Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Intre anii 1869 și 1872, Eminescu este student la Viena, acolo unde
urmează Facultatea de Filosofie și Drept, unde activează în rândul
societăților studențești și se împrietenește cu Ioan Slavici și o cunoaște pe
Veronica Micle.
Incepe colaborarea la „Convorbiri literare” și debutează ca publicist în
ziarul „Albina” din Pesta. În perioada 1872-1874 este student la Berlin, iar
între 1874 și 1877 este director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor,
revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul „Curierul” de
Iași.
A continuat să scrie în „Convorbiri literare”, l-a cunoscut și s-a împrietenit
cu Ion Creangă, pe care l-a convins și ulterior l-a introdus în „Junimea”.
În anul 1877 s-a mutat la București, acolo unde până în 1883 este
redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În această perioadă scrie
marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”, dar în ciuda activității
publicistice excepționale, sănătatea i se deteriorează, iar Eminescu se
îmbolnăvește grav și este internat la spitalul doctorului Șuțu. În
decembrie 1883 apare volumul de poezii cu texte selectate de Titu
Maiorescu.
Când a murit Mihai Eminescu
Mihai Eminescu moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate a
doctorului Șuțu și este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu. Ziarul
Românul a anunțat ziua morții la știri astfel: „Eminescu nu mai este”.
Corpul poetului a fost expus publicului în Biserica Sf. Gheorghe, pe un
catafalc simplu ce a fost împodobit cu cetină de brad. A fost și un cor
dirijat de muzicianul C. Bărcănescu ce a interpretat litania „Mai am un
singur dor”.