HARTA POLITICĂ A EUROPEI

În secolul XX, după Primul Război Mondial, numărul statelor Europei a crescut de la
19 la 27; după Al doilea Război Mondial Europa avea 35 de state, iar în prezent are 46 de
state.
Harta politică a Europei s-a modificat sensibil în perioada 1989-1993 când, după
destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut 15 state naţionale dintre care 7 în Europa (Rusia,
Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina şi Moldova).
După destrămarea Iugoslaviei au apărut 6 state naţionale (Serbia, Croaţia, Slovenia,
Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Muntenegru), iar după divizarea paşnică a Cehoslovaciei au
apărut 2 state noi (Cehia şi Slovacia).
Se poate observa că Federaţia Rusă, deşi ca întindere are o proporţie mare a
teritoriului său în Asia, cea mai mare parte a populaţiei este concentrată în partea
europeană.
Există şi state de dimensiuni foarte mici (Andora, San Marino, Vatican, Malta şi
Liechtenstein).
Ca formă de stat cele mai multe ţări europene sunt republici, având ca şef de stat un
preşedinte, dar există şi 10 monarhii (Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia,
Marea Britanie, Monaco, Liechtenstein, Luxemburg).

România, stat al Europei

România este stat european prin poziţie şi caracteristici. Componentele naturale ale
teritoriului românesc sunt: Munţii Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră.
Prin Carpaţi şi fluviul Dunărea, România poate fi considerată ţară central-
europeană.
Din punct de vedere politic, statul român este o republică parlamentară conform
Constituţiei din 1991.
România este membră NATO din anul 2004 şi membră a UE din 1 ianuarie 2007.

POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE

EUROPA

a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:

- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III şi 140
mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor
migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de
revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900
populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în
2004 să înregistreze 725 mil. de locuitori
b. Distribuţia spaţială a populaţiei
Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii
tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după
Asia.
 Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km 2), iar cea mai
mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi
sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest
şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula
Balcanică).
c. Mişcarea naturală a populaţiei
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-
12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
d. Mobilitatea teritorială a populaţiei
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa
Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind
racolate spre ţările dezvoltate vest europene).
g. Structura profesională a populaţiei
Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile
medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o
importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate
în sfera serviciilor.
h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.
i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul,
protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.

ROMÂNIA

In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912
la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 19,1 mil. de locuitori. (2021)
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din
Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania,
Germania, Marea Britanie.
În anul 2018 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 80 loc/km2.
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura
profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură
de 32 % şi în industrie 25 %.
Din totalul populaţiei României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era
următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari (jud. Harghita si Covasna), 2,5 % rromi, 0,3 %
germani (jud Satu Mare) şi 1,1 % alte naţionalităţi.
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 %
din populaţia totală a României.
 SISTEMUL DE ORAŞE AL EUROPEI

Sistemul de oraşe al Europei este rezultatul unor transformări succesive. În diferite

perioade istorice oraşele europene au fost cele mai mari din lume: Roma în Antichitate,
Constantinopolul în Evul Mediu şi Londra în epoca modernă.
Localizarea grupată a oraşelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare
a acestora sub formă de aglomeraţii urbane, conurbaţii şi chiar megalopolisuri. Cele mai
reprezentative aglomeraţii urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.),
Paris (11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil. loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma,
Atena.
Aglomeraţiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:
- Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră şi oraşele Birmingham,
Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, şi înglobează cam jumătate din
populaţia Marii Britanii (cca. 33 mil. loc.)
- Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbaţiei Ruhr-Rhin, cu o
populaţie de peste 25 mil. loc. care înglobează oraşele Stuttgart, Frankfurt am Main,
Kőln, Dűsseldorf şi Essen
- Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a ţării şi
concentrează 60% din populaţia Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale
Amsterdam şi Haga precum şi oraşele Rotterdam şi Utrecht.
Cele mai vechi centre urbane ale Europei au apărut în jurul Mării Mediterane în
perioada antică (în Grecia, Italia, sudul Franţei) şi pe ţărmul Mării Negre:
- oraşele greceşti au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint) şi la Marea
Neagră (Tomis, Histria, Callatis)
- oraşele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln
(Colonia)
În Evul Mediu s-au dezvoltat oraşele: Hamburg , Paris, Londra, Praga, Braşov,
Târgovişte, Iaşi, Budapesta, Kiev, Moscova.
În Epoca Modernă au apărut oraşe noi care sunt un produs al Revoluţiei Industriale
al activităţilor de producţie şi comerţ: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam
(Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina), Essen (Germania), Reşiţa şi Hunedoara
(România).
După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înfiinţate fie
prin acordare de statut urban unor comune, fie prin înfiinţarea de oraşe noi în jurul unor
obiective industriale nou construite.

Clasificarea oraşelor după criterii geografice

După poziţia geografică
Oraşe situate pe litoral, oraşe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam, Odessa,
Istanbul, Barcelona.
Oraşe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova, Kiev,
Bucureşti.
După mărimea demografică
În Europa există peste 60 de oraşe cu populaţie ce depăşeşte 1 mil. loc.
În prezent, aglomeraţia urbană Moscova este considerată cea mai mare entitate
urbană a Europei (cu o populaţie de 12,1 mil. loc.).
În viitorul apropiat este de aşteptat ca oraşul Istanbul să devină cel mai mare oraş al
Europei sub aspect demografic.
 După funcţia urbană
- Oraşe cu funcţie comercială: Genova, Veneţia, Lyon, Cracovia, Cardiff, Odessa.
- Oraşe cu funcţie industrială: Manchester, Birmingham, Essen, Katowice, Doneţk,
Torino, Braşov
- Oraşe cu funcţie culturală: Viena, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Versailles,
Oxford, Cambridge.
- Oraşe cu funcţii de servicii: Băile Herculane, Vichy, Nisa
- Oraşe cu funcţie financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt
- Oraşe cu funcţie portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Constanţa
Nivelul de urbanizare al Europei este evidenţiat şi de ponderea de 77 % a populaţiei
urbane.

SISTEMUL DE ORAŞE AL ROMÂNIEI

Cele mai vechi centre urbane din România sunt oraşele colonii întemeiate de greci pe
litoralul Mării Negre: Tomis, Callatis, Histria.
O altă generaţie de oraşe antice sunt cele romane: Drobeta, Napoca, Potaisa, Ulpia
Traiana Sarmizegetusa.
Oraşele întemeiate în Evul Mediu: Braşov, Bistriţa, Suceava, Târgovişte, Craiova,
Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Oradea.
Oraşele moderne au apărut fie prin dezvoltarea oraşelor preexistente, fie prin apariţia
de oraşe noi: Hunedoara, Reşiţa.
Sistemul actual de oraşe din România cuprinde următoarele categorii după mărimea
demografică:
- municipiul Bucureşti cu aproximativ 2 mil. loc. este oraş capitală cu funcţii complexe;
- oraşe cu populaţie cuprinsă între 200.000 şi 350.000 locuitori: Iaşi, Galaţi, Braşov,
Constanţa, Ploieşti, Brăila, Craiova, Timişoara, Oradea, Cluj – unele dintre acestea au
pentru România şi funcţie de metropolă regională;
- oraşe cu populaţie cuprinsă între 100.000 şi 200.000 locuitori: Suceava, Botoşani,
Piatra Neamţ, Bacău, Focşani, Buzău, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Drobeta-Turnu
Severin, Arad, Satu Mare, Sibiu, Târgu Mureş;
- oraşe cu populaţie între 50.000 şi 100.000: Tulcea, Târgovişte, Bârlad, Vaslui, Reşiţa,
Deva, Bistriţa Slobozia, Călăraşi
- cele mai multe oraşe sunt oraşele mici şi foarte mici cu influenţă locală în teritoriu
Municipiul Bucureşti este centru urban de nivel european cu caracteristici de
metropolă regională pentru sud-estul Europei.