AMILAZA

~TEMĂ LA BIOCHIMIE ~

Cuprins:

1.Istoria descoperirii ..................................................................................

2. Introtroducere..............................................................................................

3Clasificare....................................................................................................

4.Surse de proveniență..................................................................................
5.Amilaza pancreatică...................................................................................

5.1. Descriere

5.2. Interpretarea rezultatelor pentru Analiza Amilaza Pancreatică

6.Amilaza urinară...............................................................................................
6.1. Descriere
6.2. Recomandări
6.3. Limite și interferențe
7.Amilaza serică.................................................................................................
7.1. Descriere
7.2. Determinarea activității serice
7.3. Limite și interferențe
8. Condiții optime de acțiune.............................................................................

9.Rolul catalitic...................................................................................................

10.Rolul fiziologic..................................................................................................

11.Bibliografie.........................................................................................................
.

Biochimia își are originile în chimia organică, dar debutează ca știință de

sine-stătătoare atunci când, în 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 -
1871) descoperă prima enzimă, numită astăzi amilază.
Enzimele sunt componente de natura proteica produse de celulele vii care
catalizeaza reactii de sinteza si degradare din organismele animale, vegetale si
microorganisme.
Enzimele, ca toti catalizatorii, nu catalizeaza decat reactii termodinamic
posibile, decurgand in sensul stabilirii unui echilibru.

Enzimele actioneaza fie in celula vie in care iau nastere, constituind un factor
cheie in asigurarea cineticii optime a reactiilor chimice necesare proceselor
vitale, fie in afara mediului care le-a creat.
Amilaza este enzima care hidrolizează macromolecula polizaharidelor
până la maltoză, trecând prin stadiul de dextrine. Este produsă de celulele
secretoare din pancreasul exocrin.
Amilazele fac parte din subgrupa glicozidazelor, enzime ce catalizeaza
hidroliza compusilor în a caror constitutie intra grupari glicozil Sunt hidrolaze
care catalizeaza hidroliza legaturilor α-1,4-glucan din polizaharide (amidon,
glicogen, oligo si polizaharide înrudite)
Punerea în evidenţă a amilazei se face, principial în două moduri:

1. Se determină cantitatea de zahăr reducător care se formează din substrat

sub acţiunea enzimei, în unitatea de timp. Acesta este principiul
metodelor zaharimetrice.
2. Se determină schimbarea culorii produse prin reacţia amidonului cu iodul.
Această metodă este utilizată în mod curent în laboratorul clinic.

Amilaza este fabricata de pancreas si secretata in intestin pentru a ajuta

la digestia alimentelor provenite din cereale si cartofi (amidon). O cantitate
foarte mica trece in sange, iar din sange se elimina prin urina. Dar in bolile
pancreasului (pancreatita acuta sau cronica, in calculi ai pancreasului) si in alte
boli care obstrueaza canalul pe care se scurge enzima in intestin, se produce
trecerea enzimei in sange crescand cu mult peste valorile normale. 
Enzima se masoara in unitati Wohlgemuth (UW) sau in unitati internationale
(UI).
 Valori normale ale amilazei: 
- Sange = 8-32UW/1 ml ser
- 230-2700 UI/l ser
- Urina = 16-64 UW/ml urina
- 8000-30000 UW/24 ore
-Sub 5500 UI/l.

METODA WOHLGEMUTH
Principiu:

Amilaza hidrolizează amidonul transformându-l în glucide mai simple

(dextrine, maltoză) care nu mai dau reacţia de culoare ca amidonul. Se
determină diluţia maximă la care amilaza din produsul de cecetat
hidrolizează complet o anumită cantitate de amidon.
Amilaza intervine in digestia glucidelor, inca din cavitatea bucala. Exista
mai multe enzime de acest fel:
  - amilaza salivara (ptialina);
  - amilaza secretata de pancreas;
  - amilaza produsa de mucoasele intestinului subtire.
In plante, amilaze se acumuleaza mai ales in seminte si in fructele uscate,
dar pana la germinarea lor, ele sunt inactive. Enzima se mai gaseste, in mod
obligatoriu, in mierea naturala.
Principalii fermenți din mierea de albine sunt carbohidrazele, iar dintre
acestea:
- invertaza și zaharaza (sucraza), acționează asupra zaharozei, scindând-o în
glucoză și fructoză;
- amilaza:
 - alfa amilaza (amilaza dextrinogenă), acționează asupra
amidonului pe care îi transformă inițial în dextrine, iar în final în maltoză;
- beta amilaza (amilaza zaharogenă), acționează asupra
amidonului pe care îi transformă direct în maltoză;

Amilazele apar sub doua forme distincte:

-alfa-amilazele – scindeaza specific legaturi glicozidice situate în mijlocul
lantului polizaharidic care contine mai mult de trei unitati de D-glucoza α-1,4-
legate (endo-amilaze), cu denumirea sistemica α-1,4-glucan 4-glucanohidrolaza
-beta-amilaza sau alfa-1,4-D-glucan-maltohidrolaza cliveaza legaturile
alfa-1,4-glicozidice (indepartand resturile de maltoza) de la capetele
nereducatoare ale substratului polizaharidic. Dat fiind faptul ca nu cliveaza
legaturile alfa-1,6-glicozidice (din glicogen sau amilopectina) hidroliza este
incompleta rezultand deasemenea dextrine.
SURSE DE PROVENIENTA
α-amilazele se gasesc în:
- boabe de cereale germinate. Se presupune ca ele exista si în cele
negerminate sub forma de precursori inactivi care sunt activati în timpul
germinarii prin enzimele proteolitice;
- culturi de mucegaiuri de Aspergillus oryzae, Aspergillus niger;
- culturi bacteriene de Bacillus subtilis, B. mesentericus, B. polymyxta si
Clostridium acetobutylicum;
- animale în pancreasul de porc, pancreas sau saliva umana.
Alfa-amilazele bacteriene (obtinute in special cu ajutorul bacilului
Bacillus subtilis) sunt enzime care lichefiazaă amidonul si care sunt utilizate
pentru productia de adezivi sau de grunduri pe bază de amidon pentru
producerea de hartie, in brutării sau in alte industrii alimentare, sau pentru
productia unor substante de descleiere in industria textila.
 Beta-amilazele se gasesc numai în plantele superioare, cereale germinate
si negerminate, cartofi dulci, boabe de soia unde au rolul de a initia clivarea
amidonului in glucoza, compus care este necesar in procesul de germinatie.
Beta-amilaza se întalneste si la bacterii sau drojdii si din acest motiv este
utilizata în scopuri industriale in procesele de fermentatie a berii. De asemenea,
amilaza este folosita in industria detergentilor (in balsamul de rufe).

AMILAZA PANCREATICĂ
Descriere:
Alfa-amilaza este de origine pancreatica si salivara. Amilaza pancreatica este
secretata de celulele acinare; este mai labila termic decat amilaza salivara si are
specificitate de tesut. Amilaza salivara este sintetizata de glandele parotide,
salivare si mamare.
Macroamilazemia este acea conditie biologica in care persista valori moderat
crescute ale concentratiei serice a amilazei totale fara o disfunctie pancreatica
aparenta si se datoreaza formarii de complexe intre amilaza si globuline,
complexe ce nu se excreta ).
Deoarece utilitatea clinica a activitatii amilazei este aceea de a detecta o
pancreatita, amilaza pancreatica este testul de detectie pentru diagnosticul unei
pancreatite acute. Amilaza serica totala continua sa fie cel mai larg utilizat test in
diagnosticul pancreatitei acute. Utilitatea este justificata de acuratetea sa
diagnostica de 95%; probleme ridica insa specificitatea relativ redusa cuprinsa
intre 70% si 80%.
Amilaza pancreatica este crescuta in pancreatitele acute in primele 6-12 ore de la
instalare si persista 3 – 4 zile. Cresterea in aceste situatii este de 4 - 6 ori limita
de referinta. Macroamilazele pot produce cresteri mai putin dramatice si mai
persistente ale amilazei pancreatice, pana la saptamani si chiar luni de la
evenimentul acut. Aceasta conditie se insoteste de un clearance renal scazut al
amilazei.
Amilaza pancreatica s-a dovedit a fi mai utila decat cea totala in evaluarea
pancietilor cu pancreatite 
Interpretarea rezultatelor pentru analiza Amilaza pancreatica

Interpretare valori mari:

"Valori crescute ale amilazei pancreatice se intalnesc in ):

• Afectiuni pancreatice: pancreatita acuta, puseul acut survenit in cursul
evolutiei unei pancreatite cronice, pancreatita indusa medicamentos, obstructia
ductului pancreatic (prin: calcul sau carcinom, spasmul oddian indus
medicamentos, obstructia partiala plus stimularea medicamentoasa), traumatism
pancreatic, complicatii ale pancreatitei (pseudochist, ascita, abces)
• Afectiuni non-pancreatice: afectiuni ale tractului biliar (obstructia  caii biliare
principale, colecistita acuta), alterarea permeabilitatii tractului gastro-intestinal
(boala intestinala ischemica sau perforatie franca, ruptura esofagiana, ulcer
perforat sau penetrant, postoperator dupa o interventie chirurgicala la nivel
abdominal superior, mai ales gastrectomie partiala), ingestie acuta de alcool sau
intoxicatie alcoolica, afectiuni ale glandelor salivare (parotidita epidemica,
inflamatie cu caracter supurativ, obstructie ductala litiazica, iradiere), tumori
metastatice cu secretie ectopica de amilaza (valori mai mari decat in
pancreatita), ruptura de anevrism aortic, apendicita acuta, traumatisme cerebrale,
arsuri si soc traumatic, abces tubo-ovarian, ruptura de sarcina ectopica,
macroamilazemie.
Interpretare valori mici:
"Valori scazute ale amilazei pancreatice se intalnesc in5):
• Distructie marcata si extinsa a pancreasului (pancreatita acuta fulminanta,
pancreatita cronica severa, fibroza chistica severa etc.)
• Pancreatectomie
• Leziuni hepatice severe
• Toxemia gravidica
AMILAZA SERICA
*DETERMINAREA ACTIVITĂŢII AMILAZEI SERICE :
 Amilaza 1,4-glucanhidrolaza catalizează hidroliza polizaharidelor
solubile formate din unităţi de glucoză legate prin legături α 1-4
glucozidice.

 Amilaza acţionează asupra amidonului prin scindarea legăturilor 1-4

glucozidice, producând fragmentarea substratului în molecule mai mici:
dextrine, maltodextroze, maltoză, glucoză. În funcţie de greutatea
moleculară a dextrinelorrezultate, acestea dau cu iodul coloraţii diferite,
după cum urmează:
 albastru – amilodextrine
 roşu – eritrodextrine
 galben – flavodextrine
 Dextrinele cu mase moleculare mici (acrodextrine) nu dau reacţii de
culoare cu iodul.
Descriere:
Amilaza serica face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime
care catalizeaza degradarea hidrolitica a amidonului, a glicogenului, a poli- si
oligozaharidelor. 
Amilaza este o enzima de secretie exocrina, care este prezenta in ser sub
doua forme izoenzimatice principale: pancreatica (40 % din amilaza serica
totala) si salivara (60 % din amilaza serica totala). Enzima mai este prezenta in
cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul subtire, trompele
uterine, muschii scheletici. 
O forma moleculara rara este macroamilaza, izoenzima care, datorita
dimensiunii sale mari, nu se elimina la nivel renal. 
Aproximativ 80 % din pacientii cu pancreatita acuta prezinta valori crescute ale
amilazei serice in decurs de 24 ore de la debutul simptomatologiei.
 Principiul metodei: Amidonul rămas nehidrolizat în urma acţiunii
enzimei din proba biologică este dozat colorimetric cu iod.

 Reactivi:
Substrat tamponat: 13,3 g Na2HPO4 şi 4,3 g acid benzoic. Se dizolvă
în 250 ml. apă distilată la fierbere. Se adaugă 5 ml suspensie rece conţinând 200
mg amidon. Se lasă să se răcească. Se aduce la 500 ml cu apă distilată. Se
păstrează la 40C (soluţia trebuie să fie limpede).
Soluţie stoc iod: 3,56 g KIO3 şi 45 g KI. Se dizolvă în 800 ml apă
distilată. Se adaugă prin picurare 9 ml soluţie HCl 12 M agitând continuu. Se
aduce la 1 l cu apă distilată. Se păstrează la +40C timp de maxim un an.
 Soluţia de iod pentru determinări: se face o diluţie din soluţia stoc 1:10 cu
apă distilată. Se păstrează la +40C maxim 2 luni.
 Soluţia acid clorhidric 1N.
 Soluţie amilază din comprimat: soluţie enzimatică obţinută prin triturarea
unui comprimat de Mezym forte în mojar şi extracţia produsului
finpulverizat obţinut cu 10 ml tamponat fosfat timp de 30 min. la
temperatura camerei, urmată de filtrarea soluţiei. Soluţia filtrată se aduce
în balon cotat de 100 ml cu ser fiziologic tamponat.
Recomandari:
Recomandari pentru determinarea amilazei serice:
- diagnosticul si monitorizarea tratamentului in pancreatita acuta;
- evaluarea in urgenta a cazurilor de abdomen acut.
Metoda: Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).
NOTA: Se dilueaza serul lipemic inainte de lucru. 
Volum proba - minim 0.5 mL ser.
Stabilitate proba:
- serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 1 luna la 4o C sau la (-
18)o C.
Limite si interferente:
Conditii fiziologice: cresteri moderate sunt raportate in sarcina normala; valori
scazute se inregistreaza la sugari.

Conditii patologice: cresteri moderate (pana la de 4 ori valoarea normala) pot

aparea in insuficienta renala (ambele izoenzime), fara semnificatie diagnostica;
in cetoacidoza diabetica se inregistreaza valori crescute in principal datorita
izoenzimei salivare.

Interferente cu medicamente:
Cresteri: 
- Medicamente care produc constrictia sfincterului Oddi (ex: betanecol,
difenoxilat, colinergice, narcotice analgetice: opiacee, codeina), secretina. Unele
medicamente/droguri determina cresterea amilazemiei si posibil
pancreatita.Intre acestea sunt incluse : acid valproic, etanol, asparaginaza,
azatioprina, captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin,
didanosin, estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid
mefenamic, metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin,
fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin. 

Scaderi:
-  steroizi anabolizanti, cefotaxim, lamivudin, propiltiouracil, somatostatin,
zidovudin. 

Inteferente analitice: 
Lipemia si anticoagulantele (citrat, oxalat) interfera cu acest test.
AMILAZA URINARA

Descriere:
Amilaza urinara creste intotdeauna in paralel cu valoarea amilazemiei. In
pancreatita acuta amilaza urinara creste dupa 6-10 ore de la cresterea amilazei
serice si se mentine crescuta mai mult timp decat aceasta. In plus, amilaza
urinara poate fi crescuta cand amilaza serica este in limite normale si invers,
amilaza serica poate fi crescuta cu amilaza urinara normala. 
Cresterea amilazei serice asociata cu niveluri scazute ale amilazei urinare
se intalneste in insuficienta renala si in macroamilazemie.
Pentru screening-ul macroamilazemiei poate fi utilizat raportul clearance
amilaza/clearance creatinina (amilaza urinara/amilaza serica) x (creatinina
serica/creatinina urinara) x 100. In mod normal acest raport este 1-4 %. In
macroamilazemie raportul este <1 %, in timp ce in insuficienta renala se
inregistreaza o valoare usor crescuta (pana la 5.7 %). Raportul poate atinge
valori >10 %, in pancreatita acuta, dar utilitatea sa in diagnosticul acesteia este
controversat.

Recomandari:
Recomandari pentru determinarea amilazei urinare:
- diferentierea pancreatitei acute de alte cauze de abdomen acut; 
- diagnosticul pseudochistului de pancreas (amilaza urinara persista mai multe
saptamani dupa normalizarea amilazei serice).
Metoda:
Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).
Prelucrare necesara dupa recoltare: se omogenizeaza urina prin agitare, apoi
se centrifugheaza o parte din aceasta; se utilizeaza in lucru supernatantul clar; se
pastreaza supernatantul la 2-8o C, pana in momentul lucrului, care trebuie
obligatoriu sa fie in ziua respectiva; in nici un caz nu se congeleaza
supernatantul pentru stocare.

Limite si interferente
Interferente cu medicamente: 
Cresteri:
-  medicamente care produc constrictia sfincterului Oddi (ex: betanecol,
difenoxilat, colinergice, narcotice analgetice: opiacee, codeina), secretina. Unele
medicamente/droguri determina cresterea amilazemiei si posibil pancreatita.
Intre acestea sunt incluse : acid valproic, etanol, asparaginaza, azatioprina,
captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin, didanosin,
estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid mefenamic,
metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin, fenilbutazona,
sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin.

Scaderi: - Steroizi anabolizanti, cefotaxim, lamivudin, propiltiouracil,

somatostatin, zidovudin.
Interferente analitice: pH-ul acid scade amilaza urinara.

CONDITII OPTIME DE ACTIUNE

Proprietatile amilazelor de diferite origini difera prin conditiile optime de
mediu si prin proprietatile lor fizico-chimice (amilaza umana este mai activa
decât cea de origina suina).
α-amilazele sunt proteine pure fara grupa prostetica. Limitele de pH la
care este stabila se încadreaza în intervalul 4.5-11, cu un optim de 6,9 ( mai
acid la amilazele de origine microbiana: 5.5-5.9). Activitatea creste cu
temperatura pâna la 400C, apoi descreste.
α-Amilaza, alaturi de β-amilaza, hidrolizeaza legaturile α-1,4-
glucozidice. α-amilaza, cunoscuta si sub denumirea de amilaza dextrinogenica,
α-1,4-glucon 4-glucanohidroxilaza, este o metalproteina care contine calciu in
proportie de 1 atom gram/molecula, strans legata de enzima. Prin indepartarea
calciului, enzima devine inactiva si instablila la caldura. Calciul nu participa la
formarea complexului enzima-substrat, dar mentine molecula de enzima in
configuratia optima pentru un maxim de activitate si stabilitate. Enzima are
activitate la pH cuprins intre 4,5-7,0 , pH-ul optim depinzand de originea
enzimei.

ROL CATALITIC SI FIZIOLOGIC

Rol catalitic:
α-Amilaza actioneaza asupra amidonului, care reprezinta substratul ei
natural. α-amilaza scindeaza hidrolitic, la intamplare, orice legatura α-1,4-
glucozidica, preferandu-le totusi pe cele din interiorul macromoleculelor de
amiloza si amilopectina, motiv pentru care li s-a si dat denumirea de
endoamilaze.
Sub actiunea lor, amiloza si amilopectina sunt fragmentate la polizaharide
cu grad de polimerizare mai mic, numite dextrine. Ea realizeaza o lichefiere a
amidonului si o hidroliza prelungita la maltoza si maltotrioze. α-amilazele nu
pot scinda legaturile α-1,6-glucozidice din amilopectina.

Rol fiziologic:

S-a demonstrat faptul ca α-amilaza este prezenta in cantitati mai mari in

caz de pancreatite acute, oreion, colecistite, calculi biliari si obturatie intestinala.
α-Amilaza joaca un rol important si in aparitia placii dentare si a cariilor. Se
cunoaste faptul ca aceasta enzima formeaza legaturi cu un grad ridicat de
afinitate cu un anumit grup de streptococci orali. Datorita faptului ca α-amilaza
este prezenta in smaltul dintilor, duce la formarea legaturilor α-amilaza -
bacterie. Acest contact intre legatura α-amilaza – bacterie si dinti poate avea
implicatii importante in aparitia placii dentare si a cariilor. Datorita actiunii α-
amilazei asupra carbohidratilor care ajung in gura, se realizeaza o hidroliza a
acestora, formandu-se acid lactic, care in final duce la demineralizare.
α-amilaza reprezinta un agent antiinflamator. Se cunoaste faptul ca α-
amilaza este secretata de glandele salivare si de pancreas, insa aceasta mai este
eliberata si in limfa si urina atunci cand o persoana prezinta diferite forme de
cancer, cum sunt: cel de plamani, ovarian. Majoritatea cancerelor de plamani
care produc amilaza s-au dovedit a fi adenocarcinogene.
α-Amilazele pot fi de origine animala (amilaza produsa de glanda
salivara si pancreas), de origine vegetala (cereale incoltite, in special malt) cu
importanta in industria berii, spirtului si panificatiei si de origine microbiana
(bacterii, mucegaiuri si mai putin drojdii), cele de origine bacteriana fiind mai
stabile la caldura decat cele de origine fungica.
α-Amilaza de origine bacteriana pot fi moderat termostabile (α-amilaze
normale) si termostabile. Astfel, α-amilaza din Bacillus subtillis, var.
amiloliquefaciens, este moderat termostabila (α-amilaza normala), iar cea din B.
Licheniformis este termostabila, suportand temperaturi cu 200C mai mari
decat celelalte α-amilaze bacteriene. α-Amilaze termostabile se mai obtin si din
Bacillus coagulans si Bacillus stearothermophilus.
α-Amilazele de origine fungica (A. oryzae, A. niger) sunt termostabile,
avand actiune maltogenica (sunt folosite la zaharificare pentru obtinerea
siropului de maltoza).

Saliva arata nivelul de stres la copii

 Conform unui studiu recent, saliva copiilor poate indica angoasele
acestora referitoare la relatiile cu parintii sau cu profesorii.
Cercetatorii americani au descoperit ca o enzima asociata cu stresul, alfa-
amilaza, marcheaza raspunsul sistemului nervos la anumiti factori sociali.
Printre acesti factori sociali care au provocat stres se numara realizarea unei
sarcini frustrante.
Relatiile acestora cu parintii si cu profesorii au influentat, de asemenea,
nivelul de alfa-amilaza.
Cercetatorii au descoperit o legatura de ordin chimic intre mame si copii,
acestea si baietii lor de 6 luni avand aceleasi niveluri din aceasta enzima.
Dr. Douglas A. Granger, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, a
descoperit ca nivelurile crescute de alfa-amilaza la copiii de 4 ani i-au facut mai
predispusi la boli, acestia avand si relatii mai putin apropiate cu educatorii lor.
Printre copiii de 8 si 9 ani, nivelurile ridicate de alfa-amilaza au fost
asociate cu un comportament agresiv si cu probleme cognitive sau academice.
"Monitorizarea alfa-amilazei prin testele salivare poate fi o noua
oportunitate pentru a caracteriza diferentele individuale in ceea ce priveste
raspunsul la stres, pe care nu le-am putut observa mai devreme. Credem ca
aceste diferente se pot dovedi folositoare in intelegerea comportamentului", a
declarat Granger. Testele ce au in vedere alfa-amilaza au fost create de Granger
si de catre o echipa de cercetatori de la compania sa, Salimetrics LLC.
 BIBLIOGRAFIE

1. L. LÎSÎI, Biochimie medicală, Enzime, Ed. Universitatea de Stat

de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Chișinău 2007, 58-94
2. Web-1: 72179872-55115749-amilaza.pdf
3. Conf. Dr. Liliana Bădulescu, Biochimie Horticolă, Enzime, Ed.
Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară
București, 2010, 104-108
4. Web-2: Amilaza pancreatica | Medlife
5. Web-3: Amilaza Referat | PDF (scribd.com)

6. Elena Ivas, Carmen Lucia Trinică „ Biochimia Structurală”, Iași 2001.

7. Web-3: https://ro.wikipedia.org/wiki/Suc_pancreatic

8. Maria Mohora, Biochimie Medicală, ediția a 6-a, Enzime, Ed. Niculescu,

2015, 73-96