PROIECT LA DISCIPLINA;ISTORIE:

B. Ocupații si statute profesionale in lumea contemporana

- Migratii in lumea contemporană
- Clasificarea migratiilor

ELEV:MOISE IANCU VASILE

CLASA:XI FR
 . Ocupații si statute profesionale in lumea contemporana

Serviciile – sectorul economic al mileniului III.  Principalele ramuri economice de

astăzi sunt agricultura, industria şi serviciile. Serviciile se mai numesc şi sector terţiar, ele
fiind reprezentate de administraţia publică, mijloace de comunicare în masă (de la căi ferate la
telefonie mobilă şi servicii informatice), turism etc. Acest sector economic tinde să cuprindă un
procent din ce în ce mai mare de angajaţi şi să reprezinte cea mai importantă ramură economică.
De exemplu, în economia românească din anul 2006 serviciile produceau 55% din PIB (produsul
intern brut), industria producea 35% din PIB iar agricultura 10%. România este printre primele
10 ţări din lume ca ritm de creştere a consumului de IT (Tehnologia Informaţiei, de fapt folosirea
computerelor) şi pătrundere a internetului.

Educaţia – o investiţie de viitor în statele europene . Dezvoltarea învăţământului este

o prioritate în toate ţările europene. Din contră, în S.U.A. învăţământul superior şi chiar cel
mediu este rezervat elitelor, datorită taxelor ridicate dar şi importanţei scăzute pe care o acordă
opinia publică educaţiei intelectuale pe termen lung, care răpeşte timpul dedicat câştigării
banilor. În majoritatea statelor europene, învăţământul superior este un învăţământ de masă, iar
cel liceal obligatoriu. Accesul cât mai multor tineri la învăţământul superior, pe lângă multiplele
sale avantaje, are şi dezavantajul de a duce la scăderea nivelului său calitativ. Consiliul European
şi-a propus transformarea Europei într-o economie bazată pe cunoaştere, cea mai competitivă şi
mai dinamică din lume. Rolul educaţiei în dezvoltarea economică este evident: cu cât o persoană
posedă mai multe specializări (în ultimă instanţă, mai multe diplome care să-i ateste cunoştinţele
practice şi intelectuale) cu atât are o şansă mai mare să se adapteze la economia contemporană
foarte dinamică şi să facă faţă crizelor ei. Statisticile arată că în secolul nostru o persoană este
predispusă la a-şi schimba profesia (nu locul de muncă, ci profesia!) de trei ori în decursul unei
vieţi active. Aceasta arată că, un om, cu cât are mai multe specializări cu atât are şanse mai mari
să depăşească diversele situaţii critice provocate de fluctuaţiile economice, în fapt să-şi găsească
rapid un loc de muncă dacă rămâne şomer.

Diversitate europeană
-Statele europene nu au ezitat să recurgă la soluția războiului pentru rezolvarea
conflictelor,  exemplu cele două războaie  mondiale.
-după primul război mondial pe baza principiului la autodeterminare, apar statele naționale
(Polonia, Austria, România, Ungaria, etc) și statele federative Cehoslovacia, regatul sârbo-
croato-sloven, dar și recunoașterea minorităților naționale
-statele democratice precum Marea Britanie și Franța unde se consolidează neoliberalismul atât
pe plan politic dar și economic.
-la polul opus se află regimurile totalitare (fascismul, nazismul, comunismul) care impun
monopol în controlul statului.
- rivalităţile dintre state se vor manifesta în timpul celui de al doilea război mondial, la
sfârşitul acestuia Europa va deveni o aglomerare de limbi, religii, și culturii
- Refacerea economică va fii realizată cu ajutorul americanilor, și se va pune problema unirii,
astfel debutează Integrarea euroatlanică.
-Astăzi continentul European este unitar sub raport geografic și istoric, și cuprinde o mare
diversitate de țări popoare, limbi care au identității proprii
Începuturile integrării europene

Începuturile intregării
-Încă din 1947 SUA își anunța intențiile de a aplica un program de refacere economică planul
Marshall, însă integrarea economică europeană trebuia să vină din partea europenilor.
-în 1948 sunt constituite Alianța Atlantică și NATO pentru oprirea extinderii comunismului in
Europa
-în 1951 Jean Monnet împreună cu Robert Schuman constituie Comunitatea Europeană a
Cărbunelui și Oțelului.
Părinții fondatori ai UE
-Miniștrii de externe ai Franței, Germaniei, Italiei și Beneluxului, propun relansarea Europei prin
dezvoltarea instituţiilor comune, fuziunea treptată a economilor naționale.
-La 25 martie 1957 este semnat Tratatul de la Roma cu privire la constituirea Comunit ății
Economice Europene numită azi Comunitatea Europeană
- se înfiinţează o Piaţă comuna, se formează și o uniune vamală
-astăzi Uniunea europeana are un nr de 27 de state

Cultura română – cultură europeană

-În 1919, apare revista ”Sburătorul”, sub conducerea lui Eugen Lovinescu, revista a afirmat
valorile literaturii române din perioada interbelică
-Într-un articol Tudor Vianu demonstra apartenența culturii române în cadrul culturii europene.
-Revista ”Ideea europeană”, apărută în 1919 sub conducerea lui Constantin Rădulescu-Motru,
afirmă că o parte din evenimentele istoriei românilor se încadrează în istoria Europei și arată cu
români trebuie să se orienteze contextului European.
-Tradiționalismul, pune în valoare valorile ortodoxiei, se opune spiritului modern. Reprezentanți
Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Vasile Pârvan, Liviu Rebreanu.
-Europenismul: mișcare intelectuală insistă asupra fundamentelor europene ale civilizației și
culturii românești.
-Eugen Lovinescu în Istoria civilizației române observă că românii ar fi putut intra în cadrul
civilizației apusene.
-Lucian Blaga distinge profilul culturii române în cadrul culturii europene.
Cultura română parte componentă a culturii europene
-Constantin Rădulescu-Motru în lucrarea Personalismul energetic susține că diferenţele  culturii
naționale sunt parte componentă a culturii europene, iar astfel cultura română este capabilă să
îmbogățească cultura europeană.
-În perioada interbelică are loc o efervescență culturală. O parte din autorii românii aleg să scrie
în limba franceză exemplu Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Panait Istrati.
-Impresionismul; Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Constantin Brăncuși.
-În perioada comunistă, cultura română a fost aservită regimului, însă o parte din creatorii au
păstrat valorile umaniste ca de exemplu Marin Sorescu, Nichita Stănescu. O parte din autorii
părăsesc țara Mircea Eliade, Emil Cioran, George Enescu.

Ocupaţii şi statute profesionale

-În prima jumătate a secolului a XX-lea munca emigrează din sfera private spre cea publică, este
vorba de o mișcare de separare și specializare a spațiilor
 -se  reorganizarea spațiului industrial se construiesc la periferia orașului.
-Munca nu era dirijat de norme colective, fara contractul de muncă, iar greva este privită ca un
gest de rea voință.
-Munca a emigrat din domeniul privat, munca salariată devine o sarcină dirijată de norme, care
se desfășoare într-un spațiu, iar muncitorii dețin drepturi
- par sindicatele
-munca femeilor: treptat femeile pătrund în câmpul muncii, insa la inceput statul acestora era
unul inegal faţă de al bărbaţilor.

Migraţiile în lumea contemporană

Migraţiile interbelice
-se afirmă statele naţionale, astfel popoarele vor avea dreptul de a călători, la paşaport, vize
-Cauzele: conflictele politice, criza economică şi revoluţia bolşevică
-ţările în care au loc migraţiile forţate: Germania, Franţa, Turcia

Migraţiile după al doilea război mondial

- migraţii determinate de represiunea rasială fascistă şi comunistă dar şi modificarea cadrului
politic şi economic.
-La sfârşitul războiului are loc un fenomen de întoarce acasă sau deplasare a popoarelor în
conformitate cu noile realităţii teritoriale
-Succesele politico-economice va favoriza o migraţie în ţările dezvoltate economic.

Tipurile de migraţii
·         Migraţia economico-tranoceanică
·         Migraţiile economice din Europa de nivelul de trai
·         Refugiaţii politici datorită conflictelor ideologice
·         Mişcarea forţată a unor grupuri şi comunităţi naţionale datorită conflictelor  şi războaielor
entice
·         Migraţiile din zonele rurale şi urbane
·         Emigrarea din fostele colonii

Turismul ca mişcare globală

-Dezvoltarea căilor de comunicaţie, creşterea nivelului de trai duc la dezvoltarea turismului, o
mare parte a oamenilor prefer să petreacă timpul liber călătorind sau trăind într-o altă locaţie
decât ceea de origine.

Practicii transnaţionale
Procesul de migraţie dezvoltă relaţii constant cu ţările de origine, sunt exercitate influenţe în
noile spaţii de exemplu din punct de vedere economic. Transnaţionalismul s-a dezvoltat şi
cultural sau social.

Economie urbană- Economie rurală în România

Economia românească în perioada interbelică

În sec xx România era o ţară agrară  
-În perioada interbelică, România dispune de o bază (  bogăţii naturale, forţă de muncă) pentru o
dezvoltare economică accelerată.
Valorificarea acestor resurse era condiţionată de mai mulţi factori: climatul politic intern şi
zonal, atragerea capitalului străin, consolidarea capitalului autohton, integrarea reală a noilor
provincii, evoluţia economiei mondiale
-Dificultăţile pe linia refacerii economice erau accentuate de inexistenţa unei industrii
constructoare de maşini
-datorită reformei agrare din 1921, s-a consolidat pretutindeni proprietatea mică şi mijlocie.
-Agricultura rămâne baza economiei, marea majoritate a populaţiei continuă să trăiască la ţară şi
să obţină venituri din agricultură.
-Industria s-a dezvoltat rapid şi a devenit capabilă să satisfacă nevoile consumatorilor, iar
importurile de materii prime şi semiprelucrate  au crescut.

Economia în perioada comunistă

-După preluarea puterii comuniştii au acţionat rapid pentru transformarea socialistă a agriculturii,
este desfiinţată proprietatea privată
-se formează CAP-urile, are loc colectivizarea forţată
 -Concentrarea proprietăţii a făcut posibile modernizarea şi creşterea producţiei până în anii
1980, dar interesul scăzut al celor care munceau în acest sector a determinat o slabă
productivitate a muncii.
- După 1989 s-a trecut la o restaurare parţială a proprietăţii particulare în agricultură, care din
lipsa fondurilor, a devenit mai curând tradiţională decât modernă.

Ştiinţa în secolul XX
-În secolul datorită dezvoltării economice şi a societăţii, ştiinta cunoaste un progres fără
precedent

a) era atomică
-La sfârşitul celui de al doilea război mondial, lumea intră într-o nouă eră, era atomică, folosirea
energiei atomice este realizată mai întăi în plan militar şi mai apoi în scop civil
b)Genetica
-proiectul Genomului Uman, care are scop descoperirea funcţionării fiecărei gene a corpului
uman
c) Cursa spaţială
-Exploarea spaţiului a devenit posibilă începând cu anii `30 când  a fost inventată racheta care a
fost ulterior perfecţionată  de către germanii
-Declanşarea războiului rece în anii 50 între SUA şi URSS, a determinat o competitive pentru a
cucerii spaţiului
-În 1957 URSS lansează în spaţiu primul obiect fabricat de om Sputnik I, iar în 1961 ajunge
primul om în spaţiu Iuri Gagarin.
-În anii 60 SUA  lansează racheta Apollo 8 în 1968, iar în 1969 Neil Armstrong devine primul
om care păşeşte pe lună.
d)radio şi televiziunea
-La sfârşitul sec XIX-lea fraţii Lumiere oferă prima reprezentaţie a unui film
-În anii 20 sunt realizate progrese; apar primele posturii de radio, şi apare televizorul.
e computerelor
 Computerele electronice apar după anul 1940 dar dimensiunilor lor erau mari
-În 1947 este inventat tranzistorul care a permis manipularea   semnalelor electronice la alte
dimensiuni.
-Primele computere personale Altair inventat în 1975, iar în 1981 IBM produce primul PC care
devine standard în domeniu.
În secolul XX viaţa cu zi cu zi a oamenilor s-a schimbat datorită creşterii nivelului de trai,
folosirea maşinilor, energia electrică, etc, duc treptat la distrugerea mediului exemplu efectul de
sera, încălzirea globală, apar găurii în stratul de ozon, poluarea cu masele plastic, deşeuri
menajere.

Noile tehnologii și timpul liber

-Timpul liber este consecinţa directă a reducerii programului săptămânal de lucru, se mărește
timpul dedicat familiei dar si distracţiilor sau excursiilor
-Practica plecării în weekend sau în concediu s-a răspândit foarte mult
-omunicaţiile reprezintă un alt domeniu care a beneficiat de performantele cercetării şi care a
schimbat la modul categoric, viaţa cotidiană cum ar fii telefonul, internetul.
-Activităţile cultural reprezintă o altă modalitate de petrecere a timpului liber exemplu teatrele,
concertele de muzica clasica, și muzeele, etc
-Televiziunea se impune ca principal factor de informare si divertisment.
-Cinematograful modalitatea de divertisment, in tarile comuniste, a fost utilizat ca mijloc de
propaganda.
-Radioul, telefonul, televizorul, aparatul de fotografiat si camera de luat vederi, internetul au
ajuns sa fie prezente indispensabile în viaţa oamenilor începutului de secolul XXI.

Contribuţii româneşti la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii

-În a doua jumătate a sec XX odată cu dezvoltarea industriala şi modernizarea ţării, în spaţiul
românesc ce acordă o atenţie deosebită ştiinţei.
-contribuie repede la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţific universal
Inventatori
-Constantin I Parhon scrie primul tratat de endocrinologie
-N.C Paulescu descoperă insulina.
-Traian Vuia reuşeşte prima ridicare de la sol a unui avion prin mijloace proprii de bord
-Henri Conadă concepe primul avion cu reacţie
-Aceste invenţii vor conduce la înfiinţarea în perioada interbelică a numeroase instituţii ştiinţifice
ex Academia română
-Perioada după cel de al doilea război mondial şi instalarea comunismului a determinat un regres
în cercetarea ştiinţifică
-După anul 1989 numeroşii oamenii de ştiinţă vor părăsii ţara şi ajung în institutele de cercetare
occidentale.

Forme de organizare statală

1.Monarhia  este o formă de guvernare în cadrul căreia funcția supremă în stat se transmite
ereditar unui monarh, rege.
 . monarhii constituționale: -  democrație monarhul guvernează pe baza Constituției
prerogativele monarhului sunt limitate. În funcție de regimul politic monarhiile pot fi
constituționale și autoritare
2. Republica este o formă de guvernare în care: - șeful statului este ales de cetățeni,
funcția este deținută pentru o perioadă limitată de timp, puterea președintelui este controlată de
alte instituții ale statului.
Republici constituționale care sunt guvernate după principii democratice, separarea puterilor în
stat, vot universal, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Republici dictatoriale în care: -puterea aparține șefului statului, șeful statului este
reprezentantul unui partid unic aflat la guvernare, prerogativele șefului statului sunt nelimitate.

3. Sistemul democratic
a) sistemul parlamentar englez: puterea executivă aparţinea regelui, era controlat de către cabinet
(guvern) condus de prim-ministru. Parlamentul votează legi, aprobă bugetul, controlează
guvernul. Partide politice conservator si laburist.
b)      Sistemul prezidenţial american
Preşedintele SUA, este şeful puterii executive, ales pe 4 ani, este comandantul suprem al armatei,
negociază tratate, asigură respectarea legii, numeşte o administraţie compusă din secretari, are
drept de veto. Congresul, puterea legislativă, este format din camera reprezentaţiilor şi Senat,
este nevoie de acordul ambelor camere pentru a vota o lege
Puterea judecătorească este exercită de Curtea Supremă. Cele mai importante partide politice
Partidul Republican şi Partidul Democrat
c)      Modelul semiprezindenţial francez
La începutul sec XX Franţa era o democraţie liberală de tip parlamentar, după 1945 sub
conducerea lui Charles de Gaulle s-a întărit autoritatea statului.

Instituţiile modelului semiprezinţial

Preşedintele era ales pe 7 ani, revoca şi numea miniştrii
Guvernul condus de prim-ministru
Adunarea naţională aleasă pe 5 ani votează legile şi bugetul
Consiliul constituţional compus din 9 membrii
Senatul ales pe 9 ani care votează legile şi bugetul
Colegiul elector compus din deputaţi şi consilieri generali. 

Idei şi regimuri politice

-Sfârşitul marii conflagraţii mondiale (1918) consfinţea nu numai victoria Angliei, Franţei şi
Statelor Unite, ci şi victoria democraţiei
-Atât învingătorii, cât şi învinşii, se confruntau cu grave probleme economice, sociale şi
financiare de exemplu pierderile umane şi materiale
- Anglia şi Franţa au devenit datoare Americii
-Datorită crizelor prelungite şi provocările prin care trecea lumea postbelică, negăsind soluţii în
gândirea politică şi în sistemul politic democratic, multe ţări s-au orientat spre oferta totalitară.
Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparţine în mod total unei  singure persoane
sau unui grup de persoane. Partidul unic, pătrunde până şi în viaţa particulară a fiecărui cetăţean.

Fascismul
-Este propulsat de Mussolini şi partidul fascist
-neagă noţiuniile liberare care sunt vinovate de declinul statului
-Mussolini dorea să fie şeful de necontestat al statului, având control asupra cetăţeanului şi
reprezintă interesul naţional. La baza noii societăţi se află omul disciplinat şi dornic de cucerire.
-După alianţa cu Germania fascismul căpătă accente rasiste.

Comunismul
-Ţintă era construirea unei societăţi comuniste şi dispariţia claselor sociale, distrugerea
proprietății private
- După moartea lui Lenin, la conducerea statului ajunge Stalin care dorea să transforme Rusia
într-un stat modern puternic cu ajutorul planificărilor, industrializării colectivizării şi
propagandei.
-Au fost lansate planurile cincinale pentru industrie, colectivizarea în agricultură. De asemenea
din dorinţa de dominaţie se instaurează partidul unic şi teroarea de stat KGB.
-Puterea aparţinea partidului unic şi a conducătorului suprem care guvernează în numele
proletariatului

Nazismul
-după pacea de la Versailles, apar noi partide politice de exemplu Partidul muncitoresc, care
devine mai apoi partidul nazist
-De la început au impus violenţa cu ajutorul forţelor paramilitare S.A. După puciul de la
Munchen, Hitler este închis
-. În 1933 Hitler devine cancelar şi impune dictatura.
-Hitler dorea să construiască un imperiu care să dureze o mie de ani, pentru aşi consolida
puterea, acesta elimină adversarii politicii şi comunişti
- instrumente pentru impunerea controlului ; S.A, S.S, S.D, Gestapo, propaganda
-Naţional- socialismul sau nazismul are la bază valoarea rasei superioare adică a poporului
german. Pentru Hitler statul totalitar era un instrument de a apăra comunitatea rasială, duce o
politică rasiale împotriva evreiilor, ţiganiilor, slaviilor care sunt rasele inferioare.

Regimul comunist în România,

-la 6 martie 1945 s-a instaurat guvernul condus de Petru Groza
- iar în noiembrie 1946 alegerile parlamentare au fost câştigate de către comunişti. –
- in 1947 Mihai I să abdice la 30 decembrie 1947 şi să părăsească ţara
După 1947 comunismul a evoluat după mai multe etape:
a) între 1948-1964 a fost perioada preluării, organizării şi consolidării puterii de către comunişti
în cadrul unui proces specific de stalinizare;
-1948 statul este condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej care se va afla la conducerea statului până
1965
- partidul unic- Partidul Muncitoresc Român care mai târziu se va numi Partidul Comunist
Român
- au fost înlăturate celelalte partide şi conducătorii acestora
- au fost naţionalizate fabricile, întreprinderile şi terenurile agricole
-în 1948 se va adopta o constituţie prin care România devine Republică Populară.
b) între 1965-1974 perioada unei relative destinderi interne;
- in 1965 puterea preluată de Nicolae Ceauşescu.
- in 1965 o noua constituție Denumirea ţării era Republica Socialistă România
-PCR era forţa conducătoare a întregii societăţi, era încheiat procesul de colectivizare a
agriculturii şi de distrugere a proprietăţii private în economie
-Această constituţie a rămas în vigoare până în decembrie 1989
c) între 1974-1989 perioada regimului ceauşist de esenţă neostalinist
-pe plan economic: industrializare forţată, construcţii megalomanice- Casa poporului, Canalul
Dunăre-Marea Neagră, astfel scad resursele ţării şi creşte datoria externă a României
-Ceauşescu a declarat în 1982 că va plăti datoria externă până în 1990 şi pentru a realiza acest
lucru a introdus o serie de măsuri de austeritate fără egal: raţionalizarea pâinii,a făinii,   a
zahărului şi a laptelui, benzinei, apei calde şi căldurii, curentului electric, gazului
-scade nivelul de trai al populaţiei
-organizarea programului de sistematizare urbană şi rurală
- încalcarea drepturilor omului

Institutii și mecanisme de rezolvare a conflictelor în lumea contemporană

Primul război mondial 1914-1918

-S-a declanșat între Antanta și Tripla Alianță, a avut drept scop reîmpărțirea dominației în lume
între marile puterii, a avut 10 milioane de victime, învingătoare a fost Antanta.
Conferința de pace de la Paris 1919-1920.
-S-a semnat Pactul Societăţii Naţiunilor, prin care se crea o organizaţie internaţională  cu scopul
organizării păcii
Al doilea război mondial 1939-1945
-Cel mai mare conflict al secolului XX, a avut 50 de milioane de victime, s-au confruntat Axa și
Aliații, în timpul războiului are loc și  holocaustul, exterminarea everiilor. Învingătorii vor fii
Aliații
Crearea ONU
-În cadrul întâlnirii de la Ialta (feb 1945) s-a hotărât convocarea unei conferinţe  internaţionale,
acesta a avut loc la San Francisco 1945 unde a fost adoptată Cartea Organizaţiei Naţiunilor
Unite.
Războiul rece 1947-1991
-După al doilea război mondial apar două superputerii SUA și URSS, relații dintre acesta în
perioada postbelică se vor răcii, astfel izbucnește un conflict ideologic, politic, economic, social
între acestea
-Acest conflict va fii dublat de o cursă a înarmării inclusive cu arme nucleare. Crizele războiului
rece; criza Berlinului, războiul din Coreea, războiul din Vietnam, criza rachetelor din Cuba.
Acesta război va luat sfârşit odată cu căderea comunismului în URSS
Crearea NATO
-Înfiinţată 1949, în 1994 a stabilit adoptarea Parteneriatului pentru pace, pentru a întări
securitatea continentului
- Parteneriatul pentru Pace este o formă de cooperare între NATO şi partenerii săi. Un parteneriat
special există între NATO şi Rusia, prin care cele două puteri se angajează să menţină pacea.
Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia
-alianţă militară a țărilor din Europa răsăriteană și din blocul răsăritean, care voiau să se apere
împotriva amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO
- Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către  Nikita Hruşciov și a fost semnat la Varşovia pe 14
mai 1955 
-Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de
la Praga pe 1 iulie 1991. 

România şi conflictele regionale în secolul XX.

-La începutul secolului XX România alianţa cu Puterile centrale a stat la baza politici externe.
Participă la războaiele balcanice (1912-1913), tratatul de pace de semnează la Bucureşti (cedează
Cadrilaterul Bulgariei).
-În perioada interbelică i-a parte la o serie de alianţe politice regionale; Mica Înţălegere (1921),
Înţălegerea Balcanică (1934).
Integrarea României în blocul comunist
-În primi 10 ani de comunism, politica externă era subordonată URSS-ului. România, ca stat
aparţinând blocului sovietic, a făcut parte din organizaţia Pactului de la Varşovia, semnat în
1955, ca o contrapondere la NATO.
-Pactul de la Varşovia reunea 8 state socialiste: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania
Democrată, Polonia, Ungaria si URSS.
-România a susţinut politic reprimarea revoluţiei maghiare din 1956, dar s-a abţinut să participe
la reprimarea Primăverii de la Praga (1968).
-România a fost un aliat rebel al Pactului de la Varşovia, refuzând să participe la manevre
militare comune, creîndu-si propria industrie de apărare si refuzând amestecul sovietic în
chestiunile militare.
România a manifestat deschidere faţă de adversarii politici si ideologici ai Pactului de la
Varşovia.
În 1965 prin refuzul României de a implementa planul Valev Gheorghe Gheorgiu Dej izolează
România de URSS, politică continuată şi de Nicolae Ceauşescu.
-România se aproprie din punct de vedere diplomatic de Occident.
-Pactul de la Varşovia şi-a încetat existenţa în 1991. România a ales să devină membră a NATO
în 2004.
-După 1990, România a semnat tratate de bază cu vecinii săi.

Religia in lumea contemporana

-Biserica catolica este organizata in jurul papei. Catolicii număra  981 milioane de credincioşi din
Europa, America de nord si America latina. secolului XX este papa Ioan Paul al II-lea.
-Biserica ortodoxă. Bisericile ortodoxe sunt conduse de către  patriarhi. Numărul credincioşilor 
ortodoxi  este de 218  din Europa  de est şi sud-est.
-Bisericile  prostante religiile protestante, lutherana, calvina, unitariana  anglicana. culte
neoprotestante baptisti, penticostali, martorii lui Iehova
-Islamismul, fondata de  Mohamed  in secolul al VII-lea, in Evul Mediu s-a extins in Peninsula
Arabica, Maroc, India. În secolul XX islamismul a câştigat noi arii geografice:  Africa, Asia 
centrala si de sud-est, dar si Europa.
-Ecumenismul. Reprezintă o mişcare religioasă care are scop unificarea bisericilor creştine cu
păstarea autonomiei.
-Fundamentalismul – mişcare religioasă conservatoare, tradiţionalistă  care refuză interpretarea
textelor religioase pentru a nu se îndepărta astfel de esenţa religiei proprii. Este întâlnit în
creştinism şi Islamism.
-Pelerinajul  este călătoria pe care o fac credincio şii la un loc considerat sacru  pentru religia lor,
Sf.Petru (Roma) pentru catolici, Biserica Sfântului Mormânt, pentru toţi creştinii, Templul
Kaaba de la Mecca, pentru musulmani, Zidul Plângerii pentru evrei.