Suportul cursului predat – Patrimoniul turistic al României

Regiunea Maramureș - ppt

Regiunea Bucovina – ppt

REGIUNEA TURISTICĂ BISTRIȚA

- structură: valea Bistriței, în aval de Broșteni, Munții Bistriței, Munții Stânișoarei, Munții Ceahlău,
Subcarpații Moldovei.
Valea Bistriței: coboară de la cca 1000 m, la ca 200 m (culoarul Siretului);
- o succesiune de sectoare în chei și bazinete depresionare (terase, așezări);
- profil longitudinal complex, cu pante mari (roci dure), respectiv domoale (pe cele ușor erodabile).
Munții Bistriței: relief variat (alcăt. petrografică cplx.); relief accidentat (creste, abrupturi, vârfuri
piramidale și martori de crioplanație); bine împăduriți (rășinoase, fag(; izvoare minerale (Borca).
Munții Stânișoarei: (Obcina Stânișoarei); lungime de cca 60 km; relief de culmi domoale (pe fliș
carpatic); accesibilitate facilă, urmare prezenței a numeroase văi transversale și șei; înveliș forestier
(amestec de foiase, conifere) și pajiști alpine (păstorit).
Munții Ceahlău: (regele Carpaților, Olimpul Moldovei);
 sinclinal suspendat (caz tipic de inversiune geomorfologică);
 alcătuire petrografică marcată de prezența conglomeratelor calcaroase (o pătură de peste 600 m
grosime), sub care se află gresii și marne;
 eroziunea diferențaită a creat forme de relief variat, de tip ruiniform: Căciula Dorobanțului, Clăia
lui Miron, Pietrele lui Baciu, Stănilele, Dochia etc.;

1
 un sector central, înalt (cca 1600 m; câteva vârfuri de peste 1800 m: de ex. Ocolașiu Mare – 1907
m), delimitat de abrupturi (puncte de belvedere), din care se desprind, radial, mai multe culmi
bine împădurite;
 elemente caracteristice: abrupturile (amplitudine de cca 500-600 m); forme de relief petrografic și
structural: polițe strucutrale,trene și conuri de grohotiș);
 peisaj comun: platouri structurale întinse (lungimi de 1 km, lățimi, de maimulți kilometri),
acoperite cu pajiști, dominate destânci sau vârfuri.
Sectorul nordic al Subcarpaților Moldovei:
Depresiunea Cracău-Bistrița: largă desfășurare a teraselor Bistriței și Cracăului;
la limita cu M-ții Stânișoarei: dealuri subcarpatice înalte, acoperite cu păduri de amestec (fag,
mesteacăn, carpen); rama estică: înălțimi deluroase izolate, separate de înșeuări largi, joase.

Zone turistice:
Axa Bistriței:
 sectoare înguste (Toancele) – între M-ții Bistriței și M-ții Stânișoarei;
 pe Bârna și Bârnărel – drumuri de acces înspre Munții Bistriței (sectoare de vale în chei);
 șosele peste M-ții Stânișoarei, dinspre axa Bistriței – se desprind drumuri în dreptul localităților:
Holda, Poiana Teiului;
 alte repere cu valoare turistică: Broșteni (popas al plutașilor); Borca (sector de chei, izv. minerale);
Fărcașa (colecție de icoane);
 Lacul Izvolrul Muntelui (3200 ha, vol. de 1,2 ld mc.; L max: 33,2 km);
 pe malul estic: Buhalnița – mănăstire de sec. XVII;
 localit. Ceahlău: structuri de cazare și infrastructură pt. practic. sport. nautice;
 Masivul Ceahlău (a se vedea asectele de mai sus);
 Durău: staț. climaterică (climat tonificant); biserică (sec. XIX, pictată de Nicolae Tonitza); Centrul
pastoral Daniil Sihastru; amenajări pentru schi;
 sezon favoranil drumețiilor monatne: iulie-octombrie (nr. mare de zile cu cer senin; pp reduse);
 sezon pentru sporturi de iarnă: ianuarie-aprilie;

2
 Izvorul Muntelui (cabană);
 Parcul Național Ceahlău (7800 ha; 2700 taxoni; rezervații: Rez. științifică Ocolașu Mare; Rez. șt.
Polița cu crini; monumente ale naturii: cascada Duruitoarea, avenul Mare) ;
 limita nordică a Mâților Ceahlău: valea Bistricioarei: peisaj pitoresc, peisaj cultural valoros,
potențial etno-folcloric; axa înspre Borsec-Bilbor-Toplița;
 limita sudică: valea Bicazului (înspre vest: Cheile Bicazului).
 aval de Lacul Izvorul Muntelui, Bistrița separă M-ții Stânișoarei (N) de M. Tarcău (sud) (munți
mijlocii, acoperiți cu păduri de amestec și numeroase poteci și drumuri forestiere); pe axa Bistriței:
vestigiile cetății dacice Bâtca Doamnei; mănăstiri: Bistrița (sec. XIV; Letopisețul anonim al Țării
Moldovei); Bisericani (sec. XIV), Pîngărați (sec. XIV) ; lacuri de acumulare: Pângărați, Vaduri, Bâtca
Doamnei

Zona turistică Piatra Neamț-Târgu Neamț:

caractere generale
 3 tipuri de peisaje: peis. culmilor montane de 800-1000 m, bine împădurite cu fag și conifere;
peis. depres. subcarpatice, cu așezări mari și peisaj agricol (livezi și culturi de
câmp);

peis. de dealuri subcarpatice (450 – 900 m înălțime; pâlcuri de pădure – stejar,

fânețe întinse);
 concentrare mare de mănăstriri (cu valoare istorică, arhitecturală, culturală);
 importanță etnofolclorică;
 izvoare minerale, lacuri; climat moderat;
 bună accesibilitate;
 Târgu Neamț: oraș dezvoltat ca târg, punct de vamă, centru meșteșugpresc - încă din sec. al XIII-
lea; Cetatea Neamțului (bastioane, pod, zid); Casa Memorială a Veronicăi Micle; Muzeul de istorie
(secția dedicată Culturii Cucuteni); Muz. Ion Creangă din Humulești; tradiții etno-folclorice).
 Axe din Târgu Neamț:
- spre vest: - pe Valea Nemțisorului:

3
 Complexul Mănăstiresc al Mănăstirii Neamțului (sec. XIV; extinsă, refăcută de mai mulți
voievozi; imp. centru cultural – miniaturiști, grămătici, caligrafi, tipografie, bibliotecă,
muzeu);
schitul Vovidenia, Măn. Secu (obiecte valoroase: cărți vechi, manuscrise; mormântul
Mitropolitului Varlaam – Carte românească de învățătură la dumincile de peste an ); Măn.
Sihăstria; Schitul Sihla.
- spre est, înspre Pașcani: sate cu potențial etnoflocloric; Pașcani: Muzeul memorial Mihaiil
Sadoveanu; Muz. etnografic; biserci sec. XVII-XIX;
- spre nord, înspre Fălticeni: Oglinzi – ape minerale, stațiune de importanță locală;
- spre sud - axa Târgu Neamț- Piatra Neamț:
 Parcul Național Vânători-Neamț (30.800 ha; Rez. de zimbri; Codrii de Aramă; Pădurea de Argint;
Stejari Dumbrava;.....);
 Vânători-Neamț - corpul de pază al cetății medievale; centru de cojocărit;
 Agapia (Complex mănăstiresc; Biserica Agapia din Deal – sec. XIV, refăcută de mai multe ori;
Biserica Agapia din Vale – sec. XVII, pictată în sec. XIX de Nicolae Grigorescu (vezi notițe proprii,
pentru aspevcte privind caracteristcile valorease ale lucrărilor); muzeu – obiecte âde cult, țesături
cu fir de aur etc. ); Casa memorială a scriitorului Alexandru Vlahuță;
 Văratec: prima ctitorie – sec. XVI, refăcută în sec. XIX; muzeu; mormântul Veronicăi Micle;
 Bălțătești: izvoare sărate valorifcate pentru băi încă din sec. XIX; muzeu etnografic;
 Dobreni – rezervație forestieră;
 Schitul Horaița.
 Piatra Neamț: centru polarizator (obiective nr. și infrastr. de cazare nr și complexe): lăcașe de cult
(Bis. Sf. Ioan – sec. XV; ctitorie a lu Stefan cel Mare, arhit. cu elem. gotice și bizantine); muzee;
Casa lui Calistrat Hogaș; statui celebre, reprezentând personalit. cum sunt: Ștefan cel Mare (Oscar
Han), Mihail Kogălniceanu (W. Hegel); amenajări turistice complexe pe M. Cozla telegondolă; infr.
pt. sport. de iarnă – schi, tubing;
 - axe, dinspre Piatra Neamț:
o înspre vest: pe Valea Bistriței (vezi mai sus. );

4
 o înspre sud-est: Roznov (parc dendrologic, lacuri de acumulare); Podoleni (Conac
Crupenschi – sec. XVII....); Buhuși (Conac. Th. Buhuși – stil neoclasic; fost rateș); Bacău
(ruinele Curții Domnești; Biserici – sec. XV-XIX; muzee; Casa. Mem. George Bacova (. );
patrim. arhit.-cult.; infrastr de cazare).
o înspre est: Girov (centru de cojocărit și pielărie); localități rurale tradiționale; Roman
(ruine ale cetății medielvale; biserici – ctitorii ale domnitorilor sec. XVI-XVII; punct de
cazare și agrement).

REGIUNEA TURISTICĂ GHEORGHENI-CIUC

Structura: ulucul depresionar și munții limitrofi – Gurhiu, Hargitei, Bistrișei, Hășmașu Mare;
Munții Gurghiu (limite: Valea Mureșului – N și Valea Șicasău - S):
mai multe masive vulcanice, ce se înșiră pe cca 60 km:
Mas. Fâncel-Lăpușna (fragmente ale unei caldere vulcanice, cu diam. de 13 km. adâncime de 300-
500 m...): mai multe conuri vulcanice: Saca-Tătarca (crater bine conservat: diam. 4,5 km; adâncime
300-400 m); Borzonț (fără crater); aparatul vulcanic Șumuleu (crater 300 -400 m adâncime, diam: 4
km; două comuri); Ciumani (două cratere gemen, mai puțin conservate...); munții sunt bine
împăduriți; masiv forestier bine dezvoltat; potențial cinegetic; turism montan puțin dezvoltat.

Munții Harghita: relief vulcanic (aliniament de 10 aparate vulcanice mai importante (conuri, a căror
altitudine variază între 110 și 1600 m, ultimul fiind Ciomatu, aflat la est de Olt); cratere cu diam. de
1,5 – 4 km și adâncimea de 60-300 m); catere mai bine păstrate prezintă conurile: Ostoroș, Harghita,
Cucu, Ciomatu (Mohoș și Sf. Ana – nedrenat; singurul lac vulcanic din România); între ultimele două
cratere – Pilișca și Ciomatu – se găsesște defileul Oltului, suprapus peste o linie de falie.; M. Harghita
sunt bine împăduriți (mai ales în etajul conurilor vulcanice; molidul urcă până la 1740 m); sunt munți
bine echipați pt. turism: infrastr. de cazare: Harghita-Mădăraș; Băile Harghita; Brădet (vf. Ciomatu);
Băile Homorod (versantul vestic); Poiana cu narcise - Vlăhița.

5
Munții Giurgeu: dezv. în mare parte pe roci cristalineși pe formațiuni vulcanogen-sedimentare și
piroclastite; altitudini moderate: 900-1400 m; relief de culmi rotunjite cu caracter montan; pe
cumpăna apelor, există pasuri de înălțime, care permit traversarea munților înspre: reg. turist.
învecinate (exemple, cf hărții și notițelor de la curs).
Munții Hășmaș (zona turistică naturală Hășmaș):
- areal montan situat la N și S de valea Bicazului;
- subdiviz: la V de Olt: M-ții Voșlobeni, alcăt din roci critst. (aspect greoi, vers. convecși) și dolomite
(relief pseudocarstic: pe valea Voșlobeni: Peșt. Șugău); acop. cu păduri;
Mas. Hășmaș (între Olt, la V și Dămuc, la E): peste fundamentul de roci
cristaline, se află o masă de calcare de câteva sute de m, reprezentând un sinclinal suspendat cu
flancuri înspre cele două văi; relieful – determinat de alcătuirea petrografică și de aspectele
structurale și tectonice: abrupturi (de 200-400 m), afectate de procese geomorf. actuale ( exemple?);
forme reziduale ce domină cu 150-200 m culmea principală: Piatra Singuratică, Piatra Ascuțită-Ecem;
Hășmașu Mare, Hășmașu Negru; pe culmea principală sunt vizibile doline, uvale, lapiezuri; chei și
peșteri: Cheile Bicazului (pe Bicaz – în aval de L. Roșu), app. 7,5 km, relief spectaculos – versanți
verticali (trasee de alpinism), surplombe, marmite, guri de peșteri (c. m. spectaculoasă: Gâtul
Iadului, care este străjuită de Piatra Altarului – 1154 m); L. Roșu: lac de baraj natural (format în
1837- explicații privind formarea cf. notițelor de la curs); amenajări complexe pentru turism
(exemple).
Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș: 7000 ha; arii protejate: Cheile Bicazului (specii calcifile, sp.
endemice, sp. rare), M. Gylkos: fosile de amoniți, belemniți, recifi și bariere de corali din Jurasic și
Cretacic), Cheile Șugăului, Avenul Licaș, Lacul Roșu, Mas. Hășmașu Mare – Piatra Singuratică,
Hășmașu Negru.
Depresiuea Giurgeu: altit. 640-850 m; terase fluviale (...pot. geo-econ.......); șesuri mlăștinoase
(mlaștini eutrofe, de ex. Mlașt.de la Voșlobeni denumită După Luncă: 40 ha - este rezervație
botanică cu nr. specii ocrotite); la contactul cu munții – piemonturi de acumulare (resurse bogate de
ape, inclusiv minerale); în relație cu spațiul-suport, peisajul este complex: așezări, drumuri și culturi
de câmp – pe terase, ășuni, fânețe– pe piemonturi, pâlcuri de pădure – pe versanții montani
6
limitrofi; climat restrictiv iarna (invers. de temperat.); sez. cald : calm atmosferic; resurse: ape
minerale, roci de construcție.
Depres. Ciuc: limite (cf hărții); relief reprez. de lunca și terasele Oltului, plus piemonturi cu o largă
dezvoltare, urme de agroterase; areale umede (caracteristici similare cu cele descrise mai sus); ape
minerale (în legăt. cu vulcanismul neogen); structură mai complexa, dat. prezenței a două corpuri
baxzaltice (Racu și Jigodin), la traversarea cărora Oltul a săpat sectoare de vale de tip defileu.

Zona turistică Gheorgheni: (depres Giurgeu, M. Giurgeu; M. Gurghiu):

- se remarcă axa turistică principală a Văii Mureșului (cu trei axe secundare: una spre est, spre
Borsec, pe valea Bistricioarei; două spre vest: spre Sovata, prin Pasul Bucin, resp. spre Odorheiu
Secuiesc - prin Pasul Șicaș);
- obiective și centre turistice pe axa principală:
- Toplița (pol turistic): potențial complex (izv. minerale carbogazoase; stațiunea balneoclimat. de
interes local – Bradu, cu ape mezotermale și infrastruct de cazare; biserci de sec. XVI-XIX; punct de
plecare înspre M-ții Călimani și Gurghiu);
- Defileul Mureșului: cca 40 km; succesiune de bazinete depresionare și sectoate de îngustare; nr.
mare de afluenți, de-a lungul cărora, pe drumuri forestiere, se poate accede către sp. mont.
limitrofe; succesiune de sate cu potențial etno-folcloric.;
- din Toplița, înspre NE, se ajunge la Borsec: staț. balneoclimaterică ce deține ape cu diferite
mineralizații, nămol de turbă.
Axa Toplița-Gheorgheni
(descriere traseu si peisaj depresionar – a se vedea mai sus);
- pot. turist cplx: izvoare minerale (feruginoase, carbogazoase: Remetea, Ciumani, Suseni, Voșlobeni,
folosite pe plan local;
- pot. etnofolcloric: Sărmaș, Subcetate (tradiții, port, broderii, șesături);
- Ditrău; catedrala în stil neogotic; drum- prin P. Tulgheș și pe valea Bistricioarei, înspre Reg. turist.
Bistrița;
- de la Ditrău, înspre vest, pa axa înspre Reghin: Remetea – ape minerale, instalații de tehnică
populară; Lăpușna: complex turistic: castel, parc dendrologic, păstrăvărie etc.
7
- la sud de Ditrău: Lăzarea – castel în stilul Renașterii transilvănene (sec. XVI); azi – muzeu;
- Gheorgheni: princ. pol turistic al axei; clădiri de sec. XIX; biserici de mai multe confes (catolică,
armeană, ortodoxă); castel; parc dendrologic; muzeu etnografic (clădire în stil baroc).

Dinspre Gheorgheni:
- înspre vest: zona de agrement Belchia (cabane, case de vacanță) Pasul Bicaz – pct. de belvedere;
Lacul Roșu (vezi mai sus...), Cheile Bicazului (vezi mai sus. ).
- înspre sud: Valea Strâmbă – trambulină de schi; Voșlobeni – arhitectură rurală tradițională,
rezervație naturală (vezi mai sus); Izvorul Mureșului – staț. climaterică și de sporturi de iarnă (pârtii
de dificult.redusă);
- înspre vest: prin Pasul Bucin, înspre Praid.

Zona turistică complexă CIUC

- peisaj complex - descrierea peis. depresionar și al munților limitrofi....; pot. etnofolcloric, civilizație
tradițională, ape minerale;
- obiective turistice:
Ciucul Superior: Sândominic - muzeu sătesc, șesături, broderii; Cârța – port secuiesc cu cea mai mare
bogăție cromatică și bisericăîntărită; Dănești – olărit; Mădăraș - ape minerale folosite local, în scop
balnear;
Ciucul Mijlociu: Siculeni – Monumetul Secuilor (în amint eroilor din războiul împotr. austrecilor); din
Ciceu înspre NE – axa spre Valea Trotușului,peste Pasul Ghimeș.
Miercurea Ciuc: pol turistic: Cetatea Miko (sec. XVIII) – azi, muzeu; Complexul Baroc Șumuleu
(pelerinaj – unul din cel mai vechi pelerinaje din Europa); catedrala; Muzeul memorial Imre Nagy;
patinoar acoperit; infrastr. cplx. de cazare.
Înspre vest, dinspre Miercurea Ciuc: spre Băile Homorod și Odorheiu Secuiesc, peste pasul Vlăhița se
ajunge, pe un drum secundar, înspre Harghita-Băi (izv. miner. carbogazoase, bicarbonatate,
feruginoase, mofete, acces spre culmea principală: puncte de belvedere, peisaj alpin (păduri de
culme, pajiști alpine).

8
Ciucul inferior: ape minerale: Sâncrăieni, Sântimbru, Sânmartin, Tușnad (ape minerale reci și
mezotermale; mofete; lacul Ciucaș; defileul Oltului; infrastr. de cazare și bază de tratament cplx.; în
proximitate: L. Sf. Ana (sg. lac vulc. din România; crater Ciomatu, 22 ha), Tinovul Mohos: rez.
naturală de 80 ha, sp. relicte);
- potențial etno-folc.: Sânmartin, Sântimbru.

REGIUNEA TURISTICĂ BRAȘOV

- structură: Depresiunea Brașovului și munții limitrofi;

- caractere generale relevante pentru turism ale unităților componente:
- Depresiunea Brașovului:
- aspect de șes larg; altit. 550 – 600 m; conuri de aluviuni; rețea bogată de râuri; izvoare (la
cotactul cu muntele; unele au mineralizații ușoare);- areale cu exces de umiditate – mlaștini eutrofe
cu relicte glaciare; rețea densă de așezări (majorit. atestate documentar în sec. XIV-XVI;
accesibilitate foarte bună (8 axe rutiere, 3 feroviare – conform hărții);
- Obcinele Brașovului sau Munceii mici ai Oltului (diferențieri petrografice și morfologice):
M. Bodoc (aspect de culmi boltite larg; roci eruptive în nord: platouri și măgurii;
altitudini superioare celoralte subunități ai obcinelor Bv.; castel de ape; înveliș forestier
complex; suprafețe umede cu relicte glaciare; versanți abrupți);
M. Baraolt (altitudini mici, acces facil, mare bogăție de izvoare minerale,gruate în
arealele Ozunca, alnaș, Vâlcele-Șugag);
M. Perșani (mozaic litologic reflectat în relieful variat: culmi larg boltite, stânci cu
aspecte deosebite; cornete calcaroase; bazalte columnare; chei (Vârghiș, Valea Mare);
platouri;

9
 - Munții Brețcu (subunitate a M-ților Vrancei; culmi largi și netede – supraf. De nivelare; altit.
de cca. 1000 m;
- Munții Întorsurii (Clăbucetele Întorsurii) (subunit. a Munților Buzăului; altit. de 700 – 1000
m; predomină pășunile și fânețele; accesibili,dat. văilor largi);
- Munții Timișului: abrupturi tectonice; relief structural (creasta principală a Mas.Postăvaru;
supraf. structurală din Mas. Piatra Mare; abrupturi structurale; relief petrografic pe calcare și
conglomerate: mase de grohotiș; râuri de pietre; martori reziduali; șei; văi de tip horoabe (descriere;
ex.: pe văile Șipoaia (Canionul 7 Scări), Tamina,); peșteri (Peșt. de gheață – Mas. Piatra Mare; Peșt.
de Lapte – Mas. Postăvaru); staț. Poiana Brașov (1030 m altit.;localiz. favorab. pe o supraf. de
nivelare; poz geogr. favorab – la 13 km de Bv.; climat odihnitor; infrastr. cplx. pt. sporturile de iarnă:
- Munții Piatra Craiului: relief marcat de două elemente un element de natură stricturală
(muntele este un flanc de sinclinal redresat, în cea mai mare parte la verticală), respectiv prezența
calcarelor (app. 1200 m grosime), dispuse în strate ușor înclinate și faliate; elem. de relief: creastă
ce se menține la peste 2000 m, pe m.m. de 8 km; lapiezuri (Muchea Țimbalelor), hornuri (Hornul
Închis, Hornul Grindului); văi de tip horoabă (pe râurile: Dâmbovicioara, Prăpastiei, Crăpăturii).
Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele:
- platouri netede la altit. de 1000-1200 m, mici depresiuni, culoare de vale;
- acces înspre munții înconjurători: M. Piatra Craiului, M. Bucegi, M. Leaota.

Zona turistică complexă BRAȘOV

Orașul Brașov – principalul centru de convergență turristică.
Obiective turistice:
- vestigii istorice (turnuri, fragmente din zidul cetății mediev.): Bastionul Țesătorilor (azi, Muz.
Cetatea Brașovului și al fortif. din Țara Bârsei); Bast. Fierarilor (Arh. Statului); Bast. Funarilor; Bast.
Postăvarilor; Bast. Tăbăcarilor; Poarta Ecaterina; Turnul Alb, Turnul Negru;
- edificii medievale: Biserica Negră; Biserica Sf. Bartolomeu; Bis. Sf. Nicolae; clădirea vechii școli
românelti; Casa Sfatului (Muzeul Județean de Istorie); pe laturile pieței – clădiri de sec. XVIII – XIX
(stiluri diverse. ): Casa Mureșenilor; Casa Negustorilor;
- Muntele Tâmpa.
10
Axe turistice, pornind dinspre orașul Brașov:
- înspre SV: Cristian (bis. fortif. sec. XIII; cet. țărănească sec. XVI); Râșnov (cet. Țărăneascăsec. XIV-
XVII; Zărnești (pct. de plecare înspre M. Piatra Craiului);
- înspre NV: Ghimbav (bis. fortif. sec. XIII – XV); Codlea (ruine de cet. sec. XIII; bis. fortif.); peste
Perșani Pasul Vlădeni) se ajunge în Depres. Șercaia;
- înspre N:
- de-a lg. șoselei de la contactul cu M-ții Perșani: Hălchiu (bis. și clădiri săsești de sec. XIV-XVIII);
Feldioara (cet. țărănească; biserică stil gotic); Rotbav: bis. fortif.); defileul Oltului Racoș-Augustin (12
km);
- de-a lg. contact. cu M-ții Baraolt: localit cu izv. miner., bis. fortif., case nobiliare secuiești;
- Depres Baraolt: patrim.cult.- ist.; izv. miner.; Vârghiș: caste.; parc dendrologic, chei;
- înspre NE: Hărman (cet. țărănească – XIII; ....; rezerv. nat. Lempeș- ...); Prejmer (cet. XV;
rez:pădure, mlaștină;
- înspre NNE: Sf. Gheorghe (bis. reform. sec. XIV clădiri de patrim. – sev. XIX; lac; sp. verzi; înspre
Tușnad: localit. cu edificii religioase, castele- de ex. Ghidfalău, Bodoc; Malnaș-Băi; Valea Zălanului (!)
- înspre ENE: Ozun (cnac), Reci (rezerv. de mesteceni), Cernat (cet. țărănească), Tg. Secuiesc (pița
centrală: clădiri de sec. XIX; biserică – stil baroc, Băile Fortyogo);
- dinspre Tg. Secuiesc:
- înspre NV: valea Turiei, Băile Balvanyos; înspre N: Sânzieni, Poian (bis., ape minerale);
- înspre NE: Pasul Oituz (spre Onești);
- înspre S: Covasna: oraș și stațiune balneoclimaterică: izv. miner., mofete, bază de
tratament, climat de cruțare.
Zona turistică a Munților Timișului (a se vedea mai sus)
Zona turistică a M. Piatra Craiului (a se vedea descrirea și obiectivele de mai sus)
Zona turistică a culoarului Bran-Rucăr:
- peisaj antropizat complex (explicații cf cursului - a se vedea noțițele personale);
- deschidere largă înspre N, înspre Depres. Bv;
- străveche poartă de legătură între Transilvania și Țara Românească;

11
- sate tradiționale (aspect, ocupații, viață comunitară, tradiții): Peștera, Șirnea, Măguri, Fundata,
Fundățica, Moeciu de Jos, Meciu de Sus, Cheia; e
- Bran (ca mai importantă localitate din sectorul nordic la Culoarului Rucăr-Bran): Castelul Bran (sec.
XIV, stil renascentist; poz. strategică);
- Rucăr: sat turistic (din anul 1973). c. m. imp. localit. turisctică din sect. sudic.; centru etno-folcloric
(Focul lui Sumedru);
- Dragoslavele: localit. turistică - sat tradițional
- garoturism, turism de tranzit etc!!!!!

REGIUNEA TURISTICĂ OLTENIA DE NORD

- structura:
- spațiul montan - în N: Mas. Cozia (roci cristaline),
- M. Căpățânii (Culmea Vântuarița-Buila; app. 1800 m.m vers. abrupți; M. Parâng
și Vâlcan, M-ții Mehedinți - (calcare: sectoare de vale în chei, peșteri);
- Subcarpații Getici:
- între Olt și Bistrița – bine împduriți; un sg. șir de depres. – sumontane;
- la V de Bistrița: două șiruri de depres: un șir de depres. submontane (Horezu, Polovragi,
Baia de Fier, Novaci, Crasna, Mușetești, Peștișani. Tismana), separate de culmi de cca 500 – 550 m,
acoper. cu pășuni și fânețe; la S de depres – un alt șir de depres, cu caract. intracolinar: de ex.
Câlnic-Tg. Jiu-Câmpu Mare (terase și lunci ale Jiului, Gilortului);
- la V de Motru: Pod. Mehedinți: bazinete depres.; platouri, chei, peșteri;
- dpdv climatic: climat de adăpost, cu carcater sedatic – în bazinete depresionare; infuențe submedi
- hidrografie – bogată: rețea hidrogr. densă (văi largi, propice instalării axelor de comunic.); lacuri de
acumulare (pe Olt): lacuri de orig. carsto-salină (L. Ocnița, L. Săcelu), izv. minerale și sau termale și

12
mezotermale (Călimănești, Căciulata, Olănești, Govora, Săcelu; izbucuri (Pod. Mehed – Izverna, M.
Mehedinți, M. Vâlcan); izbucuri;
- vegetație: adaptată cond. spațiului-suport: cvercinee, conifere (la peste 1300 m); veget. intens
modif antropic (în depres. și culoare de vale); specii termofile (frasin, mojdran, cărpiniță etc.);
- elem./areale ocrotite (Poiana cu narcise și lalele pestrițe – Tg. Jiu; Păd. de castan dulce – Tismana;
Măgura Slătioare (rez. geomorfologică: badlands); peșteri ocrotite: Cloșani, Topolnița, Ponoare,
Peștera lui Epuran); Păd. de pin negru de Banat – Defileul Dunării; Păd. de liliac (Ponoare); rez.
paleontologică (Bahna); Complexul Ponoare; Parcul Naț. Cozia; Parc. Naț. Vânturarița-Buila.
Zona turistică complexă Rm. Vâlcea:
- cetru polarizator: Rm. Vâlcea: Muzeul de Istorie(vestigii neolitice, dacice); Casa memor. Anton
Pann (clădirea: c. m. veche clădire din oraș - de tip culă); cplx. arhitect. al Episcopiei (sec. XIX); clăd în
stiluri dif., din Ep. Modernă;
- axe:
- înspre N: Bujoreni (Muzeul Arhitecturii Populare Vâlcene); tipuri diferite de case/gospodării;
- Călimănești: izv. minerale și termale; valorif. turist. din sec. XIX; cplx. balneare Călimănești; și
Cozia; dezv. în reg. comuist;
- mănăstiri: Cozia (sec. XIV); Stânișoara (XVII);
- înspre NV: Vlădești (ceramică albă);
Băile Olănești (staț. balneocl. de sec. XIX; iizv. miner.; bază de tratam.; acces înspre rama montană,
cu rel. ruiniform și calcaros;
- înspre V: Ocnele Mari: ape clorurosodice și iodurate, lacuri sărate; Băile Govora: izv. minerale.;
- înspre Tg. Jiu: două șiruri de așezări: unele la contactul cu muntele, altele – în depres. intracolinare;
- de interes turistic: cele de la contactul cu muntele: arhit. specif., prez. mănăstirilor, ocupații
tradițion.;
obiective turistice la contactul cu muntele, de la est la vest:
- Măn. Bistrița (sec. XV – distrusă și refăcută de m. multe ori; pictată de Gh. Tattarescu; iconostas din
emn aurit; stil cu infl. neogotice);
- Arnota – (sec. XVII);

13
- Complexul Hurezi: cel mai mare ans. de arhitectură medievală din Țara Românească; ctitorie a lui
Constantin Brâncoveanu; stilul arhitect. brâncovenesc; Măn. Polovragi (sec. XVII);
- chei: Bistriței, Oltețului, Galbenului;
- Rez. Nat. Polovragi complexă: peșteră (. ), sector de vale în chei, pădure de castan comestibil);
- Horezu – centru de ceramică;
- Novaci: acces înspre Transalpina (Pasul Urdele – 2145 m) (explic; repere evolutive); Vaideeni
(populație din Mărginimea Sibiului, instalată în ep. medievală);
- Baia de Fier – Peșt Muierii;
- culmile deluroase mediane: Măgura Slătioarei – badlands; Costești: trovanți – forme concrețiare
grezoase circulare;
- pe aliniamentul exterior, de la est la vest: Frâncești: Mănăstirea dintr-un lemn; Săcelu (stațiune de
interes local); Măldărești: complexul omonim, ce include culele Greceanu, Duca, Măldărescu (def.
casei de tip culă; etimol, descriere, areal de răspândire).

Zona turistică complexă Târgu Jiu

- centrul turistic: Târgu Jiu: s-a dezv. în lunca și terasele Jiului;
- principalul obiectiv: ansamblul sculptural realizat de Constantin Brâncuși (cine a fost, ce rol a avul
în cultura română): Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana fără de Sfârșit; muzeu
de istorie, Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu; clădiri de sec. XVIII-XIX – monumente de arhitectură;
bisercă domnească;
- axa înspre N: Curțișoara – Muzeul Arhitecturii Populare Gorjene: cule (Def., descriere....): Cula
Coroiu (sec. XVIII, reabilitată pentru locuire), Muzeu Etnografic Gorjan (țesături, costume, case);
Bumbești – vestigiile unui castru roman; Măn. de la Lainici;
- axa înspre vest: muzee sătești (Lelești, Dobrița, Arcani, Brădiceni); chei (pe Sohodol, pe Bistrița, pe
Motru; Hobița - casa memorială a lui Constantin Brâncuși; monumentul de la Padeș; casa natală alui
Tudor Vladimirescu (Vladimir); peșteri: Peștera Cloșani; mănăstiri: Tismana (sec. XIV) (. );Tg.
Cărbunești (biserică veche – sec. XVIII); peisaj complex, antropizat.

Zona turistică Mehedinți

14
- asociază mai multe areale naturale: Pod. Mehedinți, M. Mehedinți, sectorul aferental văii Dunării;
- centrul turistic: Mun. Dr. T. Severin: Muzeul Regiunii Porțile de Fier: vestigiile castrului roman;
ruinele cetății medievale; pic. pod. lui Apolodor;
- Pădurea Crihala (agrement);
- Măn. Vodița (sec. XIV);
- Cerneți: Cula lui Tudor Vladimirescu;
- Cetatea Ada-Kaleh (pe I.Șimian; explicații; inedit ).
- Orșova: Măn. Sf. Ana; pct. de plecare în croaziere pe Dunăre, pe Defileul Dunării și înspre Valea
Cernei;
- Podișul Mehedinți (a se vedea și mai sus): forme și fenomene carstice; depresiuni: Zăton, Balta;
peșteri: Peșt. lui epuran, Sfodea, Ponoare; chei: Topolniței, Coșuștei, Bulbei; lacuri: Zăton, Balta; arie
etnografică deosebită; sate risipite; instalații de tehnică populară.

Notă: acest suport de curs este cu uz didactic, este destinat doar studenților anului III GT; nu este
destinat în nicun caz diseminării prin nicio formă în niciun context.
Dacă sunt greșeli de tehno-redactare, sunt convinsă că le veți corecta.
Învățați folosind harta și consultați-vă și notițele proprii (!!!???.....), respectiv notițele de la
prezentările colegilor.

Succes!

15