RANGURILE

BOIEREŞTI
DINCĂ ANA
CLASA a XI-a D
În orânduirea feudală din Țările Romînești existau
anumite titluri oferite boierilor pentru a-i denumi
în funcţie de sarcinile pe care le îndeplineau la
curtea domnească. Ele reprezintă RANGURILE
BOIEREŞTI.

2
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣BAN, bani, s. m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria
feudală. 2. (Titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec.
XV; în forma ”mare ban” - boierul care guverna Banatul Severinului, apoi
Oltenia. ♦ În Muntenia era cel mai înalt rang boieresc.

✣POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. În evul mediu, în Țara

Românească și în Moldova era titlul dat unui mare boier, membru al sfatului
domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza
audiențele la domn. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) / Postnicel =
subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al
Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții
administrative.

Marele ban
TEODOR VĂCĂRESCU

3
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣VÓRNIC, vornici, s. m. 1. În evul mediu, în țările românești era un mare dregător la curtea
domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții
judecătorești. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de
înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de
vornic a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei în
orașe, cu atribuții judecătorești. 2. Primar al unui sat sau al unui târg.

✣VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor

mai mici de prin județe și sate. 2. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu
conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă.

✣ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai

târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.

4
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣PAHÁRNIC, paharnici, s. m. În evul mediu, în Țara
Românească și în Moldova era titlul dat boierului de la curtea
domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în
împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe
domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că
nu este otrăvită; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Cel care toarnă băutura
în pahare la diferite ocazii.

✣MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. Titlu dat în evul

mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna
domnului apă ca să se spele pe mâini, punea sarea și servea
bucatele.

✣PĂHĂRNICÉL, păhărnicei, s. m. Boier de rang inferior,

subaltern al paharnicului.

PAHARNIC
5
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în
sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje.

✣LOGOFĂT, logofeți, s. m. 1. În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova era titlu unui mare
dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc. ◊ Mare logofăt = (în Moldova) întâiul
boier de divan, care conducea cancelaria domnească și, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida
divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban. Logofăt al doilea =
locțiitorul marelui logofăt. Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri = dregător
având atribuții de maestru de ceremonii. Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al
domnului. Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domnești. ♦ Șeful cancelariei domnești. 2. Secretar,
scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist.

6
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣SPĂTÁR, spătari, s. m. În evul mediu, în Țara
Românească și în Moldova era dregător la curtea domnească
care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai
târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant
suprem al armatei în lipsa domnului.

✣STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. În evul mediu, în Țara

Românească și în Moldova era dregător care purta grija mesei
domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor.
♦ Șef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și
servește nuntașii la masă.

✣ȘĂTRÁR, șătrari, s. m. […] 3. Titlu dat boierului care

avea în pază corturile unei tabere în timp de război.
TOMA CANTACUZINO – spătarnicul lui
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
7
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier cu o situație inferioară marilor latifundiari. [Var.: boierináș s.
m.]

✣CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în
sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje.

✣SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea

curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul).
[Var.: súlger s. m.]

✣BOIÉR, boieri, s. m. 1. Mare stăpân de pământ (care deținea, uneori, și o funcție înaltă în stat);
persoană din aristocrația feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții
de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu
funcții administrative etc.

8
 RANGURILE BOIEREŞTI
✣CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci), locțiitor al marelui
vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe
tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761.

✣PITÁR, pitari, s. m. În evul mediu în țările românești era titlul dat boierului care se ocupa cu
aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești.
◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domnești și care avea sub
ordinile lui mai mulți pitari.

✣DREGĂTÓR, dregători, s. m. În Țara Românească și în Moldova era demnitarul la curtea

domnească care avea atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată.