PENDULUL LUI FOUCAULT

• Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental

bazat pe pendulul gravitațional, realizat de fizicianul
francez Léon Foucault, care demonstrează
că Pământul se învârte în jurul propriei axe.
• Pendulul lui Foucault a constituit un experiment celebru
pus în practică de către Jean Bernard Léon Foucault.
• A fost realizat pentru prima dată în faţa publicului în
1851, sub cupola Panteonului din Paris.
• Jean Bernard Léon Foucault (1819 -1868) a fost un
fizician francez cunoscut pentru acest montaj
experimental care este amplasat şi astăzi în diverse
locuri. De asemenea, Foucault s-a preocupat şi de
calculul vitezei luminii, iar pe Lună există un crater care
îi poartă numele.

CINE A REALIZAT
EXPERIMENTUL?
 CUM A FOST REALIZAT
EXPERIMENTUL?
• Pentru realizarea experimentului a fost folosit un
corp cu masa de 28 de kilograme, suspendat de un
fir inextensibil de lungime egală cu 70 metri.
Perioada de rotaţie a acestui pendul a fost de 17
secunde. La nivelul solului, direct sub punctul de
suspensie, s-a aşezat un disc având raza de 3 metri
în care s-a pus nisip. Un vârf metalic al corpului
zgâria nisipul la fiecare oscilaţie. Pentru oscilaţii mici
mişcarea corpului se făcea practic în planul orizontal
al locului. S-a constatat că într-o oră planul de
oscilaţie s-a modificat cu un unghi de 11 grade. O
rotaţie completă a planului de oscilaţie a avut loc în
32 ore.
EXPLICATIA
FENOMENULUI
• Corpurile care se rotesc își păstrează
planul de rotație, fenomen fizic utilizat
la
construirea giroscoapelor și girobusol
elor. Cum mișcarea de oscilație este,
în esență, o proiecție liniară a unei
mișcări de rotație, pendulul
gravitațional își păstrează neschimbat
planul de oscilație liniară. În timp ce el
oscilează în plan vertical, sub
el Pământul se rotește, la
latitudinea Parisului cu 11°19' pe oră.
FORTA CORIOLIS

• Cauza principală a fenomenului Foucault este acţiunea forţei Coriolis. Forța Coriolis este o
forţă de inerţie care se manifestă în cazul mişcării relative într-un sistem rotitor de
coordonate. Un caz particular al acestei forţe apare în cazul rotaţiei Pământului, care se
deplasează în jurul propriei axe cu o viteză de rotaţie mai mare la Ecuator decât la poli. Forța
Coriolis este slabă la Ecuator şi creşte spre poli.
• Consecinţele existenţei acestei forţe se referă la faptul că obiectele aflate în mişcare, curenţii
atmosferici (alizeele) şi curenţii marini din emisfera nordică sunt deviaţi spre dreapta, iar în
emisfera sudică spre stânga. Fenomenul poartă numele de efectul Coriolis şi este denumit
după descoperitorul său, Gaspard de Coriolis (1792-1843).
• Admiţând că mişcarea pendulului este declanşată în emisfera nordică, pe meridian spre nord,
atunci forţa Coriolis deplasează corpul spre est. La întoarcere forţa deplasează corpul spre
vest, adică tot spre dreapta unui observator legat solidar de corp.
• Distingem două situaţii. Dacă mişcarea este declanşată fără viteză iniţială, din poziţia extremă,
în planul orizontal local, corpul nu se va mişca pe diametrul cercului, ci va descrie o formă
complexă de roză, prin deviere permanentă spre dreapta, fără să treacă prin centrul cercului.
Dacă însă pendulul porneşte cu viteză iniţială din centrul cercului orizontal el va trece mereu
prin centru.
• Aşadar, aparent putem vorbi de o rotaţie a planului de oscilaţie al pendulului, însă în realitate
cel care se roteşte este chiar Pământul, planul de oscilaţie rămânând fix. Dar problema nu se
rezolvă definitiv astfel, pentru că nu există mişcare absolută. Rotaţia Pământului trebuie să fie
raportată la un corp care nu se mişcă.