AŞEZĂRILE UMANE ŞI TIPOLOGIA LOR

Aşezările umane în România sunt de două tipuri: rurale şi urbane. Aproximativ 8,5
milioane de cetăţeni români trăiesc în mediul rural, în aproximativ 13.000 de sate, grupate în
2600 de comune.
Tipologia aşezărilor rurale este următoarea:
a) în funcţie de numărul locuitorilor:
1) sate foarte mici (cătune) – au sub 100 locuitori;
2) sate mici – au între 100 şi 500 locuitori;
3) sate mijloci – au între 500 şi 1000 locuitori;
4) sate mari – au între 1000 şi 4000 locuitori;
5) sate foarte mari – au între 4000 şi 10.000 locuitori (Cea mai mare localitate din România
depăşeşte această limită. Este vorba despre satul Floreşti din judeţul Cluj, care are 20.000
locuitori).
b) în funcţie de forma vetrei:
1) sate risipite (zonele montane);
2) sate răsfirate (zonele de podiş);
3) sate adunate (câmpii);
4) sate compacte (depresiuni);
5) sate lineare (pe cursul râurilor sau pe drumuri naţionale).
c) după funcţii:
1) sate agricole (majoritatea din ţara noastră);
2) sate piscicole (în special în Delta Dunării);
3) sate industriale (în zonele de exploatări miniere – ex. Valea Jiului – Judeţul Gorj);
4) sate turistice (în special în zona Bucovinei şi Maramureşului).

Aşezările urbane din ţara noastră sunt mai puţin numeroase (320 oraşe, din care 103 sunt
municipii).
Putem identifica trei generaţii de oraşe în România:
a) Prima generaţie – oraşe înfiinţate în Antichitate (sec. VIII-VI î.Hr.) de către navigatorii greci:
Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia);
b) A doua generaţie – oraşe înfiinţate în timpul colonizării romane (sec. II-III î.Hr.), până la
Retragerea Aureliană: Napoca (Cluj-Napoca), Apullum (Alba-Iulia), Drobeta (Drobeta-Turnu
Severin);
c) A treia generaţie – oraşe înfiinţate în Evul Mediu (sec. XII-XV) – oraşe şi târguri medievale:
Curtea de Argeş, Câmpulung, Târgovişte, Sighişoara, Iaşi, etc.

Clasificarea oraşelor:
a) în funcţie de numărul locuitorilor:
1) metropolă – una singură în România (Bucureşti) – peste 1 milion de locuitori;
2) oraşe foarte mari – între 200.000 şi 400.000 locuitori (Iaşi, Constanţa, Cluj-Napoca,
Timişoara, Braşov, Craiova);
3) oraşe mari – între 100.000 şi 200.000 locuitori (Suceava, Piteşti, Arad, Sibiu);
4) oraşe mijlocii – între 50.000 şi 100.000 locuitori (Botoşani, Târgovişte, Slatina, Paşcani);
5) oraşe mici – sub 50.000 locuitori (Târgu-Frumos, Hârlău, Sinaia, Sulina, Mioveni).
b) după funcţii:
1) capitală – Bucureşti;
2) oraşe judeţene (reşedinţe de judeţ) – Iaşi (jud. Iaşi), Ploieşti (jud. Prahova), Oradea (jud.
Bihor), Târgovişte (jud. Dâmboviţa), Craiova (jud. Dolj), Miercurea Ciuc (jud. Harghita),
etc;
3) oraşe specializate – noduri de cale ferată (Paşcani), porturi (Constanţa), industriale
(Ploieşti), centre culturale (Iaşi);
c) clasificări regionale:
1) oraşe de munte – Sinaia, Buşteni, Predeal;
2) oraşe de podiş – Suceava, Bârlad, Piatra-Neamţ;
3) oraşe depresionare – Braşov, Vatra Dornei, Târgu-Jiu;
4) oraşe de câmpie – Craiova, Bucureşti, Buzău, Timişoara, Arad;
5) oraşe regionale – Iaşi (Moldova), Constanţa (Dobrogea), Craiova (Oltenia), Ploieşti
(Muntenia), Cluj-Napoca (Transilvania), Timişoara (Banat), Oradea (Crişana), Baia Mare
(Maramureş);