Instrumentar şi echipament de protecţie utilizate la necropsie

Personalul veterinar este expus la o serie de riscuri: posibilitatea

contaminării cu diferiţi germeni patogeni prezenţi în cadavre sau în
alte materiale patologice examinate, este obligatoriu să se utilizeze
un echipament adecvat de protecţie.
Echipamentul utilizat pentru examenul necropsic constă în:
-halat sau salopetă dintr-o singură piesă
-şorţ impermeabil din cauciuc
-cizme din cauciuc
-bonetă
-mănuşi din latex
-mască şi ochelari de protecţie.
În cazul suspiciunii unor boli zoonotice grave, la animale de talie
mică, se recomandă realizarea necropsiei într-o hotă cu flux laminar.
Instrumentarul utilizat pentru examenul necropsic trebuie să fie
confecţionat din materiale rezistente (oţel inoxidabil) la coroziune.
Instrumentarul folosit la necropsie poate fi clasificat astfel:
 Instrumentar utilizat pentru tăierea (secţionarea) ţesuturilor moi;
 Instrumentar utilizat pentru tăierea (secţionarea) ţesuturilor dure;
 Instrumentar utilizat pentru puncţionarea cavităţilor naturale sau
neoformate;
 Instrumentar utilizat pentru colectarea de probe biologice;
 Recipiente pentru depozitarea şi transportul probelor;
 Instrumente pentru evaluarea mărimii organelor şi a leziunilor;
 2
 Instrumentar auxiliar manoperelor de secţionare;
 Instrumente pentru examinarea rapidă a diferitelor probe
biologice.  Reactivi pentru diferite coloraţii rapide (Gram, May-
Grünwald, Diff-Quick).
Pentru tăierea ţesuturilor moi se folosesc: cuţite, foarfece (curbe,
drepte, ascuţite, boante) de diferite dimensiuni şi lame de bisturiu.
În general, cuţitele mari sunt utilizate pentru jupuire, secţionarea
maselor musculare, articulaţiilor, cartilajelor şi organelor interne, iar
lamele de bisturiu pentru secţiuni mai fine, mai ales în cazul
examinării animalelor de talie mică.
Foarfecele sunt utilizate pentru deschiderea organelor tubulare (ex.
masa digestivă, uter, trahee, bronhii), secţionarea formaţiunilor
anatomice fine (ex. nervi, mezouri) şi colectarea fragmentelor tisulare
de la acest nivel.
Ferăstraiele manuale sau electrice şi dălţile sunt folosite pentru
deschiderea craniului, a canalului rahidian şi a oaselor lungi. Pentru
deschiderea caviţăţii toracice se utilizează costotoamele.
Ca instrumentar auxiliar manoperelor de secţionare din timpul
necropsiei pot fi folosite diverse pense anatomice, sonde butonate şi
canelate, depărtătoare etc.
Pentru măsurarea dimensiunilor organelor şi a formaţiunilor
patologice se folosesc liniare (rigle) metalice sau din plastic.
Pentru măsurarea volumului lichidelor patologice se folosesc
mensuri din inox sau cilindrii gradaţi din sticlă,
pentru evaluarea greutăţii este nevoie de un cântar.
Tăviţele emailate sau din inox, preferabil cu capac, sunt utilizate
pentru stocarea de organe şi ţesuturi în vederea unor examene
 3
ulterioare.
În vederea examenului histopatologic, fragmentele tisulare sunt
recoltate în borcane de sticlă cu dop rodat sau borcane din plastic cu
capac filetat, astfel încât să se împiedice evaporarea fixatorilor.
Pentru recoltarea de probe lichide, pentru examene microbiologice,
se folosesc tampoane, seringi, pipete şi eprubete sterile, iar pentru
examenele virusologice, toxicologice şi biochimice se folosesc
recipiente din plastic.
În timpul examenului necropsic sunt necesare lame şi lamele
histologice pentru examinarea unui preparat nativ (între lamă şi
lamelă) sau a unor amprente realizate din diferite probe biologice.
Pentru examinarea unor leziuni discrete se recomandă utilizarea
lupelor frontale, cu braţ sau cu mâner.
Instrumentarul şi echipamentul de protecţie se vor utiliza exclusiv în
sala de necropsie. În timpul examenului necropsic este necesară
păstrarea ordinii şi curăţeniei locului, cu aşezarea cât mai ordonată a
instrumentarului folosit şi evitarea împrăştierii ţesuturilor şi a
lichidelor provenite de la cadavru. După terminarea necropsiei şi
înlăturarea cadavrului/resturilor de ţesuturi, sala de necropsie şi
instrumentarul se spală şi se dezinfectează.