construim o cutiuta.” Astfel, apare o deosebire
senzoriala clara intre lumea exterioara si cea interioara, un fel de dihotomie intre natural si
antropic. Este fascinanta diferenta intre ambiantele sau atmosferele create astfel.

Peter Zumthor propune cateva puncte cheie pentru analizarea acestui aspect. ‘Ce as vrea sa
vad dinauntru? Ce vreau ca altii sa vada? Ce vreau sa arat cu cladirea mea? Care este
contributia mea la spatiul public?” In proiectul meu am vrut sa creez un fel de cutie deschisa, un
spatiu extrovertit care se deschide inspre oras prin transparenta si lumina, limitele acesteia fiind
delimitate prin trama de stalpi metalici folosita pe tot situl. Exista o diferenta vizuala clara intre
vegetatia exterioara serelor si zonele de vegetatie ce sunt create in interiorul acestora. Sera
aceasta functioneaza, astfel, asemenea unei oaze de vegetatie exotica, vegetatie ce se afla in
opozitie cu mediul in care a fost adusa. Prin dimensiunea acesteia, sera este vizibila din mai multe
puncte importante din zona, iar prin forma acesteia starneste curiozitatea trecatorilor. Este
gandita ca un spatiu public, dedicat experimentarii naturii si invatarii despre aceasta, permitand
vizitatorilor sa se cufunde in ea.