Destin si libertate

Ce este destinul? Dar libertatea?

Punctul de vedere popular din vest este acela că noi ne controlăm viețile și că orice
ni se întâmplă este rezultatul propriei noastre alegeri.Pe de altă parte, punctul de
vedere popular din est este acela că orice lucru care ni se întâmplă nu este sub
controlul nostru și că noi nu suntem decît păpuși într-un plan predestinat. Destinul
este spiritual în natura sa și prin urmare poate fi depășit printr-un remediu spiritual,
care este practica spirituală. În funcție de severitatea destinului, sunt necesare nivele
corespunzătoare de practică spirituală ce trebuie efectuată pentru a depăși destinul.

TIPURI
BLAND (ex : MODERAT (pierderi mari
boli minore) DE financiare/ materiale)

DESTIN

SEVER (boli
grave,accidente
majore, moartea)

Cuvantul „destin”, pe de alta parte, are o conotatie mai buna decat cuvantul „soarta”.
Si acest cuvant se refera la evenimente predeterminate, dar destinul indica ceva ce
poate fi in mod activ creat sau alterat. In ceea ce priveste destinul, exista un element
al alegerii predestinarii. Calitati precum curajul, compasiunea, puterea si rabdarea te
pot ajuta toate sa iti schimbi destinul.
Din punct de vedere spiritual, destinul este conectat cu acea cale pe care noi o avem
in viata. Cand alegem sa preluam controlul si responsabilitatea pentru viata noastra,
ne construim in mod activ destinul in loc sa ne traim vietile in functie de soarta. Sa
ne indeplinim destinul include sa dezvoltam in mod constient o conexiune cu partile
noastre cele mai profunde si sa avem grija de noi insine din punct de vedere
emotional, mintal si spiritual.

1
Care este diferenta dintre destin si soarta?
"Am explicat ca soarta are legatura cu ceea ce nu poate fi schimbat. Destinul este
menirea noastra. Soarta se intampla atunci cand ii lasam pe altii sau circumstante
externe sa preia controlul, dictandu-ne viata. Pe cand soarta se petrece atunci cand
noi nu devenim responsabili pentru vietile noastre, destinul este ceea ce se intampla
cand suntem constienti ca trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru cresterea,
invatarea si asumarea sanselor noastre.", explica Mateo Sol
Avem control?
Soarta si destinul pot fi percepute ca doua parti ale aceleiasi monede: ambele sunt
predeterminate. Dar cel mai important aspect este ca de fapt in viata, avem acces la
posibilitati infinite. Sa ne indeplinim destinul inseamna ca in mod constient sa
directionam cursul vietii noastre catre o anumita directie.
In constiinta colectiva, acest cuvant desemneaza „ceea ce este predestinat in vietile
noastre”. Destinul este bazat pe notiunea ca exista o ordine naturala in Univers care
nu poate fi schimbata, oricat de mult am incerca. In general, acest cuvant are
conotatii negative.
De exemplu, oamenii carora li se intampla evenimente negative au tendinta de a
crede ca soarta/destinul este de vina pentru ceea ce s-a petrecut.
Din punct de vedere spiritual, soarta se intampla atunci cand noi ne ignoram
chemarea vietii si nu incercam in mod activ sa ne reconectam la sufletele noastre
sau la adevarata noastra natura. Cand ne lasam vietile in mainile soarte, cedam
controlul altor oameni si circumstantelor. Cand nu depunem un efort constient pentru
schimbare si evolutie, ceea ce ni se intampla se numeste destin.

Ce este libertatea?

Libertatea, ca noţiune pură, reprezintă posibilitatea de a acţiona în viaţă după

propria voinţă, după dorinţă, dar în sens filosofic reprezintă un ansamblu de idei,
opinii adoptate în special în epoca în care trăim, indisolubil legată de necesităţi
pentru că exprimă raportul dialectic în care se află activitatea umană faţă de legile
naturii, precum şi cerinţele impuse de societatea în care trăm.
Considerăm, totuşi, că noţiunea de libertate este uşor abstractă, la fel ca fericirea,
dacă ne raportăm la individualitate, pentru că nu toţi avem aceeaşi viziune despre ea,
nu toţi suntem capabili să discernem dacă avem libertatea de a alege sau dacă nu
cumva suntem gândiţi. De aici rezidă şi ideea că destinul ne este trasat încă dinainte
de a ne naşte, că el este inclus fatalmente în om, atât la interior, cât şi la exterior.
Pe de o parte, celebrul filosof Friedrich Nietzsche, susţinea ideea că nu toţi oamenii
sunt egali, că ei se împart în două categorii: cei cu voinţa slabă şi cei cu voinţă de
putere, numindu-i pe aceştia din urmă supraoameni. Supraoamenii au capacităţi mai
profunde de sinteză, sunt mai deştepţi şi se autopropun ca suprem etalon de
inteligenţă şi aptitudini. Filosoful ajunge la concluzia că biserica şi slujitorii ei au
avut nevoie de religie şi credinţă pentru a-şi crea dreptul de a pedepsi. Preoţii
admiteau libertatea ca pe o calitate a fiinţei umane, pentru ca în virtutea acestui fapt
să poată fi judecaţi, declaraţi vinovaţi şi pedepsiţi. Dacă Dumnezeu este mort, atunci
totul este posibil, în locul divinităţii fiind postulată ideea supraomului.

2
Pe de altă parte, mult mai contemporanul său Jean-Paul Sartre, vine cu o perspectivă
inovatoare, că omul este condamnat la libertate, că are capacitatea de a face singur
alegeri şi că, în funcţie de alegerile sale, îşi poate trasa propriul destin. Din această
libertate, deci responsabilitate uriaşă se naşte şi angoasa, disperarea pentru că
angajăm toată umanitatea în acţiunile noastre, ceea ce este fals. Acest aspect general
generează ideea că liberul arbitru există în totalitate şi anihilează noţiunea de destin,
ca parte dintr-un plan inteligent superior pe care creştinătatea îl adoptă şi şi-l
însuşeşte. Omul crede că e liber când face ceea ce doreşte, dar niciodată nu
menţionează că are şi o responsabilitate şi că ar trebui să aibă grijă la consecinţele
propriilor acte.
Aşadar, contradicţia dintre libertatea umană şi existenţa unor constrângeri impuse
de zei, divinitate sau destin va rămâne o problemă deschisă pentru gândirea
filosofică a epocilor următoare. Creştinismul a dezvoltat doctrina liberului arbitru
pentru a da sens responsabilităţii omului în faţa lui Dumnezeu, determinându-l să
creeze mijloace tehnice şi tehnologii care să-i schimbe rolul şi statutul în Univers.
Libertatea apare aici privită din două perspective diferite, dar amândouă o leagă de
responsabilitate. Fie că există o divinitate sau nu, omul este liber, dar este şi
responsabil în aceeaşi măsură pentru faptele sale. Fie că privim libertatea ca pe un
dar sau ca pe o condamnare, cert este că o deţinem, mai mult sau mai puţin, mai
filosofic sau mai real.

De cum se naste, omul intra intr-un sistem in care, neconditionat este supus
constrangerilor. Educatia, religia, familia, nevoile fiziologice, scoala, conduita il vor
inlantui inca de la vederea luminii pentru prima data.
Omul nu poate trai singur, izolat. El isi cladeste viata, drumul, nevoile, in colectivitati,
in societate. El stie sa se adapteze, dar in singuratate,el nu se va dezvolta normal,
nu va mai fii ceea ce-l defineste pe om.
Libertatea proprie se intersecteaza la un moment dat cu libertatea celuilalt pentru ca
planeta este ca un furnicar in care nu putem face o miscare fara sa nu ne ciocnim de
alta fiinta.
Cu fiecare pas facut omul se simte legat pentru ca nu se poate manifesta liber, dupa
bunul plac.
“A renunta la libertate inseamna a renunta la calitatea de om”J.J. Rousseau
Acest fenomen, al libertății, a fost privit cu suspiciune de către oameni din toate
timpurile – deși, aparent, ei își doresc libertatea. Totul însă, până când aceștia ajung
la conștiința dureroasă a faptului că această libertate implică și o mare
responsabilitate.
Și în legătură cu ceilalți, și cu ei-înșiși ! Întrucât, de fapt, libertatea implică riscuri, și
în primul rând, riscul suferinței.
Mulți oameni, din acest motiv, aleg să nu aleagă nimic, și rămân toată viața într-o
”stare amorfă”, de neîmplinire și nefericire deghizată.

3
Însă, ei preferă această stare riscului libertății și al asumării răspunderii. Doar dacă
se ivește pe undeva un îndrumător, un maestru, un terapeut,
sau pur și simplu o persoană în care au încredere,și pe care să poată ”da vina” mai
târziu, și care le poate ”șopti” care e pasul următor,
doar atunci ei îndrăznesc să se miște mai departe. Altfel, toată viața lor va fi o
stagnare în nefericire și compromis.

Libertatea - destinul implacabil al omului

Destinul omului, tribulatiile sale, se definesc prin libertate.
Libertatea este atat de pretioasa incat trebuie sa fie rationata. Vladimir Ilici Lenin
Libertatea inseamna raspundere. De asta majoritatea oamenilor se feresc de ea.
George Bernard Shaw
Doar cel care nu spera nimic este intr-adevar liber. Edward Young
Există și alți oameni însă, care preferă să greșească singuri, decât ajutați, fie și de
cel mai mare maestru. Desigur, un sfat bun e necesar și bine primit,
dar asta nu înseamnă că viața lor se va opri în loc dacă nu primesc acel sfat. Ei vor
continua să meargă, deși cu hopuri, cu dureri, și își vor asuma
consecințele alegerilor lor. Desigur, vor suferi mereu neștiind sigur dacă au ales
drumul cel bun, sau dacă prin alegerile lor nu au cauzat și mai multă
suferință altor oameni. Viața va deveni pentru ei, dintr-o călătorie interesantă și plină
de descoperiri aventuroase, doar o imensă datorie asumată, și care
trebuie dusă până la capăt pe cât de bine posibil. Într-un fel, ei își vor pierde
„rădăcinile” care îi țin legați de viață, și nu vor mai aștepta decât să
ajungă mai repede la sfârșit, ca să predea această sarcină dureroasă.
Libertatea este absenta limitelor, a constrangerilor. Omul ca spirit este definit prin
libertate si constiinta. Dar ea este o valoare morala.
Este o caracteristica a omului. Libertatea ne-o da Dumnezeu pentru ca ne lasa sa
discernem intre bine si rau, ne ofera libertatea gandirii
pe care noi trebuie s-o valorificam dupa cum consideram si putem de cuviinta.
A fi liber inseamna a parasi timpul tau, sa aluneci in timpul care inainteaza fara tine,
fara dorintele tale. Esti liber sa visezi, sa-ti doresti,
sa gandesti, sa spui ce crezi, sa ceri, sa refuzi.
Omul care prin cunoastere si autocunoastere constientizeaza ordinea divina este un
om liber. A trai liber inseamna a te supune propriei ratiuni.
Astfel „libertatea nu e lene, ci intrebuintarea libera a timpului; alegerea muncii si a
exercitiului; intr-un cuvant, a fi liber nu inseamna
a nu face nimic, ci inseamna a fi singur stapan pe ceea ce faci si pe ceea ce nu faci.”
O definitie simpla a libertatii ar fi ca omul este liber atunci cand poate actiona in
conformitate cu dorintele sale sau, in alte ordine de idei,

4
in absenta constrangerilor. Desigur aceasta este o definitie teoretica. Pentru ca
practic libertatea de care dispui tu ca om poate insemna subjugarea libertatii altuia,
ceea ce nu ar fi corect.
Cel mai bun exemplu de abuz de libertate consta in expozitia culturala moderna care
a avut loc de la 21 decembrie 1989, anul in care dictarea comunista a fost inlaturata
si inlocuita cu democratia. Omul e singura fiinta care dispune de libertate si, prin
urmare, si de libertatea de a-si alege
un destin. Destinul pare a fi în mai mare masura legat de libertate decât de
constrângere, motiv pentru care doar omul e cu adevarat purtator de destin,
deoarece doar omul e cu adevarat purtator de libertate.
Libertatea umana se caracterizeaza prin imaginatie, gandire si speranta.
Individul este liber atat cat nu lasa pe altcineva sa intervina pentru el, in gandirea si
dorintele lui.
Pentru Rousseau, libertatea inseamna mai putin dreptul de a face tot ceea ce dorim,
ci mai ales a nu ne fi constransa libertatea de altcineva.
Odata cu venirea sa pe lume, omul isi castiga dreptul la viata; viata cu tot ce
cuprinde ea. Ceea ce urmeaza e tot ce are mai de pret si Se
trezeste intr-o lume in care traieste pentru el, dupa cum isi alege calea.
Omul este pretutindeni inlantuit intrucat el se supune constrangerilor si este
influentat fara sa vrea de factori externi.
Daca vorbim despre omul modern, libertatea lui este de la constiinta, educatie,
religie, opinie, pana la dreptul la asociere, la proprietate.
Dar el este in foarte stransa legatura cu lumea in care traieste. Inevitabil, in toate
aceste domenii el are constrangeri si limite.