SUBIECTUL II
Bacalaureat, Limba română
CURENT: POSTMODERNISMUL
-ROMANUL POSTMODERN-
Postomodernismul constituie alături de neomodernism una dintre direcțiile importante din
literatura română în perioada postbelică.
Reprezentanți ai romanului postmodern: Mircea Nedelciu, ”Zmeura de câmpie”, Simona
Popescu, ”Exuvii”, Mircea Cărtărescu, ”Levantul”, Gheorghe Crăciun, ”Pupa russa”.
Printre primele romane postmoderne stă romanul colectiv ”Femeia în roșu” scris de M.
Nedelciu, A. Babeți, M. Mihăieși. Aceștia cultivă un nou tip de literatură, încercând să
impună o altă modalitate de lucru.
Trăsături:
- Relativizarea raportului dintre ficţiune şi realitate, amestecând date exacte şi
autentice cu documente imaginare, amestecând intenţionat epocile
- Atomizarea perspectivei narative
- Folosirea parodiei, a pastişei, a referinţelor livreşti, a teoriilor referitoare la
tehnici de compoziţie şi tipuri de texte
- Amestecul literaturii înalte cu literatura de consum, îmbinând tipul de roman
psihologic, social, istoric cu romanul de aventuri, romanul poliţist
- Dinamitarea construcţiei subiectului şi a compoziţiei clasice, prin crearea
impresiei că dezordinea este principiul care ghidează acţiunea, fragmentarismul
- Alăturarea, amestecarea unor registre stilistice deosebite, de exemplu, în
romanul ”Zmeura de câmpie”, narațiunea este la persoana I, a II-a și aIII-a,
narațiunea la persoana a III-a legând diferite narațiuni
- Folosirea masivă a ludicului, asimilarea ironică a clişeelor şi a locurilor comune
- Utilizarea paratextului (în ”Femeia în roşu” apare sub forma prefeţei şi a
postfeţei)
- Apar numeroase tipuri de discurs popular, schimbând în mod intertextual modul
în care se realizează relatarea: alternează registre şi tonuri [Link] parodiat
kitsch-ul.
- Romanul optzecist este o proza cotidianului, a faptului mărunt, a individului de
pe stradă în care sunt inserate documente reale şi tipuri de vorbire directă. De
exemplu, romanul ”Femeia în roșu” are o bibliografie bogată (peste 60 de titluri,
incluzând dicţionare, monografii, studii istorice, militare, culturale, peste 118
periodice), o postfaţă atribuită unui autor străin, dar care este scrisă tot de cei
trei-în roman, documentele devin ficţiune, iar ficţiunea capătă aspectul realităţii,
istoria se dovedeşte construcţie
- Romanul găseşte plăcerea story-ului, bucuria de a povesti.
- Alte teme: căutarea identității, lumea postbelică fiind o lume orfană care își
capată identitatea; neputința comunicării între generații; raportul dintre individ
și istorie; tema povestirii și a povestitorului, tema fiului pierdut, căutarea
originilor, ștergerea memoriei în context politic.
- Cititorului i se atribuie un rol activ, în triada autor- operă- cititor, accentul se
deplasează pe relația dintre operă și receptor, cititorul devenind un adevărat
personaj al operei.
- Romanele au aspect polimorf, experimental, perspectiva multiplăafectând
coerența povestirii, dar mențin lectorul în text cu promisiunea descoperirii în
final a secretului (de exemplu, ”Zmeura de câmpie”)
- Sunt dezvăluite mecanismele de producere a textului, cititorul descoperind
mecanismele lecturii-metaromanul.
- Cultivă imprecizia și indeterminarea sensului.
- Se estompează granițele tradiționale dintre genuri și specii literare.
