Student: Bejan Andrei Grupa: 1331 A

AMILAZA
I) II) III) IV) Casificare Surse de provenienta Conditii optime de actiune Rol catalitic si fiziologic

Biochimia i are originile n chimia organic, dar debuteaz ca tiin de sine-stttoare atunci cnd, n 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 - 1871) descoper prima enzim, numit astzi amilaz. Enzimele sunt componente de natura proteica produse de celulele vii care catalizeaza reactii de sinteza si degradare din organismele animale, vegetale si microorganisme. Enzimele, ca toti catalizatorii, nu catalizeaza decat reactii termodinamic posibile, decurgand in sensul stabilirii unui echilibru. Enzimele actioneaza fie in celula vie in care iau nastere, constituind un factor cheie in asigurarea cineticii optime a reactiilor chimice necesare proceselor vitale, fie in afara mediului care le-a creat. Amilaza este fabricata de pancreas si secretata in intestin pentru a ajuta la digestia alimentelor provenite din cereale si cartofi (amidon). O cantitate foarte mica trece in sange, iar din sange se elimina prin urina. Dar in bolile pancreasului (pancreatita acuta sau cronica, in calculi ai pancreasului) si in alte boli care obstrueaza canalul pe care se scurge enzima in intestin, se produce trecerea enzimei in sange crescand cu mult peste valorile normale. Enzima se masoara in unitati Wohlgemuth (UW) sau in unitati internationale (UI). Valori normale ale amilazei: - Sange = 8-32UW/1 ml ser - 230-2700 UI/l ser - Urina = 16-64 UW/ml urina - 8000-30000 UW/24 ore -Sub 5500 UI/l.

Amilaza intervine in digestia glucidelor, inca din cavitatea bucala. Exista mai multe enzime de acest fel: - amilaza salivara (ptialina); - amilaza secretata de pancreas; - amilaza produsa de mucoasele intestinului subtire. In plante, amilaze se acumuleaza mai ales in seminte si in fructele uscate, dar pana la germinarea lor, ele sunt inactive. Enzima se mai gaseste, in mod obligatoriu, in mierea naturala. Principalii fermeni din mierea de albine sunt carbohidrazele, iar dintre acestea: - invertaza i zaharaza (sucraza), acioneaz asupra zaharozei, scindnd-o n glucoz i fructoz; - amilaza: - alfa amilaza (amilaza dextrinogen), acioneaz asupra amidonului pe care i transform iniial n dextrine, iar n final n maltoz; - beta amilaza (amilaza zaharogen), acioneaz asupra amidonului pe care i transform direct n maltoz; Amilazele apar sub doua forme distincte: -alfa-amilazele scindeaza specific legaturi glicozidice situate n mijlocul lantului polizaharidic care contine mai mult de trei unitati de D-glucoza -1,4-legate (endoamilaze), cu denumirea sistemica -1,4-glucan 4glucanohidrolaza -beta-amilaza sau alfa-1,4-D-glucan-maltohidrolaza cliveaza legaturile alfa-1,4-glicozidice (indepartand resturile de maltoza) de la capetele nereducatoare ale substratului polizaharidic. Dat fiind faptul ca nu cliveaza

legaturile alfa-1,6-glicozidice (din glicogen sau amilopectina) hidroliza este incompleta rezultand deasemenea dextrine.

SURSE DE PROVENIENTA

-amilazele se gasesc n:
- boabe de cereale germinate. Se presupune ca ele exista si n cele negerminate sub forma de precursori inactivi care sunt activati n timpul germinarii prin enzimele proteolitice; - culturi de mucegaiuri de Aspergillus oryzae,

Aspergillus niger;

mesentericus, B. polymyxta si Clostridium acetobutylicum;

- culturi bacteriene de Bacillus subtilis, B.

- animale n pancreasul de porc, pancreas sau saliva umana. Alfa-amilazele bacteriene (obtinute in special cu ajutorul bacilului Bacillus subtilis) sunt enzime care lichefiaza amidonul si care sunt utilizate pentru productia de adezivi sau de grunduri pe baz de amidon pentru producerea de hartie, in brutrii sau in alte industrii alimentare, sau pentru productia unor substante de descleiere in industria textila. Beta-amilazele se gasesc numai n plantele superioare, cereale germinate si negerminate, cartofi dulci, boabe de soia unde au rolul de a initia clivarea amidonului in glucoza, compus care este necesar in procesul de germinatie. Betaamilaza se ntalneste si la bacterii sau drojdii si din acest

motiv este utilizata n scopuri industriale in procesele de fermentatie a berii. De asemenea, amilaza este folosita in industria detergentilor (in balsamul de rufe).

AMILAZA SERICA Descriere: Amilaza serica face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime care catalizeaza degradarea hidrolitica a amidonului, a glicogenului, a poli- si oligozaharidelor. Amilaza este o enzima de secretie exocrina, care este prezenta in ser sub doua forme izoenzimatice principale: pancreatica (40 % din amilaza serica totala) si salivara (60 % din amilaza serica totala). Enzima mai este prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul subtire, trompele uterine, muschii scheletici. O forma moleculara rara este macroamilaza, izoenzima care, datorita dimensiunii sale mari, nu se elimina la nivel renal. Aproximativ 80 % din pacientii cu pancreatita acuta prezinta valori crescute ale amilazei serice in decurs de 24 ore de la debutul simptomatologiei. Recomandari: Recomandari pentru determinarea amilazei serice: - diagnosticul si monitorizarea tratamentului in pancreatita acuta; - evaluarea in urgenta a cazurilor de abdomen acut.

Pregatire pacient: Recoltarea se face a jeun (pe nemancate). Metoda: Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica). Pentru cadre medicale: Specimen recoltat - sange venos. Recipient de recoltare: - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator. Prelucrare necesara dupa recoltare: - se separa serul prin centrifugare. NOTA: Se dilueaza serul lipemic inainte de lucru. Volum proba - minim 0.5 mL ser. Stabilitate proba: - serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 1 luna la 4o C sau la (-18)o C. Limite si interferente: Conditii fiziologice: cresteri moderate sunt raportate in sarcina normala; valori scazute se inregistreaza la sugari.

Conditii patologice: cresteri moderate (pana la de 4 ori valoarea normala) pot aparea in insuficienta renala (ambele izoenzime), fara semnificatie diagnostica; in cetoacidoza diabetica se inregistreaza valori crescute in principal datorita izoenzimei salivare. Interferente cu medicamente:

Cresteri:

- Medicamente care produc constrictia sfincterului Oddi (ex: betanecol, difenoxilat, colinergice, narcotice analgetice: opiacee, codeina), secretina. Unele medicamente/droguri determina cresterea amilazemiei si posibil pancreatita.Intre acestea sunt incluse : acid valproic, etanol, asparaginaza, azatioprina, captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin, didanosin, estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid mefenamic, metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin, fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin.

Scaderi:

- steroizi anabolizanti, cefotaxim, lamivudin, propiltiouracil, somatostatin, zidovudin. Inteferente analitice: Lipemia si anticoagulantele (citrat, oxalat) interfera cu acest test. AMILAZA URINARA Descriere:

Amilaza urinara creste intotdeauna in paralel cu valoarea amilazemiei. In pancreatita acuta amilaza urinara creste dupa 6-10 ore de la cresterea amilazei serice si se mentine crescuta mai mult timp decat aceasta. In plus, amilaza urinara poate fi crescuta cand amilaza serica este in limite normale si invers, amilaza serica poate fi crescuta cu amilaza urinara normala. Cresterea amilazei serice asociata cu niveluri scazute ale amilazei urinare se intalneste in insuficienta renala si in macroamilazemie. Pentru screening-ul macroamilazemiei poate fi utilizat raportul clearance amilaza/clearance creatinina (amilaza urinara/amilaza serica) x (creatinina serica/creatinina urinara) x 100. In mod normal acest raport este 1-4 %. In macroamilazemie raportul este <1 %, in timp ce in insuficienta renala se inregistreaza o valoare usor crescuta (pana la 5.7 %). Raportul poate atinge valori >10 %, in pancreatita acuta, dar utilitatea sa in diagnosticul acesteia este controversat. Recomandari: Recomandari pentru determinarea amilazei urinare: - diferentierea pancreatitei acute de alte cauze de abdomen acut; - diagnosticul pseudochistului de pancreas (amilaza urinara persista mai multe saptamani dupa normalizarea amilazei serice). Pregatire pacient: Recoltarea se face a jeun (pe nemancate).

Metoda: Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica). Pentru cadre medicale: Specimen recoltat - proba recomandata este urina de 2 ore: pacientul urineaza la ora 8 si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat toate emisiunile de urina de pana la ora 10 (inclusiv emisiunea finala de la ora 10); vasul de recoltare se tine la 2-8o C pana in momentul lucrului; pHul trebuie ajustat >7.0; nu se folosesc conservanti; pentru raportul clearance amilaza/clearance creatinina se obtine o proba de urina spontana in acelasi timp cu o proba de sange venos. Recipient de recoltare : recipient de plastic pentru urina. Cantitate recoltata: toata urina din 2 ore. Prelucrare necesara dupa recoltare: se omogenizeaza urina prin agitare, apoi se centrifugheaza o parte din aceasta; se utilizeaza in lucru supernatantul clar; se pastreaza supernatantul la 2-8o C, pana in momentul lucrului, care trebuie obligatoriu sa fie in ziua respectiva; in nici un caz nu se congeleaza supernatantul pentru stocare. Limite si interferente Interferente cu medicamente:

Cresteri:

- medicamente care produc constrictia sfincterului Oddi (ex: betanecol, difenoxilat, colinergice, narcotice analgetice:

opiacee, codeina), secretina. Unele medicamente/droguri determina cresterea amilazemiei si posibil pancreatita. Intre acestea sunt incluse : acid valproic, etanol, asparaginaza, azatioprina, captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin, didanosin, estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid mefenamic, metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin, fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin.

Scaderi: - Steroizi anabolizanti, cefotaxim, lamivudin,

propiltiouracil, somatostatin, zidovudin. Interferente analitice: pH-ul acid scade amilaza urinara.

CONDITII OPTIME DE ACTIUNE Proprietatile amilazelor de diferite origini difera prin conditiile optime de mediu si prin proprietatile lor fizicochimice (amilaza umana este mai activa dect cea de origina suina). -amilazele sunt proteine pure fara grupa prostetica. Limitele de pH la care este stabila se ncadreaza n intervalul 4.5-11, cu un optim de 6,9 ( mai acid la amilazele de origine microbiana: 5.5-5.9). Activitatea creste cu temperatura pna la 400C, apoi descreste. -Amilaza, alaturi de -amilaza, hidrolizeaza legaturile -1,4-glucozidice. -amilaza, cunoscuta si sub denumirea de amilaza dextrinogenica, -1,4-glucon 4-glucanohidroxilaza, este o metalproteina care contine calciu in proportie de 1 atom gram/molecula, strans legata de enzima. Prin

indepartarea calciului, enzima devine inactiva si instablila la caldura. Calciul nu participa la formarea complexului enzimasubstrat, dar mentine molecula de enzima in configuratia optima pentru un maxim de activitate si stabilitate. Enzima are activitate la pH cuprins intre 4,5-7,0 , pH-ul optim depinzand de originea enzimei.

ROL CATALITIC SI FIZIOLOGIC Rol catalitic: -Amilaza actioneaza asupra amidonului, care reprezinta substratul ei natural. -amilaza scindeaza hidrolitic, la intamplare, orice legatura -1,4-glucozidica, preferandu-le totusi pe cele din interiorul macromoleculelor de amiloza si amilopectina, motiv pentru care li s-a si dat denumirea de endoamilaze. Sub actiunea lor, amiloza si amilopectina sunt fragmentate la polizaharide cu grad de polimerizare mai mic, numite dextrine. Ea realizeaza o lichefiere a amidonului si o hidroliza prelungita la maltoza si maltotrioze. -amilazele nu pot scinda legaturile -1,6-glucozidice din amilopectina. Rol fiziologic: S-a demonstrat faptul ca -amilaza este prezenta in cantitati mai mari in caz de pancreatite acute, oreion, colecistite, calculi biliari si obturatie intestinala. -Amilaza joaca un rol important si in aparitia placii dentare si a cariilor. Se cunoaste faptul ca aceasta enzima formeaza

legaturi cu un grad ridicat de afinitate cu un anumit grup de streptococci orali. Datorita faptului ca -amilaza este prezenta in smaltul dintilor, duce la formarea legaturilor amilaza - bacterie. Acest contact intre legatura -amilaza bacterie si dinti poate avea implicatii importante in aparitia placii dentare si a cariilor. Datorita actiunii -amilazei asupra carbohidratilor care ajung in gura, se realizeaza o hidroliza a acestora, formandu-se acid lactic, care in final duce la demineralizare. -amilaza reprezinta un agent antiinflamator. Se cunoaste faptul ca -amilaza este secretata de glandele salivare si de pancreas, insa aceasta mai este eliberata si in limfa si urina atunci cand o persoana prezinta diferite forme de cancer, cum sunt: cel de plamani, ovarian. Majoritatea cancerelor de plamani care produc amilaza s-au dovedit a fi adenocarcinogene. -Amilazele pot fi de origine animala (amilaza produsa de glanda salivara si pancreas), de origine vegetala (cereale incoltite, in special malt) cu importanta in industria berii, spirtului si panificatiei si de origine microbiana (bacterii, mucegaiuri si mai putin drojdii), cele de origine bacteriana fiind mai stabile la caldura decat cele de origine fungica. -Amilaza de origine bacteriana pot fi moderat termostabile (-amilaze normale) si termostabile. Astfel, -amilaza din Bacillus subtillis, var. amiloliquefaciens, este moderat termostabila (-amilaza normala), iar cea din B. Licheniformis este termostabila, suportand temperaturi cu 200C mai mari decat celelalte -amilaze bacteriene. Amilaze termostabile se mai obtin si din Bacillus coagulans si Bacillus stearothermophilus.

-Amilazele de origine fungica (A. oryzae, A. niger) sunt termostabile, avand actiune maltogenica (sunt folosite la zaharificare pentru obtinerea siropului de maltoza).

Saliva arata nivelul de stres la copii Conform unui studiu recent, saliva copiilor poate indica angoasele acestora referitoare la relatiile cu parintii sau cu profesorii. Cercetatorii americani au descoperit ca o enzima asociata cu stresul, alfa-amilaza, marcheaza raspunsul sistemului nervos la anumiti factori sociali. Printre acesti factori sociali care au provocat stres se numara realizarea unei sarcini frustrante. Relatiile acestora cu parintii si cu profesorii au influentat, de asemenea, nivelul de alfa-amilaza. Cercetatorii au descoperit o legatura de ordin chimic intre mame si copii, acestea si baietii lor de 6 luni avand aceleasi niveluri din aceasta enzima. Dr. Douglas A. Granger, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, a descoperit ca nivelurile crescute de alfaamilaza la copiii de 4 ani i-au facut mai predispusi la boli, acestia avand si relatii mai putin apropiate cu educatorii lor. Printre copiii de 8 si 9 ani, nivelurile ridicate de alfaamilaza au fost asociate cu un comportament agresiv si cu probleme cognitive sau academice. "Monitorizarea alfa-amilazei prin testele salivare poate fi o noua oportunitate pentru a caracteriza diferentele individuale in ceea ce priveste raspunsul la stres, pe care nu le-am putut observa mai devreme. Credem ca aceste

diferente se pot dovedi folositoare in intelegerea comportamentului", a declarat Granger. Testele ce au in vedere alfa-amilaza au fost create de Granger si de catre o echipa de cercetatori de la compania sa, Salimetrics LLC.