Universitatea Națională de Arte „George Enescu”

Iaşi,
Facultatea de Arte Vizuale şi Design
Master Artă Murală şi Ceramică în Spaţiul
Public

Dizertatie

Extravertire în culori

Panou decorativ Artă Murală

Coordonator științific Absolvent

Prof. univ. dr. Maria Urma Candalea Iulian

Iași, Sesiunea Iulie, 2023
Universitatea Națională de Arte „George Enescu”
Iaşi,
Facultatea de Arte Vizuale şi Design
Master Artă Murală şi Ceramică în Spaţiul
Public

Dizertatie

Extravertire în culori

Panou decorativ Artă Murală

Coordonator științific Absolvent

Prof. univ. dr. Maria Urma Candalea Iulian

Iași, Sesiunea Iulie, 2023

1
 CUPRINS
Argument................................................................................................................3

CAPITOLUL 1. Percepţie şi reprezentare....................................................5

Semn, informație, reprezentare...................................................................5

Gândirea receptivă, gândirea creativă........................................................6

Apariția formei prin sinteză........................................................................8

CAPITOLUL 2. Artă şi comunicare............................................................... 10

Detaliile neînțelese din arta........................................................................10

Extrovertire prin arta........................................................................11

CAPITOLUL 3. Extravertire în culori. Panou decorativ de artă murală

Compoziţie si concept...........................................................................................15

Tehnica artistică. Etape de lucru...........................................................

Artisti. Surse de inspiraţie ..........................................................................27

Posibilitati de amplasare în spaţiu.............................................................

CONCLUZII............................................................................................... ......35

Bibliografie.............................................................................................................37

2
 Argument

Extravertire în culori

Îmi doresc ca lucrarea de față să poată duce gândul privitorului într-o călătorie,
printre toate elementele prezente, de la începutul până la finalul acesteia: o povestire cu
ajutorul pensulei. Când am ales acest titlu am dorit să las o fereastră deschisă către privitor,
cu referire la ceea ce doresc să expun prin tehnicile de decorare ale unui zid (prezentate în
ultimul capitol). Spun „doresc”, deși am o reținere în a crede că fiecare persoană va
percepe această lucrare după cum am dorit. Și așa și este: fiecare suntem construiți diferit
și de aceea suntem așa speciali, asemeni fulgilor de zăpadă, niciodată doi la fel.

Lucrarea explorează granița dintre conștient şi inconștient, rațional şi irațional,

văzut şi nevăzut. Ideea este o reflexie din lumea gândurilor, un loc unde ideile sunt
întreţesute în reţele neuronale. Fiecare idee poate fi exteriorizată și doar decizia face acest
lucru posibil. Și știm că fiecare decizie își are încărcătura ei emoțională. Pictura este un act
de comunicare, o exprimare a emoțiilor și a gândurilor prin mijloace artistice care doar ele
pot favoriza această exteriorizare a unor oameni introvertiți. Este un act de comunicare
între artist şi privitori, oferând primul pas către comunicare.

Am căutat să fiu înțeles de publicul larg și variat prin intermediul lucrurilor comune
pe care le putem percepe fără dificultate. Cer să fie descoperite amprenta mea personală,
detaliul și răbdarea, elemente împletite care își au locul în temele care uneori sunt mai greu
de perceput. După cum am aflat într-o cercetare personală, “într-un fel, conștiința de sine
este aceea care stimulează autogestionarea, apoi, există empatie, esențială pentru
capacitatea de a menține o relație.” 1 Astfel cunoaștem că aceste două elemente comune,
sunt cele care analizează mediul înconjurător și astfel cu acest nou detaliu vom vedea cum
diferențerea noastră, ca indivizi, nu va avea aceeași atingere a acestor sentimente. Vor fi,
involuntarele multe păreri și critici, nelămuriri și observații, comparații și plăceri...

Astfel vedem cum lucrurile pe care le-am avut, reprezentarea acestora, care doar cu
ajutorul tehnologiei medicale ar fi putut fi reprezentate, se află acum la o scară mai mare,
supradimenisionate; aceste elemente care au dispărut se pot regăsi doar aici, ca un

1 Daniel Goleman, Focus. Motivatia ascunsă a performanței, Ed. Curtea Veche, an 2020
București, p. 16
3
memorandum. Arta ne ajută să îndeplinim o sarcină de o importanță crucială în viața
noastră: să păstrăm vii lucrurile pe care le iubim chiar și după ce au dispărut. 2

În continuarea aceleași cercetări am mai regăsit despre artă ideea că “Arta

consolidează cunoașterea de sine și este un mod excelent de a comunica și celorlalți
rezultatele acestei autoexplorări.”3 Astfel mi se întărește ideea că cunoașterea se
impregnează cu ajutorul diferitelor metode în mințile (printre neuroni) celor care doresc să
cerceteze, să pătrundă. Exemplul oferit, al procesului prin care iau naștere ideile și
gândurile, naste acum altele.

Fiecare temă, fiecare lucrare, fiecare sarcină sau orice lucru similar pe care îl
urmăreşte cineva are un plan pus la punct din timp. Nelipsit, voit sau nevoit acesta mereu
va fi prezent. El își are scopul sau și realizarea acestuia și finalizarea depinde cel mai mult
de autor. Acesta poate depinde de autori externi dar nu poate avea aceeași certitudine ca
autorul principal pentru îndeplinirea sarcinii.

Aflăm foarte profund într-un citat cum “Stil înseamnă şi notă individuală
pretutindeni recognoscibilă în operele aceluiaşi artist. Acest sens desemnează o unitate în
varietate, referindu-se la felul în care un mod de expresie caracteristic unui artist îl
deosebeşte de toţi ceilalţi.[…]4 Vedem că stiulul este un lucru foarte personal și nelipsit din
viața fiecăruia, putem spune foarte sigur că ne-am născut cu el și pe parcursul vieții îl
folosim. Îl putem avea mereu neschimbat sau îl putem modifica puțin dar nu și în totalitate.
Percepem că avem un stil atunci când nu mai imităm sau copiem un lucru deja existent, îl
personalizăm după propriul plac şi descoperim că acela se dovedește propria amprentă,
propriul stil.

Tema acestei lucrări este dezvăluirea sinelui, descoperirea lăuntrică și realizarea

acordului dintre persoane cu ajutorul picturii, mai pe scurt empatizarea oamenilor cu
ajutorul picturii. Lucrarea oferă perceperea unor elemente ușor de identificat, foarte
sugestibile, care se schimbă în funcție de gândirea autorului, arătând efectul avut al acestor
elemente asupra privitorului. Din reprezentarea unor rețele neuronale reiese, printr-o
gândire meditativă, distructivă și constructivă, această lume întreagă în care se află acestea,

2Alan de Botton, John Armstrong, Arta ca terapie, Ed. Vellant, București, 2018, p.8
3Ibidem p.40
4Lorenz Dittmann, Stil simbol structură, Studii despre categorii de istoria artei, Ed. Meridiane,
București, 1988
4
o lume care se oferă ca o fereastră și ca un model de cunoscut.

Această lucrare, realizată pe panouri decorative, menține tematica împărtășirii și călătoriei:

posibila călătorie pe care o poate avea lucrarea și viitoarele călătorii ale privitorilor spre
autocunoașterea propriei lumii. Căci gândirea umană are loc zi și noapte, astfel și lucrarea
pune în valoare acest lucru al gândirii, prin elementele care se pot valorifica atât în timpul
zilei cu lumina naturala a soarelui cât și noaptea unde avem mai puțină lumină reflectata de
lună. Astfel ea poate fi analizată tot timpul, indiferent când.

CAPITOLUL 1. Percepţie şi reprezentare

5
 Semn, informaţie, reprezentare

Semnele și formele reprezentate au un înțeles pe care autorul acestora doreşte să fie

perceput din toate punctele de vedere și de ceilalți: să fie sesizate cu aceiași stimuli
senzoriali și procesate cu o gândire asemănătoare despre ce se află în fața acestora.
Thomas A. Sebeok spune cum “Un semn e orice formă fizică imaginată sau
exteriorizată (printr-un mijloc fizic oarecare) pentru a ţine locul unui obiect, al unui
eveniment sau sentiment etc., numit referent, sau al unei clase de obiecte, evenimente,
sentimente etc. similare (sau înrudite), numită domeniu referenţial. În viaţa umană,
semnele îndeplinesc mai multe funcţii. Ele le permit oamenilor să recunoască tipare în
lucruri; acţionează ca ghiduri sau planuri predictive în vederea unor acţiuni.” 5
Vedem cum aceste semne nu sunt lucruri noi pentru noi, ele se află pretutindeni.
Fie că le vedem fie că nu (inițial nu se dorește ca acestea să fie indentificate, dar ele sunt
acolo, doar trebuie să le descoperim), ele mereu exită și viețuiesc cu noi spre a ne oferi
informația pe care o posedă, îndeplinindu-şi menirea pe care o au. După ce informația a
ajuns în totalitate la o persoană atunci și-a terminat treaba. Astfel v-a merge la următoarea
și tot așa mai departe.
Aflăm în continuare cum se întărește ideea că noi avem nevoie de semne în
informație, acestea sunt mereu în viața noastră, cum spune în continuare Sebeok că “Viaţa
intelectuală şi socială a oamenilor se bazează pe producţia, utilizarea şi schimbul de semne
şi reprezentări. Cînd gesticulăm, scriem, citim, urmărim un program de televiziune,
ascultăm muzică, privim o pictură etc.,[…]” 6 Astfel știm cum aceste elemente se află
prezente în viața noastră de zi cu zi în modurile prin care comunicăm, cum dorim să ne
facem informația cunoscută cu ajutorul mijloacelor publicitare, a televiziunii, mass-mediei
și cotinuând să dezvoltăm și să descoperim noi și noi modalități de oferire a informției și
mai ales de a capta atenţia publicului, de a face ca semnul, informația să nu fie
asemănătoare cu a altei entități, să fie memorată diferit și aparte, unică. Semnele, gesturile
noastre, limbajul paraverbal, au diferențe față de ale altor persoane; poate că involuntar ne
vom asemăna, dar informația nu v-a fi cu un același impact căci nu este transmisă de
aceeași persoană, iar memorarea acesteia se va face și pe principiul comparației
(asemănării) și a unicității.

5Tomas A. Sebeok, Semnele: O introducere în Semiotică, Ed. Humanitas, București 2002 p.19
6Ibdem,pg 25
6
 Reprezentările externe sunt constituite din orice semn, orice set de simboluri, care
reprezintă ceva în absenţa a altceva. Semnul, simbolul, obiectul fizic pot fi re-prezentate
(în sens de redate din nou) fie sub forma unui desen sau a unei diagrame, şi atunci vorbim
de reprezentări picturale, fie sub forma unor cuvinte, şi atunci avem de-a face cu
reprezentări lingvistice.7 Astfel orice facem are o semnificație. Un gând, o idee pe care o
punem în aplicare are o semnificație pentru noi înșine în primul rând și, dacă dorim, în al
doilea rând și pentru ceilalți. Memorarea acestor noi și noi informații trece foarte greu de
anumite bariere de care dispune fiecare, de bariera dorinței cunoașterii noului, de a lăsa să
pătrundă și de a fi memorată, de a fi repetată în minte și păstrată pentru mai multă vreme.
Saussure spune că “Nu stabilim nici o diferență decisivă între termenii valoare,
sens, semnificație, funcție sau uz al unei forme astfel înțelegem că acești “sinonimi” au
același scop, iar cuvântul valoare își are cea mai mare sustenabilitate. Cu ajutorul acesteia
poți identifica ce este un obiect, ce rol poartă, iar cea mai mare semnificație o putem oferi
noi, posesorii. Orice obiect are o valoare și semnifică ceva, rațional, dar cu căt îl posedă
fiecare individ e diferit, atribuindu-i valoarea sa personală.8
Așa sunt două mari categorii de persoane cu cele două firi; cea extrovertită și cea
introvertită. Uneori oamenii schimbă aceste moduri de exprimare în funcție de
evenimentele din viață. Ca un exemplu ar fi: un artist care pictează numai oameni dansând
într-o întreagă galerie și lumea care începe să danseze acolo. Sau tablouri cu oameni la bar.
Oameni nu vor începe să facă ce se întâmplă acolo, chiar dacă ar avea la dispoziție toate
elementele pentru săvârșirea acțiunii. Avem sistemul de reținere pe care îl ținem mereu la
un nivel mediu spre ridicat.

Gândirea receptivă, gândirea creativă

Un dialog se face după cum știm dintre un emițător și un receptor. Cel care oferă
informația și cel care o primește și o procesează care mai apoi se petrece înversiunea
acestor roluri, și emițătorul devine receptor iar receptorul devine emițător. Când avem
puse la dispoziție atât de multe anunțuri, informații, oportunități de a înțelege ceva nou, de
al absorbi, toți acești emițători când sunt pușii cu toții laolaltă provoacă un haos în gândire
și nu știm care înformație să o procesăm. De aceea noi gestionăm informația în ce este
vital ca să știm, ce este recomandat ca să știm și curiozitățile noastre unice. Astfel culegem
informațiile și haosul este diminuat.

7Milelu Zlate, Psihologia Mecanismelor Cognitive, Ed. Polirom, Iași 1999 p.207
8Ferdindand de Saussure, Scrieri de Lingvistică Generală, Ed. Polirom, Iași 2003 p. 32
7
 Creierul nostru este sursa mai multor emoţii și moduri de gândire, proiectate de
evoluţie să facă parte dintr-un sistem de autoapărare de bază. De fapt, a simţi teama când
ne confruntăm cu lucruri care ne pot face rău, cu dorinţa adăugată de a fugi de ele sau de a
le evita, este o strategie fundamentală de autoapărare. Pentru că sunt diferiţi, oamenii
dezvoltă anxietăţi în legătură cu lucruri diferite. 9 Mintea umană are un mecanism de
gestionare a gândurilor pe care le consideră inutile și le șterge. Astfel noi uităm. Dar cum
gândirea este preocupată să repete o informație în gând, acea informație se păstrează și se
poate spune că se șterge mai greu.

Astfel lucrează memorarea informațiilor. Numai că în felul acesta se extinde

nepermis de mult sfera conceptului de reprezentare, deoarece şi alte mecanisme psihice,
cum ar fi senzaţiile, percepţiile, gândirea, pot fi considerate ca entităţi de natură cognitivă
ce dispun de caracteristica specificată. După opinia noastră, definiţia dată reprezentării de
Michel Denis este mai potrivită pentru conceptul de imagine sau de imagine mentală,
acestea putând fi considerate într-adevăr ca „entităţi de natură cognitivă", iar senzaţiile,
percepţiile, reprezentările apărând ca mecanisme psihice care se servesc de ele. Chiar
gândirea, în una dintre formele ei incipiente, şi anume în gândirea concretă, intuitivă,
operează cu imagini.10 Acceptarea informației nu se face doar pe calea vizuală; sunt
supuse și celelalte simțuri, simțul auzului care este aproape la fel de solicitat ca cel vizual,
simțul mirosului, simțul gustului și simțul tactil acestea din urmă vin prin dorința noastră
recomandată și unică de a afla și a memora informația din mai multe puncte de vedere.

Să comparăm rezultatul gândiri noastre, a acțiunii neuronale: după ce gândim

rezulta o idee și ea există după aceea în exteriorul nostru; prin diferitele noastre metode de
exprimare mergem spre finalizarea ei. Astfel avem gândul nostru în exterior lângă gândul
persoanelor din jurul nostru. Ne aflăm fiecare unde am dorit, voit sau involuntar. Avem
uneori parte și de gândire involuntară: nu voiai să te gândești la asta în schimb voiai să te
gândești la altceva. Am înțeles cum un lucru foarte comun se află pretutindeni, acesta are o
cauză și un efect, un proces și un rezultat.

Așa și gândirea umană: după ce neuronii au procesat informația si au trimis-o către

creier, ies la suprafață ideile. Și astfel, toate sunt prezente mereu in jurul nostru. Suntem
înconjurați mereu de o idee a cuiva, să luăm niște lucruri care cu siguranță le-am întâlnit:

9Paul Gilbert, Compasiunea și mintea umană,Ed. Curtea Veche, București 2020, p.152
10Milelu Zlate, Psihologia Mecanismelor Cognitive, Ed. Polirom, Iași 1999 p.188
8
călcăm pe o stradă pavată (ideea primarului de a avea străzi pavate), nu mai avem gunoi în
tomberoane a doua zi (ideea firmei de curățenie de a păstra curățenia), avem străzile
luminate (ideea inginerului de a programa să se aprindă la nevoia publicului), etc. Și așa,
avem și ideile artiștilor să ne înconjoare cu noi opere, gândite spre a fi procesate și
răzgândite de alte persoane.

Cu toți ne aflăm într-o gândire cuprinzătoare și pretutindeni: dialogul dintre

indivizi, rolurile de receptor și emițător, schimbarea rolurilor, și pe lângă aceasta acțiunea
gândirii din spatele acesteia: cum fiecare se gândește ce să mai spună, dacă să omită o
informație, dacă să continue pe același subiect sau să il schimbe cu un altul, gândirea de a
ascunde neplăcerea auzirii anumitor informații sau chiar exterirorizarea neplăcerii într-o
manieră decentă, non-inpulsivă.

Apariția formei prin sinteză

Capacitatea receptorului uman de a sesiza informația este, oarecum, limitată;

aceasta se va găsi în fiecare moment în fața unei alegeri în ceea ce privește diferitele
aspecte ale mesajului care-l asaltează. Dacă mesajul semantic de bază este prea bogat și
prea complex, el îi acaparează atenția, iar receptorul va neglija în mod necesar bogăția
mesajului estetic care îi este suprapus. Dacă nu se întîmplă așa, el “va cere” sau va dori ca
să fie redus, sugerînd prin aceasta creatorului care se vrea înțeles și pe deplin acceptat o
regulă de compoziție.11 Fiecare informație se dorește a fi înțeleasă toată cu toate detaliile
odată, dar noi nu suntem asemenea unui aparat foto care face o poză unui peisaj și captează
toată informația peisajului într-o imagine. Creierul uman nu are o capacitate asemănătoare
aparatului de fotografiat, să capteze toate imaginile pe care le receptează, unele informații
nu sunt captate, ori au fost captate dar s-au pierdut sau uitat. Din această cauza oamenii au
căutat modalităţi de exprimare capabile de acest lucru. Iar acesta se poate obține și cu
ajutorul artei. Mai cu precădere doresc sa amintesc acele picturi care au un moment când
sunt terminate și se mai adaugă informație peste acestea, ori pe lângă acestea prin colecții
și/sau serii ale acestei lucrării, teme, etc. Informația este înrămată într-un tablou pe care o
privești ca pe o imagine fotografiată, ea menține același principiu de captare a unei
informații mai abundente spre a nu dispărea din memoria noastră limitată.

11Abraham A, Moles, Artă și ordinator, Ed. Meridiane, București, 1974, p.45-46

9
 Dezordinea deprimă. Se creează astfel un real cerc vicios: din clipa în care o
persoană este deprimată, dezordinea din viaţa ei sporeşte. 12 O dezordine în exteriorul
nostru este nocivă pentru sănătatea mintală și poate fi chiar și pentru sănătatea fizică. O
dezordine în exterior reflectă dezordinea din interior. Se află într-un ambient oglindindu-se
exteriorul cu interiorul (în aproximație). Există dezordine acolo unde sunt foarte multe
lucruri unde nu își au locul, ori și-l au dar s-au aglomerat. Și aglomerația nu își are niciun
scop, astfel ea rezultă ca fiind dezordine. Există dezordine unde oamenii pot să adune
dezordinea. Unde pot adăuga în jurul lor și în ei înșiși din ce în ce mai multe lucruri. Dar
este un leac de a scăpa de acestea, de a conștientiza, de a se autostimula ori de a fi stimulat
din exterior să poată face ordine în exteriorul său, la un moment dat putând face ordine și
în interior. “Cea mai mare bogăţie pe care o putem avea ne aparţine deja: se află în noi
înşine.”13 Arta vizuala este un domeniu care face ordine in lumea vazuta cu ajutorul
armoniei. Prin echilibru si proportii se atenueaza sau se inlatura dezordinea, se
armonizeaza relatiile dintre imagini, dintre lucruri.

12Dominique Loreau, Arta esentei, Ed. Flammarion, 2008 p. 18

13Dominique Loreau, Arta esentei, Ed. Flammarion, 2008 p. 69
10
CAPITOLUL 2. Artă şi comunicare
Detaliile neînțelese din artă

Avem oportunitatea de oferi minții noastre să se antreneze cu multe și multe

gânduri, cu gânduri pe care le-a mai întâlnit în viață și le cunoaște, cu gânduri noi, care nu
sunt predictibile, pe care le întâmpinăm și nu știm ce pot face acestea, dar când le vom mai
regăsi știm cum să acționăm.“Folosirea limbajului și a simbolurilor, capacitatea noastră de
a conceptualiza, de a gândi în termeni de sisteme – a gândi despre cum funcţionează
lucrurile, a înţelege regulile, capacitatea fundamentală necesară pentru știinţă și progres –
au deschis un domeniu nou al „minţii“ în univers. Avem un creier care poate reflecta,
medita și conceptualiza lumea; putem fi observatori și jucători, făcând intervenţii cu scop
pentru a vedea ce se întâmplă și pentru a descoperi cum funcţionează lucrurile; putem
privi dincolo de suprafaţă lor, avem teorii și le testăm”. 14 Să facem din creier un mușchi.
Știm că mușchii îi antrenăm și daca nu renunțăm la exerciții și la program stabilit, aceștia
devin mai puternici. Dar dacă renunțăm și devenim leneși mușchii se atrofiază. Astfel și
cu mintea noastră, își pierde din antrenament și nu v-a putea face față gândurilor dificile.

Orice agitație sau tulburare mintală, sentimentală sau pasională; orice stare mintală
acută sau tensionată stârneşte emoţii. Emoția se referă la un sentiment și la gândurile pe
care acesta le antrenează, la stări psihologice și la gândurile pe care acesta le antrenează, la
stări psihologice și biologice și la măsura în care suntem înclinați să acționăm. 15 Știm cum
emoțiile sunt de foarte multe tipuri, în multe varietăți, schimbătoare și de nuanțe diferite.
Știm cum există și acele sentimente pe care cuvintele nu sunt în stare să le poată descrie.
Fiecare culoare poate fi atribuită unui sentiment, dar cum le vom amesteca, rezultatul
ultimei culori v-a fi influențat de culoarea cea mai abundentă.

In artă emoţiile, sentimentele au fost surse de inspiraţie pentru artişti care au

decurs la diferite mijloace de expresie. In artele vizuale stilul artistic, personajele exprimă
trăiri diverse ale artistului sau pot determina diverse reacţii privitorului, factorul emoţional
fiind principiul de bază al existenţei unei opere de artă.

Extrovertire prin arta

14Paul Gilbert, Compasiunea si mintea umana, Ed. Curtea Veche, București 2020, p.58
15Daniel Goleman, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București 2018, p.448
11
 Din istoria artei am fost surprins de aceste lucrări și modul prin care au fost
realizate. Printre acestea aș vrea să încep cu lucrarea, denumită Absintul o pictură în ulei
pe pânză din 1875-1876 realizată de pictorul francez Edgar Degas.Titlul său original a fost
Într-o cafenea, un nume folosit adesea astăzi. Alte titluri timpurii au fost O schiță a unei
cafenele francezeși Personaje la cafenea. Când a fost expus la Londra în 1893, titlul a fost
schimbat în Absintul, numele sub care pictura este acum cunoscută. Se află în colecția
permanentă a Muséed'Orsay din Paris, Franța. Personajul principal, băutoarea de absint,
oarecum absentă la evenimente, plasată incert, adiacent axei de simetrie şi între două
mese, sugerează incertitudinea, lipsa de repere certe. Personajul bărbat, plasat în extrema
compoziţiei, fără nicio legătură cu femeia, accentuează impresia de nesiguranţă, transmisă
privitorului

Absintul, Edgar Degas 1876

O altă lucrare cu un puternic impact ar fi Țipătul (în norvegiană și original Skrik)

este titlul a patru tablouri ale pictorului norvegian Edvard Munch realizate între 1893 și
1910. Versiunea cea mai faimoasă se găsește la Galeria Națională a Norvegiei și a fost
12
terminată în 1893. Autorul relatează modul cum a ajuns la realizarea acestuia: "Mă
plimbam cu doi prieteni la apus de soare. Cerul a devenit roșu ca sângele. M-am oprit și
m-am sprijinit de un gard, simțindu-mă, în mod inexplicabil, extrem de obosit. Limbi de
foc și sânge se întindeau pe fiordul albastru. Prietenii mei au continuat să se plimbe, în
timp ce eu am rămas în urmă, tremurând de spaimă. Atunci am auzit țipătul enorm, infinit
alnaturii"16

„Pentru a deveni cu adevărat nemuritoare, o operă de artă trebuie să scape de toate limitele
umane: logica și bunul simț nu vor interveni .... Dar odată ce aceste bariere vor fi sparte, va
intra în tărâmurile viziunilor și viselor copilăriei.”

O aceeași poveste și principiu am fost inspirat să pun și eu în această lucrare. Inspirația

pentru temă, culori, trasee, focus, toate elementele să își aibă o poveste.

Georgio de Chirico (1888-1978)MysteryandMelancholy of a Street 1914 este una dintre

imaginile de neegalat ale lui Giorgio de Chirico ale spațiilor publice părăsite, redate în
forme geometrice simple. Tabloul reprezintă o întâlnire între două figuri: o fetiță care
alergă cu un cerc și o statuie care este prezentă în tablou doar prin umbra ei. Fata se
îndreaptă spre sursa de lumină puternică care vine din spatele clădirii din dreapta și
luminează intens arcadele din stânga. Coridorul galben strălucitor întins până la orizont
separă două zone: lumină și întuneric. Dacă te uiți cu atenție la cele două clădiri
puternic contrastate, vei observa că fulgerul nu este singura lor distincție. De Chirico a
folosit intenționat două puncte de fugă contradictorii (un punct din planul imaginii care
este intersecția proiecțiilor (sau a desenelor unui set de linii paralele), distrugând astfel
orice asemănare cu realitatea. Toate liniile clădirii complet iluminate din stânga se
16https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aip%C4%83tul_(pictur%C4%83)
13
 întâlnesc ușor deasupra orizontului; aliniamentele
clădirii întunecate se întâlnesc într-un punct în care
acoperișul camionului atinge galbenul solului. Un
ultim detaliu referitor la perspectivă este o
reprezentare izometrică a unui camion sau vagon de
marfă, iluminat în mod misterios de o lumină care
vine... ei bine, de nicăieri. Această juxtapunere de
surse de lumină și perspective i-a permis lui de
Chirico să creeze un univers misterios și imposibil în
care spațiile nu vor converge niciodată, iar fata nu va
ajunge niciodată la statuie. Predecesorul mișcării
suprarealiste, Giorgio de Chirico a subminat în mod
intenționat spațiile fictive, de obicei piețe ale orașului mărginite de arcade sau ziduri de
cărămidă, pentru a crea o experiență enigmatică și a respinge realitatea. Artistul a devenit
interesat de noțiunea de eternă întoarcere și de reconstituire a mitului după ce a citit
filozofii germani, în special Friedrich Nietzsche. Poetul francez Guillaume Apollinaire a
fost primul care a numit opera lui de Chirico „metafizică”, de unde a apărut mișcarea Artei
metafizice, avându-i drept conducători Giorgio de Chirico și CarloCarrà. 17 Pictura scoate
exprima anxietatea omului in raport cu relativitatea lumii.

Anxietatea noastră de a putea face față singuri împotriva unei decizii proaste pe
care am luat-o fără să ne gândim mai aprofundat, realizarea și combaterea efectelor
negative survenite în urma acestor decizii ne învață sã ne autoeducăm pe viitor să nu mai
repetăm aceeași greșeală. Experiența a mai multor greșeli acumulate în timp, te induc într-
o stare de alertă constantă și la cea mai mică decizie ai o frică să nu dai greș, prin stagnarea
acesteia ajungând, la un moment dat, la o gândire pesimistă. Așa sunt gândurile care te
macină, acumulate, interiorizate pe care nu le distrugi.

Poveștile din spatele fiecărei lucrări, mai ales cele mai detaliate, m-au fascinat
mereu, să identific cum autorul îți exteriorizează ideea prin pictură ori altă metodă artistică,
cum fiecare detaliu clar sau neclar este detaliat de către autorul lucrării și îți confirmă
deducțiile pe care le-a făcut și acestea. Și neclaritățile ți se limpezesc odată ce ai citit

17https://galleryintell.com/artex/mystery-melancholy-street-giorgio-de-chirico/
14
descrierea acestuia. Ori ai stat mai mult și ai meditat în fața compoziției și ți-ai dat seama și
singur.

Cunoscuta piesă suprarealistă a introdus imaginea ceasului de buzunar care se

topește moale.Ea simbolizează teoria lui Dalí despre „moliciune” și „duritate”, care era
centrală pentru gândirea lui la acea vreme. După cum scria DawnAdès, „Ceasurile moi
sunt un simbol inconștient al relativității spațiului și timpului, o meditație suprarealistă
asupra prăbușirii noțiunilor noastre de ordine cosmică fixă”. Această interpretare sugerează
că Dalí a încorporat o înțelegere a lumii introdusă de teoria relativității speciale a lui Albert
Einstein. Întrebat de Ilya Prigogine dacă acesta este într-adevăr cazul, Dalí a răspuns că
ceasurile moi nu au fost inspirate de teoria relativității, ci de percepția suprarealistă a unui
Camembert care se topește în soare.18

Karl Otto Götz (22 februarie 1914 – 19 august 2017) numit adesea simplu K.O. Götz, a
fost un artist german, realizator de film, desenator, gravator, scriitor și profesor de artă la
Kunstakademie Düsseldorf. El a fost unul dintre cei mai bătrâni artiști în viață și activi cu
vârsta de peste 100 de ani și este cel mai bine amintit pentru formele sale abstracte
explozive și complexe. Lucrările sale puternice, de inspirație suprarealistă, i-au câștigat
recunoașterea internațională în expoziții precum documenta II în 1959. Götz nu s-a limitat
18https://en.wikipedia.org/wiki/The_Persistence_of_Memory
15
niciodată la un stil sau domeniu artistic specific. De asemenea, a explorat formele abstracte
generate prin arta televiziunii. Götz este unul dintre cei mai importanți membri ai mișcării
germane Art Informal. Lucrările și învățăturile sale au influențat viitorii artiști precum
SigmarPolke, Nam June Paikși Gerhard Richter. A locuit în Wolfenacker din 1975 până la
moartea sa.19

Karl Otto Götz: StatistischeVerteilung [Statisticaldistribution] (1961)

Din 1960 încoace, Götz și-a îndreptat atenția către psihologia perceptivă în ceea ce privește
estetica vizuală. Cu ajutorul acestei științe empirice, el a vrut să răspundă în mod fiabil la
întrebarea „Cum apar judecățile vizuale între imagine și privitor?” 20

Anselm Kiefer (născut la 8 martie 1945) este un pictor și sculptor german. A

studiat cu Peter Dreherși Horst Antes la sfârșitul anilor 1960. Lucrările sale includ
materiale precum paie, cenușă, lut, plumb și șelac.21

În expoziția sa de toamnă, Kunsthalle Mannheim prezintă lucrări ale unuia dintre

cei mai cunoscuți artiști contemporani germani: Anselm Kiefer. În arta sa, el se implică în
19https://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Otto_G%C3%B6tz
20https://between-science-and-art.com/karl-otto-gotz-as-psychologist/
21https://en.wikipedia.org/wiki/Anselm_Kiefer
16
probleme existențiale. Politica, religia, misticismul, alchimia și cosmologia formează
complexul de teme cu care se ocupă Kiefer în sculpturile și picturile sale. Anselm Kiefer a
dobândit o mare renume prin abordarea agresivă a tabuurilor din perioada postbelică
germană și arătând în arta sa conflictul emoțional al identității culturale în vederea
încurcăturii în vinovăția istorică. De la mutarea sa în Franța în 1993, el a devenit din ce în
ce mai dedicat conexiunii dintre religia evreiască și cea creștină, miturile și învățăturile
mistice ale culturilor mondiale, precum și mijloacele de comunicare a culturii amintirii. 22

Materiale grele.

Lucrările lui Anselm Kiefer sunt copleșitoare nu numai datorită dimensiunii lor, ci
și datorită materialității lor haptice – materialele preferate ale artistului sunt cenușa și
plumbul. Sculpturile și picturile sale create în procese de lucru elaborate sunt
expusesuplimentar la elementele vântului, apei și focului și chiar electrolizei, făcând
vizibilă patina naturii pe suprafețele lucrărilor.

WerkPalmsonntag( tr.ger. Duminica Floriilor)

Cu lucrarea gigantică Duminica Floriilor, Kiefercu ale sale 30 de vitrine grele din oțel, cu
plante uscate, ipsos, pământ și prevazut cu plumb, cadru pe doua rânduri unul turnat din
rășină sintetică. Palmier. Gri, lipsit de viață și dezrădăcinat arborele se întinde transversal
în întreg în spațiulși va fi o grămadă cărămizi pe care acesta se sprijină. Palmierul indică

22https://www.kuma.art/en/anselm-kiefer
17
simbolic Pasiunea și martiriul lui Hristos, care ucis pe crucea a devenit Regele evreilor. Ea
reprezintă originea creștinismului, așteptarea învierii după Moarte. Monumentalitatea
instalației este la fel de emoționantă ca și programele picturale ale iconografiei creștine în
încăperile sacre ale Evului Mediu. Cu toate acestea, pinul nu prezintă figuri, dar draperia
cu plante prezinta formele umane abstracte în vitrine. Frunzele fixate pe panouri cu ipsos
sunt in contrast si ies in evidenta. Ei stau în picioare în Duminica Floriilor ei fiind oamenii
care l-au întâmpinat în Săptămâna Mare pe Hristos în Ierusalim. Procesiunea triumfală a
lui Hristos se transformă încalea crucii spre moarte. „Palmierulinversează sensul
victorieidimpotrivă, într-o nenorocire sau unEșec.”

Tannhäuser, lead books with thorns, 2000

(Trad. En.Tannhäuser, cărți de plumb cu
spini,)23

Anselm Kiefer da « Libri tra i libri»,

2017„Cărți printre cărți”

YayoiKusama

23https://wmuphoto.wordpress.com/2015/06/02/anselm-kiefer-remembering-the-future/
18
草間彌生 , KusamaYayoi (născut la 22 martie 1929) este un artist contemporan japonez
care lucrează în principal în sculptură și instalație și este, de asemenea, activ în pictură,
performance, artă video, modă, poezie, ficțiune și alte artele. Lucrarea ei se bazează pe arta
conceptuală și arată unele atribute ale feminismului, minimalismului, suprarealismului, art
brut, pop artși expresionismului abstract și este infuzată cu conținut autobiografic,
psihologic și sexual. Ea a fost recunoscută drept una dintre cele mai importanteşi de succes
artiste în viată care au venit din Japonia, fiind cea mai vândută artistă din lume. Opera ei a

influențat-o pe cea a contemporanilor ei, inclusiv Andy Warhol și Claes Oldenburg.24

YayoiKusama: InfinityMirrorRooms25

24https://en.wikipedia.org/wiki/Yayoi_Kusama
25https://www.tate.org.uk/press/press-releases/yayoi-kusama-infinity-mirror-rooms-0
19
YayoiKusama, INFINITY MIRRORED ROOM – MY HEART IS DANCING INTO THE
UNIVERSE, 201826

Capitolul III. Extravertire în culori. Panou decorativ de artă murală

Compoziţie si concept

26https://www.victoria-miro.com/artists/31-yayoi-kusama/
20
 Doresc să realizez cu ajutorul celor patru zone, unde fiecare are o intindere de un
panou și jumătate (1,5mx1m) din, care alcătuiesc lucrarea, o relație strânsă, ele formând
perechi pe diagonală, susținându-se reciproc și în opoziție, dând posibilitatea de a fi
perechi pe orizontală sau verticală. Acestea sunt despărțite de o linie orizontală plasată pe
centrul care simbolizează un fum (efectul distrugerii unui lucru format voit de acțiunea
omului).

Pentru percepţia privitorului am ales ca diagonala ascendentă să fie baza principală,

în citirea normală, de la stânga la dreapta. Spun citirea normală căci uneori în lucrările
mele doresc uneori să rup anumite tipare sau reguli dar să nu ajung să fac un haos. Regulile
și calculele țin totul sub control, acesta este rolul lor. Pe diagonala ascendentă, după cum
am spus, am pus cele mai multe elemente și am făcut ca diagonala descendentă, regresivă,
să fie o zonă de calm și de o odihnă a ochilor. Pe parcursul citirii de sus - stânga pană jos -
dreapta elemntele își pierd treptat din multitudine, diminuându-se efortul privitorului de a
citi și mai multă informație.

Ne aflăm, preț de câteva momente, ca într-un laborator de anatomie a omului, prin

detalierea acestui subiect. Mai multe detalii referitoare la tehnica picturală și reprezentarea
acestor elemente apar în capitolul referitor la creierul uman; aici nu vom aminti de toate
caracteristicile.

Lucrarea o percep ca pe o parte dintr-un întreg mai mare; ea nu prezintă nicio urmă
de ramă, de delimitare a unui spațiu finit unde aceasta să înceapă și să se termine. Vreau
să-i las oportunitatea de a se continua, imaginativ în mintea fiecăruia. Și poate aș putea
chiar eu să o continui.

Lucrarea este realizată pe panouri decorative din MDF (Medium density

fiberboard) un material cu care am fost familiarizat de câțiva ani și nu cred că voi renunța
în a-l folosi. Acesta a fost tratat și pregătit pentru pictură. Faptul că este pe aceste plăci
decorative îi oferă prilejul de a fi o lucrare mobilă care poate să aibă punerea în prim plan
reprezentarea unor neuorini. Este reprezentarea unei lumi iraționale, un lucru pe care nu îl
putem vedea cu ochiul liber și reprezentarea a unei lumi raționale, aici reprezentate prin
cele două cadre al naturii. Un cadru înfățișează o pădure ce cuprinde culori închise și reci,
reprezentând efectul gândirii negative și distructive. Cu cât aceasta distruge realitatea cu
cât mai mult te afunzi. Iar în celălalt cadru este reprezentată o pădure prin culori mai calde
și luminoase, reprezentând partea bună din gândirea umană. Iar cu cât te adâncești în
21
călătoria spre mai multă cunoștere vei descoperii din ce în ce mai multe culori calde și
deschise, plăcute vedereii și sufletului.

Ca element central, am ales plasarea unei cărți care reprezintă jurnalul fiecăruia,
aici doar jurnalul artistului unde ne putem pune toate gândurile, atât cele pozitive cât și
cele negative. Acele de ceas unde se află reprezentate doar acelea care indică ora și minutul
prezintă clipele care au fost iar omiterea acului secundarului este prilejul de a ne bucura de
fiecare secundă din prezent. Reprezentarea acestora printr-o culoare auriu argintiu face ca
perceperea acestora să fie facuta doar din apropiere. Spre a fi citite, reprezentate ca si cum
atunci când citim avem nevoie să fim mai aproape de carte să vedem cuvintele căci de la
depărtare nu le putem indentifica. Cu ajutorul unui fum colorat aceste gânduri fac
transcenderea spre partea irațională unde s-au produs aceste gânduri.

În partea de sus ca element central am ales reprezentarea unor picioare întrun mers
spre înainte, în adâncime, cu umbra acestora, reprezentând călătoria fiecăruia. Avem un
picior în stationare care arată gândirea din prezent și celălat picior care este în ridicare spre
efectuarea pasului care reprezintă gândul efectuat. Astfel fiecare pas își are îndrumarea
conferită de noi înșine, de gândirea noastră. În partea de jos cum am spus, sunt umbrele
acestor picioare, reprezentând umbra picorului stationat și umbra piciorului care face pasul,
reprezentând celelalte gânduri pe care le purtăm cu noi care, le ascundem în spatele nostru
de lume. Cele interiorizate. Vedem cum anumiți neouroni fac o conexiune cu unul dintre
brațele acstora cu fiecare. Dar unii au o reținere, oferă intenția că ar ajunge dar se retrag,
fiind gândurile pe care nu le punem în aplicare. Unele brațe nu ajung deloc, arătând ideea
pe care nu vrem să o punem în aplicare. Un neuron are două brațe atașate oferind dubla
siguranță cu care ideea este pusă în aplicare, elementele de pe fiecare reprezentând
consecința gândurilor noastre pe care le purtăm mereu cu noi. Avem reprezentate două
mari reflexii: una dintre ele nu se mai poate (aproape) indentifica placa principală (stânga
sus) are oglindirea în parea dreaptă (dreapta sus) unde s-au folosit aceleași culori și patern.
Acestea sugereaza cum creierul are ambele emisfere la fel, dar fiecare emisfera se ocupă de
alte procese. Prin adăugarea elementelor și a detaiilor (neuronii și detaliile prin tehnica
pointilistă) reies aceste diferențe dintre cele două emisfere ale creierului, cum gândirea are
loc. Cu fiecare gând, se adaugă o culoare în plus și își are propriul să desen, fiecare patern
în plus este atribuit undei idei, unui sentiment. Iar cea de a doua refelxie care este
recognoscibilă se află în centrul compoziției de sus unde culorile din jumătatea de sus a
plăcii se află reflectate în partea de jos, doar cu o mică modificare. Culorile de sus sunt
22
reflectate la fel dar fiecare mai închise în partea de jos, punând în valoare reprezentarea
elementului de jos, a umbrei picioarelor de sus.

Pe această placă detaliile pointiliste din partea dreaptă și stângă se întâlnesc în

centrul acestei plăci, unde linia de mijloc era deja vizibilă, acum ea devenind mai
pronunțată.

Lucrarea păstrează un element comun al ideii pe care am avut-o și în altă lucrare

(lucrarea de licenta), acea idee a descoperirii. Doresc să pun accentul pe acest aspect,
acum aprofundându-l. În acea lucrare era o forțare a curiozității și a interesului fiecărui
privitor spre a dori să descopere secretele și detaliile ascunse, neînțelese la prima vedere.

Lucrare de licență (Cod, Percepție și imagine) Candalea Iulian 2020

De această dată ofer o invitatie prietenoasă, elementele principale fiind acum mai
detaliate și mai ușor de perceput și descoperit.

Doresc să ofer acel sentiment de apropiere față de privitor, să îl acaparez, să îi aduc

pașii către acesta. Aici vreau să adaug faptul că lucrarea fiind în relief, face un pas către
privitor, acesta acum are un pas mai puţin de făcut spre a descoperi totul. Lucrarea v-a
vorbi și va fi ascultată cerând să fie atinsă, pipăită și mângâiată. Pot spune ca este o
adevărată poveste a procesului de creație, anevoios şi dificil, din cauza problemei pe care o
am la ochi, lucru neștiut foarte multă vreme. Am avut doar anumite idei că aveam o
problemă dar nu am dat mare importanță până ce, la un moment dat, am fost supus să fac
un control la ochii. Era cel clasic cu grila Amsler pe care îl cunoaștem cu toții și am
efectuat și testul de perceptie a culorilor unde mi s-a spus că am o problema la ochi, că
23
sufăr de discromatopsie, o afecțiune unde la persoana respectivă conurile și bastonașele din
ochii lucrează în mod deficitar. O mică explicație ar fi, că din 7 nuanțe diferite de culoare,
pe care un om fără această afecțiune le percepe pe toate, cel cu afecțiunea respectivă vede
doar 3 din 7.

Astfel armonia și identificarea culorilor mi-a fost mereu dificilă fără să-mi dau seama
foarte bine care era problema cea mare. Pot spune că sunt ca un mic impostor în această
carieră, dar simt că posed celelalte caracteristici pe care le cere și de aceea nu voi renunța
vreodată la ea.

Tehnica artistică. Etape de lucru

Am stat mult și m-am gândit care ar fi materialul suport pentru lucrarea mea.
Lăsând la o parte gândirea pesimistă, am avut inspirația de a alege tehnica de a picta pe
panouri decorative cu gândul că atunci când lucrarea v-a fi finalizată aceasta își va găsi
locul în funcție de ambient și se vor potrivi. Nu am fost presat astfel ca în cazul peretelui
simplu unde aș fi avut o mică reținere în abordarea tehnicii artistice. Astfel am avut parte
de toată libertatea pe care o poți avea. Am ales un material pe cat de solid și sustenabil, pe
atăt de “ușor” de manevrat, până la nivelul de a putea roti întreaga lucrare pentru o mai
ușoară reproducere a detaliului, pe un perete neputând să faci așa ceva.

Primul material, cel de bază, cel mai sustenabil, care v-a susține întreaga lucrare
este MDF de 1,6 cm grosime. Aici s-au montat module și elemente din lemn, suprapuse în
straturi, formând volumetria existând posibilitatea pictării pe laterală și pe partea cea mai
apropiată de privitor și pe ce mai depărtată.

Tehnica aleasă este cea care definește cel mai mult tema descoperirii. Tehnica pe
care o folosesc este mixtă. Materialele și texturele rezultate sunt diverse. Alegerea
respectă anumite reguli dar nu totdeauna. Unele reguli se respectă altele trebuie încălcate

Când am fost pus să aleg placajul, suportul, am ajuns la alegerea aceluia cu grosime
de 1,6 cm din cauza prețului și din motivul că atunci când îl voi prelucra și îl voi picta îmi
va fi mai ușor să îl manipulez, pana la nivelul să îl mut în timpul picturi, sa il răsucesc, sa il
poziționez pe verticală, și pana la nivelul transportului, deși s-a dovedit o alegere puțin cam
neinspirată pentru etapa de grunduire unde materialul a reacționat, lucru care știam că se
va întâmpla, dar care s-a întâmplat mai mult decât mă așteptam. Ar fi fost mai bună o
alegere a unui material mai gros de 2 cm sau poate 3 cm. În continuare am întâmpinat o
24
reacție asupra aplicării grundului propriu preparat. Lipsa experienței în lucrul cu acesta și-a
spus cuvântul, acesta a crăpat, în unele locuri mai puțin dar în altele mai mult. Dar am și o
placă imaculată, fără nicio imperfecțiune. Aceste lucruri le-am acceptat și am decis că vor
face parte din lucrarea mea. Am decissă estompez, pe parcurs, din imperfecțiuni sau să le
pun în evidență. Am știut că este un prilej pentru o experiență nouă. Grundul aplicat a avut
și mici bule de aer care între timp sau spart și în unele locuri am avut puncte albe goale
care au fost acoperite, în timp, de culori.

În această imagine avem reprezentată prima etapă unde blaturile au fost preparate și au fost
aplicate straturi de culoare pentru fundaluri pentru a susține mai bine culorile.(Vedere Jos)
si desenarea schiței cu detaliile cele mai mari care vor fi la cel mai la suprafață.

25
 Aici avem reprezentat finalizarea fundalurilor din jumătatea de sus și desfășurarea
fundalurilor și detaliilor din partea de jos. Inițial a fost o greșeală la o anumită culoare,
după care s-a acoperit cu o alta; o voi menționa în descrierea schițelor digitale. După acea
nu s-a mai produs nici o modificare fundalul.

26
 Aici se afla finalizarea fundalului de jos și începerea inserării detaliilor celor mai
puternice în vizualizarea finală. În partea de sus se inserează traseul desenului arătat în
prima imagine.

27
Aici este reprezentat avansarea detalierii formelor corpurilor neuronale, elementele cele
mai importante din jumătatea de sus din lucrare și finalizarea jumătății detaliului din partea
dejos.

Aici avem reprezentată schița digitală de unde pe parcursul picturii am intervenit și

involuntar nunațele nu au ieșit ca aici. Și din cauza problemei mele la ochi dar și al
culorilor mate pe care le-am avut la dispoziție.

28
Aici avem reprezentat finalizarea lucrării

29
Artisti. Surse de inspiraţie

Waldemar Cordeiro

Waldemar Cordeiro (12 aprilie 1924 – 30 iunie 1973) a fost un critic de artă și artist
brazilian de origine italiană. A lucrat ca artist pe computer în primele zile ale artei pe
computer și a fost un pionier al mișcării de artă concretă din America Latină.

a b c

Derivatives of an imageBrazil 196927

27http://dada.compart-bremen.de/item/artwork/1279
30
The Woman Who IsNot B.B.197128

Portrait of Fabiana 1970

28https://leonardo.info/isast/spec.projects/fabris.html
31
People 1972—1973 Waldemar Cordeiro

Derivatele unei imagini, prima operă de artă vizuală pe computer realizată în

Brazilia, 1969. (a) Gradul zero, 47 x 34,5 cm. (b) Gradul unu, 47 x 34,5 cm. (c) Gradul doi,
47 x 34,5 cm. Pentru această lucrare, Cordeiro a folosit ca punct de plecare o imagine
fotografică a unui tânăr cuplu care își exprimă afecțiunea reciprocă prin contact fizic.
Abordarea rațională implicată în prelucrarea digitală a imaginii a fost echilibrată de
conținutul personal și emoțional al imaginii.

Femeia care nu este B.B., 61 x 44,5 cm, 1971. În această lucrare, Cordeiro s-a
referit la Brigitte Bardot, actrița franceză. Imaginea unei tinere vietnameze în dificultate,
prelucrată digital de artistă, are nuanțe politice clare, deoarece contrastează farmecul
spectacolului cinematografic cu ororile unei alte forme de spectacol contemporan, războiul.

Portretul Fabiana, trei dintr-o secvență de patru imagini, 37,5 x 50,5 cm fiecare, 1970. În
acest portret al unei fetițe, artista a mărit o zonă de chipul fetei, pierzând referința originală
și dezvăluind elementele de bază care construiesc imaginea.

1972—1973 Waldemar Cordeiro Această lucrare arată o multitudine de indivizi

aglomerați într-o masă amestecată, dezvăluind anonimatul fără chip tipic mediilor urbane
mari. Seria de transformări de imagine a subliniat și mai mult această idee, deoarece
imaginile au devenit mai puțin vizibile pe măsură ce artistul le procesa digital.
32
33
 Charles Thomas Close (5 iulie 1940 – 19 august 2021) a fost un pictor, artist vizual
și fotograf american care a realizat portrete fotorealiste și abstracte la scară masivă, ale lui
și ale altora. Close a creat și portrete foto folosind o cameră de format foarte mare. 29

Chuck Close, Lucas (1993) Chuck Close, Alex (1992)

Chuck Close, Arne, 2019-2020,oil on canvasSELF–PORTRAIT , 2007

Explorând diferite moduri de reprezentare, Close a început la sfârșitul anilor 1970

să folosească în mod explicit un sistem de grile sau o grilă neregulată bazată pe o relație

29https://www.britannica.com/biography/Chuck-Close
34
fizică cu suportul său. Lucrările rezultate citesc ca niște mozaicuri pixelate în care
percepția privitorului îmbină zone distincte de culoare juxtapusă - fie că este vorba de
forme stratificate de culori, amprente sau linii - într-o imagine unificată. Prima sa
retrospectivă ClosePortraits a fost organizată de Walker Art Center, Minneapolis în 1980 și
a călătorit la Muzeul de Artă St. Louis, Missouri; Muzeul de Artă Contemporană, Chicago;
închiderea la Muzeul Whitney de Artă Americană. În 1988, Close a fost paralizat în urma
unui caz rar de colaps al arterei spinării. Prin reabilitare, și-a recăpătat capacitatea de a
picta folosind un dispozitiv de ținere a pensulei legat de încheietura mâinii și antebraț.
Începând din 1991, el și-a continuat examinările de portret prin producții de tapiserii de
mătase și, din 2003, a continuat această investigație, producând ediții de portrete de
tapiserie Jacquard la scară largă.30

Damien Steven Hirst

Damien Steven Hirst(născut la 7 iunie 1965) este un artist, antreprenor și

colecționar de artă englez. El este unul dintre tinerii artiști britanici (YBA) care au dominat
scena artistică din Marea Britanie în anii 199031

DamienHirst - HoughtonHall32

30https://www.pacegallery.com/artists/chuck-close/
Imagini
https://www.artsy.net/artwork/chuck-close-alex-4
https://artcloud.com/art/lucas-samaras-by-chuck-close-i
https://en.wikipedia.org/wiki/Chuck_Close
https://www.askart.com/auction_records/Chuck_Charles_Thomas_Close/25837/
Chuck_Charles_Thomas_Close.aspx

31https://en.wikipedia.org/wiki/Damien_Hirst
32https://www.houghtonhall.com/past-exhibitions/damien-hirst/
35
 DamienHirst, Cerisiers en fleurs | Art
à Paris33

Roger Coqart

Roger Kockaerts (alias Roger Coqart) este un fotograf și artist de computer belgian.
El a investigat structurile de grilă din pătrate, cărora le-a suprapus alte structuri. În
StructuredSquares a combinat pătratele într-o matrice pătrată. Pentru recodificare,
procedurile de trasare a diferitelor linii sunt puse într-o listă („proceduri ca date”) care

permite utilizarea lor cu ușurință în diferite structuri.

Structuredsquares34Structured Square –Inwards197635

Posibilitati de amplasare în spaţiu

33https://www.timeout.fr/paris/art/damien-hirst-cerisiers-en-fleurs
34http://digitalart.joachim-wedekind.de/dag/
35http://dada.compart-bremen.de/item/artwork/1264
36
 Lucrarea se cere contemplată, explorată vizual în ansamblu dar şi de aproape, la
nivel de detaliu. Având o temă care presupune meditaţie, conteplare panoul decorativ ar
trebui amplasat într-un spaţiu mai amplu, cu posibilităţi de vedere frontală, tema dând
semnificaţie suplimentară spaţiului în care este amplasată.

Este recomandat a se amplasa în spaţii publice cu funcţiune culturală sau de

relaxare: foaiere de teatru, holuri de instituţii, biblioteci, săli de lectură, săli de conferinţe,
livinguri. Culorile fiind din gama culorilor reci, în majoritate, induc o stare de relaxare iar
degradeurile crează profunzime, spaţiul extinzându-se iluzoriu, în adâncime. Lucrarea este
o invitaţie la explorare, meditaţie şi comunicare.

37
 In posibilele locuri pe care îmi doresc să se bucure lucrarea și recomand să dispună
de foartă multă lumină naturală, dar și de cea artificială. Astfel se pot admira detaliile și se
pot vedea și culorile care sunt de contraste aproape asemănătoare. De la depărtare nu se
prea observă vreo diferență, dar din apropiere și cu ajutorul luminii se pot vedea.

Totodată aceasta dispune și singură de o cromatică aprinsă și luminoasă. Astfel ea

are nevoie uneori și de o lumină mai discretă. Poate chiar și rece. Ea poate fi observată prin
aceste doua metode de dimineață până seara, trecând prin acest “time line”.

CONCLUZII

38
 Care sunt, în aceste condiții, consecințele definirii artei din perspectivă terapeutică?
În primul rând, convingerea că motivul primar pentru care relaționăm cu arta este că ne
ajută să ducem o viață mai bună, să creăm versiuni îmbunătățite ale eului nostru. 36

Pe parcursul realizării acestei lucrării am putut să descopăr foarte multe lucruri

legate de tehnica artistică dar şi de descoperirea unor noi posibilităţi de comunicare prin
intermediul tehnicilor artistice. Problema mea pe care o am la ochii îmi mai dădea uneori
bătăi de cap atunci când trebuia să revin asupra unei culori și să mai aplic un strat spre a o
uniformiza. Am pus la punct o tehnică de lucru. Spre a-mi ușura treaba am numerotat și
semnat recipientele fiecărei culori spre a le identifica şi a le tine evidenţa în elaborarea
picturii. Am făcut eroarea că nu m-am uitat sub recipient și am greșit culoarea.

In domeniul digital lucrez cu codurile de culoare pe care le oferă programele de

editare spre a le percepe. La nivelul compoziției pointiliste am descoperit cum fiecare
culoare prin adăugarea unei culori si mai apoi a următoarei, în proximitatea acesteia, se
permite perceperea unei forme la început iar după ce intervine o alta, forma se schimbă.
Acest efect doar eu îl pot observa în parcursul elaborarii picturale.

Când ajung la final cu toții vom observa efectul acestei tehnici asupra fundalului și
asupra întregii compoziții. Am putut vedea cum plasarea elementelor și organizarea lor
joacă rolul de a capta atenția și de a putea muta privirea privitorului pe întreaga lucrare
pentru a fi asimilată.

Am descoperit o modalitate de comunicare prin intermediul unei tehnici

organizatorice cu efecte vizuale care, prin simpla observaţia normală, obisnuita, nu se pot
realiza. Alături de aceasta, tehnologia electronică mă ajută să găsesc multiple variante de
compoziţie, în acord cu ceea ce doresc a transmite.

Astfel am ajuns la concluzia că arta are multiple mijloace de comunicare unele

neexplorate. Lumea gândurilor, graniţa dintre raţional şi iraţional, dintre conştient şi
inconştient este un domeniu plin de mister pe care numai arta îl poate explora şi reprezenta.

De la depărtare, lucrurile par diferite fata de cele privite din apropiere. Asa si in
cadrul detaliilor. Ele privite de la depărtare se pierd din focus și prim plan și nu se
recunosc. Dar cu cat de apropii, treptat, ți se arată detaliu cu detaliu. Uneori putem lua în
considerare și proverbul “Nu judeca o carte după coperți.” Aici s-ar pute modifica un pic,
36Alan de Botton, John Armstrong, Arta ca terapie, Ed. Vellant, București, 2018, p. 57
39
fiind în temă, nu judeca prima aparență a ceea ce vezi, cu a doua sau a treia. Să nu gândim
superficial, căci așa pierdem detaliile importante.

Bibliografie

40
 ● Botton, Alan, Armstrong, John Armstrong, Arta ca terapie, Ed.

Vellant, București, 2018

● Dittmann, Lorenz Dittmann, Stil simbol structură, Studii despre

categorii de istoria artei, Ed. Meridiane, București, 1988

● Gilbert, Paul, Compasiunea și mintea umană,Ed. Curtea Veche,

București 2020

● Goleman, Daniel, Focus.Motivatia ascunsă a performanței, Ed. Curtea

Veche, an 2020 București

● Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București

2018

● Loreau, Dominique, Arta esentei, Ed. Flammarion, 2008

● Moles, Abraham A, Artă și ordinator, Ed. Meridiane, București, 1976

● Saussure, Ferdindand de, Scrieri de LingvisticăGenerală, Ed. Polirom,

Iași 2003

● Sebeok, Tomas A., Semnele: O introducere în Semiotică, Ed.

Humanitas, București 2002

● Zlate, Milelu, Psihologia Mecanismelor Cognitive, Ed. Polirom, Iași

1999

● Moles, Abraham A, Artă și ordinator, Ed. Meridiane, București, 1976

Resurse internet

41
● https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aip%C4%83tul_(pictur%C4%83)accesat în
data de 27.05.2023

● https://galleryintell.com/artex/mystery-melancholy-street-giorgio-de-chirico/
accesat în data de 27.05.2023

● https://en.wikipedia.org/wiki/The_Persistence_of_Memoryaccesat în data de
28.05.2023

● http://dada.compart-bremen.de/item/artwork/1279accesat în data de 28.05.2023

● https://leonardo.info/isast/spec.projects/fabris.htmlaccesat în data de 28.05.2023

● https://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Otto_G%C3%B6tzaccesat în data de 28.05.2023

● https://between-science-and-art.com/karl-otto-gotz-as-psychologist/accesat în data
de 28.05.2023

● https://wmuphoto.wordpress.com/2015/06/02/anselm-kiefer-remembering-the-
future/accesat în data de 03.06.2023

● https://www.britannica.com/biography/Chuck-Closeaccesat în data de 03.06.2023

● https://www.pacegallery.com/artists/chuck-close/accesat în data de 03.06.2023

● https://www.artsy.net/artwork/chuck-close-alex-4accesat în data de 03.06.2023

● https://artcloud.com/art/lucas-samaras-by-chuck-close-iaccesat în data de
10.06.2023

● https://en.wikipedia.org/wiki/Chuck_Closeaccesat în data de 10.06.2023

● https://www.askart.com/auction_records/Chuck_Charles_Thomas_Close/25837/
Chuck_Charles_Thomas_Close.aspxaccesat în data de 08.05.2023

● https://en.wikipedia.org/wiki/Anselm_Kieferaccesat în data de 08.05.2023

42
● https://www.kuma.art/en/anselm-kieferaccesat în data de 08.05.2023

● https://en.wikipedia.org/wiki/Damien_Hirstaccesat în data de 08.05.2023

● https://www.houghtonhall.com/past-exhibitions/damien-hirst/accesat în data de
08.05.2023

● https://www.timeout.fr/paris/art/damien-hirst-cerisiers-en-fleursaccesat în data de
08.05.2023

● https://en.wikipedia.org/wiki/Yayoi_Kusamaaccesat în data de 17.05.2023

● https://www.tate.org.uk/press/press-releases/yayoi-kusama-infinity-mirror-rooms-
0accesat în data de 18.05.2023

● https://www.victoria-miro.com/artists/31-yayoi-kusama/accesat în data de
17.05.2023

● http://digitalart.joachim-wedekind.de/dag/accesat în data de 17.05.2023

● http://dada.compart-bremen.de/item/artwork/1264accesat în data de 18.05.2023

43