Elemente de inovatie

Prin activitatea sa literara,prin conceptia si tehnica sa dramatic noua,este

fondatorul teatrului modern,un deschizator de drumuri in dramaturgia
universala.Opera sa este expresia majora a realismului norvegian.Ibsen combate
formula teatrului “cu teza”,care combina schematic,fortat,faptele si creaaza
personaje si situatii artificial,optand pentru viata surprinsa in autenticitatea ei,cu
intrebarile si problemele asupra carora te oblige sa te opresti.Personajele create
de Ibsen se deosebesc si de cele din teatrul de intriga : ele traiesc problemele
vietii lor,mediteaza asupra relatiei individ-societate,asupra conditiei umane,a
dezacordului existent intre viata sociala si cea psihologica.Conflictul dramatic este
interior,el se declanseaza in constiinta,nu in actiuni exterioare.Atentia autorului
se concentreaza pe dezbaterea morala sustinuta cu tensiune dramatica .
“Conceptia dramatica a lui Ibsen a rasturnat o prejudecata care domnea pana la el
in teatru : anume,se credea ca o piesa este cu atat mai buna,cu cat prezinta o
gradatie mai savanta a elementelor de <<surpriza>>,spre a crea o situatie mai
neobisnuita.Ibsen a demonstrate ca,dimpotriva,cu cat situatia este mai
obisnuita,cu atat piesa este mai interesanta,cu conditia ca aceasta situatie sa fie
trecuta printr`o constiinta”(Ovidiu Dramba).In teatrul Ibsenian apar situatii
obisnuite,nu accidentale,autorul urmarind ecoul acestor trairi in constiinte
stapanite de anumite idealuri.Creator al dramei “de idei”.Ibsen exprima,intr`o
scrisoare din 1890,intentia sa permanenta de a “zugravi oameni,atmosfera
omeneasca si destine omenesti pe baza unor relatii sociale reale si a anumitor
intuitii sociale.In piesele sale,transfigureaza artistic intamplari ,situatii,fapte
diverse,caractere din viata zilnica,din mediul social familial,din observatia atenta a
unei diversitati de tipuri reale,un material concret si viu.Constiinte
framantate,traind in lumina unor valori morale absolute ,a unui ideal,personajele
teatrului realist ibsenian sunt complexe,interiorizate,profunde.
In bogata activitate de dramaturg a lui Ibsen,retinem mai multe perioade,care
marcheaza evolutia tetarului sau,de la o coloratura romantic la poemele
dramatice si la marile drame realiste.

Dramele istorice din prima faza a creatiei Ibseniene reinvie stravechi

legende,povestiri istorice si readuc in present ambianta trecutului,pentru a trezi
elanul patriotic in constiinta contemporanilo.Si in aceste piese ca si in cele
inspirate din folclorul norvegian,sunt evidente atitudinile sale realiste in tratarea
personajelor,lipsite de grandilocventa si idealizarea romantica,precum si in
interpretarea miturilor sau a lementelor supranaturale.Aceasta etapa din
activitatea de dramaturg a lui Ibsen fixeaza unele dominante ale conceptiei sale
estetice,si anume : sobrietatea si detasarea in comunicarea ideilor si a
sentimentelor,rigoarea in selectarea faptelor,reflectarea pasiunilor in
actiune,valoarea gestului si a cuvantului simplu,bogat in intelesuri si sugestii.

Etapa urmatoare din evolutia teatrului ibsenian ,aceea a poemelor

dramatice,cuprinde doua valoroase opera : “Brand” si “Peer Gynt”.Prima se
evidentiaza prin densitatea gandirii,intensitatea dramatica si aspiratiile eroului
spre un ideal moral superior,integritatea caracterului si a vointei sale.Brand
,pastor fanatic,crede cu fermitate in regenrarea morala a poporului,slujind acest
tel cu abnegatie.Simbol al vointei neinduplecate,apologie a sacrificiului de sine in
numele unui ideal moral absolute.Brand este o ipostaza a eului ibsenian,cum
insusi o marturiseste : “Brand sunt eu in cele mai bune moment ale
mele”.Complexa prin structura,amestec de umor si colorit folkloric,de fantastic si
real,de feerie cu satira si viziune realista.Peer Gynt adduce un erou din aceeasi
familie spiritual cu Till Eulenspiegel si baronul Munchhausen.Opusa lui Brand,prin
eroul sau,piesa Peer Gynt,este o satira a unei existente lipsite de ideal,cu aluzii la
situatii concrete din Norvegia epocii.
 Elemente caracteristice operei ibseniene

In perioada marilor drame realiste,Ibsen este prezent in mijlocul evenimentelor

sociale ale epocii si isi largeste tematica trecand de la problemele morale ale
individului la cele sociale.

Continutul acestor piese,structura morala a personajelor exprima atitudinea

protestatara a lui Ibsen impotriva societatii contemporane lui,a oportunismului,a
conventionalismului social,a minciunii si egoismului.

“Niciodata nu m`am inspirit din ideile altora si nu m`am condus dupa parerile
nimanui.Totdeauna am recurs la propria mea gandire si simtire.Iar ceea ce m`a
facut sa scriu cele ce am scris a fost impresia puternica pe care mi`a produs`o
contradictia dintre destinele omului si organizarile sociale actuale,formate de
oameni.Aceasta a fost vocatia mea.”,marturiseste Ibsen intr`o
scrisoare.Dramaturgul are convingerea,care se resimte in psihologia eroilor sai,ca
schimbarea sociala trebuie sa fie precedata de schimbari radical in caracterul
omului.

Piesele “Stalpii societatii”,,O casa de papusi (Nora),Strigoii,Un dusman al

poporului ,reprezinta realizarile cele mai importante pe linia teatrului realist,Ibsen
devenind unul dintre cei mai valorosi autori dramatic in plan universal.

In “O casa de papusi” actiunea se dezvolta in jurul personajului central,Nora,nume

sub care este cunoscuta piesa,si abordeaza tema emanciparii femeii.

Falsificand iscalitura tatalui ei,Nora obtine un imprumut de la Krogstad,pentru a-si

salva sotul,pe Torvald Helmer,grav bolnav.

Ea restituie,cu mari eforturi,o parte din suma,dar krogstad ii cere sa intervina pe

langa sotul ei,numit director al bancii,pentru a nu fi concediat,in caz
contrat,denuntand-o si declansand un scandal public.Neinduplecat,Helmer nu
admite cererea Norei si numeste in postul ramas liber,dupa concedierea lui
Krogstad,pe doamna Linde,o veche prietena a Norei.Helmer afla ,printr`o
scrisoare a santajistului Krogstad,cauza zbuciumului Norei,dar nu se schimba in
hotararea lui.Cand,la staruinta doamnei Linde,dragostea de odinioara a lui
Krogstad,acesta ii inapoieaza chitanta si Helmer redevine afectuos,Nora traieste
zguduitoarea revelatie a adevarului ca nu a fost iubita cu adevarat.Drama falsei ei
fericiri o transform ape Nora,care paraseste casa ei,o casa “cu papusi”,sip e omul
conventional,pe Torvald Helmer.Dincolo de obligatiile de mama si sotie,ea se
indreapta de acum inainte spre indatoririle fata de ea insasi.
 Tipologia personajului principal

In galeria de personaje feminine din dramaturgia lui Ibsen,Nora este un character

complex original,cu o structura psihologica bogata,interiorizata.Victima unei
casatorii de convenient,ea traieste o zbatere adanca de-a lungul
dramei,manifestandu-se ca o mama devotata,care isi paraseste sotul,meditand
asupra drepturilor sale de om.Ca majoritatea personajelor lui Ibsen,atrasa de
himera absolutului,Nora pleaca spre zari ale caror lumini autorul nu ne lasa sa ne
intrevedem.Dupa “Strigoii”,piesa cu unele accente naturaliste,Ibsen creeaza
dramele in care interesul se concentreaza asupra psihologiei unor eroi preocupati
de a se realize pe ei insisi.”Rata salbatica,Rosmerholm,Hedda Gabler”,impugn mai
pregnant pe marele dramaturg realist,prin realizarea lor artistic si prin
dimensiunile morale ale personajelor.Ibsen contribuie la dezvoltarea dramaturgiei
realiste si prin reinnoirea tehnicii dramatice.Maxima concentrare,restrangerea
numarului de personaje,densitatea dialogului,tehnica retrospective,in
naratiune,rezerva fata de monologul care da tenta declamatory,finalul adeseori
neconclusiv sau anuntat de atmosfera piesei sunt elemente care exprima aportul
lui Ibsen la modernizarea genului.El anunta sirul marilor dramaturgi :
Shaw,Cehov,Pirandello,Camil Petrescu,care-i sunt,in mare parte,tributari.