POPULAȚIA VÂRSTNICĂ

Îmbătrânirea populației este un fenomen ireversibil, comun tuturor țărilor. Acest fenomen
a devenit perceptibil în Europa în anii 1960.Creșterea numărului absolut al populației vârstnice și
a ponderii ei în cadrul populației totale este consecința:
-scăderii natalității;
-creșterii speranței de viață ca urmare a scăderii mortalității infantile și a mortalității generale
precum și a succeselor medicinii împotriva bolilor, în special a celor acute.
Ritmul de creștere a numărului populației vârstnice depășește cu mult pe cel al creșterii
numărului populației în general. În anii 1990 populația în vârstă de 65 ani și peste reprezenta
aproximativ 4% din totalul populației în țările în curs de dezvoltare și de aproximativ 12% în
țările dezvoltate. Proiecțiile demografice ONU pentru anul 2005, estimează ponderea vârstnicilor
în țările dezvoltate la aproximativ 18%, iar pentru anul 2020 la aproximativ 20%. Grupa de
vârstă cu cel mai accelerat ritm de creștere numerică este de 80 ani și peste.
Atenția deosebită acordată populației vârstnice este motivată nu numai de ritmul de
creștere numerică, ci și de faptul că populația vârstnică:
-este o populație mare consumatoare de prestații medicale;
-este mai vulnerabilă la diversele stresuri din mediul fizic și social.
La acestea se mai adaugă modificările înregistrate în structura familiei, în sensul că în
prezent familia se ocupă din ce în ce mai puțin de vârstnici, în special dacă sunt și bolnavi, și
preferă să fie îngrijiți în unităti speciale pentru vârstnici.
Metode de măsurare a îmbătrânirii populației:
1.Determinarea ponderii populației vârstnice din totalul populației.
2.Vârsta medie a populației.
3.Raportul dintre numărul vârstnicilor și numărul copiilor.
4.Indicele de dependență care reprezintă raportul dintre numărul persoanelor inactive și numărul
persoanelor de vârsta activă.
Caracteristici pentru Romania ale îmbătrânirii populației:
 Procesul de îmbătrânire a populației a început în România cu 4-5 decenii mai târziu
decât în celelalte țări din vestul Europei, deoarece fenomenul demografic de tranziție a
început mai târziu.
 În ultimele 6 decenii îmbătrânirea populației României s-a accentuat, numărul
vârstnicilor aproape dublându-se (15,4% în 1989 față de 7,4% în 1930). În prognozele
 demografice elaborate pentru anul 2003, se estimează că populația de peste 65 ani va
ajunge la aproape 3,2 milioane.
 Fenomenul de îmbătrânire este mai accentuat la sexul feminin (17,2% femei față de
13,5% barbați în 1989).

MORTALITATEA PERSOANELOR VÂRSTNICE

În primul rând, probabilitatea de deces crește pe mâsură ce se înaintează în vârstă, deci ea
este mai mare la vârstnici.
În al doilea lea rând, modelul de mortalitate pe cauze medicale de deces diferă de la o
grupă de vârsta la alta. La populația vârstnică principalele cauze de deces diferă de cele întâlnite
la alte grupe de vârstă, precum și de cele care definesc modelul mortalității populației generale.
Programe specifice de prevenire a îmbolnăvirilor si de menținere a unei stări de
sănătate corespunzătoare, prin prelungirea cât mai mult posibil a independenței și
capacității de autoîngrijire.
Scopuri:
1.Stimularea capacității vârstnicilor de a se adapta la noile situații.
2.Dezvoltarea de programe educaționale, sanitare, preventive, în special pentru problemele de
sănătate ale vârstnicului: prevenirea căderilor, accidentelor, depistarea precoce și tratamentul
tulburărilor de văz și auz.
Pentru cointeresarea medicilor în astfel de programe s-a propus instituirea unor
stimulente financiare și formarea unui personal auxiliar care să se ocupe în special de vârstnici.
O atenție deosebită trebuie acordată problemelor financiare ale vârstnicului deoarece
resursele lui materiale sunt reduse, în schimb el are nevoie de multe îngrijiri medicale care sunt
foarte costisitoare. Se impune necesitatea de a lua măsuri pentru susținerea financiară a
vârstnicilor prin asigurarea unui venit minim și preluarea de către un terț (stat, sistemul de
asigurări sociale, societăți de caritate) a costului ridicat al îngrijirilor medicale acordate
vârstnicilor.
Vârstnicul trebuie să fie considerat ca o resursă umană și nu numai ca un consumator.
Prin pregatirea sa, prin experiența sa de viață, vârstnicul poate fi antrenat în diverse acțiuni de
educație sanitară, în realizarea unor programe de acțiuni umanitare (lupta împotriva drogurilor,
munca cu handicapați, acțiuni de ajutorare a copiilor în cadrul unor asociații precum Crucea
Roșie, UNICEF), în programe culturale.