Cap.

1 Prezentare generala a judetului Sibiu

1.1. Așezare geografică

Judetul Sibiu este asezat in partea centrala a tarii, in sudul Transilvaniei, invecinandu-se la sud cu judetele Arges si
Valcea, la vest cu judetul Alba, la nord cu judetul Mures, la est cu Brasov.

Face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru impreuna cu judetele Alba, Brasov, Covasna, Harghita si Mures.

1.2. Căi de acces

Caile de acces in judetul Sibiu sunt variate:

- Aeriene: Aeroportul Internațional Sibiu situat la 3 km vest de municipiul Sibiu. Aeroportul Sibiu a
fost construit din rațiuni militare la începutul anilor 1940.
- Rutiere: DN1-DN7 (Deva-Alba Iulia)- Sibiu –DN1 (E68) – Fagaras – Brasov.
TRANSFAGARASAN – DN7C (DN1- Sibiu- Brasov) Cartisoara- Balea Lac- Curtea de Arges (AG) –
Pitesti; DN7- Ramnicu Valcea- Pitesti- Bucuresti; DN14 Sibiu- Medias- Sighisoara; DN14A Medias-
Sibiu-Brasov; Sibiu- Copsa Mica; 300 Blaj (AB) – Teius (AB);
- Linia ferata- 200- Sebes-Olt- Ramnicu Valcea- Piatra Olt.

1.3. Scurt istoric

Perioada medievala se caracterizeaza in Sibiu printr-o dezvoltare economica continua, marcata de activitatea
breslelor. Primele statute ale acestora (1376) enumereaza 19 bresle ( 13 activau in Sibiu), cu 25 de meserii, numarul
acestora crescand treptat.

Sibiul s-a dezvoltat in mod constant, devenind in secolele XV- XVII cea mai puternica cetate a Transilvaniei si
unul din orasele cele mai infloritoare si prospere.

Sfarsitul secolului al XVI lea si inceputul secolului XVII au fost marcate de conflicte militare ce aveau sa
influenteze evolutia vietii economice si sociale din Sibiu, precum asediul trupelor lui Sigismund Bathory (1601-
1603). Odata cu infrangerea turcilor de catre austrieci, la sfarsitul secolului al XVII-lea, Transilvania devine mare
principat in cadrul Imperiului Habsburgic, cu capitala la Sibiu.

1
 In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in Sibiu se activeaza Partidul National Roman, cel mai important partid
politic din Transilvania, care declanseaza cea mai ampla miscare social-politica- Miscarea memorandista.

Denumirea orasului se schimba oficial in Sibiu in anul 1919. In anul 1945, dupa al doilea razboi mondial, incepe
deportarea sasilor spre URSS.

La 21 decembrie 1989 incep la Sibiu demonstratiile anticomuniste, continuate in 22 decembrie, fiind al doilea
oras, cronologic dupa Timisoara, care s-a ridicat impotriva dictaturii comuniste.

Orasul a cunoscut in ultimii ani o renastere economica si culturala semnificativa, fiind astazi unul dintre orasele cu
cel mai mare nivel de investitii din Romania, fiind in 2007 declarat Capitala Culturala Europeana, impreuna cu
Luxemburg.

1.4. Potentialul economic al regiunii si populatiei

Resedinta Sibiu are 147 245 locuitori, reprezentand 36,8% din populatia judetului.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, judetul Sibiu cuprinde 2 municipii: Sibiu si Medias, 9 orase (Agnita,
Avrig, Cisnădie, Copșa Mică, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Săliște, Miercurea Sibiului și Tălmaciu), 53 de comune si
173 de sate.

Sibiul reprezinta o componenta economica importanta, redevenind in 2004-2004 in dcompetitia oraselor cu o mare
dinamica a dezvoltarii economice. Dezvoltarea industriala a adus cu sine multe locuri de munca, contribuind la
economia locala si nationala, astfel mentinand Sibiul intre orasele cu potential comercial ridicat si atractiv.

Industria este principala componenta a activitatii economice a judetului Sibiu, avand:

 extractiva - sare, calcar, nisip;

 energetica - hidrocentrala Sadu, Gura Raului iar pe Olt la Avrig si Carta;
 constructii de masini - industria de armament - Sadu;
 utilaje miniere Sibiu; chimica - sare, acid sulfuric, pigmenti - negru de fum
 metalurgie neferoasa la Copsa Mica;
 materiale de constructii- sticla si articole din sticlarie la Medias si Avrig,prefabricate,
var; prelucrarea lemnului si mobila;
 industrie usoara - confectii, tricotaje, textile, incaltaminte
 industrie alimentara – panificatie si paste fainoase, carne si mezeluri, branzeturi, semipreparate, zahar,
legume, fructe.

Ponderea şomerilor în populaţia stabilă, cu vârste cuprinse între 18 şi 62 de ani, a fost în luna iunie 2008 de 0,6%,
adică doar 700 de persoane. În ceea ce priveşte salarizarea, judeţul Sibiu a înregistrat un venit mediu net lunar peste
media pe ţară. În luna februarie 2009,venitul mediu net la nivel de judeţ era de 1.370 de lei, în condiţiile în care
venitul mediu/net pe ţară era de 1.358 de lei. Nivelul salariului mediu net pe judeţ a înregistrat astfel o creştere faţă
de anul 2008.

Cap.2 Prezentarea resurselor si destinatiilor turistice ale judetului Sibiu

2
2.1. Resursele turistice naturale

Judetul Sibiu se bucura de o gama larga de resurse naturale precum:

 muntii, ce acopera 30% din suprafata teritoriului;

 podisurile sau dealurile, ce acopera 50% din suprafata teritoriului;
 aria depresionara a Fagarasului, Sibiului, Salistei, Apoldului, ce acopera 20% din
suprafata teritoriului.

2.1.1 Relieful si obiectivele legate de el

Muntii din judetul Sibiu sunt Muntii Fagarasului, Muntii Cindrelului, Muntii Lotrului,
fiecare avand un stil original peisagistic.

Aflandu-se la sud, Muntii Fagaras intra pe teritoriul judetului Sibiu numai cu jumatatea vestica
a fatadei lor nordice (valea Arpasului Mare si Defileul Oltului).

Muntii Fagaras se caracterizeaza prin altitudini mari, varfuri ce depasesc 2500 m ( Negoiu,
2535m, Vanatoarea lui Buteanu 2508 m).

Relieful glaciar este reprezentat prin circuri glaciare (<175), vai glaciare, morene si praguri
glaciare.

Muntii Cindrel se intind in cea mai mare parte a judetului Sibiu si au un relief monoton
desfasurat intr-o succesiune de culmi.

În porțiunea centrală vârfurile acestor munți au altitudini peste 2 000 m, cel mai înalt fiind vârful
cu nume omonim munților, Vârful Cindrel, cu o altitudine de 2 244 m, iar in rest altitudinile
coboară spre 1 700 m.

Muntii Lotrului – versantii vailor adanci sunt impaduriti, iar pe culmea larga, la peste 2000 m
se intalnesc pajisti alpine. Cele mai inalte varfuri sunt Steflesti 2285 m, Clabucet 2056 m, Sterpu
2144 m.

Depresiunea Fagarasului este situata intre Muntii Fagarasului si Podisul Hartibaciului,

apartinand judetului Sibiu prin treimea sa vestica. Are un caracter de campie in trepte, coborand
dinspre munti catre nord.

3
Depresiunea Fagarasului are o altitudine cuprinsa intre 350 si 500 m.

Ca urmare a eroziunii exercitate de rauri si torenti, intregul tinut al Tarnavelor prezinta aspectul
general al unui podis compartimentat in fasii orientate in aceeasi directie, cu grupe de dealuri si
culmi, bine delimitate.

Cea mai mare parte de podis o constituie Podisul Hartibaciului, situat in partea sudica a Podisului
Tarnavelor. O alta subunitate a Podisului Tarnavelor este Podisul Secaselor, care se
caracterizeaza prin ondularea larga a suprafetei si prin suspendarea fata de ariile joase din jur.

2.1.2 Clima

Clima judetului Sibiu are o clima continental-moderata, central europeana, caracterizata prin
ierni moderate si veri racoroase. Temperaturile minime si maxime inregistrate sunt, in general,
mai coborate cu aproximatix 2* C fata de cele din locurile cu relief asemanator de la sud sau de
la vest de Carpati.

Temperaturile medii anuale variaza intre 9*C in Depresiunea Apoldului si 0*C in zona muntilor
inalti. In zona Muntilor Fagaras, temperatura medie anuala este de -2*C.

Precipitatiile medii anuale, scad de la sud spre nord. In depresiuni si podisuri, cantitatea medie
anuala este de 900-1300mm.

Vanturile bat dinspre nord-est, datorita circulatiei maselor de aer din aceasta directie.

2.1.3 Hidrografia

Cursurile de apa sunt egal distribuite pe toata suprafata judetului Olt (52 km pe teritoriul
judetului), colecteaza apele aduse de raurile din Muntii Fagaras: Arpas, Cartisoara, Porumbac,
Avrig. Raurile de pe versantul nord-estic al muntilor Cindrel (Sebes, Cisnadie, Sadu) sunt
colectate de Cibin, care izvoraste de sub Vf. Cindrel.

Raul Cibin, cu o lungime de 80.3 km, este cel mai important afluent pe care Oltul il primeste pe
teritoriul judetului.

La Mohu, Cibinul primeste ca afluent raul Hartibaciu, care dreneaza o parte din podisul care-i
poarta numele. Raurile din partea nordica sunt adunate de Tirnava Mare (Laslea, Valchid,
Biertan, Mosna, Visa).

Reteaua hidrografica este intregita de numeroase lacuri de diverse origini. In zonele montane
inalte, se intalnesc lacuri glaciare precum: Podragu, Podragelu, Bilea, Lacul Doamnei, Avrig,
Iezeru Mic.

4
In judetul Sibiu se gasesc numeroase lacuri artificiale: Sadu, Cibin, Hartibaciu, Olt etc.

Lacuri sarate se intalnesc la Ocna Sibiului ( in numar de 15 ) precum Horia, Closca,

Brancoveanu, Lacul fara fund. Ele s-au transformat in urma prabusirii tavanelor fostelor
exploatari de sare. Aceste tipuri de lacuri sunt utilizate in scop de agrement dar mai ales pentru
exceptionala lor valoare terapeutica.

2.1.4 Vegetatia, flora si fauna

Invelisul vegetal este caracterizat printr-o flora si fauna central-europeana. In judetul Sibiu se
intalnesc trei zone de vegetatie:

 zona alpina
 zona de padure
 zona de stepa

Ca urmare a reliefului predominant muntos si zonelor deluroase, circa 34.6% din teritoriul
judetului este acoperit de paduri (foioase si conifere). Vegetatia specifica etajului subalpin este
reprezentata de pajisti intinse, unde elementele floristice predominante sunt iarba stancilor, iarba
vantului etc., iar in zona Muntilor Lotru suprafete intinse sunt acoperite de pasiuni alpine.
Dealurile din zona Tarnavelor sunt acoperite de paduri de foioase si plantatii de vita de vie.

Vegetatia etajului alpin este reprezentata in Muntii Fagarasului si pe culmile Cindrelului, fiind
alcatuita din tufisuri pitice de ienuperi si jnepeni. Vegetatia etajului montan cuprinsa intre 1500
si 1700 m este reprezentata de padurile de rasinoase formate din molid si brad.

In vegetatia etajului de deal si podis, se intalnesc numerosi arbusti precum: alunul, porumbul si
macesul.

O importanta deosebita o reprezinta endemismele degetarutul pitic, paiusul, clopotelul, dar si

raritatile floristice, muschiul arctic, tisa, laleaua pestrita etc.

In zonele montane se intalnesc capra neagra , pasari mici precum mierla, ciocarlia de munte, iar
in apele din judetul Sibiu gasim crapul, salaul, cleanul, pastravul indigen.

O parte din fauna judetului este ocrotita in zonele declarate rezervatii naturale.

2.2 Resursele turistice antropice

5
 Pozitia geografica, precum si conditiile istorice, social-economice, religioase etc. au imprimat
judetului Sibiu o evolutie proprie a creatiei populare, reflectata fie in arhitectura si creatie
tehnica, fie in arta populara, in traditia orala sau in manifestarile populare traditionale.

2.2.1 Obiectivele turistice religioase

Turistii atrasi de lacasurile bisericesti si de vechile trasaturi arhitectonice etalate de majoritatea

edificiilor religioase, au la dispozitie un numar imens de edificii bisericesti : biserici fortificate, biserici si
manastiri. Biserici fortificate ce sunt adevarate cetati avem la:Merghindeal,Alma Vii,Copsa Mare si
Valea Viilor. Fortificatii asemanatoare intalnim si la bisericile fortificate (fara a avea pretentia ca le-am
enumerat pe toate) de pe teritoriul localitatilor Cisnadie,Axente Sever,Boian,Brateiu,Bradeni.

Odata ce am adus in discutie bisericile tip cetate fortificata ,iata in continuare si cateva locatii
bisericesti pentru vizitatorii ce fac turism ecumenic, sau reprezinta segmentul de turisti ce pur si simplu
le abordeaza pentru arhitectura spectaculoasa a edifiiciilor de cult existente pe meleagurile sibiene.

1. Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impunătoare clădiri din centrul istoric al
oraşului Sibiu, şi asta datorită înălţimii turnului acesteia ( cel mai înalt din Transilvania-peste 73 de metri
) vizibil din aproape oricare parte a oraşului. Imaginea bisericii evanghelice din Sibiu este cel mai des
întâlnită pe cărţile poştale cu imagini din orşul Sibiu.
Biserica este cunoscută mai ales pentru orga din interiorul impresionant, o orgă în stil baroc realizată de
un meşter slovac în anul 1671, orgă ce a înlocuit prima orgă adusă la
Sibiu în anul 1585. Este cea mai mare orgă din S-E Europei. În timpul
verii, pe perioada iunie-septembrie biserica evanghelică organizează
concerte de orgă, care atrag numeroşi turişti în fiecare zi de miercuri
când au loc aceste deosebite audiţii.

Impresionanta clădire este un amplu edificiu în stil gotic, cu

planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la
nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală şi
cele două laterale, în vest a fiind construit turnul masiv, înglobat în cele
din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave.Aspectul
bisericii a fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât
transformarea bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălţat astfel
peretele exterior sudic, iar în interior, prin transformarea structurii
zidului, s-a format o tribună laterală prevăzută cu boltă stelată. Biserica
evanghelică din Sibiu, una dintre cele mai monumentale lăcaşuri de
cult gotice din România, prezintă o importanţă deosebită deoarece, aşa
cum arăta academicianul român Virgil Vătăşianu, realizează pentru întâia oară îmbinarea bazilicii arhaice
cu o elevaţie gotică matură.

6
 În interior, în colaterala nordică, ogivele se sprijină pe console cu motive vegetale, una dintre
ele fiind decorată cu o mască umană. Pe cheile de boltă sunt reprezentaţi Maria şi Iisus, apoi simbolurile
evangheliştilor Luca şi Marcu.
În partea de nord-est a monumentului se află uşa de acces la sacristie, care are încastrat în zidărie un
detaliu al unei uşi în stil renascentist , provenit foarte probabil din casa comitelui Albert Huet, blazonul
său fiind datat în 1595.
Deosebit de valoros şi bogat este inventarul mobil al bisericii evanghelice. Chiar dacă o serie de vase de
cult din argint aurit, opere ale unor vestiţi meşteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile
publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate în biserică.
In cor, în axul bisericii se află una din cele mai frumoase cristelniţe de bronz existente în ţara noastră. Are
forma unui potir cu talpă, picior, nod şi bazin, fiind decorat cu o serie de inscripţii cu minuscule şi
majuscule gotice. Este opera meşterului Leonhardus din anul 1438.

Biserica Evanghelică a servit şi ca loc de înmormântare pentru primarii, comiţii sau alte
personalităţi sibiene. Pietrele funerare care acopereau mormintele acestora au fost demontate din nava
bisericii în anul 1853 şi încastrate în zidurile ferulei, obtinându-se astfel un ansamblu unic ca valoare în
România.

7
 2. Biserica Ursulinelor, fosta biserica a Mănăstirii Dominicane a fost construită în anul 1474,
când dominicanii s-au mutat în interiorul zidului de apărare. După plecarea dominicanilor, în anul 1543
biserica a intrat în posesia lutheranilor, in 1755 clădirile au fost cedate călugăriţelor ursuline. Cu ajutorul
financiar al Împărăteasei Maria Teresia biserica gotică a fost transformată în barocă. Numai exteriorul
bisericii, portalul şi o capelă laterală amintesc de stilul gotic de odinioară. Mănăstirea a adăpostit renumita
şcoală de fete desfinţată în 1949. Întreaga avere a mănăstirii şi a Şcolii a fost confiscată şi naţionalizată.
Nici până astăzi nu a fost retrocedată.

3. Biserica Franciscană de astăzi a fost, la începuturile sale, în Evul Mediu, Mănăstirea

Clariselor, apartinând unui sever ordin de călugăriţe, fiind construită în mai multe etape, între anii 1425-
1776. După reforma luterană, mănăstirea a fost desfiinţată, iar biserica a fost utilizată vreme îndelungată
ca depozit de cereale, degradându-se treptat. De menţionat că, la puţin timp după izgonirea catolicilor în
urma Reformei, la 1 aprilie 1556, un incendiu puternic care a distrus o bună parte din oraş a afectat şi
biserica.
În anul 1716, generalul comandant de atunci, contele Stefan Steinville,
a reuşit să obţină de la edilii oraşului, aprobarea de stabilire a Ordinului
Franciscan pe respectivele meleaguri. Astfel, Biserica şi Mănăstirea
Clariselor de odinioară au fost redate călugărilor franciscani. Pe data de
13 iunie 1716, la sărbătoarea Sfântului Anton de Padua, în biserica
modest amenajată a putut fi celebrată, pentru prima dată după reformă,
sfânta liturghie, de către Superiorul Mănăstirii, Anton P.Schirner.

Biserica a fost construită iniţial în stil gotic, marcată prin

contraforturi în exterior şi cu un interior complet modificat de biserică-
sală în stil baroc târziu. Din cauza prăbuşirii bolţilor, în 1776, ea a fost
refăcută în mai multe rânduri de călugării franciscani, rezultând o
biserică-sală cu cor poligonal al cărei interior este ritmat doar prin

8
mijlocirea unor pilaştri încoronaţi de un antablament simplu. Reţine atenţia pe peretele de nord al corului
monumentul funerar al generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722) realizat în piatră.
Partea centrală constă dintr-o inscripţie comemorativă, iar cea inferioară, sarcofagul propriu-zis, este
decorată cu alegoria Victoriei.

În biserică se mai găseşte un cenotaf dedicat baronesei Arianna Andlern, născută Engelshoffer,
iar în criptă se află mai multe pietre funerare, printre care a lui Johann Haller, guvernator al Transilvaniei,
la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi a soţiei sale Sophia Daniela de Vargyas, decorate cu blazoanele
acolate ale defuncţilor. Din inventarul bisericii reţine atenţia sculptura gotică Madona cu pruncul, aşezată
într-un altar lateral şi realizată din lemn policrom în secolul al XV-lea. Monumentul a fost restaurat în
anul 1972, însă clădirea abuziv confiscată în 1949 de regimul comunist( care i-au deportat într-un lagăr pe
călugării franciscani, de altfel foarte îndrăgiţi de credincioşi pentru că erau dedicaţi pastoraţiei) nu a fost
retrocedată nici până în prezent.

4. Biserica Reformata a fost construita în perioada 1783-1786.

Momentan este inchisa publicului , ea putand fi admirata doar din exterior.
Fatada se remarca prin poarta de acces , din doua canaturi , executata din lemn
masiv cu decoratiuni florale in relief. In interior atentia este atrasa de un
amvon cu baldachin cu motive aurite ale unor draperii şi ghirlande de
trandafiri.
In imediata apropiere se afla tunelul care leaga strada Mitropoliei de centrul
orasului precum si Casa cu Cariatide. Biserica se situeaza printre cele mai
vechi edifici din Sibiu , fiind o atractie turistica pentru cei care viziteaza
orasul.

5. Schitul de la Paltinis, cu biserica acestuia - Biserica Schimbarea la Fata – este unul dintre cele
mai cautate locuri din judetul Sibiu. Situata la intrarea in statiunea Paltinis, Biserica Schitului este situata
la o altitudine de 1.350 de metri altitudine.Schitul Paltinis este situat la poalele Muntilor Cindrel
(Cibinului?), la o distanta de 500 de metri distanta de soseaua Paltinis-Sibiu. Din Sibiu se circula pe o
sosea asfaltata care serpuieste printre dealuri si munti spre sud-vest 32 de kilometri pana in apropierea
schitului.

9
 Schitul Paltinis este o mica bisericuta ctitorita de mitropolitul Nicolae Balan, in jurul anului 1930.
Schitul este alcatuit dintr-o mica bisericuta din lemn, recent pictata, si o casa de odihna pentru salariatii
Bisericii Ortodoxe. Bisericuta din Paltinis a fost ridicata de catre un grup de mesteri din Rasinari -
localitate aflata in apropierea locului, nu departe de Sibiu. Executantul principal al acestei constructiei a
fost mesterul Serban Cruciat din Rasinari, sub conducerea unui alt arhitect. Sfantul Altar si catapeteasma
au fost executate de Societatea Autonoma Stil din Bucuresti.

Fresca ce imbraca interiorul micut al bisericii este opera lui Ovidiu Preotescu. Pictura iconostasului a
fost realizata de pictorul Vasilescu in anul 1944.

Dintre obiectele de valoare pastrate in Biserica schitului Paltinis se numara icoana Sfintei Cuvioase
Paraschiva, zugravita in jurul anului 1904, si o Psaltire din aceeasi perioada de inceput a secolului al XX-
lea.
Clopotnita schitului este construita spre platoul mai ridicat din apropierea bisericii unde se inalta falnic si
un grup de brazi. In turnul-clopotnita din brad sunt prezente doua clopote din bronz. Cele doua clopote de
bronz aflate in clopotnita au fost turnate de fosta fabrica Schact-Kantz, in anul 1927.

Schitul Paltinis - construit din lemn - imita stilul vechilor biserici transilvanene. Biserica este acoperita
cu sindrila ca si cladirile anexe din jur.

In luna august a anului 1975, in timpul Mitropolitului Nicolae Mladin, s-au inceput lucrarile de
restaurare la biserica schitului, continuate, incepand cu anul 1982 sub indrumarea si supravegherea
Mitropolitului Ardealului Doctor Antonie Plamadeala, din a carei incredintare au fost finantate lucrarile
necesare.

6. Capela Sfintei Cruci. Pe locul actualei capele, situate în Piaţa 1 Decembrie nr.2, şi cunoscută
sub numele de “Clopoţelul de Argint”, a fost descoperită o mănăstire dominicană, ridicată în prima
jumătate a secolului al XIII-lea.
În luna aprilie a anului 1241, hoardele mongole asediază Sibiul şi incendiază mănăstirea care, în scurt
timp va fi însă reclădită. Edificiul nu prezintă interes arhitectonic, dar interiorul său adăposteşte un grup
statuar de o deosebită importanţă pentru arta gotică din ţara noastră. Lucrarea, reprezentându-l pe Iisus
răstignit încadrat de Maria şi Ioan, este semnată şi datată de meştesrul Petrus Lantregen din
Austria(1417). Crucifixul respectiv, înalt de 7, 3 metri a fost sculptat dintr-un singur bloc de piatră şi
aşezat deasupra altarului bisericii dominicane.
În urma năvălirii turcilor din anul 1432, mănăstirea şi biserica dominicană au suferit mari stricăciuni,
motiv pentru care, în 1474, ordinul se mută în interiorul zidurilor cetăţii.Fosta mănăstire dominicană a
fost folosită drept adăpost pentru bolnavi şi săraci, din care cauză a mai fost cunoscută şi sub denumirea
de “Biserica Suferinzilor”.
Asediul Sibiului de către trupele principelui Gheorghe Rakoczi II în 1659 au determinat autorităţile locale
din acea vreme să demoleze biserica pentru a nu fi folosită ca punct de atac, crucea fiind îngropată în
moloz şi noroi timp de 24 de ani.

Începând cu anul 1683, când crucifixul a fost dezgropat şi expus în aer liber, iar prin lucrări succesive
întinse pe parcursul a două secole, s-a născut capela în forma pe care o are şi astăzi. Ea a fost inaugurată

10
ca biserică de cartier, în anul 1755, iar crucifixul acoperit, din păcate, într-o perioadă recentă, neprecizată,
cu un strat de vopsea, a fost amplasat în interiorul capelei. Pe partea laterală dreaptă a crucii se poate citi
inscripţia “Hoc opus fecit Petros Lantregen von Osterreich” (“Această lucrare a făcut-o Petrus Lantregen
din Austria”). Pe partea stângă a crucii se găseşte inscripţia “Anno domini milesimo CCCCXVII”(Anul
Domnului 1417).
Din anul 1954 Capela Sf. Cruci este declarată monument istoric.

7. Catedrala Ortodoxa. Monumentală şi impunătoare, sobră şi majestuasă, Catedrala

Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, domină de peste un secol întreg oraşul de pe malurile Cibinului.
Idea construirii unei catedrale în Sibiu aparţine celui ce a fost în Ardeal „începător întru toate”, marele
mitropolit Andrei Şaguna. El a fost cel care a instituit colecta pentru edificarea catedralei, în urma
aprobării dată în anul 1857, de Împăratul Francisc Iosif I care a şi donat 1000 de galbeni, fiind astfel
primul ctitor. Mitropolia românilor ortodocşi din Transilvania şi Banat avea nevoie de o catedrală,fiindcă
numai ea putea fi cu adevărat simbolul ortodoxiei româneşti. Până la ridicarea catedralei, în municipiul
Sibiu existau doar 2 biserici ortodoxe!
Din păcate, vremurile nu au fost prielnice şi mai ales posibilităţile
financiare nu au fost îndestulătoare pentru ca Şaguna să poată vedea
ridicată „maica tuturor bisericilor din Mitropolie”, aşa cum el
caracteriza catedrala. A pus început colectei, care va continua şi sub
urmaşii săi în scaunul mitropolitan de la Sibiu. Abia Ioan Meţianu
(1899-1916), cel de-al treilea mitropolit, va avea nemărginita bucurie şi
mângâiere de a vedea ridicată şi terminată biserica catedrală.

În cea ce priveşte pictura catedralei, aceasta a fost împodopită

în decursul vremii de trei pictori. Primul, Octavian Smilgelschi a pictat
cupola, adică Iisus Hristos inconjurat de îngeri şi cei patru Evanghelişti
din pandantivi, precum şi icoanele de pe iconostas; din păcate nu a
putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri. Octavian
Smilgelschi este cel care a creat la Sibiu un stil propriu, pe care îl
putem numi „neobizantin”, adică o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi din
cea populară românească, fiind cel care inaugurează „arta bisericească modernă în Ardeal”.

În anul 2007 s-a început spălarea şi refacerea picturii şi confecţionarea unui monumental vitraliu
în arcada corului.
Ca şi în cazul Sfintei Sofia , elementul central îl constituie cupola, înconjurată de patru turnuleţe mai mici.
Totul în frumoasa catedrala din Sibiu se ordonează în jurul unei axe centrale, încoronată de maiestatea
cupolei, exprimând şi luminând interiorul locaşului şi a picturii, venind dintr-o adâncime tainică şi dintr-o
înălţime nelimitată. Iar, icoana Pantocratorului, înconjurată de cetele îngereşti, şi luminată în mod unic de
rândul cu cele 36 de ferestre, arată simbolic că tot spaţiul văzut al catedralei e „un cosmos dominat de
cer” iar întreaga arhitectură arată că locaşul de cult este „cerul pe pământ”.

8. Biserica Evanghelica, de la Cisnadioara este situată în centrul satului, comunicând în sud

cu strada principală. În partea de nord a curţii se află un monument închinat soldaţilor căzuţi în Primul
război mondial şi o fântână. Monumentul a fost ridicat pe locul unei foste biserici în stil gotic, din vechea

11
construcţie fiind păstrat turnul (latura din vest). Noua biserică evanghelică a fost finalizată în 1764, în stil
baroc.

Lăcaşul adăposteşte cea mai veche orgă cu tuburi funcţională din Transilvania (1723; cea mai
veche orgă nefuncţională se află în Biserica Evanghelică din Sibiu). Instrumentul a fost restaurat şi
modernizat, aprovizionarea cu aer făcându-se printr-un sistem electric de ventilaţie. Există un singur
manual (claviatură pentru mână) şi un pedalier ce cuprinde două octave; registrele sunt în număr de
douăsprezece: Principal Ma., Mixtur., Superoctav, Flöt Maior, Subbass, Pedalkoppel (ultimele două
acţionează asupra pedalierului), Octav Principal, Sedecima, Quint, Flöt Minor, Viola, Tremulant. Din
anul 1990, organistul bisericii este Remus Henning, responsabil şi pentru orga bisericii Cetate din
Cisnădie.

9. Schitul Sibiel si Manastirea Sf. Treime,de la Sibiel a fost construită între anii 1765-1767.
Are planul dreptunghiular, cu absidă şi turn decroşat în partea de vest. De-a lungul anilor a suportat unele
modificări în elevaţie, mai ales în ceea ce priveşte ferestrele, care au fost mărite. Pictura murală a fost
executată în frescă în anii 1774-1775 de Stan Zugravu. În sat se află şi trei troiţe ridicate la începutul
secolului al XIX-lea, respectiv în anii 1803, 1817 şi 1819, pictate în frescă, precum si un schit. De
menţionat că satul Sibiel reprezintă locul de naştere al cunoscutului istoric Andrei Oţetea (1894-1977).

10. Biserica Ortodoxa Sf. Nicolae,de la Orlat, cu hramul “Sf. Nicolae”, ridicată în 1794,
edificiu de plan dreptunghiular, cu un turn în vest, cu navă, altar semicircular atât în interior cât şi în
exterior. Pronaosul, naosul şi altarul sunt acoperite cu câte o calotă. Din pictura murală executată în anul
1800 de Simion Zugravu s-a păstrat doar cea din calota naosului.

11. Biserica Ortodoxa Cuvioasa Parascheva de la Rasinari a fost construită din piatră şi
cărămidă între anii 1725-1758 pe cheltuiala episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron de la Blaj.
Edificiul a fost realizat în stil baroc, ca sursă de inspiraţie servind biserica iezuiţilor din centrul Sibiului,
la rândul ei o copie a bisericii vieneze "Schottenstift". Biserica are plan dreptunghiular cu turn de
clopotniţă pe vest şi prezintă în plastica monumentală forme baroce simplificate precum şi frumoase
picturi murale la interior (1752) şi pe faţade (1785), acestea fiind semnate de Ion Grigorovici. Biserica se
află în vechiul centru al comunei, pe locul numit "La Scaun", unde mai demult se afla locul de judecată şi
cimitirul satului.

Pe locul actualei biserici de piatră a existat o mai

veche biserică din lemn, datată 1688, şi vândută în
secolul al XVIII-lea parohiei din Satu Nou, Braşov.

Odată cu tulburările confesionale iscate de intervenţia

mitropoliţilor sârbi de la Carloviţ, în deceniul al
şaselea al secolului al XVII-lea, s-a instalat la Răşinari
episcopul sârb Dionisie Novacovici, urmat de Sofronie
Chirilovici, Ghedeon Nichitici şi Gherasim
Adamovici. Prezenţa sârbă la Răşinari a avut drept
scop ocuparea bisericii construite de episcopul român
unit de la Blaj, obiectiv care a fost atins în anul 1765 prin alungarea preoţilor români.

La intrarea în biserică, deasupra uşii, pe zid se remarcă inscripţia Dela zidirea bisericii anii
Domnului 1725 mai 29, iar ceva mai jos, săpat în grinda de lemn de deasupra uşii Anii Domnului 1755
Mai 29. În biserică fost înmormântat în anul 1788 episcopul Ghedeon Nichitici, al cărui mormânt se află
în faţa altarului, acoperit cu o lespede roşie.

12
 În pronaosul bisericii sunt zugrăvite portretele pictorilor de Aleman şi Bucur, nepoţii popii
Man, care au contribuit la zugrăvirea ei. Aceştia au făcut parte din şcoala de zugravi de biserici din
secolul al XVIII-lea din care se remarcă Ioan şi Gheorghe Zugrav, popa Radu Man şi fii săi, Stan şi Iacob,
care au pictat şi biserica mânăstirii Curtea de Argeş.

În exterior între turn şi acoperişul bisericii se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii vechi anii
Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1755”. Pe turnul bisericii, de asemenea se vede săpată în piatră:
„Leatu bisericii vechi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1758”. Cele două „leaturi” se pot
explica prin aceea că înainte cu 420 se ani a fost zidită o altă biserică - cea din lemn - care a rămas în
interiorul actualei biserici, aşa după cum declara un meşter zidar din Sibiu: „că demolând biserica la 5
iunie 1753, lucrătorii au aflat în biserica cea veche o carte sfăntă, care era a feciorului popii Savu, cu
numele de Aleman”. Tot un preot român din Răşinari se presupune că a tradus şi catehismul tipărit în
1544 la Sibiu, aceasta fiind cea dintâi carte tipărită în limba română.

Existenţa unei biserici mai vechi în Răşinari este credibilă datorită consemnării în
documentele vremii a unor preoţi din veacul al XV-lea: popa Iacov, popa Vasile Tomuţa, popa Iosif
Pătruţ, popa Sain, popa Maniu, popa Bratu. Ultimului dintre ei, popa Bratu, i-au fost încredinţate misiuni
speciale de către domnitorii Ţării Româneşti în relaţiile politice şi comerciale pe care le aveau cu oraşul
Sibiu.

Turnul bisericii adăposteşte trei clopote şi un ceas, după modelul bisericii iezuiţilor din Piaţa
Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată în interior în întregime sub formă de frescă de către "Grigorie
zugrav, Iacobici şi Ioan Zugrav", fii preotului Radu din Răşinari, care au zugrăvit printre altele şi la
Mănăstirea Curtea de Argeş. În exterior biserica a fost pictată parţial. Dacă în exterior pictura este foarte
bine păstrată, în interior praful şi fumul au deteriorat pictura în mod semnificativ. Lazăr din Sibiu a
recondiţionat pictura cu miez de pâine dar în lipsa unor tehnici de restaurare moderne aceasta s-a degradat
din nou.

12. Biserica Evanghelica Luterana, de la Mosna, una dintre cele mai frumoase biserici gotice
târzii, a fost construită între 1480-1486. De construcţie s-a ocupat celebrul pietrar sibian Andreas
Lapicida. Actualul lăcaş se ridică pe structura pereţilor exteriori ai bazilicii anterioare. Este o hală cu 3
nave, boltită cu nervuri în reţea. Are remarcabile ancadramente şi un tabernacol monumental. Este
înconjurată de o amplă fortificaţie ţărănească şi întărită cu turnuri, care înglobeaza şi o veche capelă
gotică, probabil din sec. XIV. Are un turn-clopotniţă masiv, situat la circa 2 m vest de biserică, clopotul
fiind turnat în anul 1515. Altarul poliptic, executat de Vincentius (1521), se află azi la Biserica
Evanghelică-Lutherană din Cincu.

13. Mănăstirea Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului“ a fost ridicată pe moşia contelui Adam
Teleki, la o depărtare de câţiva km de sat, într-o dumbravă numită „Podeiul”. Este atestată prima dată în
anul 1726 şi a fost distrusă în anul 1761.

14. Manastirea Foltea de la Silistea

15. Manastirea Carta,Biserica Ortodoxa cu picturi murale si Biserica Romano-

Catolica de la Avrig

La Gura Raului troneaza Biserica Ortodoxa Cuvioasa Parascheva monument istoric a carei
constructie a inceput se pare in anul 1199 si a durat trei ani. Atractii turistice pe plan local reprezinta si

13
bisericile ortodoxe Duminica Floriilor de la Avrig si Sfantul Ilie de la Miercurea Sibiului. Desigur
numarul edificiilor de cult vizitate e superior celor descrise in paginile noastre.Lasam in grija
dumneavoastra placerea de a le descoperi si noi vom discuta in continuare despre turismul cultural.

2.2.2 Obiectivele turistice cultural istorice

Vestigii istorice medievale se afla la Orlat - Cetatea La Zid. La Biertan, se dezvaluie in toata
splendoarea ei Cetatea Biertan ce include si biserica Sfanta Maria. Pe dealul Cetatuia de la Rasinari, inca
rezista ruinele cetatii medievale.
Noi destinatii cu obiective istorice: Cetatea de la Slimnic, Cetatea de la Sibiel, ruinele cetatii de pe Valea
Morii in statiunea Bazna, Cetatea Medievala a Mediasului cu cele 17 turnuri si bastioane ale breslelor,
Cetatea Agnitei, Castelul Tobias de la Boarta, Palatul de vara Brukenthal de la Avrig, Castelul cu biserica
fortificata de la Cristian si Castelul Buia ce se afla in localitatea cu acelasi nume.

Pentru orice turist, cele mai interesante obiective turistice se leaga de cele trei piete istorice din
centrul vechiului oras care sunt inconjurate de centuri de fortificatii: Piata Mare, Piata Mica si Piata
Huet.

Ele sunt legate intre ele prin pasaje

inguste, de un farmec atragator si in jurul lor se
desfasoara aproape intreaga viata culturala si
sociala a Sibiului. Primul nucleu al orasului a
fost Piata Huet, in care se gaseste Catedrala Evanghelica, si care altadata cuprindea si actuala Piata Mica
(piata mestesugarilor). In Piata Mica se gasesc cateva din cele mai importante atractii ale Sibiului: poarta
de urcare in Turnul Sfatului, Podul Mincinosilor, Muzeul Franz Binder, Muzeul Emil Sigerus, Muzeul
Farmaciei, Casa Luxemburg, numeroase terase si cafenele.

14
Turnul Sfatului - Piata Mica nr. 1 Podul Minciunilor - pasarela peste strada Ocnei
Palatul Brukenthal - Piata Mare 4-5
Turnul Gros - Bdul Corneliu Coposu
Bastionul Haller - Bdul Corneliu Coposu
Casa Artelor - Piata Mare nr. 21
Casa Haller - Piata Mare nr. 10
Casa Luxemburg - Piata Mica nr. 16
Liceul "Samuel von Brukenthal" - Piata Huet nr.5
Casa cu cariatide - Str. Mitropoliei nr.13
Turnul Pulberariei - Str. Ocnei nr.33
Turnul Scarilor - Piata Huet nr.3
Turnul Dulgherilor - Str. Cetatii
Turnul Archebuzierilor - Str. Cetatii
Turnul Olarilor - Str. Cetatii
Turnul Pielarilor - Str. Pulberariei

Pe laturile celei de-a treia piete, una dintre cele mai mari din Transilvania, se gasesc vechile
case nobiliare, pastrate in forma originala, din perioada medievala dar si simbolul orasului - Palatul
Brukenthal. Latura de sud a pietii a fost declarata monument arhitectural.

Incinta cu ziduri a orasului

dateaza din secolul al XIII-lea fiind ridicata
dupa invazia tatara; din secolul urmator
s-au conturat doua zone distincte: Orasul
de Jos si Orasul de Sus, delimitate prin
ziduri si turnuri care se mai pot vedea si
astazi. Legatura dintre ele se
realizeaza prin pasajul scarilor care
inconjoara zidul vechii cetati in zona
Bisericii Evanghelice. Sibiul a fost una din
cele mai fortificate cetati din
Transilvania, sistemul sau de aparare
numara aproape 40 de turnuri. Din liniile de
fortificatie ale orasului au ramas de vizitat in
zilele noastre Turnul Sfatului ( langa
care se afla sediul Sfatului
Orasenesc, cum se numea altadata primaria), Turnul Panzarilor (initial al archebuzierilor, construit in sec.
al XVIII-lea), Turnul Olarilor, Bastionul Haller, Turnul Pielarilor, Turnul Gros si cel al Dulgherilor.
Orasul Sibiu a fost cel dintai in Romania in care a fost montat un turn cu ceas, in jurul anului 1494.

15
 Podul Minciunilor, numit oficial Liegende Brücke
dar cunoscut si sub numele de "Podul Culcat", monumentul a fost ridicat in anul 1859 in locul unui pod
de lemn. In cele doua colturi ale podului apare simbolul sasilor, reprezentat prin doua sabii incrucisate si
o coroana. Este puntea de legatura
intre orasul nou si orasul vechi.

2.2.3 Arta populara si

manifestarile etnofolclorice

COPILARIA

Modulul I include trei secvenţe tematice.

Relaţia mamă-copil în primele zile de viaţă ale acestuia este ilustrată printr-o reconstituire ce
include un costum femeiesc din Banat, cu opreg (1), un leagăn cu tălpi (2) şi o icoană a Maicii Domnului
(3), prezentă în fiecare casă ca protectoare a mamei şi copilului. Coşul cu mâncare pentru lehuză (4) se
încadrează tematic în această secvenţă.

Momentul deprinderii mersului de către copil constituie o a doua secvenţă tematică,ilustrată de un

zvâldor interbelic (5), prins în grinda casei, în care copilul se rotea, deprinzând mersul, şi de un scaun
special (6), cu aceeaşi vechime, cu o funcţie similară.

16
 Jucăriile expuse - unele realizate de copii, altele confecţionate pentru ei de maturi - exemplifică
faza activă a copilăriei, în care fetele şi băieţii confecţionează şi utilizează jucăriile potrivite viitoarei
diviziuni a muncii pe sexe din gospodăria ţărănească tradiţională (7).

TINERETEA

Modulul I include obiecte databile în secolul al XIX-lea, legate de activitatea cetelor de feciori
din Transilvania. Buzduganele (8) constituiau semnele distinctive ale Junilor Braşovului, care executau,
în săptămâna dinaintea Paştelui, în apropierea Braşovului, un ritual ce includea dansuri, cântece, întreceri
de cai. Obiceiul avea elemente comune cu cel al craiului din alte ţinuturi transilvănene. şezând pe un jilţ
(9), craiul pedepsea flăcăii care făcuseră fapte rele peste an, prin lovire cu un obiect numit de către români
prişcală. Piesa maghiară expusă (10), cu o funcţie identică, este datată 1813. Tot din recuzita cetei de
feciori făceau parte lumânarea decorată (11, Făgăraş), pintenii provenind din Secuime şi Huedin (12) şi
bâtele de plăieş (13) din zona Hunedoarei şi Sibiului.

Modulul II prezintă daruri făcute de flăcăi

fetelor pe care le curtau. Bogat ornamentate prin
crestare, maiurile pentru spălat haine (14), călcătoarele de lemn pentru pânză (15), furcile de tors, cu
talpă (16), şi scăunelele (17) erau cadourile tradiţionale în zona maghiară a Calatei. Flăcăii români
dăruiau fetelor, în general, furci de tors decorate prin crestare (18, Lupşa), dar şi maiuri (19,

17
 Maramureş) şi călcătoare pentru pânză (20). Aceeaşi funcţie de dar avea şi presa săsească pentru
pânză, ornamentată prin crestare (21).

Modulul III expune cârpe de obraz (batiste) româneşti, din Hunedoara, dăruite de fete feciorilor
aleşi (22) şi batiste maghiare din Deja, cu aceeaşi funcţie (23). Vitrina mai conţine un călcător de pânză
din satul maghiar Deja (24), unul, tot maghiar, din Calata (25) şi scrisori de dragoste din satul românesc
Săliştea de Sus (26-27).

OBICEIURILE DE NUNTA

Modulul IV conţine obiecte cu diferite funcţii în ritualul de nuntă tradiţional: floare de mire (28)
din satul săsesc Satu-Nou (Bistriţa), cravată de mire (29) din satul săsesc Cristian (Sibiu), ploscă cu
ştergar (30), purtată de starostele ce precede, la români, alaiul de nuntă, steag de nuntă românesc, din
Rodna (31), purtat de un prieten al mirelui în fruntea alaiului de nuntă. Conform obiceiului vechi, invitaţii
aduceau într-un coş (32) - în unele zone româneşti- daruri pentru miri (carne, ouă, brânză), folosite de
familia acestuia pentru pregătirea ospăţului de nuntă. în asemenea ocazii se foloseau pentru gătit oale de
dimensiuni mari (33), confecţionate de olari tocmai pentru nunţi sau mese de pomană. Tot funcţie
preponderent ceremonială aveau şi ploştile de dimensiuni mari (34), folosite de staroste.

18
 Modulul V. Zestrea miresei, compusă dintr-o ladă ornamentată prin crestare (la români) sau
pictare la saşi şi maghiari) şi o cantitate cât mai mare de ţesături şi piese de îmbrăcăminte, se expunea
încă din timpul nunţii, la casa miresei şi pe carul sau căruţa care o transporta pe aceasta spre casa mirelui,
punându-se în evidenţă, în acest mod, statusul social-economic al familiei din care provenea. Acest modul
expune o ladă de zestre din zona maghiară a Calatei (35), pictată, şi ştergare din aceeaşi zonă, incluse în
zestre (36), toate piesele datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Alături sunt expuse piese utilizate de
către români în ritualul de fecunditate practicat în ziua nunţii (vasul cu grâu, 37) şi în ritualul de purificare
din ziua ce urma nunţii: mirii se spălau pe mâini, împreună cu naşii, cu apă şi cenuşă, la un măr dulce, pe
care îl înconjurau, ştergându-se cu acelaşi ştergar (38).

Modulul VI expune o cunună românească de mireasă din Oaş (39),o alta, tot românească, din
Ocoliş, Apuseni (40), o cunună săsească de mireasă, din zona Bistriţei (41), o batistă săsească de mire, din
aceeaşi zonă (42), o cunună maghiară de mireasă, din Sic (43) şi o floare pentru clopul de mire, din
aceeaşi localitate (44).

Semnificative sunt lingurile duble (ponorici), legate, cu care mirii mâncau concomitent, făcându-
şi astfel intrarea în căsnicie (45).

Modulul VII include două învelitori de nevastă rituale, montate, simbolic, a doua zi după nuntă.
Prima (46) provine din mediul românesc al Mocănimii Arieşului (o combinaţie interesantă între năframa
de origine citadină, central-europeană, şi ştergarul de cap, tradiţional la românce, în perioada veche), a
doua era caracteristică zonei maghiare a Calatei (47).

19
 OBICEIURILE DE INMORMANTARE

Modulul VIII prezintă în fundal

secvenţe ale unui ritual de înmormântare cu
brad, de valoare documentară deosebită, fiind
fotografiat la începutul secolului al XX-lea.
Ritualul era caracteristic la români şi se
practica la moartea unui tânăr necăsătorit.

In cadrul modulului sunt expuse

ţesături utilizate în cadrul ritualului funerar
(48-ţesătură pentru sicriu, 49- ştergar pentru
prapori), lumânarea mortului şi blidul cu grâu
necesar purificării casei (50), colacul (51) şi
vasul pentru pomană (52), un semn de
mormânt maghiar, din Covasna (53), un stâlp
de mormânt românesc, din Alba (54) şi un alt stâlp de mormânt, tot românesc, din Hunedoara (55).

OBICEIURILE DE CRACIUN

Modulele IX-X. împletire de practici creştine şi precreştine, Crăciunul tradiţional marca,

împreună cu cele 12 zile care îi urmau, trecerea într-un nou an.

Cetele de feciori, copiii şi mascaţii

transmiteau întregii comunităţi tradiţionale
urările de bine pentru anul care urma, fiecare
grup având un rol distinct. Copiii (56)
declanşau colindatul, în ajunul Crăciunului,
primind în schimb colaci, nuci şi mere (57),
fiind urmaţi de ceata de feciori, care cânta în
fiecare casă din sat colinda cu tema potrivită (de
gazdă, de fată, de fecior), dansa
toate femeile din familie şi
primea, în schimb, colaci special
pregătiţi, purtaţi în desagi (58).

In satele maghiare
catolice, din Secuime, ceata
feciorilor trecea pe la casele cu
fete în data de 28 decembrie,

20
purtând bice împletite din nuiele (lungi în Trei-Scaune, scurte în Gheorghieni), cu care erau atinse fetele
şi femeile, pentru a aduce în case prosperitate şi sănătate (59). Jocul turcii (60, Mureş), caracteristic
Transilvaniei, are vădite elemente vitaliste, precreştine, mânuitorului măştii fiindu-i interzisă, de altfel,
frecventarea ulterioară a bisericii, timp de 6 săptămâni. Biserica a încercat să neutralizeze elementele
precreştine care însoţeau ziua naşterii Domnului, introducând în repertoriul cetelor de colindători teme
religioase, practica Viflaimului (61, Severin) şi a colinzilor de stea (62, Severin), cântate de copii. Icoana
cu tema Naşterii (63, Vidra) a fost expusă în acest modul pentru a ilustra contextul creştin al Crăciunului.

OBICEIURILE DE ANUL NOU

Modulul XI include exponate ce ilustrează obiceiul colindatului cu pluguşorul şi sorcova,

practicat de către copii (64) pentru a ura sănătate şi belşug în noul an: fier de plug (65), bici (66, Rusul de
Jos), clopote (67, Apahida), sorcovă (68, Braşov). Se colinda şi cu buhaiul (69, Reteag), iar în Maramureş
erau practicate jocurile cu mascaţi (70, 71, 72, 73).

Modulul XII a fost rezervat ilustrării sărbătorii creştine a Bobotezei, prin expunerea unei icoane
cu tema respectivă (74), a unei cruci (75, Nicula) şi a unei cofe cu busuioc (76), folosite de preot în
această împrejurare.

OBICEIURILE DE PASTI

Modulul XIII prezintă sărbătoarea creştină a Paştilor, în cele două ipostaze: cea instituţională, care
ilustrează contactele comunităţii cu biserica, şi cea familială,
consumată în spaţiul laic al casei. Prescurnicerele (77), prescurile
(78), icoanele legate tematic de jertfă şi de înviere (79-80), coşul
cu ouă şi bucate, sfinţit la biserică (81), ilustrează prima ipostază,
pe când masa de Paşti (82), cu pască şi ouă încondeiate pe cea de
a doua.

21
 In contextul pascal se înscriu şi practicile de cinstire a strămoşilor, care au loc la Joia Mare, când
familia face pom (83) şi pomelnice.

Modulul XIV marchează, prin cruci (85) şi o icoană cu temă (86), sărbătoarea înălţării Domnului.

Modulul XV expune ouă de Paşti încondeiate, româneşti (87), maghiare (88) şi săseşti (89).

Modulul XVI este dedicat evidenţierii obiceiului cununii

de seceriş, rit agrar de vară, de veche tradiţie, prezent în întreaga
Transilvanie. împletită de fete din ultimele spice secerate, în una
dintre formele expuse, cununa era purtată de o fată pe cap, în
fruntea alaiului de secerătoare, până în sat, unde era udată şi
păstrată de proprietarul holdei până primăvara, când boabele din
spice se amestecau cu cele ce urmau a fi însămânţate (90,91,92).

OBICEIURILE DE PRIMAVARA-VARA

Modulul XVII-XVIII. Obiceiurile de primăvară sunt strâns legate de sărbătoarea Sângeorzului,

dată considerată a reprezenta debutul anului pastoral şi
agricol. în acest moment se organizau turmele de oi
comunitare şi se măsura laptele oilor fiecărei familii, în
vederea unei repartiţiei echitabile a produselor lactate în
cursul întregului sezon.Această practică, numită măsuriş,
este ilustrată de o serie de piese cu funcţie practică şi
magică, expuse în cadrul acestui modul: lanţul (93) peste
care se scot oile din curtea gospodarului în ziua
măsurişului, pentru a fi puternice ca fierul, găleata de muls
(94) împodobită cu sasău, pentru a spori laptele oilor,
cupele pentru măsurat laptele (95), carâmburile folosite în
acelaşi scop (96), buciumul (97) folosit la măsuriş în mod

22
ritual, lemnele uscate cu ajutorul cărora se obţinea, prin frecare, focul viu (98), care nu se mai stingea la
stână până la reîntoarcerea oilor în gospodării. In sudul judeţului Sălaj, în fruntea turmei care se îndreaptă
spre măsuriş păşeau flăcăi îmbrăcaţi în frunze, care erau udaţi cu apă de săteni, pentru ca oile să dea mult
lapte.

Modulul XVIII expune un jug împodobit cu verdeaţă (99) şi un bici (100), piese legate de un rit
agrar denumit plugarul, sau tânjeaua, obicei ce marca debutul anului agricol. De Sângeorz se lega şi
folosirea pieptarului de scoarţă ( 101, Buru) şi obiceiul udatului reciproc, ilustrat de cofele expuse (102).
Deoarece sfântul Gheorghe era considerat ocrotitor al animalelor, icoanele cu această temă erau întâlnite
frecvent în interioarele ţărăneşti (103).

Modulul XIX expune piese evreieşti de cult:

- sfeşnic (1) - sfeşnic ritualic pentru Hadlakat Neirot.

- mahzor (2) carte de rugăciune pentru sărbători, care

indică ordinea rugăciunilor.

- menora (3) candelabru cu şapte braţe, simbol al rătăcirii

triburilor seminţiei lui Israel în pustiul Sinai după ieşirea din
Egipt astăzi simbolul statului Israel.

- şofar (4) instrument tradiţional de suflat făcut din corn

de berbec. în trecut a servit drept trompetă care chema la arme în
caz de război.

- talit (5) veşmânt ritual cu care se înfăşurau bărbaţii (mai

ales cei căsătoriţi) în timpul ugăciunii de dimineaţă.

- cupă pentru Kiduş (6) cupă folosită la binecuvântarea vinului în ajunul sărbătorilor.

- podoabe (7) pentru sulul de Tora.

- kepah (8) acoperitoare de cap, purtată de bărbaţi.

23
 PORTUL POPULAR TRADITIONAL

Aşa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea, portul popular sibian s-a
caracterizat prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei propri.
La costumul femeiesc, piesele "de rezistenţă" au fost: vălitoarea
albă, cârpele negre sau înflorate, "şurţele"(şorţurile) negre sau "vinete", în
două sau trei foi, catrinţele roşii, "româneşti" sau "oacheşe", iile cu fodori,
pieptarul cu flori roşii şi "ciucurei" în aceeaşi tonalitate, buboul negru sau
săin, nelipsit din portul bătrânelor.
Ia este principala piesă de port femeiesc şi se întâlneşte în două
variante:
-Dintr-o singură bucată numită ciupag

-Din ciupag şi poale, variantă folosită mai ales în zilele de lucru.

Cu sau fără "beată", la fetiţe ia se încheie în faţă, iar la fete şi neveste,

peste umăr, în partea stângă. Mânecile iei se sfârşesc întotdeauna cu
"fodori" încreţiţi, tiviţi cu "cheiţă", "cipcă" sau "colţişori negri". În afară de
ia "de purtare" sau de cea "de duminica", se mai întâlneşte şi cea purtată
doar în anumite momente importante cum ar fi: ia de mireasă şi ia de

înmormântare, la acestea diferind doar ornamentaţia.

Ia "de purtarea" se confecţionează din pânză de cânepă sau

de bumbac, iar cea "de duminica" din pânză de bumbac sau
giolgiu. Ceea ce dă farmec iei tradiţionale este ornamentaţia
sa bogată, realizată cu arnici negru cu care se coase pe lângă
"frunzele" de pe piept, "şâruri"(şiruri), iar pe lângă cele de pe
mânecă, "purecele" şi "crace". La ornarea "betei" se foloseşte
şi arnici galben şi foarte rar "sârmă".

Fustiţa, confecţionată din giolgiu, această piesă se purta pe sub poale, strânsă pe corp şi legată de
mijloc cu băieri. În partea inferioară, fustiţa se orna cu dantele şi panglici de diferite culori.

Cămeşoaia, piesă de port de uz casnic, era folosită cu precădere drept "cămaşă de noapte". De un croi
simplu, din pânză de cânepă, bumbac sau mai nou din "finet", ea a fost folosită mai ales de către femeile
în vârstă.

Şurţul(şorţ), era nelipsit din costumul tradiţional fiind purtat în faţă, fie direct peste "poale", fie peste
rochie.

24
 Cătrinţa. Spre deosebire de şurţ, cătrinţa nu era purtată decât de la o anumită vârstă, corespunzătoare
cu majoratul de astăzi. Executată din ţesătură de lână, cu beteală din lânică, arnici, mătase sau "sârmă",
cătrinţa tradiţională s-a întâlnit în următoarele variante:

Cătrinţa oacheşă, care are fondul negru şi vărgi colorate pe întreg câmpul.

Cătrinţa neagră, care are fondul negru şi ornamentaţie sobră.

Cătrinţă săliştenească, confecţionată din postav negru cu ornamente "tipărite", este renumită prin
frumuseţea şi eleganţa ei. La toate tipurile de cătrinţe sau şurţe, în partea inferioară se ataşează "colţi" sau
ciucuri şi pe margini, "colţi" şi "rotiţe".

Pieptarul, este o piesă arhaică a portului tradiţional, purtată în anotimpul friguros în locul laibărului,
dar şi vara de către miri, până în primele decenii ale secolului al XIX-lea. El era confecţionat din piele de
ied sau miel, cu lâna înăuntru. În trecut s-au întâlnit două tipuri de pieptare:

Pieptarul "înfundat", de tip arhaic, încheiat la subsuoara stângă şi cu nasturi confecţionaţi din "pojiţă"
sau chiar cu copcii;

Pieptarul "crăpat" sau "spintecat", deschis la faţă, specific Mărginimii Sibiului.

Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămaşa cu mânecă largă sau cu pumnaşi,
cioarecii albi, strânşi pe picior, laibărul şi recălul din postav negru, la care iarna, se adauga buboul.

Cămaşa, lungă până la genunchi în trecut şi mai scurtă în vremurile mai apropiate(secolul al XX-lea),
cămaşa se purta peste cioareci, încinsă cu şerparul. La gât, aceasta se încheia cu copcii sau foarte rar, cu
băieri prevăzute la capete cu ciucuraşi.
Cămaşa "de zi de lucru" era confecţionată din pânză de cânepă sau bumbac, croită cu mâneca largă sau cu
"pumnaşi". Ornamentaţia acestui tip de cămaşă se realiza cu "pui" cusuţi cu arnici negru, în motive
simple, grupaţi la guler, la gât şi în partea de jos a mânecilor.
Cămaşa "de duminica" se confecţiona din pânză de bumbac,
având "fustă" încreţită la spate şi o ornamentaţie mai bogată
decât surata ei cotidiană, realizată tot prin "pui", modelele mai
cunoscute fiind: "brânelul", "chişatul boului", "feregile" etc. De o
parte şi de alta a "gurii" cămaşii se broda într-o formă stilizată
iniţialele numelui purtătorului, o formă mai aleasă a ornării
mânecilor constituind-o aşa zisul "ajur".
Din rândurile cămăşilor "de duminica", se evidenţiază "cămaşa de
mire", piesă de rezistenţă a costumului bărbătesc, precum şi
"cămaşa de înmormântare". Începând cu deceniul al patrulea al
secolului al XX-lea, feciorii au început să poarte pe sub cămaşa
tradiţională, cămaşa "nemţească", "de cumpărat".

Cioarecii. Având ca părţi componente: cracii, turul, flinticul şi

veaca, această piesă era nelipsită din costumul tradiţional. Cei
purtaţi vara, se confecţionau din pânză de cânepă, cu urzeala din
fuior sau bumbac şi băteala din "păcişe" sau câlţi, pentru zilele de

25
lucru şi din pânză "bumbac în bumbac", ţesută în trei sau patru iţe, "în ochiuri", pentru zilele de
sărbătoare.
Pentru iarnă, cioarecii "de zi de lucru" se confecţionau din pănură albă, comună, iar cei "de sărbătoare",
din pănură de lână ţigaie. Indiferent de materialul folosit, cioarecii se croiau şi se coseau în sat, chiar şi de
către bărbaţi, cu buzunare false, ei fiind purtaţi peste izmene, strânşi pe picior, cu sau fără manşetă, la cei
"de sărbătoare" aceasta fiind tivită cu o bandă neagră. Pe corp, cioarecii erau strânşi cu ajutorul
"brăcinarului"(curelei), confecţionat din cânepă la copii şi din piele la adulţi, introdus pe veacă.
Între cele două razboaie mondiale, sub influenţă orăşenească, au apărut cioarecii largi, tip pantalon,
confecţionaţi din acelaşi material ca şi cei "clasici".

Izmenele.În trecut, până la vârsta de zece ani, copii purtau izmene "fără tur", prinse de corp fie cu un
brăcinar(curea) introdus pe veaca lor şi strâns mai apoi cu ajutorul unui "sclimpuş" din lemn, fie vârâte
sub unul purtat direct pe piele, ani de zile la rând.
Ca material, acestea se confecţionau din pânză de cânepă ţesută în două iţe, cu urzeala din fuior şi băteala
din "păcişe", cu un croi simplu, nepretenţios. Este de menţionat faptul că, adesea, vara, nu numai copii dar
chiar şi unii bătrâni, umblau numai în izmene.

Pantalonii, au intrat în costumul bărbătesc după primul război mondial, aceştia fiind clasificaţi ca
pantaloni "de zi de lucru" şi "de duminica". Ei au înlocuit cioarecii albi, greu de păstrat curaţi mai ales în
timpul muncii, pentru confecţionarea lor folosindu-se pânza încernită sau pănura neagră sau săină. Pentru
pantalonii de sărbătoare, s-au folosit ulterior ţesăturile industriale.
Spre deosebire de cioareci, pantalonii vârstnicilor nu sunt prevăzuţi cu veacă, ei fiind strânşi pe corp cu
ajutorul brăcinarului din piele. Pantalonii copiilor erau prevăzuţi însă cu "hozăntragăne".

Pieptarul, piesă de acelaşi croi şi aceleaşi ornamentaţii ca şi cel femeiesc. De menţionat este faptul că
între cele două războaie mondiale, majoritatea pieptarelor folosite în sat au fost confecţionate de către
cunoscutul creator popular din Sebeşu de Jos, Sibiu, Mochie Ritivoi.

Alte piese de port popular folosite atât de femei cât şi de bărbaţi sunt: laibărul, recălul,
cojocul(ciobănesc(păcurăresc cu lâna în afară) şi cel săliştenesc cu lâna înăuntru), cojocica şi bituşca
provenite din mărginime, bluzul, şurţul(şorţul) şi nu ultimul din lista costumului bărbătesc fiind şerparul.

Cap.3 Dinamica activitatiilor turistice la nivelul judetului Sibiu

3.1 Baza turistica tehnico-materiala

Nu doar muncipalitatea s-a pregătit pentru buna primire a oaspeţilor, ci şi hotelierii. Numărul
locurilor de cazare s-a dublat, iar calitatea serviciilor a crescut şi ea considerabil. La începutul lui

26
2008 în Sibiu existau 72 de unităţi de cazare cu servicii de două, trei, patru, şi chiar cinci stele.

3.2 Unitati de cazare turistica

Rezultatele au început deja să se vadă. Publicaţii de specialitate nominalizează Sibiul printre

primele oraşe din România în care să lucrezi. Altele îl nominalizează ca fiind printre primele 50
de destinaţii ce merită să fie vizitate în anul 2007 sau fiind între cele şapte minuni ale României.
Agenţiile de turism sunt tot mai interesate de oferta turistică a Sibiului. Oraşul arată mult mai
bine în urma investiţiilor realizate, iar aceasta tendinţa de dezvoltare este în continuă creştere.

În prezent, pe tot cuprinsul judeţului suntrăspândite 112 unităţi de cazare, hoteluri, moteluri,
cabane, vile, pensiuni turistice şi agroturistice cu o capacitate de cazare de 4449 locuri. Între
atracţiile turistice ale judeţului, de o importanţă majoră este staţiunea montană Păltiniş, cea mai
înaltă staţiune climaterică din ţară (1450 m) şi staţiunile balneo-climaterice Ocna Sibiului
recunoscută prin factorii naturali de climă (nămol, lacuri sărate, helioterme) şi Bazna, a cărei
primă instalaţie balneară a intrat în funcţiune în anul 1843. Situata într-un loc cu frumuseţi de
basm din Munţii Făgăraş, pe o peninsula a lacului Bâlea, Cabana Bâlea Lac este un loc foarte
solicitat de montaniarzii ce parcurg traseele de creastă ale Alpilor Transilvaniei (cum li se spune
Munţilor Făgăraş).
În judeţul Sibiu s-a dezvoltat turismul rural – Sibiel, Sălişte, Gura Râului, Tălmaciu (sate
turistice cu specific popular românesc şi săsesc), staţiunea montană Păltiniş, turismul religios,
aici existând şi o serie de rezervaţii paleontologice şi geologice – Hăşag, Ocna Sibiului, unde se
află şi lacul sărat şi staţiunea balneo-climaterică purtând acelaşi nume, Lacul fără fund,
Cisnădioara şi Turnu Roşu. Oraşul Sibiu este oraş reşedinţă de judeţ, cu vestigii istorice ale
Imperiului Austro-Ungar şi centru cultural. În Sibiu, nivelul mediu al capacitatii de cazare in
functiune a fost de 9057,5 mii locuri-zile, valoare ce depăşeşte media pe ţară de 1,31 ori, căruia îi
corespunde un regres absolut de 240,8 mii locuri-zile şi unul relativ echivalent cu 2,38%.

27
 Tabel 1. Sosiri in principalele structure de primire turistica cu functiuni de cazare
turistica, pe tipuri de structure de cazare turistica.

Sosiri Dc straini
Tipuri de structuri Sem I Sem I Sem.I 2009 Sem. I Sem.I Sem. I 2009
de primire turistică 2008 2009 fata de 2008 2009 fata de Sem.
Sem. I 2008 I 2008

Nr.sosiri Nr.sosiri % Nr.sosiri Nr.sosiri %

Total judeţ 134822 105215 78.0 34341 24802 72.2

din care:
Hoteluri 94090 74881 79.6 27754 21318 76.8

Hosteluri 0 1578 0 0

Moteluri 10303 5977 58.0 1165 576 49.4

Vile turistice 3292 4247 129.0 1063 605 56.9

Cabane turistice 2538 2521 99.3 328 395 120.4

Pensiuni turistice 12733 6786 53.3 2533 877 34.6

Pensiuni 10481 8090 77.2 1498 1031 68.8

agroturistice
Campinguri 0 0 0 0 0 0

Camere de elevi si 1281 1080 84.3 0 0 0

prescolari
Casute turistice 104 55 52.9 0 0 0

Sursa: Directia judeteana de Statistica Sibiu

Numărul turiştilor sosiţi în structurile de primire turistică din judeţul Sibiu, în semestrul I 2009, a fost de
105215 persoane, în scădere cu 29607 persoane ( - 22,0%) faţă de perioada corespunzătoare din anul
precedent.

28
 Sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat în
sem.I. 2009, 76,4% din numărul total de sosiri, în timp ce sosirile turiştilor străini au reprezentat 23,6%
din numărul total de sosiri.

În aceiaşi perioadă, sosirile vizitatorilor străini în structurile de primire turistică din judeţul Sibiu, a fost
de 24802 persoane, în scădere cu 9539 persoane (-27,8%) faţă de sem.I. 2008. Cele mai multe sosiri ale
turiştilor străini s-au înregistrat din Germania (37,8%), Austria(7,4%), Italia (7,4 %) şi Franţa (6,4%).

Tabel 2. Sosiri in principalele structure de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, pe

tipuri de structure de primire turistica

Tipuri de structuri Sosiri Dc straini

de primire turistică Sem I Sem I Sem.I 2009 Sem. I Sem.I Sem. I 2009
2008 2009 fata de 2008 2009 fata de
Sem. I 2008 Sem. I 2008

Nr.sosiri Nr.sosiri % Nr.sosiri Nr.sosiri %

Total judeţ 134822 105215 78.0 34341 24802 72.2

din care:
Hoteluri 94090 74881 79.6 27754 21318 76.8

Hosteluri 0 1578 0 0

Moteluri 10303 5977 58.0 1165 576 49.4

Vile turistice 3292 4247 129.0 1063 605 56.9

Cabane turistice 2538 2521 99.3 328 395 120.4

Pensiuni turistice 12733 6786 53.3 2533 877 34.6

29
 Pensiuni 10481 8090 77.2 1498 1031 68.8
agroturistice
Campinguri 0 0 0 0 0 0

Camere de elevi si 1281 1080 84.3 0 0 0

prescolari
Casute turistice 104 55 52.9 0 0 0

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Pe categorii de unităţi, sosirile în hoteluri deţin în sem.I 2009, o pondere de 71,2% , preferinţa
turiştilor pentru pensiuni turistice şi agroturistice fiind de 14,1% din totalul sosirilor în structurile de
primire turistică .

Numărul înnoptărilor înregistrate în structurile de primire turistică în sem.I 2009 ,a fost de 160754 în
scădere cu 26,5% faţă de cel din sem.I 2008.

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în semestrul I 2009 a fost de 21,5% pe total structuri de
cazare turistică, în scădere cu 7,2 puncte procentuale faţă de semestrul I 2008. Indici mai mari de utilizare
a locurilor de cazare s-au înregistrat la vile turistice (37,7 %) , moteluri (25,1%), hoteluri (23,7%).

În aceiaşi perioadă la nivel naţional , indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost , de 24,0% pe
total structuri de cazare turistică, în scădere cu 6,2 % faţă de semestrul I 2008.

Tabel 3. Sosiri si innoptari in principalele structure de primire turistica cu functiuni de cazare

turistica, pe zonele de provenienta ale turistilor

Sosiri Innoptari
Sem.I 2008 sem.I 2009 sem.I sem.I sem.I sem.I
2009 faţă 2008 2009 2009 faţă

30
 de sem.I de sem.I
2008 2008

Nr.sosiri Nr.sosiri % Nr.innopt Nr.innopt %

Total judet Sibiu 134822 105215 78.0 218716 160754 73.5

Turisti romani 100481 80413 80.0 163860 125814 76.8

Turisti straini - 34341 24802 72.2 54856 34940 63.7
total
Din care, dupa tara de
provenienta:
Austria 2053 1840 89.6 3253 2386 73.3
Belgia 580 535 92.2 646 677 104.8
Bulgaria 305 540 177.0 372 895 240.6
Elvetia 274 379 138.3 423 820 193.9
Franta 2351 1597 67.9 4380 2245 51.3
Germania 10909 9380 86.0 19559 12884 65.9
Italia 1906 1830 96.0 2785 2533 91.0
Olanda 911 776 85.2 1558 1517 97.4
Polonia 690 632 91.6 995 1126 113.2
Regatul Unit 1053 762 72.4 1363 976 71.8
Rep. Ceha 395 237 60.0 843 338 40.1
Republica 233 79 33.9 324 93 28.7
Moldova
Serbia 896 62 6.9 987 62 6.3
Slovacia 3053 170 5.6 3905 231 5.9
Spania 1292 983 76.1 1864 1459 78.3
Turcia 1125 184 16.4 1201 230 19.2
Ucraina 872 58 6.7 1374 72 5.2
Ungaria 1101 934 84.8 2014 1426 70.8
S.U.A 828 861 104.0 1488 1290 86.7
Israel 421 314 74.6 507 422 83.2
Japonia 269 276 102.6 364 289 79.4
Alte tari 2824 2373 84.0 4651 2966 63.8
Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Numarul de turisti care au vizitat in primele sase luni Sibiul a scazut drastic fata de 2008, declara cei
de la Directia Judeteana de Statistica.
Studiile arata ca numarul turistilor care au vizitat imprejurimile si s-au cazat la hotelurile si pensiunile
din judet, cat si numarul de zile petrecute au scazut drastic.
In primul semestru al lui 2009, turismul a scazut cu 22 de procente, informeaza Adevarul.
Datele arata ca pana la sfarsitul lunii iunie s-au cazat in judet 105.215 persoane, cu 29.607 mai putine
decat in aceeasi perioada din 2008. Din totalul turistilor, mai putin de 30% au fost straini, cei mai multi
turisti straini provenind din Germania.
Se pare ca turistii din tari unde criza economica a lovit puternic au renuntat la vacantele in
Sibiu: daca anul trecut in Sibiu au venit peste 1.000 de turci, acum au fost doar 183 iar turisti
slovaci au fost cu 95% mai putini decat anul trecut.

31
 Cap. 4 Propuneri si strategii privind ezvoltarea turistica a judetului Sibiu

Judetul Sibiu dispune de un vast potential turistic datorita gamei sale largi de obiective
turistice. In acest judet se gasesc atat muzee, biserici, manastiri, monumente istorice,
arhitecturale, turnuri cat si statiuni turistice montane: Paltinis, rezervatii naturale: Blea Lac si
Cascada, precum si statiuni balneare: Ocna Sibiului.

Arhitectura cladirilor din intreg judetul face deliciul turistilor, iar modernizarea in astfel de orase
medievale nu ar duce decat la reducerea potentialului turistic creeat pana in present.

In scopul valorificarii superioare a potentialului turistic al judetului Sibiu, este necesara luarea
unor masuri cu character concret:

 Realizarea de campanii publicitare pentru promovarea zonei Ocna Sibiului ca statiune

balneara are ca scop pastrarea traditiilor rurale si cresterea potentialului turistic;
 Dezvoltarea infrastructurii turistice in zona montana inalta;
 Dezvoltarea turismului cultural;
 Dezvoltarea agriculturii in zona satelor, in special Valea Viilor;
 Realizarea de zone de agrement, cartiere rezidenţiale, parcuri, parcări supraetajate, un
centru specializat în organizarea de evenimente culturale, economice, ştiinţifice şi
politice, un campus universitar central în spaţiul ocupat acum de Spitalul Clinic Sibiu.

Piata Mare

Piata Mica
Muzeul Astra

Judetul Sibiu
Obiective turistice in:
•Ocna Sibiului
•Marginimea Sibiului
•Medias
•Statiunea Paltinis
Palatul Brukental •Cisndioara Cetatea Cisnadioara
•Transfagarasanul
Biserica Evanghelica

Pasajul Scarilor Podul Minciunilor

32
33