CRIZA HIPERTENSIVA

Student Profesor coordonator

AMG, ANUL II

CUPRINS

1. Prezentare generala

 Definitie
 Etiologie
  Simptomatologie
 Diagnostic
 Factori de risc
 Clasificare
 Tratament
 Complicatii

CRIZA HIPERTENSIVĂ

 Definiție:
Criza hipertensivă este un sindrom clinic caracterizat prin creşterea bruscă şi persistentă a tensiunii
arteriale, care necesită măsuri terapeutice prompte de reducere a valorilor tensionale pentru evitarea
deteriorării acute a organelor ţintă. (cord, rinichi, creier, circulație retiniană).
 Etiologie
Desi exista pusee de hipertensiune si la pacientii fara hipertensiune arteriala cronica, majoritatea
acestor crize hipertensive apar la pacientii care au deja afectiunea.

Cauzele unei crize hipertensive pot include:

• Omiterea unei doze de medicament antihipertensiv: cea mai comuna cauza.
• Intreruperea brusca a tratamentului antihipertensiv
• Interactiuni medicamentoase intre diverse medicamente
• Administrarea unor doze medicamentoase insuficiente
• Afectiunile renale
• Probleme endocrine
 • Preeclampsia sau eclampsia, la femeile insarcinate
• Utilizarea substantelor de tip drog
• Traumatismele cerebrale
• Formatiunile tumorale cerebrale
 Patogenie:
Urgențele hipertensive survin de cele mai multe ori pe fondul unei hipertensiuni arteriale
preexistente, mai ales în caz de hipertensiune arterială secundară (boli renale, feocromocitom) și
insuficient tratate sau la întreruperea brusca a medicației.

Efectele hipertensiunii arteriale pe organele țintă sunt:

- creșterea fluxului cerebral, împreună cu lezarea acută a peretelui vascular și creșterea
permeabilității vasculare, duc la edem cerebral în cadrul encefalopatiei hipertensive;
- accelerarea aterosclerozei vaselor cerebrale și fragilizarea peretelui arterial, ducând la ruperea
acestora cu hemoragii intracerebrale sau subarahnoidiene;
- creșterea consumului de oxigen miocardic și hipertrofie ventriculară, favorizând apariția
manifestărilor de ischemie acută coronariană și IVS;
- accelerarea aterosclerozei aortice și favorizarea rupturii intimei cu dezvoltarea de disecție aortică.

 Simptomatologie
Semnele si simptomele includ:
• Lipsa de aer
• Durere de cap
• Durere toracica
• Vedere neclara
• Palpitatii
• Anxietate
• Ameteala
• Epistaxis (sangerare nazala)
• Varsaturi
 Factori precipitanți ai crizei
hipertensive:

- întruperea bruscă a unor medicamente antihipertensive

- întreruperea administrării de betablocant în doză mare,
- cauze psihoemoționale - dau de obicei creșteri tranzitorii,
- forme renale de HTA: -insuficiență renală,
- traumatisme craniene,
- administrare de antidepresive.

 Diagnostic
Medicul va va masura tensiunea arteriala cat mai repede, la ambele brate comparativ, pentru a
diagnostica si inregistra valorile tensionale. Un examen fizic rapid poate identifica cauza si
prezenta eventualelor complicatii. Istoricul medical de hipertensiune arteriala ajuta la stabilirea
diagnosticului.

Tratamentul este initiat imediat dupa confirmarea diagnosticului. Ulterior, medicul va incerca sa
identifice o cauza, cu ajutorul unor teste paraclinice precum:
• Analize de sange complete
• Examen de urina
• Electrocardiograma
 • CT cardiac si CT cranian
• Ecografie cardiaca trans-toracica

 Manifestări clinice și de laborator:

Manifestările clinice şi de laborator, frecvent întâlnite în criza hipertensivă sunt următoarele:

 creşterea tensiunii arteriale (TA) peste 180/120 mmHg;

 fund de ochi cu hemoragii, exsudate sau edem papilar;
 fenomene neurologice brusc instalate care se pot agrava progresiv: cefalee, confuzie, somnolenţă,
amauroză, convulsii, comă, vărsături „în jet”;
 manifestări cardiace: insuficienţă ventriculară stângă, edem pulmonar acut;
 manifestări renale: oligurie, proteinurie, retenţie azotată;
 manifestări digestive: greaţă, vărsături.

 Clasificare:
În funcție de severitate și de atitudinea terapeutică, crizele hipertensive sunt împărțite în:
1)Supraurgențe hipertensive sau crize hipertensive: valorile TA sunt crescute la limită la care se
produc leziuni neurologice, cardiovasculare, retiniene și renale. Leziunile organelor țintă sunt rapid
progresive, cu risc fatal, impunându-se spitalizare și scăderea TA în cel mult 60 de minute. Astfel de
crize hipertensive apar în feocromocitom (o
tumoare endocrină a medulosuprarenalei)
sau în eclampsie. Leziunile asociate
supraurgențelor hipertensive sunt:

cerebrovasculare:
encefalopatia
hipertensivă
(manifestată prin
cefalee, convulsii, tulburări de
vedere, hemianopsie, scăderea
acuității vizuale, alterarea
statusului mental – somnolență,
obnubilare,
confuzie,dezorientare,
tulburări de memorie, până la comă), hemoragii intracraniene (subarahnoidiene,
intracerebrale).

cardiovasculare: edem pulmonar acut, disecția de aortă, angina instabilă, IMA.

renale: nefropatia hipertensivă (cu hematurie, proteinurie), insuficiență renală progresivă

(prin necroza arteriolară și hiperplazia intimei arterelor interlobulare).

la gravide: preeclampsia, eclampsia.

2)Urgențe hipertensive: sunt situații în care apare o creștere bruscă, severă, a tensiunii arteriale,
fără leziuni acute ale organelor țintă (dar cu posibilitate de apariție a acestora, în lipsa intervenției
medicale). În acest caz, reducerea valorilor tensionale trebuie făcută treptat, în decurs de câteva ore,
pentru ca o scădere bruscă ar putea cauza manifestări de hipotensiune. Există o formă asimptomatică de
hipertensiune severă (TAS>220 mmHg, TAD>125 mmHg) care produce leziuni progresive ale organelor
țintă și o formă malignă de HTA (TAD>140 mmHg), care asociază encefalopatie, nefropatie și edem
papilar.

 Terapia parenteralã în crizele (supraurgențele) hipertensive

Spre deosebire de urgența hipertensivă, unde controlul TA se face progresiv, pe durata a mai multe
ore - zile, de obicei folosind terapie orală, supraurgența (criza) hipertensivă necesită o scădere imediată a
valorilor TA prin administrarea intravenoasă de medicamente hipotensoare; scăderea TA nu trebuie să fie
bruscă, astfel aceasta trebuie scăzută cu 25% din valoarea iniţială în primele 2 ore.

 Tratament
 Scopul tratamentului unei crize hipertensive este de a aduce presiunea arteriala la valori sigure,
care nu impun risc de complicatii periculoase.

In functie de cauza suspicionata, medicul va scadea valorile tensionale mai repede sau mai incet.
De exemplu, daca puseul hipertensiv este asociat unui AVC sau hemoragiei intracraniene,
tensiunea trebuia scazuta cu 15% pe ora. Astfel este nevoie de tratament titrat, deseori timp de
cateva ore sau chiar zile. Reducerea prea brusca a tensiunii arteriale poate induce sau agrava leziuni
ale organelor interne.
 In majoritatea cazurilor, va fi nevoie de spitalizare, insa durata spitalizarii depinde de prezenta sau
absenta leziunilor organice interne. Exista si cazuri in care tensiunea raspunde bine la tratamentul
administrat in urgenta, fara sa fie nevoie de spitalizare ulterioara.

 CONCLUZII

Crizele hipertensive constituie un grup distinct de entităţi clinico-patologice ce necesită controlul

creşterii TA spre a limita leziunile la nivelul organelor ţintă. Cel mai bine acest lucru se obţine în
TI(Terapie intensiva) unde sub monitorizare atentă, agenţii hipotensivi pot fi administraţi prin titrare.
Numai înţelegând corect patofiziologia şi farmacologia se va permite o abordare raţională a
managementului acestor pacienţi.
 BIBLIOGRAFIE

1) Urgente medico-chirurgicale,Lucretia Titirca,Editura Medicala,Bucuresti 2002

2) TITIRCA LUCRETIA-Ghid de nursing,Ed.Viata Medicala Româneasca,1998

3) TITIRCALUCRETIA Breviar de explorari functionale si de îngrijiri speciale acordate bolnavilor,Ed.Viata Medicala
Româneasca,1994
4) Medicina interna pentru cadre medii,Corneliu Borundel,editura All,vol,2

5) Chiru, F. Si colaboratorii, Ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos. Manual pentru scolile sanitare postliceale,

Editura Cison, Bucuresti, 2001